Genul liric – caracteristici și trăsături.

Genul liric cuprinde operele literare unde autorul își exprimă ideile, gândurile și sentimentele prin intermediul eului
liric. În acest gen domină viziunea și transfigurarea artistică, iar autorul apelează la tehnici aluzive și asociative pentru
a-și crea un univers de mare forță de sugestie ce i se adresează sensibilității cititorului.
Este genul literar al discursului subiectiv care exprimă sentimentele cu ajutorul figurilor de stil și simbolurilor. Discursul
genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a.
Opera lirică poate fi cultă, cu autor cunoscut, ori populară, cu caracter anonim, colectiv sau oral. Genul liric este opera
literară în care autorul își exprimă gândurile și sentimentele în mod direct cu ajutorul a numeroase procedee artistice
precum figuri de stil ori simboluri artistice. Este o creație literară în care autorul își exprimă gândurile, sentimentele și
emoțiile în mod direct, folosind un limbaj expresiv.
Ce este lirismul Este un registru artistic, o tonalitate, care pune accent pe expresia poetică a sentimentelor personale și
implicit a pasiunii. Genul liric – trăsături Vocea autorului – se numește și eu liric și este acea modalitatea prin care autorul
își exprimă trăirile. Eul liric poate fi subiectiv, atunci când în text apar mărcile subiectivității eului precum adjective
pronominale ori verbe și pronume la persoana I, ori obiectiv, atunci când în text nu apar aceste mărci, ci forme
pronominale și verbe la persoana a III-a.
Accentul – va fi mereu pe exprimarea sentimentelor, stărilor sufletești și trăirilor și este caracterizat de stări precum:
dragoste, dor, melancolie, tristețe, extaz, teamă, admirație, etc.
În textul liric este remarcată și varietatea figurilor de stil și a imaginilor artistice precum metafore, hiperbole, enumerații,
comparații, hiperbole, epitete, imagini olfactive, auditive, etc.
Creația lirică – este o confesiune permanentă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și sentimentelor intime ale
acestuia. Lirismul este o tonalitate care pune accentul pe expresia poetică a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul
“liric” își are originea în cuvântul “liră”, instrument muzical cu coarde, care era considerat atributul lui Apollo,
inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice. Lira era însemnul lui Apollo,
zeul luminii, al poeziei și al muzicii la greci. Adjectivul liric a apărut pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu
poezia greacă antică și a rămas în strânsă legătură cu muzica.
Specii ale genului liric.
Elegia Este specia genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe ajungând de la melancolie la
durere. Sentimentele elegiace pot fi identificate la mai multe specii ale liricii culte. Elegia a fost și este considerată muza
durerii.
Epigrama Este o specie a poeziei lirice care are proporții reduse, de regulă catren, și satirizează elementele negative ale
unui caracter omenesc ori ale unei situații și se poate termina într-o poantă ironică la adresa unui personaj ori a unui fapt.
Epigrama este o formă fixă de poezie ce are un conținut umoristic, satiric, poetic și o structură binară ce poate oferi
simetrie și opoziție între argument și contraargument. Epistola Este specia care ilustrează genul liric de nuanță didactică
specifică clasicismului și care denumește o scriere literară în versuri, care respectă canonul unei scrisori. Aceasta poate fi
adresată unui destinatar real ori fictiv și se poate distinge printr-un conținut filozofic și o atitudine satirică.
Oda Este specia poeziei lirice alcătuită din strofe care au aceeași formă și structură metrică în care se prezintă
entuziasmul sau admirația față de persoane ori fapte eroice sau idealuri. În anumite realizări, oda este înrudită cu imnul.
Pastelul este o creație care, prin intermediul unui peisaj, poate transmite sentimentele eului liric contemplator. Modul de
expunere folosit în creația lirică este descrierea, iar piesele dominante aici sunt imaginile artistice realizate prin figuri de
stil ce sunt organizate într-o descriere de tip tablou.
 Meditația Este un fenomen mental care descrie o stare de atenție asupra unui gând ori conștientului, subconștientului sau
inconștientului. Meditația implică atenția spre gândirea însăși, fără a te lăsa dus de alte gânduri.
Satira Este forma caracteristică genului liric ce se descrie prin forma de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau
general omenești, uneori chiar într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale formei sunt ironia, extragerea
caricaturală a anumitor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de o apartenență absurdă.
Pamfletul este o specie literară în versuri sau proză cu caracter satiric, unde autorul înfierează anumite stări morale,
concepții sau aspecte negative ale realității sociale ori trăsături de caracter ale unei persoane.
Sonetul Începând din secolul al XIII-lea, sonetul a început să semnifice un poem cu formă fixă de paisprezece versuri,
care respectă o schemă foarte precisă de rimă și o structură logică.
Rondelul Este o poezie scurtă care care o formă fixă cu o structură care se bazează, ca și balada, pe refren. A apărut în
Franța medievală sub denumirea de „rondeau”, iar originile sale se găsesc în cântec.
Gazelul Poate fi definit ca o poezie lirică în distihuri cu monorime ce sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimează
între ele, iar rima se păstrează în al doilea vers al celorlalte distihuri. În multe cazuri, după rimă urmează radiful, un cuvânt
sau un grup de cuvinte care se repetă, iar ultimul distih conține takhallos-ul, pseudonimul poetului.
Glosa Este o poezie cu formă fixă și caracter gnomic unde, în fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează
succesiv câte un vers din prima strofă. Versul comentat se repetă la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproduce
în ordinea inversă versurilor primei strofe.
Romanța Este o poezie lirică de inspirație erotică, ce poate fi cântată pe o melodie lină, melancolică. Romanța în Evul
Mediu denumea poemele epice care sărbătoreau fapte eroice sau vitejia unor erori.
Imnul Prin imn se înțelege un anumit tip de cântec, de obicei religios, care este compus pentru a admira, lăuda sau adora,
care se adresează de cele mai multe ori zeități ori figuri importante istorice sau mitologice.
Doina este o creație vocală, instrumentală sau lirică, specifică poporului român, în care autorul necunoscut, își exprimă
sentimentele de dor, tristețe, jale, de revoltă, iubire sau chiar ură împotriva asupritorilor.
Idila Este o specie de poezie lirică și erotică din sfera poeziei bucolice în care este prezentată viața și dragostea în formă
optimistă sau idealizată.
Haiku este un gen de poezie japoneză cu o formă fixă ce este alcătuită din 17 silabe ce sunt repartizate pe 3 versuri
formate din 5, 7 silabe.