Specii literare

Literatura populara
Literatura populara este cea dintai literatura a oricarui popor, ea nascandu-se concomitent cu
poporul respectiv, care a crescut "cantandu-si" dorurile, suferintele si credintele in doine, balade,
legende, basme. Nu trebuie insa confundata cu folclorul care reprezinta totalitatea creatiilor
intelepciunii populare (cuprinzand muzica, pictura, sculptura, arhitectura, coregrafia etc.). Literatura
populara este, de fapt, folclorul literar.
Trasaturi:
caracter oral transmiterea prin vui grai a creatiilor populare, din generatie in generatie, de
milenii;
caracter traditional confera conservarea tiparelor ancestrale, conceptia despre viata,
simtirea si spiritul romanesc, care definesc spiritul national;
caracter colectiv este dat de contributia mai multor creatii in realizarea productiilor
literare, fiecare generatie adaugand cate ceva acestor compuneri;
caracter anonim este ilustrat de faptul ca nu se cunoaste autorul individual al creatiei
literare;
caracter sincretic impletirea armonioasa a cuvintelor cu melodia si cu miscarea (dansul),
mai ales in crearea obiceiurilor populare.

Teme si motive:
comunitatea om-natura cu motivele: transhumantei, testamentului, alegoriei viata-moarte
etc. (balada Miorita);
jertfa pentru creatie, cu motivul zidului parasit, al surparii zidurilor, al visului, al sotiei
zidite, motivul lui Icar etc. (balada Manastirea Argesului);
tema iubirii, cu motivul adoratiei, jeluitului, mandriei, blestemului (doinele);
binele si raului, cu victoria binelui asupra raului, in basmele si poemele populare;
dorului, o simtire romaneasca unica, un sentiment complex care exprima iubire, durere,
jale, speranta etc.;
jalea este exprimata mai ales in cantecele populare si este un cuvant (ca si dor) intraductibil;
instrainarea, cu motivul dezradacinarii, cuvantul acasa este specific romanilor, nu
inseamna casa personala, ci o stare de spiritualitate, de asemenea unica;
revolta este o atitudine spirituala regasita mai ales in doine, cu motive diverse, precum
haiducie, nenoroc, catanie etc.;
ireversibilitatea timpului este o tema filozofica a mitologiei romanesti ilustrata in doine,
balade populare si care a fost preluata de cei mai mari poeti romani in poezia culta (Mihai
Eminescu, Lucian Blaga).
Cele patru mituri esentiale din literatura popula, definite de criticul George Calinescu sunt:
1. Mitul jertfei pentru creatie (mitul estetic) este reprezentat de balada populara Manastirea
Argesului si exprima credinta ca niici o opera nemuritoare nu se poate realiza fara sacrificiu. Mitul
mai este cunoscut si sub numele de mitul mesterului Manole;
2. Mitul mioritic sau mitul transhumantei este ilustrat in cretia populara de balada Miorita
si exprima atitudinea omului in fata mortii, pe care individul si-o asuma ca oe un dat firesc, ca pe
cealalta latura a existentei, de aceea balada a fost realizata prin alegoria viata-moarte;
3. Mitul erotic sau mitul puberal este cunoscut si ca mitul Zburatorului, fiind ilustrat de

povestea populara a Zburatorului, pe care Ion Heliade Radulescu a versificat-o in poezia omonima
Zburatorul. Mitul ilustreaza credinta ca, la varsta pubertatii, fetele tanjesc dupa sentimentul de
iubire total necunoscut si care apare pe neasteptate, producandu-le o puternica stare emotionala;
4. Mitul etnogenezei este reprezentat de balada populara Traian si Dochia si ilustreaza
etnogeneza poporului roman.
Balada populara-Definitie:
Balada este o specie a genului epic in versuri in care se prezinta o intamplare neobisnuita
dintrecutul indepartat,sub forma unei actiuni simple,la care participa un nr mic de personaje
prezentatein antiteza.Ca opera populara,balada are character anonim,oral,colectiv si sincretic.In
functie de continut,baladele pot fi:-pastoresti(Miorita)-haiducesti(Toma Alimos)-vitejesti(Gruia lui
Nova)-istorice(Constantin Brancoveanu)-care reflecta jertfa pt creatie.
Trasaturi ale baladei:
actiunea este simpla,liniara,desfasurandu-se pe momentele subiectului
timpul si spatial sunt nedeterminate
are un numar mic de personaje prezentate in antiteza
are formule specifice prin care se trece de la un episod la altul
reflecta comuniunea dintre om si natura(in conceptia populara, omul isi traieste viata dupa
ritmul naturii in mijlocul careia traieste).Pentru omul din popor moartea nu este permanenta
ci este doar un moment din ciclul etern al vietii
In multe privinte baladele se aseamana cu basmele populare:-personajul principal are puteri
neobisnuite,iesite din comun-are ajutoare si adversari-apare animalul nazdravan/motivul animalului
credincios-apare motivul cifrei 3-apare tema luptei dintre bine si rau,doar ca in balade,de obicei,desi
invinge,este sacrificat -eroul baladei,asemeni lui Fat-Frumos nu are trasaturi fizice bine conturate, el
fiind un simbol al binelui (in conceptia populara binele se asociaza cu frumosul).
Doina populara-Definitie:
Doina populara este o specie a liricii populare, caracteristica exclusiv neamului romanesc, in care
eul liric isi exprima direct o gama variata de sentimente, intre care starile sufletesti de dor si jale
puternic inradacinate in structura sa spirituala. Stilistic, doina se individualizeaza printr-o bogatie
metaforica, printr-o simbioza artistica a eului liric cu natura inconjuratoare, care amplifica starile
emotionale exprimate.
Trasaturile doinei :
are o structura organizata
mesajul este organizat in jurul perechilor antonime bine-rau, dragoste-ura, frumos-urat, etc.
contine indici spatiali si temporali clar precizati
foloseste expresii tipice precum "frunza verde", "foaie verde"
apeleaza la elemente de oralitate, la figuri de stil
abunda in imagini vizuale si auditive
are carcater sincretic
de cele mai multe ori are ritm trohaic, cu masura de 7-8 silabe
Basmul popular-Definitie:
Basmul popular este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele
fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care
reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Trasaturi:
prezenta cifrelor si a obiectelor magice
evidentierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu grai) si colectiv( la
crearea se au contribuit mai multe persoane)
prezenta intamplarilor reale si a celor fantastice
confruntarea dintre bine si rau
victoria binelui
formule narative tipice ( initiale, mediane, finale)
momentele subiectului sunt dispuse in ordinea si gradatia consacrate
elementele reale se impletesc cu elementele fantastice
ritualul plecarii
apar motive specifice basmului: motivul promisiunii, motivul inclcrii promisiunii, motivul
drumului, motivul luptei, motivul animalelor, motivul obstacolelor, motivul victoriei
Personajul pozitiv (eroul;voinicul; Fat-Frumos):

este inzestrat cu toate darurile; frumusete fizica si morala, istetime etc.;

apare intr-un sir de aventuri care il initiaza in existenta;
respecta un cod al onoarei de le care nu se abate;
dimensiunea voinicului se suprapune pe conceptual cavaleresc despre putere si inteligenta;
este un om dispus oricand sa-si puna in joc faima pentru un scop nobil;
nu pretinde vreo recompensa;
nu este in slujba nimanui sau la ordinele cuiva, actionand in spiritul valorilor absolute de
bine,adevar,dreptate.
trece drept invincibil, invulnerabil la loviturile sortii potrivnice si ale dusmanului (in final),
dar pe parcurs are momente cand este invins,vulnerabil, suporta loviturile, are insa taria de a
se regasi stiind sa-si faca aliati;
eroul pozitiv nu mai este judecat dupa morala obisnuita (ci din punctual de vedere al
extraordinarului, al nemaipomenitului, al lipsei de masura);
iese din dimensiunile umanului(din momentul cand incepe in aventura);
originea sa tine de extreme: (1) ori este fiu de rege (imparat); (2) ori de origine obscura sau
foarte umila;
inzestrat cu haruri supranaturale: se poate regenera , aduce vindecarea, intelepciunea,
dreptate pentru cei oprimati, se poate metarfoza;
drumul sau este un drum al initierii, marcat de incercari care ii structureaza si ii confirma
valoarea pentru cei care l-au trimis in cautarea aventurii etc.;
la capatul aventurii sale aspira la un deznodamant fericit: sa reintre cat mai repede in randul
lumii, vrea sa fie fericit pana la sfarsitul zilelor sale, dorindu-si ceva modest: o sotie, multi
copii, adica bogatia si pacea ideala a caminului.

Aliatii eroului pozitiv sunt personaje specifice basmului care evidentiaza sociabilitatea eroului,
receptivitatea si relatiile sale cu lumea;
Personajul negativ (zmeul,omul): este totalmente opus voinicului; are totul urat; este dizgratios,
sugerand abaterea de la normal

Literatura culta
Literatura culta reprezinta totalitatea operelor literare care au autori cunoscuti si s-au transmis catre
cititori prin forma scrisa, fie prin intermediul manuscriselor (intr-o perioada mai veche), fie prin
intermediul tiparului. Fiecare popor isi are propria literatura culta, in afara celei populare sau orale,
care se dezvolta diferit de la un popor la altul, in functie de conditiile sociale, economice si politice
concrete ale unei anumite perioade istorice, aceasta avand insa legatura si cu literatura altor
popoare.
Literatura culta apare mai tarziu decat cea populara, dar se manifesta paralel cu aceasta, cu care se
interfereaza. Asa se explica faptul ca multe opere culte au ca izvor de insptatie creatia populara,
pornind de la diferite teme sau motive ale acesteia.
Pastelul-Definitie:
Pastelul este o specie a genului liric,in care poetul isi exprima direct sentimentele printr-un tablou in
care se zugraveste un anotimp ,un colt de natura , un moment al zilei , un aspect din viata micilor
vietuitore.
Trasaturi:
modul de expunere este descrierea, marcata printr-o varietate de grupuri nominale formate
din din substantiv + adjectiv
eul liric isi exprima in mod direct sentimentele fata de peisajul conturat
imaginea descrisa poate fi statica sau dinamica
imaginea poate fi zugravita din diferite perspective: din departate spre aproape, din interior
spre exterior
structural, pastelul adopta ritmul trohaic si de obicei rima pereche
muzicalitate asigurata de enumeratii, repetitii, aliteratii
simplitatea expresiei, desi textul este intesat cu metafore, hiperbole, comparatii;
Fabula-Definitie:
Fabula este o scurta povestire alegorica, care apartine genului epic, de obicei in versuri, in care
autorul, personificand animalele, plantele, fenomenele naturii si lucrurile, satirizeaza anumite
naravuri, deprinderi, mentalitati sau greseli cu scopul de a le indrepta. Ea este formata din doua
parti: povestirea propriu-zisa si morala. Figura de stil folosita de obicei este personificarea. Fabula
are 2 caractere:caracter satiric si caracter moralizator.
Trasaturi:
este o creatie epica in versuri sau proza de mici dimensiuni deoarece are narator, actiune si
putine personaje
naratiunea se impleteste cu dialogul: astfel, personajele se prezinta singure
povestirea scurta se aseamana cu o sceneta, cu putine personaje, dar reprezentative;
fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman, avand mai multe defecte,
dar dintre toate unul este definitoriu;
animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redea cat mai fidel, trasaturile
personajului pe care-l intruchipeaza: furnica omul harnic; greierele omul lenes; vulpea
omul siret; lupul omul lacom; boul omul prost; catelul omul fricos; magarul
omul incapatanat etc.
textul fabulei este alcatuit din 2 parti: poveste alegorica si morala, de regula scurta: explicita (formulata de catre autor)- implicita (desprinsa de catre autor)
actiunea oricarei fabule este scurta , concentrata, rezumandu-se la un singur aspect din viata
personajelor
cadrul spatio-temporal al unei fabule este vag conturat, intentia autorului fiind de a da un

caracter de generalitate faptelor prezente

universul uman este inlocuit cu universul necuvantatoarelor (de obicei animale) pe baza unei
succesiune de personificari care se numeste alegorie. Alegoria este o figura de stil care
consta in inlocuirea unei realitati abstracte cu o imagine concreta pe baza unor
asemanariexistente intre acestea. Ea se realizeaza printr-o succesiune de epitete,
personificari, metafore, comparatii.
limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare, deoarece accentul este pus
pe satirizarea defectelor;
fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator).

Schita-Defintie:
Schita este o opera epica, in proza, de dimensiuni reduse, cu o actiune restransa, cu o intriga simpla
la care participa un numar mic de personaje, surprinse intr-un moment semnificativ al existentei lor,
intr-un timp relativ scurt.
Trasaturi:
actiunea schitei se desfasoara pe o durata scurta si are loc, in general, intr-un decor unic.
personajul principal este caracterizat intr-o maniera stilizata, constructia sa fiind realizata
din perspectiva unei trasaturi interioare.
exista putine personaje.
modul predominant de expunere este naratiunea impletita cu dialogul.
intriga este simpla
contine toate momentele subiectului
actiunea lineara este desfasurata pe un singur plan
faptele se succed dinamic fara alunecari spre amanunte
personajul pricipal este schitat, reprezentand omul obisnuit intr-o situatie
deznodamant de regula surprinzator
Nuvela-Definitie:
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic,
concentrat, cu o intriga riguroasa si cu un numar redus de personajele caracterizate succint, in
functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Accentul este pus mai mult pe definirea
personajului si mai putin pe actiune.
Trasaturi:
autorul isi exprima indirect sentimentele, gandurile si ideile prin actiunea la care participa
personaje
are dimensiuni mai aple decat schita, fiind structurata pe momentele subiectului, actiunea
petrecandu-se in ordine logica si cronologica
are un singur fir narativ
intriga, riguros construita, genereaza conflicte puternice
actiunea se desfasoara intr-un timp indelungat, in mai multe locuri
infatiseaza o succesiune de episoade unite intr-o actiune complicata progresiv
unitatea nuvelei este data de impletirea naratiunii cu dialogul si cu descrierea
participarea afectiva a autorului este redusa, acesta intervenind putin prin consideratii
personale
accentul cade mai mult de personaje si mai putin pe actiune

Romanul-Definitie:
Romanul este o specie a genului epic, in proza, cu personaje numeroase si ointriga complicata,
avand o actiune complexa si de mare intindere, desfasurata deobicei pe mai multe planuri.
Trasaturi:
se pune accent pe relatia dintre arta si realitate, pe observarea atenta a realitatii si reflectarea
ei veridica,obiectiva, in creatie;
se remarca interesul pe care il manifesta scriitorul fata de raportul dintre om si mediu, dintre
individ si societate;
omul este zugravit ca un produs al mediului in care traieste;
se retine tendinta autorului realist de a infatisa un tablou cat mai cuprinzator al vietii sociale,
cu mediile sale de viata caracteristice;
sunt evocate intamplari asemanatoare cu cele din viata obisnuita, fiind ilustrate virtutile, dar
mai ales imperfectiunile societatii dintr-o anumita epoca;
se retine atitudinea critica a autorului fata de societate;
teme specifice: goana dupa inavutire, banii, casatoria, familia;
personajele sunt oameni obisnuiti, ce ilustreaza tipuri umane (personaje tipice),
reprezentative pentru o intreaga categorie sociala.
se remarca intrebuintarea amanuntului semnificativ (tehnica detaliului) si a analizei
psihologice, ca mijloc de caracterizare;
naratorul este omniscient si omniprezent, obiectiv, impersonal,neimplicat;
este preferat stilul sobru, impersonal, un limbaj caracterizat prin precizie si rigoare, sarac in
figuri de stil;
Comedia-Definitie:
Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, care satirizeaza intamplari, aspecte
sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte putemice.
Comedia are scopul de a indrepta acele defecte umane si sociale prin ras, avand, asadar, rol
moralizator. Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul,
folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul, atat in ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec in
societate, cat si a caracterelor umane dominate de tare morale.
Trasaturi:

Principalul mijloc artistic este comicul, o categorie estetica ce include situatii si personaje
ridicole,vicii si moravuri, fiind sanctionate prin rs si urmarindu-se, astfel, ndreptarea
acestora. Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta, dintre serios si derizoriu,
dintre iluzie si realitate, dintreefort si rezultatele lui
Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul,
folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul, att n ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec
n societate, ct si a caracterelor umane cu defecte morale.Comedia utilizeaza variate
procedee de obtinere a comicului: comicul de situatie, reprezentat de obicei de intorsaturile
neasteptate sau de repetare. Comicul de caracter este reprezentat de prezenta unor tipuri
umane axate dominant pe o trasatura (caracterul este un concept specific esteticii
clasicismului). Exista si comicului de limbaj, care incepe chiar cu numele personajelor, care
ilustreaza subtil o trasatura a lor. Alte tipuri de comic sunt: comicul de moravuri care vizeaza
viata de familie si viata politica si comicul de intentie.
conflictului principal, aparent puternic, i se subordoneaza o serie de conflicte secundare (atat
ionterioare, cat si exterioare)
personajul comic este construit din discurs comic, joc scenic comic, gestica, mimica si

vestimentatie comica