LITERATURA POPULARA, - PARTE INTEGRANTA, A LITERATURII

NATIONALE despre Sinteze literare

1. Definirea literaturii populare

Literatura populara este cea dintai literatura a oricarui popor, ea nascandu-se concomitent cu
poporul respectiv, care a crescut" cantandu-si dorurile, suferintele si credintele in doine, balade,
legende, basme Nu trebuie insa confundata cu folclorul care reprezinta totalitatea creatiilor
intelepciunii populare (cuprinzand muzica, pictura, sculptura, arhitectura, coregrafia etC).
Literatura populara este, de fapt, folclorul literar.

2. Estetica folclorului literar

Trasaturile generale ale literaturii populare sunt: oralitate, caracter anonim si colectiv, specific
national si sincretic, caracter triplu rotativ (evoluand din zona in zona, din timp in timp, din gura in
gura), spirit spontan, dar totodata enciclopedic.

Literatura populara a romanilor isi impune la randu-i originalitatea prin inaltimea ideilor, finetea
acestora si a exprimarilor, caracterul ondulatoriu, unitatea si inclinarea spre nuanta si discretie ce
ii sunt specifice.

Sentimentul cel mai inalt in literatura noastra populara este cel al dorului (o stare sufleteasca
invartosata" spunea L. BlagA), cu incomensurabilele sale nuante: iubire, dragoste de neam si tara,
legatura cu casa si satul, credinta etc.

M. Eminescu sustinea ca in literatura populara gasim exprimarea cea mai scurta a simtamantului si
a gandirii", caci ea este, de fapt, limba a sentimentului", folosind cuvantul cel mai simplu".

3. Temele si motivele folclorului literar

>

Temele si motivele creatiilor populare isi au obarsia, in general, in miturile fundamentale. La

romani identificam patru astfel de mituri (numite de G. Calinescu piloni ai Olimpului nostrU) si
anume: Miorita (marea trecere si pastorituL), Traian si Dochia (etnogenezA), Mesterul
Manole (mitul estetiC) si Zburatorul (mitul erotiC).

Dintre cele mai importante teme si motive amintim: doina (exprimand infinitul dor romanesC) si
codrul, mandra si badea, haiducul si instrainarea, eroii nationali etc.

4. Implicatiile folclorului in literatura culta

Asemenea coordonate esentiale ale folclorului literar romanesc sunt exprimate in mod magistral
prin genuri si specii corespunzatoare. in genul liric se impun doina si strigatura, cantecul (de
leagan, de lume etC), bocetul. Epica include - la randu-i - proverbul si zicatoarea, balada, snoava,
povestirea, basmul etc. Genul dramatic adauga poezia obiceiurilor, teatrul cu masti etc. Dar
nicaieri in literatura nu poate fi mai prezent decat aici sincretismul. Spre exemplu, Plugusorul
implica deodata teatrul si religia, nararea evenimentelor anului, istoria si dramatismul vietii.

Folclorul este izvor pururea regenerator pentru literatura culta. El a fost descoperit la noi de catre
pasoptisti. V. Alecsandri a publicat, in 1852, prima culegere de creatii populare, el insusi, alaturi de
Russo, Balcescu, Kogalniceanu s.a., stimuland inspiratia folclorica a literaturii.
Geniul popular, prezent in doine si proverbe, in snoave si basme, in balade si legende, este
transmis literaturii culte si, la capatul unui traseu de exceptie, Mihai Eminescu (Geniul CulT) va
sustine: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour din marea de
amar." Prin urmare, geniul cult are la baza pe cel popular, caci M. Eminescu si-a alimentat cugetul
si sentimentul din doina, din basm, din mit, spre a ajunge la capodoperele Revedere, Luceafarul,
Calin {File din povestE).

Folclorul si, cu deosebire, literatura populara influenteaza creatia culta din dubla perspectiva: prin
elemente de continut si prin sensuri ale manierei artistice. Din prima perspectiva, descoperim la
Russo si Alecsandri, la Creanga, Eminescu si Slavici, la Sadoveanu, Blaga si Labis, fluxul
sentimentalismului popular romanesc, cu acea puternica legatura dintre om si natura, cu acel
temei al credintei in ideal, cu inaltatorul concept al luptei pentru adevar. Motivele doinei populare
au fost preluate in diferite sensuri de V. Alecsandri si G. Cosbuc (DoinA), M. Eminescu (Ce te
legeni, RevederE), O. Goga (NoI), L. Blaga (La curtile doruluI). De la balada Miorita porneste M.
Eminescu (in Mai am un singur doR) spre a se impune apoi drept creator original, in schimb,
balada eroica i-a inspirat lui Sadoveanu romanul Fratii Jderi.

Basmul, snoava si proverbul au devenit pentru A. Pann si I. Creanga excelente surse de inspiratie
si modele, in timp ce descantecul si bocetul capata la I. Barbu (in Dupa melci si Domnisoara
HuS) valente filosofice.

Mitul zburatorului a devenit coordonata literara esentiala, de la poemul Zburatorul al lui I. Heliade
Radulescu, la Luceafarul lui M. Eminescu. in schimb, mitul estetic a impus conditia jertfei
creatoare, dainuind prin Mesterul Manole al lui L. Blaga si Moartea unui artist a lui H. Lovinescu.

Folclorul literar influenteaza literatura culta si in forma - prin metrica redusa, prin ritmul doinei (la
GogA) si al baladei (la CosbuC), prin imagini si expresii deosebit de sugestive. Sa nu uitam ca
Luceafarul lui M. Eminescu inalta expresia populara la rangul meditatiei geniale unice, pe cand
Creanga reia talcul popular la nivel cult, iar Sadoveanu realizeaza demersul epopeic national sub
imperiul optimismului folcloric.

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

Folclorul reprezint temelia unui popor, n el se reflect aspectele primordiale din viaa
omului, acesta oferindu-i fiecrui moment un ritual specific, care are menirea de a menine un
echilibru moral si social.nc din titlu se observ o referire la trecut, prezent i viitor.

n trecut Folclorul era nstrit se luda cu multe bogii i se bucura de cunoastere, popularitate,
nu era om in sat care s nu tie cine era Folclor. Cu timpul ajungnd pn n zilele noastre
acesta a mai srcit i nici nu prea mai este tratat cu mare importan, ci cu superficialitate iar
 viitorul nu se arat prea pozitiv pentru el, cci ritualurile nu mai sunt respectate ele devenind
doar niste scenete puse ntr-un spectacol, dar fr a avea urmri n contiina publicului.

Rspunztor pentru acest fapt este timpul cu aere schimbtoare, cu noi generaii stpnite de
noi perspective n care tradiiile i obiceiurile sunt nlocuite cu alte rezolvri tehnologice i
materiale. Mesajul care se desprinde din croiala acestor constatri are n vedere o invitaie spre
o rentoarcere n trecut, unde tradiia insufla vieii bogie spiritual.

De pild hora ca simbol al cercului solar reprezint o recreere a universului iar faptul c se ridic
minile n dans simbolizeaz o preamrire a soarelui, o form de adoraie i baterea pmntului
cu piciorul reprezenta un act de fertilizare pornind de la energia solar. Hora era un act magic
menit s invoce soarele i s alunge ntunericul.

Literatura populara este o parte semnificativa a folclorului romanesc, care

inseamna totalitatea productiilor intelepciunii unui popor (artistice, literare,
muzicale, plastice, coregrafice, dramatice), create si transmise prin cuvant si
practici, de catre popor.
Folclorul face parte integranta din cultura nationala si defineste spiritul unui popor.
La UNESCO, Romania figureaza cu trei cuvinte: dor, doina si colind, care definesc,
intre popoarele lumii, specificul spiritual al romanilor.
Primele productii ale literaturii populare au fost publicate de catre poetul Vasile
Alecsandri in culegerea Poezii poporale. Balade. (Cantice batranesti) din 1852,
culegere a carui moto a devenit celebru: Romanul e nascut poet, despre care
bardul de la Mircesti afirma ca este inzestrat de natura cu o inchipuire stralucita si
cu o inima sintitoare.

Trasaturi:
caracter oral transmiterea prin vui grai a creatiilor populare, din generatie in
generatie, de milenii;
caracter traditional confera conservarea tiparelor ancestrale, conceptia despre
viata, simtirea si spiritul romanesc, care definesc spiritul national;
caracter colectiv este dat de contributia mai multor creatii in realizarea productiilor
literare, fiecare generatie adaugand cate ceva acestor compuneri;
caracter anonim este ilustrat de faptul ca nu se cunoaste autorul individual al
creatiei literare;
caracter sincretic impletirea armonioasa a cuvintelor cu melodia si cu miscarea
(dansul), mai ales in crearea obiceiurilor populare.
Teme si motive:
comunitatea om-natura cu motivele: transhumanta, testamentul, alegoria viata-
moarte etc. (balada Miorita);
jertfa pentru creatie, cu motivul zidului parasit, al surparii zidurilor, al visului, al
sotiei zidite, motivul lui Icar etc. (balada Manastirea Argesului);
tema iubirii, cu motivul adoratiei, jeluitului, mandriei, blestemului (doinele);
binele si raul, cu victoria binelui asupra raului, in basmele si poemele populare;
dorul, o simtire romaneasca unica, un sentiment complex care exprima iubire,
durere, jale, speranta etc.;
jalea este exprimata mai ales in cantecele populare si este un cuvant (ca si dor)
intraductibil;
instrainarea, cu motivul dezradacinarii, cuvantul acasa este specific romanilor,
nu inseamna casa personala, ci o stare de spiritualitate, de asemenea unica;
revolta este o atitudine spirituala regasita mai ales in doine, cu motive diverse,
precum haiducie, nenoroc, catanie etc.;
ireversibilitatea timpului este o tema filozofica a mitologiei romanesti ilustrata in
doine, balade populare si care a fost preluata de cei mai mari poeti romani in poezia
culta (Mihai Eminescu, Lucian Blaga).

Miturile populare sunt acele povestiri cu

subiect ce ilustreaza un obicei, un eveniment creator petrecut in timpuri primordiale,
la inceputul lumii. Faptele au semnificatii mitice, caracterizate
prin permanenta si repetabilitate, ceea ce a nascut conceptele de timp mitic si timp
istoric. Personajele sunt de asemenea mitice, cu puteri supranaturale si cu trasaturi
simbolice (Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, Muma-Padurii, Zmeul, Zburatorul).
Miturile exprima un model moral si comportamental peren, care ilustreaza specificul
spiritualitatii nationale romanesti, constituindu-se in ceea ce se numeste mitologia
populara.
Cele patru mituri esentiale din literatura populara au fost definite de criticul
George Calinescu:
1. Mitul jertfei pentru creatie (mitul estetic) este reprezentat de balada
populara Manastirea Argesului si exprima credinta ca niici o opera nemuritoare nu
se poate realiza fara sacrificiu. Mitul mai este cunoscut si sub numele de mitul
mesterului Manole;
2. Mitul mioritic sau mitul transhumantei este ilustrat in cretia populara de
balada Miorita si exprima atitudinea omului in fata mortii, pe care individul si-o
asuma ca oe un dat firesc, ca pe cealalta latura a existentei, de aceea balada a fost
realizata prin alegoria viata-moarte;
3. Mitul erotic sau mitul puberal este cunoscut si ca mitul Zburatorului, fiind
ilustrat de povestea populara a Zburatorului, pe care Ion Heliade Radulescu a
versificat-o in poezia omonima Zburatorul. Mitul ilustreaza credinta ca, la varsta
pubertatii, fetele tanjesc dupa sentimentul de iubire total necunoscut si care apare
pe neasteptate, producandu-le o puternica stare emotionala;
4. Mitul etnogenezei este reprezentat de balada populara Traian si Dochia si
ilustreaza etnogeneza poporului roman.
Creatia literara populara cuprinde:
 poezia obiceiurilor obiceiuri de Craciun si de Anul Nou (colinde, Plugusorul, Capra,
Ursul), obiceiuri de primavara (Vergelul, Junii, Sambra oilor), rituri de invocare a
ploii (Paparudele, Scaloianul), obiceiuri de seceris (Cununa, Dragaica);
poezia ceremonialurilor de trecere obiceiuri legate de momente importante din
viata omului: nasterea, nunta, moartea (oratiile de nunta, cantecul miresei, cantecul
bradului, Zorile, cantecul mare de petrecut, bocetele);
poezia descantecelor de deochi, de dragoste, de boala etc.;
creatia lirica in versuri doina (de dor, de jale, de haiducie, de catanie, de
instrainare etc.), cantecul propriu-zis (cantece despre cantec, despre relatiile de
familie, de iubire, de dor, cu tema sociala, de instrainare, de munca) si strigatura
(uratura, strigatura la jocul popular etc.);
creatia epica in versuri balada populara (fantastica, vitejeasca, pastorala, familiala
etc.);
creatia epica in proza basmul, legenda, snoava;
creatia aforistica si enigmatica proverbe, zicatori, ghicitori

Uneori este atta frumusee pe lume nct inima mea neputnd s o primeasc se
ascunde ntr-o peter -Vince Lombardi
Prin folclor nelegem creaia artistic, colectiv, oral i anonim a unui popor, ce ne
oglindete concepia despre lume i via.
Folclorul este cunoscut i sub denumirea de art popular.
Creaii artistice ca: poezie, muzic, dans, teatru i arte plastice, decorative sunt cuprinse
n denumirea general de folclor. George Enescu spunea: Folclorul nostru nu numai ca
este sublim dar te face s nelegi totul. E mai savant dect toat muzica aa zis
savant. Folclorul e mai melodic dect orice melodie; poate fi duios, ironic, vesel, drag.
Primele documente scrise care evideniaz prezena folclorului sunt din anul 1540. n
sec. XVII, Ion Cianul, clugar franciscan de origine romn, culege zece melodii
romneti n culegerea Codex Caionii.
n Descripio Moldavie (1611), Dimitrie Cantemir menioneaz existena doinei, baladei,
jocurilor populare, instrumentelor populare i descrie obiceiuri tradiionale legate de
nunt, nmormntare, colinde, drgaica, paparuda i cluul.
Originalitatea muzicii populare romneti const n ritmul specific, versul, la sfritul
cruia apar uneori intejecii cu scopul de a lrgii ambitusul melodiei, ritmul de dans ritm
sincretic cu o mare valoare expresiv i melodia ce asigura specificitatea naional prin
suflul larg cantabil apropiat de structura psihica a romnului, plin de suplee i
elegen.
n ceea ce privete clasificarea folclorului muzical romnesc, la baza acestei clasificari
stau criterii legate de prilejul cu care au fost create i de funcia pe care o au pentru
individ i colectivitate. Putem ntlni :
a) Repertoriul obiceiurilor de peste an:
- repertoriul de la Crciun pn la Boboteaz: sorcova, colindul, cntecul de stea,
pluguorul, irozii, capra, ursul;
- repertoriul obiceiurilor de primvar, var i toamn: obiceiuri cu semnificatie agrar
(paparuda, scaloianul, drgaica, cununa, claca, plugarul); obiceiuri cu diverse
semnificaii (cluul, jineii, strigarea de peste sat Daolica Mre , eztoarea;
- repertoriul pstoresc, semnale instrumentale, melodii instrumentale;
b) Repertoriul vrstelor i al obiceiurilor vieii de familie:
- folclorul copiilor i pentru copii;
- repertoriul nupial, cntecul miresei, al mirelui, al soacrelor;
- repertoriul funebru;
- cntecul bradului, cntecul zorilor, bocetul;
c) Balada sau cntecul btrnesc;
d) Doina;
e) Cntecul propriu-zis;
f) Folclorul orenesc;
e) Muzica instrumental;
g) Muzica jocurilor populare.
Putem astfel discuta despre o parte dintre muzica jocurilor populare, despre jocuri
(dansuri) n special.
Dansurile populare zonale sunt nsotite numai de muzica instrumental, presrat cu
strigturi, pocnete din degete, bti din palme, pai btui, chiuituri etc., subliniind o dat
n plus sincretismul jocurilor populare romneti.
Se remarc bogia, varietatea, valoarea creaiei populare muzicale naionale, ineditul
unor manifestari i fenomene folclorice, care merit s fie cercetate, cunoscute i
apreciate att de specialiti ct i de iubitori ai genului.
Dansul a avut o importan deosebit n viaa social a omului fiind nelipsit din ritualurile
religioase. n timp s-au produs mutaii n cadrul jocurilor populare romneti n sensul c
unele i-au pstrat funcia ritual (Caluul, Chiperul, Lazarul, Cununa, Drgaica), iar
altele s-au transformat n jocuri distractive.
Primele referiri asupra existenei dansului la romni si fac apariia ncepnd cu secolul
al-XV-lea, (Gr.Ureche) i continu cu secolul al-XIX-lea, perioad n care apar primele
culegeri printre care figurau i un numr important de dansuri populare, iar nfiinarea
celor dou arhive fonografice au evideniat bogia i varietatea acestui repertoriu.
Terminologia este reprezentat de trei termeni : hora (Hora la joc pentru zona Muntenia
si Oltenia), dans (dan) i joc (gioc) n celelalte regiuni ale rii.
De-a lungul timpului s-a creat o gam ntreg de jocuri ca: Srba sau Bltreasca, Hora,
Caluul, Brul etc.
Jocurile olteneti sunt repezi, dinamice, necesitnd agerime i virtuozitate. Se execut n
deplasri rapide i spaii brute de direcie, cu pai ncruciai, bti i sincope, fluturri
de picioare i pinteni. Desenul variat al dansurilor, confer o poziie special n peisajul
dansului romnesc.
Muntenia cuprinde jocuri variate, mixte, dar i jocuri de brbai i femei. Jocurile se
desfoar cel mai mult n cerc i n semicerc. Bogia ritmic a pailor este foarte
mare, ntlnindu-se des sincopa i contratimpul. Cele mai ntlnite sunt horele de mn,
horele pe btaie, brurile brbteti i femeieti ale cror pai se desfoar pe durata a
6 sau 8 timpi.
Brul - Este un dans brbtesc din zona de munte a Banatului, dans de pstori care s-a
pstrat pna n zilele noastre i s-a transmis i n celelalte zone ale rii.
Dansurile specifice zonei Aiudului, cer mult ndemnare din partea interpreilor, figurile
fiind adevrate bijuterii n arta popular coregrafic. Fata este un sprijin pentru biat n
executarea btilor pe cizma, cu mna stng i a sriturilor, iar n timpul jocului de
perechi, fata face piruete pe sub mna biatului. O figura specific acestui dans este
diagonala de haidau, ce solicit mult concentrare din partea biatului, n execuia
btilor pe picior i pe podea, fata susinndu-l prin strigturi cntate. n Muntenia ns
acest dans pierde btile executate pe picior, dansatorii limitndu-se doar la jocul pe
perechi.
Hora - este un dans popular din Romnia, realizat ntr-un cerc nchis.
Descoperirea unei reprezentri n ceramic a unei hore formate din 6 femei, aparinnd
Culturii Cucuteni (3700-2500 .H.), ultima mare cultur cu ceramic pictat din Europa,
indic faptul ca hora a aprut cu mai mult de 5000 de ani n urm pe pmntul vechii
Dacii.
Rolul magic al horei s-a transmis pn n prezent, sub forma cluului. Asemenea
dansuri rituale circulare, la care particip numai brbai special alei i antrenai exista n
Europa, Orientul Mijlociu, India i America Central i de Sud, sugernd originea indo-
european.