GENUL LIRIC

Genul liric este opera literară în care autorul își exprimă gândurile și sentimentele în mod direct cu
ajutorul a numeroase procedee artistice precum figuri de stil ori simboluri artistice.

Trăsături:
 Vocea autorului – se numește și eu liric și este acea modalitatea prin care autorul își
exprimă trăirile. Eul liric poate fi subiectiv, atunci când în text apar mărcile subiectivității
eului precum adjective pronominale ori verbe și pronume la persoana I, ori obiectiv, atunci
când în text nu apar aceste mărci, ci forme pronominale și verbe la persoana a III-a.
 Accentul – va fi mereu pe exprimarea sentimentelor, stărilor sufletești și trăirilor și este
caracterizat de stări precum: dragoste, dor, melancolie, tristețe, extaz, teamă, admirație,
etc.
 În textul liric este remarcată și varietatea figurilor de stil și a imaginilor artistice precum
metafore, hiperbole, enumerații, comparații, hiperbole, epitete, imagini olfactive, auditive,
etc.
 Creația lirică – este o confesiune permanentă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și
sentimentelor intime ale acestuia.

Specii:
 Sonetul semnifică un poem cu formă fixă de paisprezece versuri, care respectă o schemă
foarte precisă de rimă și o structură logică.
 Rondelul este o poezie scurtă care care o formă fixă cu o structură care se bazează, ca și
balada, pe refren.
 Glosa este o poezie cu formă fixă și caracter gnomic unde, în fiecare strofă, începând de la
cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă. Versul comentat se
repetă la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproduce în ordinea inversă versurilor
primei strofe.
 Gazelul poate fi definit ca o poezie lirică în distihuri cu monorime ce sunt dispuse astfel:
versurile primului distih rimează între ele, iar rima se păstrează în al doilea vers al celorlalte
distihuri. În multe cazuri, după rimă urmează un cuvânt sau un grup de cuvinte care se
repetă, iar ultimul distih conține pseudonimul poetului.
 Satira este forma caracteristică genului liric ce se descrie prin forma de critică a slăbiciunilor
individuale, sociale sau general omenești, uneori chiar într-un mod acuzator. Caracteristicile
 stilistice ale formei sunt ironia, extragerea caricaturală a anumitor aspecte particulare și
construirea unor relații neobișnuite de o apartenență absurdă.
 Imnul este un anumit tip de cântec, de obicei religios, care este compus pentru a admira,
lăuda sau adora, care se adresează de cele mai multe ori zeități ori figuri importante
istorice sau mitologice.
 Oda este specia poeziei lirice alcătuită din strofe care au aceeași formă și structură metrică
în care se prezintă entuziasmul sau admirația față de persoane ori fapte eroice sau idealuri.
În anumite realizări, oda este înrudită cu imnul.
 Meditația este poezie lirica care cuprinde reflecții filosofice asupra lumii și vieții. Se
inspiră din
problemele mari ale filosofiei despre univers, divinitate, suflet, origine, esența și
valoarea vieții, binele, frumosul.
 Pastelul este o creație care, prin intermediul unui peisaj, poate transmite sentimentele
eului liric contemplator. Modul de expunere folosit în creația lirică este descrierea, iar
piesele dominante aici sunt imaginile artistice realizate prin figuri de stil ce sunt organizate
într-o descriere de tip tablou.
 Idila este o specie de poezie lirică și erotică în care este prezentată viața și dragostea în
formă optimistă sau idealizată.
 Elegia este specia genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe
ajungând de la melancolie la durere.
 Doina este o creație vocală, instrumentală sau lirică, specifică poporului român, în care
autorul necunoscut, își exprimă sentimentele de dor, tristețe, jale, de revoltă, iubire sau
chiar ură împotriva asupritorilor.
 Cântecul este o specie a genului liric în care sunt exprimate, într-o formă simplă și
melodioasă, sentimente felurite, spontane.