GENUL LIRIC

Genul liric cuprinde opere în care se transmit în mod direct gânduri, idei, sentimente, trăiri, concepte în
legătură cu peisaje, acțiuni umane, sentimente sau stări de spirit etc.
 gândurile, ideile, sentimentele sunt transmise de eul liric (vocea interioară a poetului); prezența acestuia se
remarcă prin mărci specifice(pronume, adjective pronominale și verbe de persoana I și a II-a);
 prezența figurilor de stil semantice(metaforă, epitet, personificare, hiperbolă, comparație, oximoron)și a
imaginilor artistice(vizuale, auditive, olfactive, tactile sau chinestezice, dinamice, statice, cromatice);
 modul de expunere utilizat este descrierea care se împletește adesea cu monologul și dialogul;
 frecvența structurilor nominale (substantive + adjective);
 prezența elementelor de prozodie (rimă, ritm, măsură);
 specii: pastelul, oda, doina, imnul, elegia, sonetul, rondelul, gazelul, idila, egloga, glosa etc.

 Pastelul – specie lirică descriptivă în care sunt înfățișate elemente ale naturii prin intermediul cărora poetul
își exprimă propriile sentimente de admirație, încântare, de fericire, de tristețe etc. Se remarcă frecvența epitetului,
a imaginilor vizuale și cromatice ca mijloace artistice.
 Oda – specie lirică antică alcătuită din strofe compuse din 4 versuri; dintre care 3 sunt safice (11 silabe) și 1
adonică (5 silabe) în care sunt elogiate/ preamărite ființe umane, idealuri, sentimente, atitudini, evenimente etc.
 Elegia – specie lirică specifică mai ales poeziei romantice și tradiționaliste în care sunt exprimate sentimente
și trăiri de tristețe profundă în legătură cu un anumit fapt din viața omului sau în legătură cu manifestări ale naturii.
 Sonetul – este specia lirică cu formă fixă specifică poeziei clasice, alcătuită din 14 versuri structurate/
dispuse în 2 catrene cu rimă îmbrățișată de tipul a b b a și b a a b și 2 terține cu rimă de tipul c d c și d c d (sonetul
italian). Există și sonetul englezesc alcătuit tot din 14 versuri dispuse în 3 catrene și 1 distih.
 Rondelul – specie lirică cu formă fixă utilizată în poezia simbolistă, fiind alcătuită din 13 versuri în care
primul, al șaptelea și ultimul vers sunt identice.
 Idila –specie lirică erotică în care sunt imaginate trăsături și sentimente de dragoste desfășurate de obicei
într-un peisaj bucolic. Se prezintă de obicei o poveste de dragoste imaginată într-un cadru natural, propice, povestea
fiind construită de obicei de poet după un anumit scenariu. Dacă este prezent dialogul, idila se transformă în eglogă.

Concepte operaționale specifice genului liric: temă, motiv literar, laitmotiv, idee poetică, imaginar poetic, viziune
despre lume, tipuri de lirism, niveluri ale textului poetic, caracteristici ale limbajului poetic, relații de simetrie și de
opoziție.
 TEMA –este aspectul general al vieții oglindit într-un text literar (de exemplu: iubirea, natura, timpul, istoria,
cosmosul, moartea, condiția geniului, singurătatea etc.)
 MOTIVUL LITERAR- cuvânt/ sintagmă/ cifră etc. cu valoare simbolică (apa, luna, salcâmul, teiul, stelele,
pădurea, noaptea, crâșma etc.)
 LAITMOTIVUL –motivul care se repetă în aceeași operă literară.
 IDEEA POETICĂ – modalitate particulară prin care se evidențiază tema unui text.
 IMAGINAR POETIC- cadrul imaginat de poet pentru a-și exprima gândurile, ideile, sentimentele.
 VIZIUNE DESPRE LUME ȘI VIAȚĂ (germ. ”WELTANSCHAUUNG”)
o concepție coerentă și unitară a modului în care scriitorul vede lumea, viața;
o mesajul de ordin moral, filosofic al operei/ supratema operei (exemplu: încrederea în destin, fatalitate,
încrederea în omul patriarhal etc.).

 TIPURI DE LIRISM:
a) Subiectiv- apare în textele care conțin mărci specifice eului liric
 dacă se folosesc doar mărci de persoana I singular, textul este o confesiune lirică, întrucât
poetul se confesează referindu-se doar la propria persoană (Ex:”Plumb”)
 dacă se folosesc doar mărci de persoana a II-a singular, textul este un monolog liric adresat
sau un discurs liric.
 !!! Obs: în unele poezii deși se folosește persoana a II-a sg. este vorba despre un ” tu” generalizat întrucât
poetul nu se adresează cuiva anume, ci exprimă doar idei cu caracter general care pot privi pe oricine (ex: ”E -o
noapte udă, grea, te-neci afară”)
 dacă alternează mărcile de persoana I cu cele de persoana a II-a - dialog liric sau de
existența a două entități (realități): iubitul- iubita, un om- alt om.
 dacă apar mărci de persoana I plural poate fi vorba de unitatea unui cuplu sau poetul este un
exponent al unei colectivități din care face parte.

b) Obiectiv - apare în poeziile care nu au mărci specifice eului liric.

!!! Obs: în unele poezii deși apar mărcile de persoana I și a II-a sentimentele și trăirile transmise nu sunt ale
poetului ci ale altcuiva, sub a cărui mască se ascunde (ex: ”Luceafărul”- poetul se ascunde sub masca luceafărului, a
lui Hyperion și a demiurgului) => LIRISM DE MĂȘTI

 NIVELURI ALE TEXTULUI POETIC

a) Nivelul stilistic se referă la figurile de stil utilizate, la imaginile artistice și la semnificația acestora.
b) Nivelul lexico-semantic se referă la categoriile de cuvinte utilizate (arhaisme, regionalisme, neologisme,
termeni populari, de argou, religioși, familiari etc.), la câmpuri lexico- semantice, familii lexicale și semnificația
acestora (ex: ”Plumb”- arhaismele ”stam” și ”veștmânt”- scot în evidență vechimea stărilor apăsătoare ale eului
liric), câmpul lexico-semantic al morții (sicrie, coroane, cavou, mort).
c) Nivelul morfologic se referă la părțile de vorbire utilizate, la categorii gramaticale ale acestora(mod, timp,
persoană, număr, articulare) și la semnificația acestora, frecvența substantivelor care susțin caracterul descriptiv și
prezența verbelor la imperfect (dormeau, atârnau, scârțiau, stam) care prelungesc starea de nevroză a eului poetic.
d) Nivelul sintactic se referă la topică(ordinea cuvintelor în enunț) și la modificări ale acesteia (inversiuni,
dislocări etc.): ”Dormeau adânc sicriele de plumb”- inversiune de topică prin care se accentuează semnificația
verbului ”dormeau”.
e) Nivelul fonetic se referă la figurile de stil de sunet (aliterația- repetarea aceleiași consoane; asonanța-
repetarea aceleiași vocale; armoniile imitative; rimele interioare- rimează mijlocul cu finalul versului), la imaginile
auditive și la semnificațiile acestora.
f) Nivelul ortografic și de punctuație se referă la semnificația unor semne de punctuație și ortografie.
g) Nivelul prozodic se referă la versificație (rimă, ritm, măsură).

 CARACTERISTICI ALE LIMBAJULUI POETIC:

a) Expresivitatea – este o caracteristică a limbajului poetic care se evidențiază prin folosirea figurilor de stil
și a imaginilor artistice, acestea având rolul de a îmbogăți, de a înfrumuseța limbajul textului. Se mai poate realiza
prin:
 superlativul absolut al adjectivului;
 interjecții și exclamații;
 dativul etic (”vreau să mi- te- omoare”);
 utilizarea unor termeni populari, regionalisme sau arhaisme;
 expresii și locuțiuni.

b) Ambiguitatea – caracteristică a limbajului poetic care constă în multiple conotații (înțelesuri) pe care le
pot avea unele cuvinte sau sintagme, în acest fel mesajul textului putând fi interpretat în mai multe chei de lectură.
Este specifică mai ales poeziei moderniste și neomoderniste datorită limbajului metaforizat (ex: ”Testament”- act
juridic; parte a Bibliei; moștenire spirituală).
c) Sugestia – caracteristică a limbajului poetic care constă în utilizarea unor cuvinte și sintagme cu valoare
de simbol prin care se potențează sensurile și semnificațiile textului (ex: sugestia realizată prin simbolistica
plumbului).
d) Reflexivitatea – caracteristică a limbajului poetic care constă în capacitatea textului/ a mesajului poetic
de a transmite emoții, trăiri, sentimente, stări etc. se mai poate evidenția prin:
 frecvența mărcilor de persoana I sg (caracterul confesiv)care pot avea rol meditativ, reflexiv asupra unor
probleme.

 RELAȚII DE SIMETRIE (asemănare)- se stabilesc fie la nivelul formei textului, fie la nivelul
semnificațiilor.
Ex: 1. ”Dormeau adânc sicriele de plumb”
¿ la nivelul formei
”Dormea întors amorul meu de plumb”

2. ”Fețișoara lui ¿ paralelism sintactic

Spuma laptelui
Perișorul lui
Pana corbului”
 RELAȚII DE OPOZIȚIE – se stabilesc între cuvinte/ sintagme sau semnificații opuse la nivelul
textului.
Ex: poezia ”Plumb”→ strofa I- plan exterior
→ strofa a II-a- plan interior

Comentarea unui titlu (etape):

- structura morfologică;
- figuri de stil conținute;
- verificăm dacă este reluat în incipit sau pe parcursul poeziei;
- identificăm termeni din câmpul lexico- semantic al titlului sau al unor elemente care au legătură
cu titlul;
- legătura titlului cu textul poeziei și semnificațiile acestui lucru.

Comentarea unei strofe (etape):

- precizarea structurii și a temei poeziei;
- scurte referiri la ideile poetice din celelalte strofe sau tablouri;
- comentarea strofei, avându-se în vedere nivelurile textului poetic.

Comentarea unei poezii la prima vedere:

- tema poeziei;
- titlul (semnificații);
- particularități ale curentului literar în care se încadrează;
- structură și compoziție;
- comentarea pe strofe/ tablouri, având în vedere nivelurile textului poetic;
- imaginar poetic;
- viziune despre lume;
- caracteristici ale limbajului poetic;
- concluzie/ opinie personală.