Textul liric

Definiție:

Cuprinde creațiile literare, populare sau culte, în care sentimentele, gândurile,

aspirațiile autorului sunt exprimate în mod direct, printr-un limbaj expresiv, sugestiv. Se
caracterizează prin subiectivitate, autorul inventând un univers ficțional ce reprezintă o
percepție individuală asupra lumii.

Trăsături:

 Modurile de expunere: monologul liric (confesiv/ adresat) sau descrierea;

 Vocea lirică poate apărea în diverse ipostaze: îndrăgostitul, contemplatorul, căutătorul
unui ideal, gânditorul, visătorul, revoltatul, geniul ș.a.
 Subiectivitatea discursului e susținută de mărcile consacrate: verbe și pronume la
persoana I și a II-a sg. și pl., adj. pronominale, vocative, interjecții, interogații retorice,
exclamații, figuri de stil, semne de punctuație;
 Prezența imaginilor artistice: vizuale, auditive, olfactive ș.a.
 Transfigurarea artistică a elementelor naturii (peisajului) prin intermediul figurilor de
stil; acestea sunt un mijloc de transmitere a ideii poetice/ a sentimentelor/ a mesajului;
 Elementele de prozodie, deși nu neapărat specifice, sporesc lirismul textului prin
muzicalitate;

Texte lirice: pastelul, imnul, doina, ș.a.

Planul argumentării

Ipoteza:

- definiția textului liric;

- tema textului (Despre ce este vorba în poezie? → natura, iubirea, copilăria, jocul,
timpul, creația ș.a.)
- sentimentul dominant → singurătate, dor, nostalgie, regret, melancolie, tristețe,
dragoste, bucurie, încântare ș.a.

Argumente:

I. Se precizează modul de expunere!

a. În primul rând, textul este construit sub forma unui monolog liric
(adresat/ confesiv). Vocea poetică, a cărei prezență este susținută de
mărcile consacrate (se exemplifică!), își exprimă direct sentimentul/
 sentimentele de…(se numesc sentimentele, se transcriu versurile sau
structurile care evidențiază acele sentimente!); se comentează și alte mărci
ale subiectivității, de exemplu: punctele de suspensie, interogațiile,
exclamațiile, interjecțiile ș.a.
b. În primul rând, modul predominant de expunere este descrierea
artistică de tip tablou/ portret. Vocea lirică, aflată în ipostază
contemplativă, surprinde un peisaj (se precizează obiectul descris,
spațiul și timpul descrierii, elementele tabloului – planul cosmic/terestru)
sau evocă un portret.
c. În primul rând, textul este construit sub forma unui monolog liric ce se
îmbină cu secvențe descriptive. ( vezi fișa model la poezia Lacul);

II. În al doilea rând, limbajul este expresiv, sugestiv, figurile de stil fiind un
mijloc de transmitere a sentimentelor, a ideilor poetice. (Se comentează
figurile de stil și alte mijloace de expresivitate. Nu este suficientă simpla lor
exemplificare!).

III. În plus, elementele de prozodie, deși nu neapărat specifice, sporesc

lirismul textului prin muzicalitate (se specifică măsura, rima, ritmul);

În concluzie, exprimarea directă a sentimentelor, subiectivitatea discursului,

prezența descrierii și a monologului, expresivitatea limbajului constituie principalele
argumente pentru a considera textul liric. (Concluzia reia succint doar argumentele aduse!)

Structuri ce pot fi folosite în alcătuirea argumentării/ comentarea unor secvențe poetice:

Textul este construit sub forma unui monolog liric adresat....

Poezia surprinde sentimentele declanșate de contemplarea unui peisaj....

Mărcile lexico-gramaticale ale vocii lirice (pronume....) sugerează subiectivitatea discursului

liric.

Imaginile vizuale realizate cu ajutorul epitetelor conturează un peisaj.....

Imaginile auditive („murmur lung”, streșinile cântă”) surprind atmosfera ( nopții de toamnă...)

Figurile de stil, deși puține, sunt foarte sugestive. Impresionează metafora....

Limbajul expresiv, sugestiv reprezintă, de asemenea, o altă trăsătură a genului liric....

Poetul valorifică resursele expresive ale limbii. Epitetele cromatice „albastre poteci”
sugerează....

Elementele prozodice (ritm, rimă) sporesc lirismul textului prin muzicalitate...

Verbele comentatorului: sugerează, exprimă, ilustrează, evidențiază, transmite, prezintă,
conturează ș.a.