GENUL LIRIC

OPERA LIRICĂ
În genul liric, autorul își exprimă în mod direct sentimente, trăiri, creând imagini
artistice cu ajutorul figurilor de stil. Vocea autorului în textul liric este reprezentată de eul
liric.

TRĂSĂTURILE OPEREI LIRICE:

1. Prezența eului liric este explicită dacă se face simțită prin:
 mărci lexico - gramaticale ale eului liric:
 verbe la persoana I, singular și plural;
 forme pronominale la persoana I, singular și plural;
 mărci ale relației eu liric - interlocutor:
 verbe la persoana a II - a, singular și plural;
 forme pronominale la persoana a II - a, singular și plural;
 verbe la modul imperativ;
 construcții în cazul vocativ;
 puncte de suspensie;
 interjecții;
 exclamații și interogații.
 dacă apar mărci lexico - gramaticale, prezența eului liric este explicită;
 dacă nu apar mărci lexico - gramaticale, prezența eului liric este implicită.
2. exprimarea unor sentimente, trăiri;
3. prezența imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive, etc.);
4. prezența figurilor de stil (figurile de stil sunt mijloace artistice caracterizate prin diversitate
și forță expresivă, menite să nuanțeze stările stările sufletești și să contureze imaginile
artistice);
5. prezența unor moduri de expunere specifice (monologul liric, descrierea).
 Elemente de prozodie
Elementele de prozodie se mai numesc elemente de versificație.
Versul este un rând dintr-o poezie. Sinonimul cuvântul „vers” este „stih”. În funcție de
numărul de silabe, versurile pot fi lungi sau scurte.
De cele mai multe ori, sfârșitul unul vers este marcat de o pauză. Uneori, poate exista o pauză
și în interiorul versului.
Versurile unei poezii se grupează în strofe.
Strofa reprezintă fiecare dintre subdiviziunile unei poezii, constând din două sau mai
multe versuri.
Strofele se delimitează între ele prin spații albe.
În funcție de numărul de versuri, strofele se clasifică astfel:

a) monovers – un singur vers

b) distih – doua versuri

c) tertet – trei versuri

d) catren – patru versuri

e) cvintet – cinci versuri

f) sextet – sase versuri

g) septima – sapte versuri

h) octet – opt versuri
i) nona – noua versuri
j) decima – zece versuri
Măsura este numărul de silabe dintr-un vers.
Rima constă în identitatea sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri,
începând cu ultima silabă accentuată.
Tipurile de rimă sunt: împerecheată (pereche), îmbrățișată, încrucișată și monorimă.
1. Rima împerecheată: rimează versurile 1-2 si 3-4

2. Rima îmbrățișată: rimează versurile 1-4 si 2-3

3. Rima încrucișată: rimează versurile 1-3 si 2-4

4. Monorima: rimează cel putin 3 versuri

 APARTENENŢA UNUI TEXT LA
GENUL LIRIC
- MODEL -
În opinia mea, opera ... (titlul), de ... (numele autorului), aparţine genului liric, în care
autorul îşi exprimă în mod direct sentimente, trăiri, creând imagini artistice cu ajutorul figurilor
de stil.
În primul rând, apar mărci lexico – gramaticale ale prezenţei eului liric ... (exemple) / ale
relaţiei eu liric – interlocutor ... (exemple), iar poetul îşi exprimă sentimentele ... (ce sentimente
se degajă din text).
În al doilea rând, se remarcă imagini artistice vizuale ... (exemple) / auditive ...
(exemple) / olfactive ... (exemple), create cu ajutorul figurilor de stil ... (numirea a 3 – 4 figuri
de stil diferite, ilustrate cu ajutorul citatelor).
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului suport în genul
liric.
TEMĂ: PAGINA 163 PROGRESEAZĂ EX 1, 2

PASTELUL
Pastelul este specia genului liric, în versuri, în care este descris un tablou din natură, în
culori calde, faţă de care sunt exprimate impresiile şi sentimentele autorului.

TRĂSĂTURILE SPECIEI PASTELULUI:

 specie a genului liric;
 text în versuri;
 este o descriere artistică a unui peisaj surprins într-un anumit anotimp sau moment al zilei;
 ca descriere se caracterizează prin apariţia a numeroase substantive şi adjective şi a puţinor
verbe, majoritatea de stare;
 creionarea tabloului de natură se realizează în culori calde;
 se remarcă prezenţa figurilor de stil şi a imaginilor artistice, predominant vizuale;
 sunt exprimate impresiile, sentimentele autorului în legătură cu peisajul descris.

Termenul de pastel a fost utilizat iniţial în artele plastice, unde denumea o pictură pe tema
naturii, realizată în culori pale, calde.
Vasile Alecsandri este considerat creatorul pastelului în literatura română, prin
intermediul ciclului de poezii intitulat „Pasteluri”. Temele pe care acesta le abordează în ciclul
„Pasteluri” sunt: succesiunea anotimpurilor („Iarna”, „Gerul”, „Sania”, „Mezul iernei”,
„Oaspeţii primăverii”, „Sfârşit de toamnă”), muncile agricole („Plugurile”, „Semănătorii”,
„Secerişul”), peisajul natal de la Mirceşti („Serile la Mirceşti”, „Lunca din Mirceşti”), peisaje
exotice („Mandarinul”, „Pastel chinez”).

ARGUMENTAREA APARTENENŢEI LA
SPECIA PASTELULUI
- MODEL -
În opinia mea, opera ... (titlul), de ... (numele autorului), este un pastel, specie a genului liric,
în versuri, în care este descris un tablou din natură, în culori calde, faţă de care sunt exprimate
impresiile şi sentimentele autorului.
În primul rând, apar mărci lexico – gramaticale ale prezenţei eului liric ... (exemple) / ale
relaţiei eu liric – interlocutor ... (exemple), iar poetul creează imagini artistice vizuale ...
(exemple) / auditive ... (exemple) / olfactive ... (exemple), create cu ajutorul figurilor de stil ...
(numirea a 3 – 4 figuri de stil diferite, ilustrate cu ajutorul citatelor).
În al doilea rând, textul este o descriere, deoarece se remarcă numeroase substantive şi
adjective ... (exemple din text) şi puţine verbe, majoritatea de stare ... (exemple din text).
 În plus, această descriere a unui tablou din natură, în culori calde, surprins în ... (în ce
anotimp sau moment al zilei este surprins, cu prezenatarea unui câmp semantic care justifică
afirmaţia), se creionează în versuri, având o structură de ... (X strofe sau astrofică), măsură scurtă
/ lungă, egală / inegală de ... silabe, rimă ... şi ritm ... .
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului suport în specia
pastelului.