GENUL LIRIC

2.1.Genul liric-fișier teoretic

Genul liric cuprinde opere literare în care autorul își exprimă în mod direct gândurile,
ideile, sentimentele prin intermediul eului liric.
Eul liric ca voce a autorului se exprimă prin mărci lexico-gramaticale specifice:
-verbe și pronume la persoana I și a II-a, numărul singular și plural.
-interjecții
-interogații retorice/ exclamații
-substantive în cazul vocativ etc.
Eul liric poate să apară în ipostaza îndrăgostitului, al creatorului, al contemplatorului etc.
Textele lirice au o structură specifică, fiind scrise în versuri, iar acestea sunt organizate în
storfe.
Strofa formată dintr-un vers se numește monovers, din două versuri, distih, din trei –
terțină, din patru-catren, din cinci versuri-cvintet, din șase versuri-sextină etc.
Elementele de prozodie sunt rima, măsura și ritmul.
Rima reprezintă potrivirea armonioasă din punct de vedere acustic a silabelor de la
sfârșitul unor versuri.
Rima poate fi :
a) Rimă împerecheată- aa bb (primul vers rimează cu al doilea, iar al treilea cu al
patrulea)
b) Rimă îmbrățișată- ab ba (primul vers rimează cu al patrulea, iar al doilea cu al treilea)
c) Rimă încrucișată- ab ab ( primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al
patrulea)
d) Monorimă –aa aa (toate versurile rimează)
Măsura reprezintă numărul de silabe dintr-un vers. La stabilirea măsurii versurilor, o
atenție deosebită se acordă versurilor care conțin cratimă deoarece cratima marchează
rostirea legată a două cuvinte.
Ritmul reprezintă succesiunea regulată a unor silabe accentuate și neaccentuate.
a)Ritmul trohaic este alcătuitdin două silabe, din care prima este accentuată, iar a doua
neaccentuată.
 b) Ritmul iambic este alcătuit din două silabe, din care prima este neaccentuată, iar a
doua accentuată.
Expresivitatea limbajului este dată de figurile de stil și de imaginile artistice.
Epitetul este figura de stil prin care se atribuie însușiri neobișnuite unui obiect, fenomen
sau acțiune.
Ex.,,Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă/Tresărind în cercuri albe/El
cutremură o barcă. ”(Lacul, de Mihai Eminescu)
Personificarea este figura de stil prin care se atribuie însușiri omenești lucrurilor,
obiectelor.
Ex. ,,Din vârf de munți amurgul suflă/cu buze roșii/în spuza unor nori.”(Amurg de
toamnă, de Lucian Blaga)
Comparația este figura de stil prin intemediul căreia un termen numit comparat este
apropiat de alt termen numit comparant prin intermediul unui adverb ce semnifică asemănarea
lor(ca, precum, cum).
Ex. ,,Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare”. (Iarna, de Vasile Alecsandri)
Metafora este o figură de stil care constă în denumirea unui obiect, lucru, printr-un altul,
pe baza unei analogii. Este, de fapt, o comparație din care lipsește elementul de legătură (ca,
precum, asemenea etc), prin urmare se produce o echivalare, o identitate între cei doi termeni
alăturați.
Ex. ,, Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” (Tudor Aghezi-Testament)
Inversiunea este o figură de stil care constă în schimbarea ordinii firești a cuvintelor
pentru a accentua un anumit cuvânt, o idee, o însușire.
Ex. ,, Peste-a nopții feerie /Se ridică mândra lună.”(Somnoroase păsărele, de Mihai
Eminescu)
Repetiția este figura de stil care constă în repetarea unei structuri de mai multe ori pentru
a întări o impresie.
Ex. ,, Care vine, vine, vine calcă totul în picioare.”(Scrisoarea III, de Mihai Eminescu)
Antiteza este figura de stil ce constă în asocierea într-un enunț a unor semnificații opuse
pentru a scoate în evidență caracteristicile lor.
Ex.,,Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi și nouă toate”(Glossă, de Mihai Eminescu)
 Hiperbola este figura de stil ce constă în exagerarea prin amplificare sau diminuare a
unei trăsături sau a unui obiect.

Ex.,, Sălbatecul vodă e-n zale şi-n fier/Şi zalele-i zuruie crunte,/Gigantică poart-o cupolă
pe frunte,/Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,/Iar barda din stânga-i ajunge la cer,/Şi vodă-i un
munte.”(Pașa Hassan, de G. Coșbuc).
Alegoria este un procedeu literar constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace
concrete , altfel spus, este o amplă metaforă ce permite un transfer din planul abstract/ profund al
înțelesurilor, într-un plan de suprafață, figurativ.
Ex. ,, Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină, / Zării o floare ca o lumină,/ S-o tai , se strică, / S-o
las mi-e frică,/ Că vine altul și mi-o ridică.” (Ienăchiță Văcărescu-Într-o grădină)
Aceste figuri de stil creează imagini artistice variate- imagini vizuale, auditive, olfactive,
dinamice(motorii).

Genul liric. Motivarea apartenenței unui text la genul liric.

Genul liric cuprinde opere literare în care autorul își exprimă în mod direct gândurile,
ideile, sentimentele prin intermediul unui limbaj bogat în procedee artistice.
În opinia mea, opera lit x (titlul), de y (numele autorului) aparține genului liric deoarece
prezinta toate particularitatile specifice acestuia.
În primul rand, poetul își exprimă direct sentimentele de încântare/admirație/ melancolie
față de...... Textul apare ca o confesiune lirică/ monolg liric adresat....în care eul liric își face
simțită prezența prin diferite mărci lexico-gramaticale, cum ar fi : pronume de persoana I si a II-a
(ex), verbe de persoana I si a II-a (ex), interjecții, interogații retorice, exclamații(ex). Totodată,
titlul textului, element anticipator, este analitic/sintetic alcătuit din.....este folosit cu sens
propriu/figurat și face trimitere la............. Se comentează pe scurt poezia.
În al doilea rand, aceste idei poetice sunt evidențiate printr-un limbaj expresiv, în care se
remarcă personificarea(ex), comparațiile(ex), epitete, metafore(exemple) (se comentează figurile
de stil). De asemenea, la nivelul imaginilor artistice, se remarcă preponderența celor
vizuale(exemple), îmbinate armonios cu imagini autivive (exemple)/olfactive/dinamice.
Versurile organizate în catrene, terține.... au o muzicalitate aparte dată de rima......., măsura
versurilor fiind de x silabe.
În concluzie, operă literară dată are toate notele definitorii ale unui text liric, autorul
exprimându-și puternice sentimente de.............., față de.............