Ȋnțelegerea textului

1. Textul dat aparține genului liric. Găseşte trei argumente pentru

această afirmație.
2. Identifică ȋn text un procedeu artistic prin care se realizează muzicalitatea
poeziei.
3. Extrage două mărci lexico-gramaticale ale prezenței eului liric ȋn textul dat.
4. Reflectează asupra sentimentelor exprimate de vocea lirică şi
precizează mijloacele artistice prin care ele sunt redate.
5. Identifică ȋn text o figură de stil şi explică semnificația ei.
6. Numeşte tema poeziei şi două motive literare.
7. Explică, ȋn 30-50 de cuvinte, enunțul: “Această mare e acoperită de
adolescenți/
care ȋnvață mersul pe valuri, ȋn picioare,”.
8. Transcrie din text o secvență care te-a impresionat cel mai mult. Susține-ți
alegerea prin două argumente referitoare la mijloacele artistice prezente ȋn
poezie.
9. Descrie, ȋn 50-70 de cuvinte, viziunea autorului despre adolescenți, aşa cum
reiese din versurile citate.
Aspecte teoretice - Genul liric
În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate
direct gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric.
În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la
tehnici aluzive și asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se
adresează sensibilității cititorului.

Niveluri de interpretare a textului liric

Textul poetic prezintă următoarele niveluri:

 nivelul fonetic - figurile de sunet (se construiesc pe baza sunetelor limbii, de

ex. aliterația, asonanța, consonanța);
 nivelul lexical - câmpuri semantice, familia lexicală, de ex. epitet,
conversiune, hiperbola, metafora, antiteza, personificare, comparația;
 nivelul morfo-sintactic - figurile de construcție (o anumită organizare
sintactică a termenilor), de ex. repetiția, enumerația, inversiunea.
 nivelul stilistic - figurile semantice, figurile de gândire (modul de percepere
a realității comunicate de autor), figurile retorice.
 nivelul prozodic - rimă, ritm, măsură, picior metric.
Trăsături:
 Genul liric se caracterizează prin subiectivitate, deoarece gândurile, ideile şi
sentimentele sunt exprimate ȋn mod direct, prin intermediul vocii eului liric,
dar şi cu ajutorul resurselor expresive ce se adresează sensibilității
cititorului.
 Discursul este subiectiv, confesiv, apar mărci ale eului liric, verbe la
persoana I, dar este folosită și persoana a II-a.
 Modurile de expunere sunt descrierea si monologul liric.
 Este folosit limbajul artistic prin intermediul căruia sunt realizate imaginile
artistice (vizuale, dinamice, auditive, olfactive etc.), ca urmare a
transfigurării ideilor şi sentimentelor prin mijloace expresive;
 Lirismul textului este sustinut şi de elemente de prozodie (rimă, măsura,
ritm) sau prin procedee de sintaxă poetică (repetiții, paralelism, refren etc.)
sau de sunet (aliterația, asonanța ).

Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În
Grecia Antică acompaniamentul de liră atrăgea muzele ce amplificau spiritul
creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne creație literară
ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia,
supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima.