Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea

exprimată de cuvântul determinat. Determină un verb, o interjecție sau o locuțiune

verbală.

Complementul direct răspunde la pe cine? ce?

întrebările:

 L-am cunoscut pe fratele lui Vasile. (pe cine am cunoscut? – pe el, -l)

 Citesc cartea cumpărată online. (ce citesc? – cartea)

 Uite-l pe Mihai! (pe cine? – pe Mihai, -l)

 A luat peste picior un profesor și a fost pedepsit. (pe cine a luat peste picior?
– un profesor)

Mijloace de exprimare

Complementul direct se exprimă prin substantive, pronume, numerale, verbe la moduri

nepersonale.

Complementul direct exprimat prin substantive

Complementul direct exprimat prin pronume

Complementul direct exprimat prin numerale

Complementul direct exprimat prin verbe

Locul complementului direct

Complementul direct de regulă stă după verbul determinat, dar poate sta și înaintea
acestuia.

 Exercițiul acesta nu o să-l rezolv. (ce nu o să rezolv? – exercițiul)

 Am adus cartea cu mine. (ce am adus? – cartea)

Atunci când verbul determinat este la modul infinitiv sau la conjunctiv, complementul
direct exprimat prin pronume personal neaccentuat stă între prepoziția infinitivului sau
conjuncția să și verb.

 Să veniți la mine pentru a vă sfătui. (pe cine a sfătui? – pe voi vă)

 Încearcă să–l sfătuiești cât mai bine. (pe cine să sfătuiești? – pe el -l)
Atunci când verbul determinat este la infinitiv și este așezat după verbul a putea,
complementul direct exprimat prin pronume neaccentuat stă înaintea verbului a putea:

 Te pot ajuta dacă îmi dai voie să o fac. (pronumele te, complement direct,
determină verbul a ajuta; sensul acestei construcții este echivalent cu pot a te
ajuta)

Punctuația complementului direct

Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

 Am văzut filmul.

 Filmul l-am văzut cu tine.