Complementul indirect

Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul indirect

Complementul indirect arată obiectul căruia i se atribuie acțiunea, însușirea sau
caracteristică exprimată prin cuvântul determinat. Determină un verb, un adjectiv,
un adverb sau o interjecție.
Complementul indirect cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce?
răspunde la întrebările: pentru cine? cu cine? cu ce? de cine? de ce?
asupra cui? contra cui? împotriva cui?
 I-am spus Ioanei vestea cea mare. (cui am spus? – Ioanei)
 Privim la televizor un concert de muzică rock. (la ce privim? – la televizor)
 Magazinul acesta este mai aproape de casă. ( de casă – complement indirect, determină
adverbul mai aproape)
 Poftim și vouă o notă mare. (cui? – vouă; poftim interjecție cu funcție de predicat)
CUPRINS
 Mijloace de exprimare
o Complementul indirect exprimat prin substantive
o Complementul indirect exprimat prin pronume
o Complementul indirect exprimat prin adjective
o Complementul indirect exprimat prin numerale
o Complementul indirect exprimat prin verbe
 Locul complementului indirect
 Punctuația complementului indirect

Mijloace de exprimare
Complementul indirect se exprimă prin substantive, pronume, numerale, adjective, verbe.

Complementul indirect exprimat prin substantive

Complementul indirect exprimat prin pronume
Complementul indirect exprimat prin adjective
Complementul indirect exprimat prin numerale
Complementul indirect exprimat prin verbe
Locul complementului indirect
În general, complementul indirect stă după cuvântul determinat, dar există și cazuri când se
află înaintea acestuia.

 I-am dat Mariei cartea.

 Mariei i-am dat cartea.
De multe ori, complementul indirect este despărțit de cuvântul determinat prin alte părți de
propoziție.

 Ne vedem fiecare de viața noastră.

 De sectorul acesta al orașului sunt responsabil eu.
Atunci când complementul indirect este exprimat printr-un pronume personal sau reflexiv la
dativ și determină un verb la infinitiv sau conjunctiv, acesta se intercalează între prepoziția
sau conjuncția verbului.

 L-am rugat să–mi aducă aminte mai târziu.

 A venit mai devreme pentru a–mi aduce cartea.
Complementul indirect exprimat printr-un pronume neaccentuat în dativ se așază înaintea
verbului a putea atunci când determină un verb la infinitiv aflat după verbul a putea. Această
regulă este o cerință a limbii literare actuale. În construcțiile arhaice ale limbii române
complementul indirect se afla între propoziția infinitivului și verb.

 Îți pot spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba actuală)

 Pot a–ți spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba veche)
Atunci când complementul indirect cunoaște o dublă exprimare, termenul dublat poate poate
sta după infinitiv sau poate fi pus înaintea verbului a putea.

 Îmi poți comunica mie ce dorești.

 Mie îmi poți comunica ce dorești.
Punctuația complementului indirect
Complementul indirect nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

Complementele indirecte aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele
conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.