Stejar

72 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
specie de plante
Pentru alte sensuri, vedeți Stejar (dezambiguizare).
Stejar

Stare de conservare

risc minim de dispariție[1]

Clasificare științifică

Supradomeniu Biota

Supraregn Eukaryota

Regn Plantae

Subregn Viridiplantae

Infraregn Streptophyta

Diviziune Tracheophyta

Subdiviziune Spermatophytina

Ordin Fagales

Familie Fagaceae

Gen Quercus
 Nume binomial

Quercus robur[2]

L., 1753

Areal de răspândire

Modifică date / text 

Quercus robur

Stejarul (Quercus robur L., Sin.: Quercus pedunculata Hoffm.), de asemenea numit

și stejar pedunculat, este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice,
noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă,
aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici și
anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt
(4–8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este o achenă denumită ghindă. Se
întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile
curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-
numitele păduri de șleau.
Este răspândit în Europa, Asia Mică și alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut
era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase.

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Termenul stejar este probabil de origine tracică[necesită citare]. În trecut lingviștii români i-au
atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl menționează
în Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) ca fiind un cuvânt inexistent în maghiară
sau bulgară.[necesită citare]

Utilizarea stejarului[modificare | modificare sursă]

Stejarul multisecular din Cajvana

Ghindă

Ghinda a fost folosită de-a lungul timpului atât la hrana porcilor, fiind foarte apreciată și
de mistreți, alături de jir, cât și la confecționarea de coliere și păpușele pentru copii, și chiar
la unele piese de mobilier sau "bibelouri" rustice.
Scoarța de stejar este folosită din antichitate în tăbăcărie, deoarece conține mari cantități
de tanin foarte eficienți în prelucrarea pielii.
Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este uscat
corespunzător. Lemnul de stejar uscat natural, având peste 12 ani vechime, este scump,
fiind folosit pentru mobilă de lux, iahturi de lux, construcții de lux etc. Aproape două secole
traversele de stejar au fost folosite cu mult succes în dezvoltarea căilor ferate, doar recent
începând înlocuirea lor conform noilor tehnologii de transport. Lemnul de stejar se
folosește pe scară largă în construcțiile de lemn sau mixte, iar în industria mobilei, acolo
unde nu se găsește, este una din principalele varietăți imitate, alături de nuc și cireș.

În mitologie[modificare | modificare sursă]
În mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a
apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat
naștere preoții, lideri spirituali ai vechilor slavi.[3]

Proprietăți terapeutice[modificare | modificare sursă]

Stejarul (Quercus robur) reprezintă un arbore a cărui scoarță este utilizată în
terapeutica naturistă. Scoarța de stejar are proprietățile de: antiseptic al florei microbiene,
cicatrizant, hemeostatic și ajută la tratarea și vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine,
leucoreei, afecțiunilor stomacului, leziunea anusului, afecțiunilor intestinelor, transpirației
picioarelor. Ceaiul preparat din scoarță de stejar este considerat un remediu natural în
vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), reduce
scurgerile vaginale, combate constipația ce are drept cauza hemoroizii (infuzie preparată
din scoarță de stejar, amestecată cu flori de mușețel și semințe de in).

În România[modificare | modificare sursă]
Cel mai bătrân stejar din România are aproape 900 de ani și se află în Cajvana, Suceava
și este și cel mai bătrân stejar din sud-estul Europei. [4]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2021.3[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
2. ^ Species Plantarum, p. 996
3. ^ Ilie Danilov, Dicționar de mitologie slavă, Iași, Polirom, 2007, ISBN 973-46-0535-6 p. 37
4. ^ FOTO Legenda celui mai bătrân stejar din sud-estul Europei, plantat după marea invazie tătară, la
umbra căruia s-a odihnit Ștefan cel Mare, 11 noiembrie 2013, Dinu Zară, Adevărul, accesat la 17 iunie
2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikispecies conține informații legate de Stejar

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Stejar

 ro  Stejarul
 en  Flora din America de Nord
 Oaks from Bialowieza Forest (biggest oak cluster with the monumental sizes in
Europe) Arhivat în 4 decembrie 2012, la Archive.is {english}
 Tratamente naturale pe baza de stejar
 Cel mai batrin stejar din Romania are 650 de ani, 13 septembrie 1998, Evenimentul
zilei