PORTOFOLIU EDUCAȚIE CIVICĂ

PLANTE ȘI ANIMALE OCROTITE DE LEGEA DIN ȚARA NOASTRĂ

PAPUCUL DOAMNEI

Datele specialiştilor arată că în România există în momentul de faţă peste 200 de specii de
plante protejate de lege, cele mai multe dintre acestea fiind întâlnite în zonele muntoase şi în
Delta Dunării. Biologii şi cercetătorii afirmă faptul că România este o ţară cu o floră destul de
bogată. Plantele care cresc pe teritoriul ţării noastre i-au impresionat datorită frumuseţii lor pe cei
care le-au studiat. Multe dintrea acestea fac parte din categoria plantelor protejate de lege, iar
ultimele calcule arată că în România există peste 200 de astfel de specii. Primele discuţii în sensul
protecţiei plantelor rare, dar şi a animalelor s-au purtat în perioada interbelică. Printre primele
plante protejate de lege în ţara noastră s-a numărat Papucul Doamnei, o floare din specia orhidee,
pentru care a fost nevoie de impunerea unui Decret Regal în sensul
asigurării protecţiei. Documentul oficial a fost emis în 1933. Această floare se întalneşte prin
păduri, mai mult sau mai puţin umbroase, pe coaste, în tufişuri, de preferinţa în terenuri
calcaroase. Papucul Doamnei atinge o înălţime de până la doi metri. Frunzele ei sunt lungi de
6-12 cm şi late de 2-4 cm, de culoare roșu închis spre o nuanță de mov închis.

(sursa foto: wikipedia.org) (sursa foto: floripretioase.files.wordpress.com)

Legenda spune că această orhidee minunată a răsărit prin magie. O frumoasă prinţesă,
atrasă în mrejele dragostei, a reuşit să scape la timp de vrăjitorul viclean. Fugind, ea şi-a pierdut
condurul de catifea aurie, iar pantoful vrăjit s-a transformat pe dată într-o floare gingașă. Papucul
doamnei face parte din familia orhideelor și este zărit uneori și la noi în țară, în locuri tainice.

Sursa: adev.ro/pbbhwl

Pagina 1 din 2
 RÂSUL CARPATIN

I se mai spune pisica sălbatică ori linx. Numeroasele nume se explică prin fascinația pe care
au răspândit-o aceste animale sălbatice feroce in imaginația oamenilor. Aceste feline elegante,
dar puternice sunt in pericol de extincție in mai multe țări din Europa, mai ales în regiunile ei
occidentale. Râsul iberic de exemplu este păzit de autorități foarte atent. Râsul nostru carpatin
este din fericire scăpat de pericolul extincției, dar totul depinde de noi, noi – ultima veriga a lanțului
trofic…

(sursa foto: https://ro.wikipedia.org/ și http://www.montaniarzi.ro/)

(sursa text: www.proalpin.ro)

Statistica arată că în România, în tot arcul Carpaților sunt circa 2000 de exemplare de râs
boreal. Numele lui oficial este Lynx lynx și este, poate, una dintre cele mai frumoase vietăți ale
Carpaților. Este timid, retras, fuge de oameni, dar în egală măsură este un animal de pradă
extrem de bine dotat, agil, iute, inteligent și curajos.
Râsul sau linxul este o felină de dimensiuni medii, care face parte din ordinul Carnivoră,
familia Felidae. Există patru specii de râs, răspândite în diferite zone ale globului: linxul (râsul)
carpatin sau eurasiatic prezent în Alpi și Carpați în Europa, dar și în Asia (Rusia, China, Turcia).
Râsul carpatin din România are oficial populația cea mai bine reprezentată după cele care se
găsesc în Rusia. Alte specii sunt Lynx canadensis - linxul canadian sau polar prezent în Canada,
Nordul Americii de Nord, Lynx rufus -linxul (râsul) roșu din SUA și sudul Canadei și Lynx pardinus
-linxul iberic (Spania), specie amenințată serios cu dispariția populația fiind sub o 100 de
exemplare.
Râșii au cozile scurte și smocuri de păr negru în vârfurile urechilor (aceste smocuri îi ajută
să detecteze sursa sunetelor și fără ele auzul râșilor ar fi grav afectat). Culoarea și lungimea
blănii lincșilor variază în funcție de zonă geografică în care trăiesc, de la maro deschis până la
auriu sau bej-alburiu. Blana prezintă uneori marcaje maro-închis în special pe membre. Mustățile
sunt lungi și labele sunt rotunde, special adaptate pentru mersul în zăpada și pot ajunge mai mari
decât palma omului. Toate speciile de lincși au blană de pe gât, piept, burtă și interiorul membrelor
de culoare albă. Râsul are corpul acoperit cu blană fină, moale, de culoare sură sau cafenie
roșcată, presărată cu pete brune, care îi oferă un camuflaj perfect. Are picioare scurte foarte
musculoase, terminate cu gheare ascuțite retractile (că la pisică) și o coadă scurtă. Vede și aude
excelent, miaună, rage și are un urlet răgușit. Este un vânător excelent, vânează și ziua și
noaptea, sare, se aruncă, pândește și se fofilează spre pradă cu o abilitate demnă de o felină
(deși nu-i chiar o felină). Vânează animale mari și mici: cerbi, căprioare, iepuri și păsări de pădure.
(sursa text: http://www.montaniarzi.ro/)

Pagina 2 din 2