RÂSUL, ANIMALUL SIMBOL AL ROMÂNIEI

Dragi elevi ai clasei a V-a A din cadrul colegiului Ovidius Constanța, dați-mi voie să mă prezint, eu sunt
RÂSUL

Râșii sau lincșii sunt un gen ce cuprinde patru specii de feline sălbatice de mărime medie. Toți suntem
considerați ca făcând parte din genul Lynx, dar unele autorități ne clasifică ca făcând parte din genul
Felis, căruia îi aparține pisica sălbatică și pisica de casă.

Denumire științifică: Lynx

Perioadă de gestație: Râs roșcat: 60 – 70 de zile,

Durată medie de viață: Râs roșcat: 7 ani

Înălțime: Râs eurasiatic: 55 – 75 cm, Râs iberic: 60 – 70 cm, Râs canadian: 48 – 56 cm

Clasă superioară: Felinae

Clasificare: Gen

Figurează pe lista animalelor strict protejate prin Directiva Habitate a Uniunii Europene, sunt al treilea
mare prădător al Europei, după urs și lup cu care este în competiție pentru speciile lor pradă, căpriorul
sau capra neagră. Sunt un carnivor foarte discret care se ferește de contactul cu oamenii. Nu atac
animalele domestice, mă desfășor cu discreție în habitatele forestiere și mă apropii doar pe timp de
noapte de comunitățile locale din jurul Carpaților.

Râșii sunt animale teritoriale, care cutreieră zone de până la 400 km², de aceea au nevoie de suprafețe
de pădure continue pentru a supraviețui, o condiție din ce în ce mai greu de asigurat. În perioada de
iarnă, când zăpada mare forțează toate animalele către altitudini mai joase, râsul și prada sa depind de
ecosistemele create de agricultura tradițională din jurul Munților Carpați. Și aici intervine
particularitatea României, pentru că aceste zone, aceste mozaicuri de fânețe, livezi și petice de pădure,
nu sunt încă total antropizate și fragmentate, oferind spațiu acestor animale.

Aceasta este o scurtă prezentare a speciei mele, de fapt eu vreau să vă prezint casa mea și vă supun
atenției o problemă cu care, noi, locuitorii pădurilor de foiase, ne confruntăm.

Cele mai mari amenințări la adresa râșilor din România sunt fragmentarea și degradarea habitatelor lor
naturale, lipsa unui management bazat pe metode științifice, vânarea excesivă a speciilor sale de pradă,
braconajul. Ca și celelalte carnivore mari, respectiv ursul și lupul, râsul este indicator al unui ecosistem
sănătos și echilibrat. Menținerea unei populații viabile și sănătoase de râși reprezintă menținerea unei
păduri sănătoase, unde există atât carnivore mari, cât și speciile lor de pradă.

Pădurile joacă un rol foarte important atât în viața oamenilor cât și în păstrarea echilibrului în natură. A-
ți învățat cu toții că mulțumită fotosintezei, prin schimbul de gaze, dioxidul de carbon este eliminat iar
aerul este îmbogățit cu oxigen. Datorită arborilor, pădurea funcționează ca un scut în calea vânturilor
puternice, ferindu-ne de troienile de zăpadă care se formează atunci când viscolește. Rădăcinile
arborilor, fixează solul și împiedică alunecările de teren, zăpada se topește mai lent la umbra pădurilor,
astfel reducându-se riscul revărsării râurilor din matcă și al inundațiilor. Menținând umiditatea, pădurile
reglează temperaturile extreme atât vara cât și iarna.

Din păcate mulți sunt tentați să cuantifice importanța pădurilor prin valorificarea lemnului, care însă nu
este singura materie primă pe care pădurile o ofera. Fructele și florile mai multor plante întălnite in
pădure au rol terapeutic, cum sunt de exemplu teiul și păducelul. Ghinda și jirul sunt hrană atât pentru
animalele sălbatice cât și pentru cele domenstice, în trecut sătenii duceau porcii în pădurile de stejar
pentru a-i hrăni în așa numitele ghindării.

Dacă lemnul nu este exploatat, arborii bătrâni care cad, se descompun, asigurând astfel nutrienți pentru
următoarele generații de plante.
Un aspect foarte important al pădurilor este conservarea biodiversității prin asigurarea unui habitat a
multor specii de plante și animale. În pădurile cu arbori mai bătrâni sunt insecte care își depun ouăle sub
scoarța copacilor, iar larvele acestora pot constitui hrana mai multor specii de ciocănitori, formându-se
astfel un lanț trofic. Ghionoaia sură este o specie de ciocănitoare des întâlnită în pădurile noastre, ea
preferând pădurile de foioase, împreună cu Ciocănitoarea pestriță mare. Bătaile din copaci pe care le
auzim de multe ori înainte de a vedea ciocănitorile nu sunt rezultate doar de căutarea hranei, ci
reprezintă și metoda de comunicare între ele, revendicându-și teritoriul atât prin cântec cât și prin
aceste bătăi dese ce variază între 20 si 40 bătăi pe secundă. Ciocănitorile au limba lungă și lipicioasă și
vârful ca un harpon, cu care scot hrana de sub scoarța arborilor dupa ce au ciocănit întâi o gaura cu
ciocul lor ascuțit. Cuibul și-l contruiesc tot cu ajutorul ciocului, sculptând o scorbură în interiorul
copacilor. Ciocănitorile folosesc alt cuib în fiecare an, iar scorburile rămase libere asigură loc de cuib
pentru alte specii de păsări, cum ar fi Graurul sau Țicleanul, care dacă scorbura găsita are intrarea prea
largă, o astupă cu noroi și crengi uscate. Tot în scorburi cuibăresc și răpitorii de noapte, păsări numite
generic bufnițe, în pădurile din preajma Sibiului putându-se întalni Huhurezul mic, Huhurezul mare,
Ciuful de pădure și chiar și impunătoarea Buhă, cel mai temut răpitor din lumea păsărilor. Bufnițele sunt
păsări care vâneaza aproape exclusiv noaptea iar pentru asta prezintă o adaptare a vârfurilor aripilor
care le asigură un zbor foarte silențios, aproape insesizabil pentru prada sa chiar și în liniștea deplină a
nopții.

Sfrânciocul mare și Sfrânciocul roșiatic sunt 2 specii de păsări cu un obicei interesant în ceea ce privește
modul de hrănire. Ambii vânează insecte mari, șoareci, broaște și chiar alte specii de păsări mai mici iar
prada pe care nu o consuma imediat o agață în spinii unor arbuști sau chiar in sârma ghimpată a
gardurilor. De aici le vine numele genului Lanius care în limba latină înseamnă măcelar.

Dintre răpitorii de zi cel mai des întâlnit este Șorecarul comun, prezent în tot timpul anului, dar o specie
foarte importanta și protejată la nivel global este Acvila țipătoare mică, care cuibărește cu precădere în
podișul Hârtibaciu, in județul nostru. Se estimează că populația globală este de 20 000 perechi dintre
care aproximativ 2300 perechi cuibăresc în România și aproape toate în Transilvania. Acvila țipătoare
mica zboară cam 10000 km de la locul de iernare din Africa Centrală și de Sud până la locurile de
cuibărire, distanță pe care o parcurge de 2 ori pe an.

Cele mai remarcabile păsări, chiar daca nu le vedem de fiecare dată, sunt cele căntatoare care-si
tradeaza prezența prin trilurile lor vesele. În padurile noastre trăiesc o varietate foarte mare de păsări
cântatoare precum Mierla, Pițigoiul codat, Pițigoiul albastru, Măcăleandrul, Pitulice mică, Aușelul, care
este și cea mai mică pasăre din avifauna Europei.

În padurile din județul Sibiu trăiesc și multe specii de mamifere, de toate mărimile. Mai cunoscute sunt
Șoarecele de pădure, Pârșul, Veverița, Jderul, Pisica sălbatică, Bursucul, Vulpea, Lupul, Cerbul, Capriorul
si Ursul, care stă la capatul lanțului trofic, fiind cel mai mare carnivor din fauna europeană. Masculii
adulți pot ajunge să cântărească peste 350kg. In Transilvania trăieste majoritatea populației de Urs brun
din Europa, acesta fiind declarat dispărut sau pe cale de dispariție în multe dintre tările vestice.

Mistrețul, singura specie europeană de porc sălbatic, poate fi și el des întâlnit în pădurile noastre, iar
Cerbului, mai ales toamna îi poate fi auzit bocănitul-chemarea de împerechere iar mai tarziu spre
sfârsitul iernii acestora le cad coarnele, des acestia putând fi vazuți scarpinându-se de arbori grabind
procesul de înlocuire a coarnelor.
Avem nevoie cu toții de păduri sănătoase. Depindem de ele pentru a supraviețui, de la aerul pe care îl
respirăm până la lemnul pe care îl folosim. Pădurile asigură habitatele necesare oamenilor și animalelor,
protejează bazinele hidrografice, previn eroziunea solului și diminuează schimbările climatice. Cu toate
acestea, în ciuda dependenței noastre de păduri, oamenii încă permit ca ele să dispară.

Fundația Conservation Carpathia a finalizat cu succes primul program de monitorizare cu metode

științifice, cantitative a speciei râs (Lynx lynx) într-o zonă pilot din Carpații Meridionali. Monitorizarea a
fost făcută cu ajutorul camerelor foto cu senzor de mișcare și își propune evaluarea stării de conservare
și menținerea unei populații viabile de râși, precum și crearea unui model de monitorizare a faunei
sălbatice la nivel național.

Specialiștii Fundației Conservation Carpathia au monitorizat cea mai mare felină sălbatică a Europei, într-
o zonă pilot de 1200 kmp din estul Munților Făgăraș, Piatra Craiului și Munții Leaota. 23 de râși adulți, 9
masculi, 6 femele, 8 indivizi cu sex nedeterminat, dar și 9 pui alături de femele au fost identificați cu
ajutorul celor 152 de camere cu senzor de mișcare instalate.

Datele au fost obținute în trei sezoane consecutive de toamnă-iarnă, din 2018 până în 2020, pe
parcursul a până la 105 de zile de monitorizare în fiecare sezon.

Cum au fost monitorizați râșii

În mod tradițional monitorizarea carnivorelor mari s-a realizat în România prin numărarea urmelor pe
zăpadă. Totuși, râșii se deplasează foarte mult, astfel devenind imposibil să atribuim o urmă unui anumit
exemplar, existând riscul ca același animal să fie numărat de mai multe ori. Lucru care s-a întâmplat în
România mai ales în perioada în care erau permise cote de vânătoare la această specie.

Pentru a elimina aceste incertitudini, Fundația Conservation Carpathia a folosit o metodă modernă de
monitorizare, fără capturarea și perturbarea comportamentului normal al animalului. Monitorizarea cu
camere cu senzor de mișcare presupune fotografierea râșilor în habitatul lor, specialiștii identificând mai
apoi râșii pe baza imaginilor obținute. Această metodă este eficientă în studierea populațiilor de feline a
căror blană prezintă un tipar unic de la individ la individ, așa cum este și cazul râsului. Pe baza numărului
de recapturi ale fiecărui râs, specialiștii Fundației au estimat mărimea, densitatea și structura populației
din zona pilot, folosind modele matematice complexe ce iau în considerare imigrația, mortalitatea,
comportamentul și disponibilitatea habitatului. Evaluarea mărimii populației este esențială pentru a
pune în practică un management durabil al acestei specii necunoscute din Carpații Românești. Astfel de
date ne arată dacă populația menține o tendință ascendentă sau descendentă în contextul schimbărilor
de habitat, diminuării resurselor de hrană șamd.

Modelele matematice au prezis o densitate de 1.7 râși/ 100 kmp (interval confidență=1.1-2.6). Aceste
valori de densitate sunt mai mari decât în Carpații Slovaciei, Alpii Elvețieni sau Munții Jura la granița
dintre Franța, Elveția și Germania.

„Monitorizarea râșilor din estul Munților Făgăraș este primul exemplu de monitorizare modernă,
cantitativă pentru această specie în țara noastră, și poate reprezenta un bun exemplu de schemă de
monitorizare aplicabilă în mai multe zone pilot din puțin studiații Munți Carpați. Numai având astfel de
informații putem avansa în managementul speciei râs în România, prin măsuri care să asigure liniștea și
spațiul pe care această specie ni le cere în contextul fragmentării habitatelor. Dacă menținem această
populație viabilă pe termen lung, păstrăm intactă întreaga comunitate de carnivore, inclusiv speciile
pradă ale acestora (cerb, căprior, capră neagră etc.) la nivelul întregului continent European. De ce?
Pentru că populațiile din România sunt sursă importantă de gene și pentru alte populațiile aflate în
pragul dispariției, precum cele din Europa Centrală și de Vest, atât prin recolonizare naturală cât și prin
programe recente de reintroducere”, a declarat Ruben Iosif, specialist faună la Fundația Conservation
Carpathia.

Despre Fundația Conservation Carpathia

Viziunea Fundației Conservation Carpathia este crearea unei zone protejate cu natură sălbatică de talie
mondială în sudul Carpaților românești, care să permită, desfășurarea proceselor evolutive naturale. De
asemenea, Fundația se implică și în crearea unei economii verzi în jurul Munților Făgăraș, în beneficiul
naturii și al oamenilor

Împreună cu Parcul Național Piatra Craiului, care se învecinează cu fondurile cinegetice din custodia
CARPATHIA, am creat o zonă de liniște pentru faună, un total de 80.000 ha fără vânătoare sportivă sau
pentru trofee.

Prin activitățile derulate, Fundația Conservation Carpathia creează un exemplu de management și

monitorizare a faunei, ce poate fi preluat la nivel național: monitorizare non-invazivă prin metode ADN
și camere cu senzor de mișcare, alături de un plan de măsuri de management , echipe de intervenție
rapidă pentru rezolvarea situațiilor potențial periculoase, donații de Ciobănești carpatini, garduri
electrice puse la dispoziție gratuit.

De ce sunt atât de importante pădurile pentru sănătatea mediului nostru?

Pădurile asigură numeroase servicii ale ecosistemelor, esențiale pentru mediu și pentru climă. De
exemplu, ele contribuie la reglarea climei pe planeta noastră, la alimentarea bazinelor hidrografice,
oferindu-ne apă curată și la purificarea aerului pe care îl respirăm. Creșterea fondului forestier
contribuie adesea la captarea unor cantități mari de dioxid de carbon din atmosferă. De asemenea,
pădurile contribuie la conservarea și protejarea biodiversității, dat fiind că o multitudine de specii trăiesc
în păduri și depind de acestea. Ele reprezintă și o resursă economică importantă, nu numai pentru
producția de lemn, ci și pentru alte materii prime utilizate la obținerea medicamentelor și a altor
produse. Pădurile au un rol important și în ceea ce privește recreerea și starea de bine a oamenilor.

În Europa, suprafața totală acoperită cu păduri este, de fapt, în creștere, în principal datorită politicilor
de împădurire și a transformării terenurilor agricole abandonate în păduri. Pădurile acoperă peste 40 %
din suprafața terestră totală a celor 33 de țări membre ale Agenției Europene de Mediu și a celor șase
țări care cooperează cu agenția.

Cu toate acestea, sănătatea pădurilor reprezintă o problemă globală, iar suprafața forestieră totală este
în scădere la nivel mondial. Europenii contribuie și ei la despădurirea globală. Importăm produse
agricole și din lemn care constituie principalele cauze ale despăduririlor la nivel mondial, afectând în
principal pădurile tropicale sau boreale.

Suprafața totală acoperită de păduri nu este singurul indicator care ar trebui luat în considerare.
 Cu ce provocări majore se confruntă pădurile din Europa?

Pădurile din Europa se confruntă cu numeroase provocări, printre care dispariția habitatelor și riscuri
sporite legate de speciile invazive, de poluare și de schimbările climatice. Intensificarea utilizării lemnului
în diverse activități umane, construcția rețelelor de transport și extinderea urbană exercită, de
asemenea, presiuni asupra pădurilor. Parcelarea, proces prin care suprafețele mari de pădure ajung să
fie împărțite în mai multe loturi mai mici, situate între terenuri agricole sau între așezări urbane,
afectează în mod clar pădurile și speciile care depind de ele.

Aceste aspecte sunt analizate în raportul nostru viitor privind situația și tendințele în materie de
ecosisteme forestiere în Europa, care va fi publicat în cursul acestei luni. Raportul confirmă faptul că
trebuie să ne protejăm pădurile și să asigurăm gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere, nu numai
în ceea ce privește producția de lemn, ci și atunci când utilizăm pădurile pentru alte servicii vitale ale
ecosistemelor, indispensabile pentru bunăstarea noastră.

De ce sunt atât de importante susținerea și protejarea pădurilor noastre?

Dintotdeauna, pădurile au reprezentat habitatul natural specific al unei mari părți a continentului
european și au asigurat servicii esențiale pentru mediu și pentru starea noastră de bine. Ele sunt extrem
de bogate în privința biodiversității, fiind esențiale pentru eforturile noastre de susținere a habitatelor
naturale din Europa.

În ultimii ani, a existat o creștere a gradului de conștientizare a importanței pădurilor în diferite

dezbateri în materie de politici, și mai ales acum, în contextul încheierii la Paris a acordului COP 21, în
cadrul căruia pădurile au constituit o parte integrantă a discuțiilor privind clima. În privința sechestrării
carbonului și a atenuării schimbărilor climatice, pădurile sunt, probabil, singurul instrument natural pe
care îl putem gestiona. Stă în puterea noastră să cultivăm și să tăiem păduri, pe când asupra oceanelor,
de exemplu, nu avem un asemenea control.

În ce măsură reprezintă schimbările climatice o amenințare pentru pădurile noastre?

Știm că pădurile vor fi afectate, dar nu știm cu exactitate în ce mod și în ce măsură. Schimbările climatice
pot avea atât efecte pozitive, cât și negative. În condițiile unei clime mai calde, se preconizează că ritmul
de creștere al arborilor va fi mai mare, generând un impact pozitiv asupra producției de lemn.
Schimbările climatice pot produce efecte și asupra răspândirii geografice a pădurilor, acestea avansând
spre altitudini mai înalte și spre latitudini mai nordice. În același timp însă, pădurile se pot confrunta cu
un număr mai mare de amenințări din partea agenților patogeni, a bolilor, a dăunătorilor și a speciilor
cu caracter invaziv.

De exemplu, ca urmare a perioadelor de primăvară și de vară mai calde și mai uscate, specia europeană
a gândacului mare de scoarță al molidului (Ips typographus) ajunge la maturitate într-un timp mai scurt
și se poate reproduce de mai multe ori în timpul aceluiași sezon, ceea ce duce la creșterea populației
acestui dăunător.

Schimbarea condițiilor climatice poate spori vulnerabilitatea pădurilor pe fondul înmulțirii fenomenelor
meteorologice extreme. Modificarea regimului precipitațiilor (în sensul creșterii sau al reducerii
acestora) ar putea duce la înlocuirea unor specii actuale de arbori cu alte specii mai apte pentru
supraviețuire și dezvoltare în noile condiții climatice.
Deși majoritatea incendiilor de pădure din Europa sunt provocate de oameni, seceta extremă și vremea
uscată pot mări riscul de producere a acestora, în special în sudul Europei, ele putând fi devastatoare
pentru ecosistemele forestiere.

Cum acționează Uniunea Europeană și Agenția Europeană de Mediu pentru a răspunde acestor
provocări?

Gestionarea pădurilor rămâne o competență națională. Cu toate acestea, există un proces european în
curs care vizează stabilirea anumitor criterii și orientări cu privire la modul optim de îngrijire a pădurilor
în Europa. Deși nu există o politică forestieră a UE, Uniunea dorește să sprijine și să realizeze o
gestionare durabilă a pădurilor în Europa, precum și să protejeze și să conserve numeroasele funcții ale
pădurilor. În acest scop, Uniunea Europeană a adoptat o nouă Strategie pentru păduri, publicată în
septembrie 2013. Strategia încearcă să promoveze o mai bună coordonare între toate părțile interesate
implicate.

Agenția Europeană de Mediu întocmește evaluări pentru a contribui la baza de cunoștințe privind
pădurile Europei și pentru a sensibiliza populația cu privire la provocările cu care se confruntă pădurile,
identificând, în același timp, perspective de viitor. În acest scop, colaborează îndeaproape cu Centrul
Comun de Cercetare al Comisiei Europene și cu Eurostat. De asemenea, lucrează cu Copernicus –
Programul european de observare a Pământului care cartografiază pădurile și tipurile de pădure ca parte
a serviciului său de monitorizare a teritoriului. În plus, realizează un schimb coordonat de date cu
agențiile ONU și cu alte organizații internaționale. Datorită experienței lor vaste în materie de mediu și
mulțumită partenerilor lor, sunt în măsură să stabilească o legătură între păduri și alte domenii conexe
mediului, cum ar fi clima, agricultura, transporturile și biodiversitatea și, astfel, să asigure o înțelegere
mai corectă și mai cuprinzătoare a presiunilor exercitate asupra ecosistemelor forestiere.
În concluzie am o rugăminte pentru voi
Reguli pentru a proteja natura
 Reciclare
 Refolosire
 Reducere (economisirea resurselor
finite)
 Strângerea gunoiului lăsat de alții
 Evitarea poluării
 Reducerea despăduritului (limitarea
tăierii copacilor)
 Vânatul și pescuitul cu o anumită
măsură
 Protejarea animalelelor și plantelor
ocrotite prin lege
 Utilizarea coșurilor speciale pentru
fabrici, combinate și uzine
 Nu călcați spațiul verde (în zonele
protejate)
 Răspândește aceste idei prietenilor