UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

MEDICINA VETERINARA
BUCURESTI
Facultatea de Medicina Veterinara
Specializarea Controlul si Expertiza Produselor Alimentare

SPECII DE PESTI

Student: Savu Georgiana Alexandra

Grupa: 4201
Tehnologia Obtinerii Produselor Acvatice si Vanatului

BUCURESTI
2015

Morunul Hosu huso

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Ordin Acipenseriforme
Familia Acipenseridae
Gen Huso
Nume binominal
Nume Huso huso
Clasificare Linnaeus, 1758
Morunul (Huso huso) este cel mai valoros peste al apelor noastre. El este
consideral nu numai sturionul cel mai de pret(familia Acipenseridae), ci si gigantul
pestilor din Marea Neagra.
El este un peste foarte apreciat si pescuit pentru carnea sa si pentru a se recolta
icrele sale negre, din care se face caviarul.
Raspandire
Traieste numai in Marile: Neagra, Caspica si Adriatica, iar pentru
reproducere urc pe fluviile tributare ale acestora;
este prezent in tot lungul litoralului romanesc;
in Dunare urca pana mai sus de Budapesta, rar in Raselm;
exceptional in baltile Dunarii.
Particularitati morfologice
corpul este gros si relativ inalt;
cap lui este mic in raport cu corpul;
are mustati latite si franjurate;
botul este scurt si moale (comparativ cu celelalte specii de sturioni),
conic si turtit in jos; la exemplarele tinere triunghiular, ascutit la varf si acoperit cu
scuturi tari care nu cresc. La exemplarele mai varstnice aceste scuturi se ingraopa in
piele, incat borul devine din ce in ce mai scurt si moale;
fenomenul de ingropare a scuturilor in piele pe masura inaintarii in
varsta se petrece pe tot corpul morunului. Asa se explica de ce exemplarele varstnice au
pielea lipsita de scuturi. La exemplarele tinere se observa scuturi mici, mai slab
dezvoltate decat la rudele sale 41-52
scuturi laterale, 9-12 ventrale, 11-14 scuturi mari, dorsale, partial ingropate in piele;
gura semilunara, mare; buza inferioara continua;
acest adevarat urias al apelor are un corp ca un trunchi gros, alungir
spre cele doua extremitati;
2

 culoarea variaza dupa mediu: cei din Dunare cenusii mai deschis, cei din
mare mai inchisi. Dorsal cenusiu pana la negru; ventral, pe laturi si burta este albicios;
Particularitati fiziologice - productive
Longevitate
morunul face parte din grupa pestilor longevivi;
in mod obisnuit traieste 30-60 de ani, chiar mai mult;
poate trai si un secol daca apuca.
specie solitara, traind pe fund mitiloid si fascolinoid, la adancime de de
50 - 70m.
Greutate
este cel mai mare sturion, pescuindu-se in mod obisnuit exemplare de
100-150 kg si 3-5 m lungime;
cel mai mare exemplar in tara noastra s-a pescuit in 1890 in zona
Sf.Gheorghe si a cantarit 888 kg din care 127 kg icre negre;
cel mai mare exemplar pescuit in URSS a avut 1300 kg, dar se citeaza
si moruni de 2000 kg;
atinge greutatea de 1000 kg la aproximativ 75 de ani;
daca unele exemplare ajung la dimensiuni mari si greutati apreciabile,
exemplarele pescuite obisnuit in fata gurilor Dunarii masoara doar 2-2,5 m si cantaresc
40-80 kg.
Hrana
este un rpitor de temut, hrnindu-se att n Dunre, ct i n mare,
de preferin la adncimi foarte mari
se hraneste, in afara de crustacei si moluste, cu mari cantitati de
peste (crap, avat, babusca, platica, guvizi, hamsii), creveti, crabi si chiar pasari acvatice;
fata de ceilalti sturioni este un mare carnivor
Reproducere
maturitatea sexuala a morunului apare la vrsta de 15-18 ani la mascul
si 16-21 de ani la femel.
icrele de morun sunt mai mari dect ale celorlalti sturioni, avnd
diametrul de 2,5-3 mm si culoarea cenusie.
fiind un peste marin, morunul se deplaseaza, incepand cu luna martie, in
rauri si fluvii pentru reproducere; exemplarele tinere ncep migraia din toamn;
femela depune , in Dunare, pe fundul argilos, pietros sau nisipos, in
gropile de 8-20 m adancime intre 500.000 si 5.000.000 de icre. Asemenea locuri se
gasesc cam de la Isaccea in amonte.
o femel de 100 kg, n vrst de circa 20-25 de ani, poate depune 8
mil. de icre.
ierneaza in grupuri;
unele exemplare ajung in fluvii vara sau toamna, unde raman si pe
3

timpul iernii, altele ierneaza in mare, la o adancime de 60-70 metri.

reproductorii parcurgeau odinioar distane enorme pe Dunare,
obinuind s i depun ponta printre stncriile adevratelor Pori de Fier, astzi rmase
doar n poze. Punnd la socoteal i faptul c atinge maturitatea sexual dup
cincisprezece ani de via i c o femel intr n Dunre pentru reproducere o dat la
civa ani, nelegem de ce numrul i dimensiunile capturilor s-au prbuit n statistici.
Dac Antipa aduce dovezi despre moruni de o ton, n vremurile noastre numrul
capturilor peste o sut de kilograme se exprim anual printr-o singur cifr.
Pescuit
da hibrizi cu nisetrul, pastruga si viza.
se pescuieste cu carmace si paragate, att pe fluviu, dar mai ales la
gurile lui.
dimensiune minima legala: 170 cm
atat icrele, cat si carnea morunului sunt foarte scumpe si apreciate.
este INTERZIS pescuitul !

Nisetru - Acipenser guldenstaedti

Clasificare stiintifica

 Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Ordin Acipenseriforme
Familia Acipenseridae
Gen Acipenser
Nume binominal
Nume Acipenser gueldenstaedti
Clasificare Brandt , 1833
In familia sturionilor, nisetrul ocupa, dupa morun, un loc important, datorita
valorii sale economice. Unul dintre cei mai ravniti sturioni, traieste in mare, dar prefera
pietrisul albiei dunarene pentru giumbuslucuri amoroase.
Raspandire
distributie geografica si biologica este asemanatoare cu cea a
morunului. Este cel mai rar sturion de interes economic din tara noastra.
in Bazinul Marii Negre, deci si in apele noastre, este raspandita sp. Ac.
Guldenstaedti colchicus;
adultii traiesc in mare, in facies mitiloid si faseolinoid (la 60-70 m
adancime), in tovarasia calcanului si vulpii de mare;
Particulariati morfologice
se deosebeste de morun prin botul ceva mai lung, lat si obtuz;

mustatile sunt rotunjite, nefranjurate si inserate mai aproape de

varful botului decat de gura;
scuturile cornoase sunt mult mai mari decat la morun;
corpul, ingrosat in partea din fata si ingust spre coada, acoperit
printre randurile de placi cu scutele, placute mici, stelate; cu 8-16 scuturi dorsale
prevazute cu un tep scurt central, 25-44 laterale si 6-13 ventrale;
culoarea spatele, la unele exemplare este negru-cenusiu, la altele
verde murdar pana la inchis si abdomenul alb-murdar;

Particularitati fiziologice productive

Longevitate
traieste circa 45 de ani si chiar mai mult;

Greutate
lungimea obisnuita variaza intre 100-160 cm iar greutatea intre
20-30 kg, mai rar 80-100 kg;

Hrana
se hraneste cu moluste, crustacei si pesti mici;
6

 hrana puilor de nisetru in Dunare o constituie crustaceele si larvele de

chironomide, iar in apele marii consuma de preferinta crustacee si polichele;
rareori mananca peste, si anume guvizi. De aceea, nisetrul se
aglomereaza in zonole cu midii;
Reproducere
maturitatea sexuala apare la 8-14 ani la mascul si la 10-20 de ani la

femela
ca peste migrator anadrom, nbisetrul se reproduce pe fluvii, unde se
deplaseaza primavara (aprilie mai) cand urca in special in susul Dunarii, pentru
reproducere, pana la Portile-de-Fier, depunand icrele in tot cursul fluviului, in locuri
adanci, cu fund pietros si nisipos (mai iunie);
o femela de 15 kg depana pana la 1 milion de icre de culoare cenusienegricioasa;
catre toamna, cea mai mare parte dintre adulti si tineri se intorc in
mare, unde ierneaza la adancimi in grupuri mici;
puii de nisetru supravietuiesc in Dunare pana in iunie-iulie, cand
coboara in mare, unde raman in fata gurilor fluviului pana ce ating varsta de 2-3 ani.
Dupa aceasta perioada se retrag la adancime;
pe langa migratia de reproducere de primavara, nisetrul intreprinde
migratii si toamna (august-septembrie). Exemplarele care migreaza vara si toamna raman
in fluvii pana in primavara urmatoare, cand se reproduc. Rezulta deci ca reproducerea nu
se face in fiecare an, ci la doi sau chiar trei ani;
Pescuit
hibrizi cu morunul;
dupa cega, are cea mai buna carne, icrele fiind la fel de mult apreciate
desi sunt cenusii;
ca orice peste mare, bun si scump, a fost printre primii la care s-a
incercat reproducerea artificiala;

Pastruga Acipenser stellatus

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Ordin Acipenseriforme
Familia Acipenseridae
Gen Acipenser
Nume binominal
Nume Acipenser stellatus
Clasificare Linnaeus, 1758
Pastruga este o specie de sturion care traieste in Marea Neagra, Marea Caspica si
Marea Azov etc. Este un peste migrator care migreaza in mre pentru hranire si iernare si
in fluvii pentru reproducere.
Raspandire
pastruga este raspandita in Marea Caspica, Marea de Azov, Marea
Neagra, Marea Egee si in afluentii acestora;
este o specie migratoare din Marea Neagra, migreaza in Dunare;
in trecut, pastruga migra pentru reproducere si in afluentii Dunarii:
Prut, Siret, Olt, Jiu. De asemenea urca in Tisa si in afluentul acesteia, Cris;
este prezent in tot litoralul romanesc, ocazional in unele balti ale
Dunarii si in complexul Razelm;
Particularitati morfologice
botul este alungit, ingust si turtit dorso-ventral cu o lungime de 5965% din lc este un caracter distinctiv, prin care specia poate fi usor delimitata de
celelalte specii ale genului Acipenser (Shubina et al. 1989);
pielea este acoperita de scutele pectinate si stelate;
mustatile sunt scurte si nefranjurate;
buza inferioara este intrerupta la mijloc;
corpul este alungit si fusiform;
gura este transversala, de marime medie;
pe spate, corpul este cafeniu-inchis sau cenusiu. Abdomenul este alb,
scuturile ventrale au o coloratie alb-murdar.
exemplarele din mare pot avea o culoare mai inchisa decat cele din
fluviu. In functie de perioada de migratie, este posibil ca in Dunare sa exista doua forme
de pastruga: forma de primavara si forma de iarna;

Particularitati fiziologice - productive

10

Greutate
pastruga atinge o lungime maxima de 210 cm si o greutate de 68 kg;
in Dunare se pescuiesc de obicei exemplare de 120-140 cm si o
greutate de 6-8 kg;
Hrana
specie pelago-bentonica, noaptea urca spre suprafata apei in cautarea hranei, catre
ziua pastruga se retrage la fund;
in Dunare, in primele stadii de viata, puii se hranesc cu larve de
chironomide, trichoptere, efemeroptere, crustacei. In Marea Neagra puii consuma viermi,
moluste si crustacei.
adultii se hranesc cu peste, crustacei, moluste,larve de insecte, viermi,
guvizi etc;
Reproducere
in Dunare maturitatea sexuala este atinsa la 7-10 ani la masculi si la
10-14 ani de catre femele;
in Dunare intra imediat dupa morun si nisetru. Exista doua perioade de
migratie: prima perioada incepe in martie la temperatura apei de 8-11C, atinge un maxim
in aprilie si continua pana in mai. A doua perioada, este mult mai intensa, incepe in
august si dureaza pana in octombrie;
femela depune pana la 400.000 de icre de culoare neagra;
pastruga nu se reproduce in fiecare an;
pastruga ocupa in Dunare aceleasi locuri cu nisetru ci morunul;
incubatia icrelor fecundate dureaza 100 de ore la temperatura apei de
19,8C si 50 de ore la 23C;
Pescuit
hibrizi pastruga e incruciseaza cu morunul, viza, cega si nisetru;
se pescuieste in mare, cu setci fixe, carmace si taliene;
se impune, in mod absolut obligatoriu, interzicearea pescuitului
industrial pe o perioada de cel putin 10 ani, in vederea salvarii speciei;
pastruga este un peste ocrotit care se pescuieste in conformitate cu
prevederile legii;

11

Cega Acipenser ruthenus

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Ordin Acipenseriforme
Familia Acipenseridae
Gen Acipenser
Nume binominal
Nume Acipenser ruthenus
12

Clasificare Linnaeus, 1758

Cega (Acipenser ruthenus) este o specie comuna de sturion euro-asiatic. Este unul
dintre cei mai mici sturioni, o specie comuna in Europa Centrala. Cega este pescuita, dar
poate fi si crescuta pentru caviarul si gelatina ce se obtin din icrele sale sau capturata
pentru acvaristica.
Raspandire
Cega nu este o specialitate romaneasca, fiind raspandita si in
fluviilecare se varsa in Oceanul Arctic;
este o specie de apa dulce, ajungand ocazional in mare. Nici macar nu
este legata strict de fluviu, odinioara traind fara griji pe cursul inferior al marilor rauri
tributare;
traieste in Dunare, urcand pana la Bratislava si Viena;
in Romania in: Mures, Somes, primavara intra din Dunare in Jiu, Olt,
Arges, Prut, Siret, Tisa, Arges,
prefera adancimile cu fund mare;
Particularitati morfologice
caracterul care variaza cel mai mult este lungimea botului, deosebindu-se astfel
mai multe varietati;
o recunoastem mai putin dupa culoare, care poate varia. Exista chiar
exemplare albinoase, lipsite de pigment;
mai degraba observam ca are placi laterale multe, un fel de spin
orientat catre coada pe placile dorsale;
corpul este alungit, aproape cilindric;
capul conic, botul ascutit, lunguiet, triunghiular, cu gura inferioara;
are mustati franjurate si coada nesimetrica;
pe corp se gasesc intre 12-17 scuturi dorsale, 58-70 laterale si 12-18
abdominale;
culoarea pe spate este cafenie cu nuante cenusii verzui si pe burta
galbui-roz;

Particularitati fiziologice - productive

Longevitate
traieste circa 22 de ani;

Greutate
cel mai mic sturion de la noi (obisnuit nu depaseste cateva kilograme);
lungime 40-60 cm exceptional 1,25 m; greutate: 1-4 kg exceptional 16

kg;

13

Hrana
se hraneste cu crustacei si larve de efemere (rusalii sau vertite);
zgandareste permanent namolul in cautarea larvelor de insecte cu care
se hraneste;
Reproducere
atinge rapid maturitatea sexuala cam la 4 ani, banuindu-se ca ar fi si
singurul care se reproduce anual;
se reproduce in aprilie mai;
Pescuit
este INTERZIS pescuitul !
are cea mai buna carena dintre toti sturionii si poate fi crescut fara
probleme in lacuri;
hibrizi cu: viza, morunul, pastruga si nisetrul;

14

Calcanul
Calcanul, un peste demersal, are corpul asimetric,comprimat lateral,fiind culcat pe
partea dreapta.Din aceasta cauza,ochiul drept se afla situate pe partea stanga a
capului,alaturi de ochiul stang.De asemenea gura si inotatoarele sunt pozitionate
asimetric.Orificiul bucal este situate terminal,iar o inotatoare pectorala se afla dedesubt si
cealalta deasupra,in partea pe care sta culcat calcanul.Inotatoarea dorsala inconjoara
corpul pe partea stanga.
Initial,din ou eclozeaza un pestisor care este pelagic si prezinta simetrie bilaterala
perfecta.Asimetria apare dupa doua luni,cand pestele se culca pe partea dreapta si devine
bentonic,apropiindu-se de maluri in cautarea hranei.La exemplarele ajunse la maturitate
corpul este acoperit cu solzi mici si butoni ososi mari,acestia gasindu-se pe ambele laturi
ale corpului.In mijlocul fiecarui buton se afla un spin subtire,la exemplarele tinere spinii
lipsind.

15

Fig.10- Calcanul (http://book-free.net)

Calcanul este un peste rapitor si consuma in special hamsii,aterine,guvizi,barbuni

si bacaliari,asta insemnanad pesti bentonici si pest ice carduiesc iarna in apropierea zonei
bentale.Calcanul poate ajunge la lungimea de 1 m si o greutate de 8-14 kg,dar in mod
obisnuit masoara 0,6-0,8 m si cantareste 3-4 kg.In perioada de reproducere,lunile apriliemai,femela depune intre 8.000.000-10.000.000 icre mici.Calcanii adulti migreaza catre
mal,unde fecundeaza icrele depuse de femele.
Carnea de calcan este gustoasa,alba si dulce,cosumandu-se in stare proaspata,iar
icrele,marunte si fine ca nisipul marii,se pot conserva,dand un produs de calitate.
(Busnita,Alexandrescu,1963)

16

Anghila - Anguilla anguilla

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Ordin Anguilliformes (anghile si murene)
Familia Anguillidae
Nume binominal
Nume Anguilla anguilla
Denumire in engleza Eel, European Eel
Denumire populara Anghila, Tiparul de
mare, Sarpe de mare, Peste
sarpe, Sageata sau Heliosul
In reteaua hidrografica a Dunarii un peste deosebit de rar este anghila, poate unul
dintre cei mai misteriosi pesti din lume, lung de peste un metru, cu trup de sarpe, vietuind
de regula in raurile ce se varsa in Oceanul Atlantic.
Si povestea reproducerii acestuia are un farmec aparte, nenumarate legende
deosebindu-l de ceilalti pesti, asa-zisi "comuni".
Raspandire
acest pete triete i se dezvolt in unele rauri europene si din
Africa de Nord, n ap dulce, dar se reproduce n apa mrilor;
anghila se ntlnete rar n Marea Neagr;
in tara noastra este semnalata in apele din Transilvania (Mures, Olt,
Somesul Mare), in Dunare (Galati), unele balti din zona Dunarii si rauri afluente ale
Dunarii, in lungul litoralului romanesc si in lacul Mangalia;
aceasta specie migreaza ajungand din rauri in mari si ulterior in
Oceanul Atlantic Marea Sargaselor.
pentru carnea sa deosebit de gustoasa anghila a fost recent introdusa
in multe locuri, o parte a exemplarelor din Delta fiind evadate din colonizarile lacului
Babadag
Particularitati morfologice
are forma de sarpe, de unde si numeroasele povestiri populare
fantastice despre acest peste;
femelele intotdeauna sunt mai lungi decat masculii;
capul cu aspect conic, mai mult sau mai putin turtit dorso-ventral;
mandibula mai lunga decat maxilla;
pe falci are dinti numerosi si ascutiti;
corpul mai mult cilindric, putin turtit lateral in regiunea posterioara,
este acoperit cu un mucus care face sa fie foarte alunecos;

17

 acest peste are doua innotatoare laterale de dimensiuni foarte mici in

comparatie cu restul corpului;
mai are o innotatoare ce duce din jur imprejurul corpului de la cea
dorsala pana la cea anala, incluzand caudala, aceasta aripioara numara peste 500 de radii;
coloratia este destul de simpla, dar variaza in functie de sex, mediu,
adaptata perfect la traiul pe fundul apei, variaza de la verde inchis, nuante maslinii si
pana la negru inchis-lucios cu nuante de galbui sau cu doua dungi galbene pe burta.
Uneori la exemplarele batrane apare negru-argintiu fiind in dependenta cu varsta pestelui;
la tineri predomina coloratia galbuie-cafenie-cenusie; la cei maturi
sexual devine metalica, abdomenul cu stralucire cenusie;
se deosebesc exemplare cu abdomenul galben sau cel putin doua dungi
galbene si ochi mici si exemplare cu abdomenul alb-curat, spatele foarte intunecat si ochii
mari.
Particularitati fiziologice productive
Longevitate
despre varsta maxima a acestui peste nu se pot spune prea multe.
Parerile se schimba de la om la om si cuprind varste intre 14 si 85 de ani. Cel mai
probabil insa este o varsta relatin mica de aproximativ 14-15 ani, deoarece acest peste
moare dupa reproducere!
in captivitate, poate trai foarte mult. Un exemplar din aceasta specie
care a fost inchis intr-un bazin in 1859 in sudul Suediei a fost gasit in viata in anul 2008,
adica dupa 149 de ani, de catre un expert de la Consiliul National Suedez al Pescuitului.
Masura 153,5 cm lungime si avea ochii de dimensiuni foarte mari.
Greutate
la varsta de aproximativ 3 ani puiul de anghila masoara maxim 75 mm;
poate atinge o lungime de pana la 150 cm si cu o greutate maxima de
pana la 6,5 - 10 kg. In majoritatea cazurilor gasim acest peste cu o lungime de 50-80
100 cm si o greutate de 1-2 kg;
Hrana
incepand ca un nevinovat mancator de larve si melci, crustacei, viermi
si alte vietuitoare acvatice, treptat acesta devine un rapitor de temut;
vaneaza numai noaptea, deosebit in cazul sau fiind faptul ca, pentru a
ajunge in alte locuri nu se sfieste sa traverseze malurile, tarandu-se.
Este un spectacol cu adevarat inedit sa vezi tarandu-se pe campuri si araturi cate o
anghila, inaintand prin undulatiile corpului sau serpentiform. Anghila are de partea sa o
bogata mucozitate a glandelor, fiind atat de lunecos incat viu nu poate fi tinut in mana,
decat daca este infasurat intr-o bucata de hartie sau de carpa.

Reproducere
am putea spune c anghila triete doar pentru a ntreprinde dou mari

18

cltorii. Prima cltorie este cea de nunt: in jurul varstei de 7-12 ani masculul masoara
circa o jumatate de metru iar femeia cam un metru si jumatate. Atinsa maturitatea
sexuala, acestia vor porni intr-o migratie fara intoarcere. Prsete locurile unde i-a
petrecut tinereea i se ndreapt spre locurile de reproducere o cltorie de mii de
kilometri parcurgand raurile ajung in mare si ulterior in Oceanul Atlantic, in portiunea
numita Marea Sargaselor dup aproximativ 5-6 luni. Este drumul fr ntoarcere, cci,
dup aceast cltorie, anghila moare.
aici algele enorme alcatuiesc adevarate jungle subacvatice. La sute de
metri adancime se desfasoara teribila reproducere a anghilelor, niciodata urmarita de
vreun ochi uman. Se presupune insa ca, datorita faptului ca nu se mai hranesc, cu aparatul
digestiv atrofiat, supuse presiunii enorme a apei, din corpurile lor strivite se revarsa
secretiile seminale, astfel, prin sacrificiul parintilor producandu-se fecundarea.
puii, care nu depesc 2 mm, pornesc n cea de-a doua cltorie a
vieii - notnd la suprafaa apei ctre apele dulci ale Europei pe acelai drum ca i
generaiile anterioare. Acetia pleac din locul unde au luat natere ctre meleagurile
unde i-au petrecut tinereea strmoii lor. La nceput, sunt purtai de cureni, iar dup 2
ani noat orientndu-se cu ajutorul organelor de sim. n decursul cltoriei, care dureaz
3 ani, puiul de anghil crete pn la 75 mm. La nceput, este un petior fricos, care
triete n crduri i se hrnete cu rcuori, melci i petiori. Cu trecerea anilor, anghila
devine rpitor, pregtindu-se pentru a ntmpina peripeiile i greutile cltoriei de
nunt.

19

20

Scrumbia albastra Scomber scombrus

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Subclasa - Teleostei
Ordin Perciformes
Subordin - Scombroidei
Familia Scombridae
Subfamilia - Scombrinae
Gen Scomber
Nume binominal
Nume Scomber scombrus
Clasificare Linnaeus, 1758
Scrumbia albastra (Scomber scombrus) este unul dintre cei mai valorosi pesti ai
Marii Negre; este un pete pelagic care triete n bancuri n mare n apropiere de rmuri.
Raspandire
arealul de raspndire al scrumbiilor albastre sunt apele de coasta din
America de Nord, Oceanul Atlantic, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Nordului,
Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov;

21

 scumbiile isi depun icrele in apele reci de pe coasta Norvegiei si

Islandei;
traieste in bancuri in mare in apropiere de tarmuri;
Particularitati morfologice
spre deosebire de alti pesti, scrumbiile nu au vezica inotatoare, ceea
ce le ajuta pe de o parte sa schimbe repede adancimea. Dezavantajul lipsei vezicii, este
faptul ca pentru a nu se scufunda trebuie sa inoate fara intrerupere;
corpul fusiform avand solzi marunti;
partea dorsala este albastra, din loc in loc observandu-se iritatii verzi
corpul este brazdat de diferite dungi verticale de culoare inchisa;
are gura larga si dinti ascutiti;
ochii sunt mari si inotatoarele scurte;

Particularitati fiziologice - productive

Longevitate
pot ajunge la varsta de 11 ani;

Greutate
pestii au o lungime intre 18-20 de cm, rar ajunge la 40 de cm;
are o greutate de pana la 250 grame, rar ajunge la 500-700 de grame.

Hrana
se hranesc cu plancton, viermi si puietul altor pesti ca heringi, gadidae
sau clupeidae;
in cautarea hranei, scrumbia albastra se deplaseaza de la o mare la
alta;
dupa ce se ospateaza, cardurile de scrumbii albastre se intorc in
Marea Marmara, unde se reproduc;
puii de scrumbie patrund in Marea Neagra, deoarece aici gasesc hrana
din belsug pentru a se dezvolta;
Reproducere
dupa ce s-au ospatat din belsug, cardurile de scrumbii se intorc in
Marea Marmara, unde se reproduc in primavara sau prin februarie-martie;
masculii ajung la varsta sexuala la 2 ani, iar femelele la 3-4 ani, cand
depun intre 10.000 150.000 de icre;
Pescuit
sunt apreciate ca pesti comestibili, din cauza ca au o carne grasa si se
pot afuma. La fel ca si sardinele sau tonul, ele se pot folosi si conservate in ulei;
aceasta carne grasa este dulce si gustoasa, lipsita de oase si foarte
apreciata;
se pescuieste primavara, vara si toamna cu undita, setci si taliene;
22

dime
nsiun
e

legala 20 cm;

23

Scrumbia de Dunare Alosa pontica

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Supraclasa - Osteichthyes
Clasa Actinopterygii
Supraordinul - Claupeomorpha
Ordin Perciformes
Familia Cleupeidae
Gen Alosa
Nume binominal
Nume Alosa pontica

24

Face parte din familia Clupeidae, alaturi de gingirica, rizeafca, sprot etc.,toti fiind
pesti marini pelagici (inoata intre doua ape) si gregari (de card).
Secretul acestui miraculos peste, scrumbia de Dunare (Alosa Pontica), consta in
schimbarea metabolismului din momentul intrarii in Dunare (de la apa sarata la apa
dulce) pentru reproductie si pana la revenirea ei in Marea Neagra.
Raspandire
specia traieste in Marea Neagra si Marea de Azov unde ierneaza la
distante apreciabile de tarm si adancimi mari;
este raspandita si comuna in litoralul romanesc primavara si toamna;
Particularitati morfologice
corpul Scrumbiei de Dunare este alungit si comprimat lateral;
are solzii mari si caduci se desprind usor, de culoare argintiu
stralucitor;
are lungimea botului mai mare decat diametrul ochiului;
pleoapa adipoasa este foarte bine dezvoltata;
gura are dinti bine dezvoltati pe falci, limba si vomer;
dorsal are culoarea verde-albastru, avand flancuri argintii cu luciu viu,
si o pata postoperculara slab marcata;
Particularitati fiziologice - productive
Greutate
in mod obisnuit se pescuiesc exemplare de 30-40 de cm si 200-300 de
grame; si mai rar mai mari, pana la 1 kg;
Hrana
scrumbia de Dunare se hraneste numai in mare, cu pesti de talie mica
si crustacee;
mai consuma si guvizi, staveizi, hamsii, aterne, uve si crustacei marini,
miside, gamaride, creveti etc.
Reproducere
in martie, bancurile din sudul Marii Negre se deplaseaza spre nord,
ajungand la gurile Dunarii unde stationeaza un timp, dupa care urca in
susul fluviului pentru reproducere;
locurile de reproducere sunt situate in cea mai mare parte in zona
Braila Calarasi, dar s-au inregistrat carduri in amonte pana la Portile-de-Fier;
primavara, in timpul migratiei, scrumbiile de Dunare se ingrasa foarte
mult, devenind mai rotunde. Dupa ce-si depun icrele multe dintre ele mor, iar cele care se
reintorc in mare sunt foarte slabe;
dupa reproducere, adultii se intorc slabiti in mare si de asemenea si
puietul, care insa se cantoneaza un timp mai indelungat in zona gurilor Dunarii;

25

 migratia cea mai intensa este in aprilie-mai si dureaza si in cursul lunii

iunie;
icrele fiind semipelagice, plutesc in apa si sunt antrenate de curent la
gurile fluviului, unde eclozeaza;

Pescuit
se pescuieste primavara pe fluviu cu setci fixe si in deriva;

26

Ton Thunnus Albacares

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Ordin Perciformes
Familia Scombridae
Gen Thunnus
Nume binominal
Nume Thunnus albacares
Clasificare Bonnaterre, 1788
Tonul face parte dintre cei mai valorosi pesti ai mrilor si oceanelor.

Raspandire
el trieste si n Marea Neagr.

Particularitati morfologice
are forma unui fus gros, ascutit la ambele capete;
pielea lui este groas, puternic vascularizat, ceea ce face ca
temperatura corpului s fie n strns dependent de temperatura apei;
deasupra pielii sunt dispusi solzii, care imbraca si apr ntregul corp.
Aripioara dorsal este dubla, urmat, ca si cea anal, de noua pinule;
caudala este larg desfacuta n doi lobi lungi;
culoarea generala a corpului este albstrui-nchis, laturile si abdomenul
fiind cenusii cu pete argintii, iar aripioarele albstrui, cu pinule galbene, marginite cu
negru;
tonul are corpul mare, gros, cu capul ca de delfin si cu ochii ca de vital;

27

Particularitati fiziologice - productive

Greutate
poate atinge 5 m lungime si 500-600 kg greutate;
Hrana
este un notator pelagic foarte bun. Rpitor prin excelent, se
hrneste cu scrumbii albastre, lufari, sardele etc.
de obicei, porneste la vinatoare n crduri mici, atacnd crdurile de
pesti pelagici.
Reproducere
reproducerea tonului are loc n intervalul mai-iulie, el putndu-se
nmulti si n Marea Neagr, unde vine din Marea Mediteran.

28

Somon Salmo salar

Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Actinopterygii
Ordin Salmoniformes
Familia Salmonidae
Gen Salmo
Nume binominal
Nume Salmo salar
Clasificare Linnaeus, 1758
Salmo salar este, de asemenea comercial cunoscut sub numele de somon de dafin,
somon negru, somon caplin-scull, lutar, grilse, grilt, Kelt, somon fr ieire la mare,
ouananiche, somon afara, Parr, somon Sebago, somon de argint, somotei, somon
primavara sau winnish.
Raspandire
este o specie de peste din familia salmonidelor, care se gaseste in
nordul Oceaului Atlantic si in rauri care se varsa in Oceanul Atlantic (ca urmare a
introduceri umane) Pacificului de Nord;
Hrana
dupa ce sacul vitelin este absorbit de catre organism, el incepe sa
vaneze. Minorii incep cu nevertebrate mici, dar pe masura ce se maturizeaza, acestea pot
manca ocazional pesti mici.
in acest timp ei vaneaza atat in substrat cat si in curent;
unii pui au fost observati chiar mancand icre de somon;
frecvent consuma cel mai mult caddisflies, blackfies, mayflies si
stoneflies;
ca adulti, consuma anghile, creveti, uneori hering si pesti, astfel
dimensiunea creste dramatic;
Reproducere
somonul adult revine la locul natal pentru a se reproduce. Aceasta
migrare are loc intr-un interval de timp usor diferit, pentru fiecare specie si pentru fiecare
flux;
in general, aceasta se produce in timpul verii sau toamna, in cele cinci
comune de Nord ale Pacificului;
reproducerea poate fi declansata de lungimea zilei, temperatura apei
29

sau a altor schimbari de mediu;

unii somoni inoata mii de kilometri pentru a ajunge la gura de varsare a
fluxului de unde au luat viata;

Bibliografie

http://www.pescuit-sportiv.ro/specii-de-pesti
http://www.scritube.com/timp-liber/pescuit/Scurt-istoric-al-pescuitului-s11414.php

http://www.beluga.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=11&Itemid=15&lang=ro
30

http://www.pescuitmania.ro/morunas-vimba-vimba-ar-285.htm
http://www.prietenipescari.ro/pescuit/vizualizare/pestii-nostri/morun/
http://www.referatele.com/referate/biologie/online17/referat-pesti---sipul--nisetrul-cega--morunul--pastrugul---Importanta-sturionilor-referatele-com.php
http://gastronomiedeltaica56.blogspot.com/2011/04/fauna-piscicola-din-deltadunarii.html
http://www.acviatex.ro/cresterea-sturionilor.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Morun
http://www.turismdelta.ro/morunu-si-pastruga
http://www.zooland.ro/Pastruga_sau_Acipenser_Stellatus-4841.html
http://pescuitul.3x.ro/Pesti_Migratori.htm
http://www.aventurilapescuit.ro/articol_218/sturionii.html
http://www.zooland.ro/arhiva/pestele+morun+greutate+maxima?pag=15
http://www.super-referate.com/referate/biologie/26/referat-pesti---sipul--nisetrul--cega-morunul--pastrugul---Importanta-sturionilor.php
http://www.mmediu.ro/pagina_copiilor/enciclopedia_copiilor/I_Pestii.pdf
http://www.guraportitei.ro/fauna.html
http://www.crap.ro/pagina/74/323/anghila.html
http://www.anglershaven.co.za/index.php/general/sa-fish-species
http://www.banatul.eu/phpBB2/kb.php?mode=article&k=7
http://www.animale-salbatice.ro/anghila.htm
http://pv-tv.tv/romanian/?p=596
http://www.animalia.go.ro/Vertebrata/Osteichthyes/Anguilliformes/Anguilla
%20anguilla.htm
http://www.prietenipescari.ro/pescuit/vizualizare/pestii-nostri/nisetru/

31

32