Tematica examenului practic

1. Subiecte prezentate practic:

1. Masurarea si notarea temperaturii
1. METODA ORALĂ
- Spălaţi-vă mainile
- Clătiţi termometrul cu apă rece dacă a fost păstrat in soluţie dezinfectantă;
- Ştergeţi termometrul cu o compresă de tifon pentru a indepărta urmele soluţiei chimice;
- Prindeţi strans termometrul cu degetul mare şi celelalte degete;
- Scuturaţi-l printr-o mişcare puternică din articulaţia mainii pană la coborarea mercurului
sub 36°C (sau 95°Fahrenheit);
- Plasaţi bulbul cu mercur al termometru lui pe dreapta sau stanga a cavităţii sublinguale;
- Instruiţi pacientul să inchidă gura, apropiind buzele in jurul termometrului;
- Men ine i termometrul sub ţ ţ limbă timp de 3 min;
- Indepărtaţi termometrul şi ştergeţi-l cu tifon;
- Citiţi gradaţia de pe scala termometrului;
- Inregistraţi temperatura in carnetul personal notand numele, data inregistrării, valoarea (ex.
Td= 36,5°C);
- Spălaţi termometrul cu apă călduţă şi detergent şi clătiţi cu apă rece;
- Uscaţi termometrul şi plasaţi-l fie in ambalajul său din plastic, fie in recipientul special
pentru termometre;
- Spălaţi-vă mainile;

2. METODA AXILARĂ
- Spălaţi-vă mainile;
- Asiguraţi intimitatea pacientului şi descoperiţi axila;
- Spălaţi şi ştergeţi termometrul dacă a fost ţinut in soluţie dezinfectantă:
- Scuturaţi termometrul pentru a cobori mercurul in rezervor, dacă este cazul;
- Plasaţi bulbul termometrului in centrul axilei, paralel cu toracele;
- Apropiaţi braţul pacientului de trunchi şi flectaţi antebraţul pe torace;
- Menţineţi termometrul in axilă 10 minute;
- Indepărtaţi termometrul şi citiţi gradaţia;
- Inregistraţi valoarea termică in carnetul personal, notand: numele pacientului, data
inregistrării, temperatura ca in exemplul următor

Data Ora T° Nume

10X 18°° 37,3°C Ion Mihail

- Spălaţi, clătiţi şi ştergeţi termometrul după folosire;

- Introduceţi termometrul in ambalajul său sau in recipientul special;
- Spălaţi-vă mainile.

3. METODA RECTALĂ
- Spălaţi-vă mainile;
- Ştergeţi, scuturaţi şi citiţi gradaţia termometrului;
- Puneţi-vă mănuşi de unică folosinţă dacă doriţi;
- Lubrifiaţi bulbul termometrului şi zona din apropiere pe o distantă de ~ 2,5 cm.;
- Asiguraţi intimitatea pacientului;
- Aşezaţi pacientul in decubit lateral şi descoperiţi regiunea fesieră;
 - Indepărtaţi fesele pentru vizualizarea orificiului anal;
- Introduceţi termometrul prin anus cca. 3,8 cm la adult, 2,5 cm la copil şi 1,25 cm la sugar;
- Menţineţi termometrul pe loc 3 pană la 5 minute;
- Indepărtaţi termometrul şi ştergeţi-l cu o compresă de tifon;
- Ştergeţi orice urmă de lubrifiant sau de materii fecale din jurul anusului;
- Citiţi gradaţia termometrului;
- Spălaţi termometrul in apă călduţă cu detergent şi clătiţi cu apă rece:
- Uscaţi-l şi aşezaţi-l in ambalajul său din plastic sau in recipientul special pentru termometre
rectale:
- Spălaţi-vă mainile;
- Inregistraţi temperatura in carnetul personal, notand: numele pacientului şi data
inregistrării;
- Anuntaţi orice modificări anormale.

2. Masurarea si notarea pulsului

- Spălaţi-vă mainile;
- Reperaţi artera radială la extremitatea distală a antebraţului, pe faţa anterioară (internă), in
şanţul radial aflat in prelungirea policelui;
- Plasaţi degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale reperate;
- Exercitaţi o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel incat să percepeţi sub
degete pulsaţiile sangelui;
- Fixaţi-vă un punct de reper pe cadranul ceasului de mană;
- Număraţi timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degete, sau 30 secunde şi inmulţiţi cu doi
numărul pentru a obţine rata pulsului pe minut;
- Apreciaţi ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial in timp ce măsuraţi
frecvenţa;
- Inregistraţi frecvenţa pulsului in carnetul personal notand: numele pacientului, salonul, data
inregistrării, rata;
- Spălaţi-vă mainile.

3. Masurarea si notarea T.A.

- Utilizaţi comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile metalice ale stetoscopului dacă
este necesar
- Selectaţi un tensiometru cu manşeta potrivită stării constituţionale a pacientului;
- Amanaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional are dureri, dacă a făcut
exerciţii de mişcare, dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgenţă;
- Alegeţi braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără perfuzie i.v., intervenţie chirurgicală
la nivelul sanului sau axilei, fără arsuri, shunt arterio-venos sau răni ale mainii);
- Permiteţi pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul susţinut la nivelul inimii
şi palma indreptată in sus;
- Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea manecii prin dezbrăcare dacă aceasta
(maneca) este prea stramtă pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de aplicare a
manşetei;
- Verificaţi dacă manşeta conţine aer;
- Scoateţi aerul din manşetă, la nevoie, deschizand ventilul de siguranţă şi comprimand
manşeta in palme sau pe o suprafaţă dură;
- Inchideţi ventilul de siguranţă inainte de a umfla manşeta;
- Aplicaţi manşeta, circular, in jurul braţului, bine intinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului
şi fixaţi-o.
- Palpaţi artera brahială sau radială exercitand o presiune uşoară cu degetele;
- Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi introduceţi olivele in urechi;
 - Umflaţi manşeta tensiometrului pompand aer cu para de cauciuc in timp ce priviţi acul
manometrului;
- Continuaţi să pompaţi aer pană cand presiunea se ridică cu 30 cm deasupra punctului in
care pulsul a dispărut (nu se mai aud batai in urechi);
- Decomprimaţi manşeta, deschizand uşor ventilul de siguranţă şi restabilind circulaţia
sangelui prin artere; inregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului in oscilaţie in
momentul in care, in urechi, auziţi prima bătaie clara (lup-dup); această cifră reprezintă
presiunea (tensiunea) sistolică sau maximă;
- Inregistraţi numărul care corespunde bătăii de final in timp ce continuaţi decomprimarea
manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă;
- Indepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivele stetoscopului;
- Inregistraţi valorile măsurate in carnetul personal, notand: numele bolnavului, data
inregistrării, valorile obţinute (T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).

4. Masurarea si notarea frecventei respiratorii

- Observaţi mişcările de ridicare sau de coborare ale toracelui cu fiecare inspiraţie sau
expiraţie;
- Menţineţi, in continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului in timp ce observaţi
toracele pacientului;
- Număraţi mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de secunde şi
inmulţiţi cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;
- Număraţi timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;
- Inregistraţi rata respiratorie in carnetul personal notand: numele pacientului, data
inregistrării, rata respiratorie;

5. Tehnica recoltarii HLG

a) prin metoda clasică
- Spălaţi mainile cu apă şi săpun
- Dezinfectaţi mainile cu alcool
- Imbrăcaţi mănuşi de protecţie
- Pregătiţi o seringă de 2ml pentru recoltare
- Aplicaţi garoul pentru puncţia venoasă
- Puncţionaţi vena
- Desfaceţi garoul
- Aspiraţi in seringa 1,5 - 2ml sange
- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitaţi o compresiune asupra tamponului 2-5' fără ca pacientul să indoaie
braţul
- Transferaţi sangele din seringă in flaconul cu EDTA
- Agitaţi flaconul prin mişcare circulară lentă pe o suprafaţa plană
b) prin metoda vacuette
- Spălaţi mainile/dezinfectaţi-le/imbrăcaţi mănuşile de protecţie
- Montaţi acul dublu la holder prin inşurubare
- Indepărtaţi cauciucul de pe ac - partea superioară
- Aplicaţi garoul
- Puncţionaţi vena
- Dezlegaţi garoul
- Fixaţi tubul vacuette destinat recoltării HLG
- Umpleţi pană la semn recipientul cu sange
- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 5'
 - Agitaţi lent vacutainerul

6. Tehnica recoltarii VSH

a) prin metoda clasică
- Spălaţi mainile cu apă şi săpun
- Dezinfectaţi mainile cu alcool
- Imbrăcaţi mănuşi de protecţie
- Aspiraţi in seringă 0,4ml citrat de Na 3.8%
- Acoperiţi acul seringii cu capacul
- Aşezaţi seringa pe o compresă sterilă
- Aplicaţi garoul ca pentru puncţia venoasă
- Puncţionaţi vena
- Dezlegaţi garoul
- Aspiraţi in seringă 1,6ml sange
- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitaţi o compresiune asupra tamponului 2-3'
- Tansferaţi amestecul sange/citrat in eprubetă şi agitaţi uşor
- Aşezaţi eprubeta in stativ
b) prin metoda vacuette
- Spălaţi mainile/dezinfectaţi-le/puneţi mănuşi de unică folosinţă
- Montaţi acul dublu la holder prin inşurubare
- Indepărtaţi cauciucul de pe ac - partea superioară
- Aplicaţi garoul
- Puncţionaţi vena
- Dezlegaţi garoul
- Fixaţi tubul vacuette destinat recoltării VSH
- Umpleţi pană la semn recipientul cu sange
- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 3'
- Agitaţi lent tubul vacuette

7. Tehnica recoltarii sumarului de urina

Explicaţi pacientului care-şi recoltează singur urina:
- Să-şi spele mainile, să folosească mănuşi de cauciuc
- Să se aşeze intr-o poziţie in care jetul urinar să fie dirijat in recipient:
ortostatism la bărbat şi poziţie şezandă la femeie
- Să colecteze 10 ml urină direct in recipient
- Să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare
- Să-şi spele mainile
- Să eticheteze recipientul
In caz de recoltare pe sonda a demeure:
- Clampaţi sonda cu 15' inainte de recoltare
- Spălaţi-vă mainile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Dezinfectaţi sonda
- Punc iona i sonda cu acul ţ ţ adaptat la seringă
- Aspiraţi 10 ml de urină in seringă
- Transferaţi urina in recipient
- Spălaţi-vă mainile
- Etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia, examenul
cerut, data şi ora recoltării
-Transportaţi urina la laborator imediat
8. Tehnica recoltarii exudatului faringian
- Verifica i dac pacientul a respectat recomand rile ţ ă ă privind procedura
- Spălaţi mainile cu apă şi săpun
- Imbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă
- Folosiţi masca de protecţie
- Invitaţi pacientul să deschidă larg gura
- Deschideţi eprubeta; scoateţi tamponul faringian
- Apăsaţi limba cu spatula linguală sterilă
- Ştergeţi depozitul faringian şi amigdalian (dacă este cazul dezlipiţi şi o
porţiune din falsa membrană)
- Retragceţi tamponul faringian fară a atinge: dinţii, limba, obrajii
- Inchideţi repede eprubeta cu dopul
- Realizaţi un frotiu folosind alt tampon conform recomandării medicului)
- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă

9. Tehnica injectiei I.M.

 Verificaţi prescripţia medicală
 Spălaţi-vă mainile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă (opţional)
 Aspiraţi soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii
 Eliminaţi bulele de aer din seringă
 Schimbaţi acul cu altul capişonat
 Inspectaţi locurile posibile pentru injecţie
 Dezinfectaţi larg zona aleasă (dezinfectie circulara din interior spre exterior)
 Indepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune
 Intindeţi pielea, la locul ales, intre policele şi indexul mainii nedominante
 Introduceţi rapid acul in ţesutul muscular, in unghi de 90° ţinand seringa in mana
dominantă intre police şi celelalte degete
 Fixaţi amboul acului cu mana nedominantă şi prindeţi partea externă a pistonului cu
mana dominantă
 Aspiraţi lent, trăgand pistonul inapoi pentru a verifica dacă acul este intr-un vas de
sange
 Injectaţi lent soluţia medicamentoasă: 10 secunde pentru fiecare ml de soluţie, dacă
nu s-a aspirat sange
 Extrageţi rapid acul adaptat la seringă fixand amboul
 Masaţi locul injecţiei cu un tampon cu alcool, exercitand o uşoară presiune; pentru a
activa circulatia si favoriza inchiderea canalului format de lumenul acului precum si
resorbtia solutiei.
 -pacientul va sta in repaus 5-10 min
resorbtia incepe imediat dupa administrare si in 3-10 min solutia patrunde in circulatie;mai
lenta pentru solutiile uleioase.

10. Tehnica injectiei S.C.

 Verificaţi prescripţia medicală
 Spălaţi-vă pe maini, cu apă şi săpun
 Dezinfectaţi-vă mainile
 Imbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă(opţional)
 Incărcaţi seringa cu soluţia medicamentoasă prescrisă
 Eliminaţi bulele de aer din seringă
  Schimbaţi acul cu altul capişonat, adecvat
 Dezinfectaţi locul de elecţie cu alcool
 Pliaţi tegumentul intre police şi index fixandu-l şi ridicandu-l de pe planurile
profunde
 Pătrundeţi cu rapiditate in tegument cu bizoul acului in sus in stratul subcutanat la 45°
sau 90°
 Verificaţi poziţia acului prin aspirare
 Injectaţi lent soluţia medicamentoasă
 Retrageţi acul cu rapiditate după aplicarea tamponului cu alcool langă ac
 Nu recapisonaţi acul
 Masaţi locul injecţiei cu tamponul cu alcool exercitand o uşoară presiune
 Indepărtaţi-vă mănuşile

11. Tehnica injectiei I.V.

-verificati prescriptia medicala
-obtineti informatii suplimentare daca medicamentul este nou
-spalati-va mainile , folositi manusi de unica folosinta
-aspirati solotia din fiola sau flaconul conform procedurii standard
-eliminati bulele de aer din seringa , mentinand seringa in pozitie verticala
-schimbati acul cu altul capisonat
-legati garoul , palpati traiectul venei
-dezinfectati larg zona aleasa pentru injectii
-indepartati capacul de la ac prin tractiune
-efectuati punctia venoasa conform procedurii
-verificati pozitia acului prin aspiratie
-desfaceti garoul daca acul este in vena
-injectati lent solutia medicamentoasa , observand locul punctionat si reactiile pacientului
-extrageti rapid acul adaptat la seringa
-comprimati locul injectiei cu tampon cu alcool , 3-5 minute pentru hemostaza completa

12. Tehnica efectuarii perfuziei

- Verificaţi prescripţia medicală privind cantitatea şi tipul soluţiei
- Identificaţi pacientul
- Spălaţi mâinile/îmbrăcaţi mănuşi sterile
- Aduce i materialele lâng ţ ă patul pacientului
- Pregătiţi soluţia perfuzabilă şi trusa de perfuzat
- Menţineţi asepsia când se deschide trusa de perfuzat sterilă şi soluţia perfuzabilă
- Suspendaţi punga sau flaconul cu soluţia perfuzabilă în stativ
- Deschideţi trusa de perfuzat
- Fixaţi clema/prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de picurător
- Închideţi clema/prestubul perfuzorului, îndepărtaţi capacul acului şi
introduceţi-l în locul de intrare, în pungi sau flacon
- Presaţi uşor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) şi lăsaţi să se umple până la
jumătate
- Înlăturaţi capacul protector de la capătul tubului şi deschideţi clema/prestubul
- Lăsaţi lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, ţinând tubul
perfuzorului curbat cu amboul în sus pentru a nu se pierde mult lichid
- Închideţi clema/prestubul şi puneţi capacul protector
- Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale)
 - Puneţi muşamaua şi aleza sub braţul pacientului
- Aplicaţi garoul la 10-12 cm deasupra locului de inserţie; capetele garoului
trebuie direcţionate spre partea proximală - Verificaţi prezenţa pulsului distal, radial
- Recomandaţi pacientului să strângă pumnul
- Efectuaţi puncţia venoasă:
- Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare, încercaţi procedeele:
a) rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul
b) daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii pentru a i se
umple venele, apoi reaplicaţi garoul
c) înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15'
- Dezinfectaţi tegumentul (tampon cu alcool timp de 60 secunde) folosind mişcări circulare
de la centru în afară cu câţiva cm.
- Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se întinde pielea
deasupra venei
- Îndepărtaţi capacul protector de pe amboul tubului de perfuzor şi adaptaţi perfuzorul la ac
sau
- Ataşaţi acul perfuzorului la tubul perfuzorului şi puncţionaţi vena ţinând acul cu bizoul în
sus, în mâna dreaptă şi introduceti-l la un unghi de 10-30°, deasupra venei sau dintr-o parte a
venei (poziţia oblică)
- Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţi acul în venă,
1-2 cm
- Dezlegaţi garoul şi cereţi pacientului să desfacă pumnul
- Dacă se instalează perfuzia cu branulă/canulă sau, fluturaş, atunci fixaţi cu degetul arătător
de la mâna stângă exercitând presiune la 3cm deasupra locului puncţiei
- Extrageţi mandrenul de pe lumenul branulei şi ataşaţi capătul branulei la tubul perfuzorului
- Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul soluţiei să curgă; examinaţi ţesutul din jurul
zonei de intrare pentru semne de infiltraţii
- Fixaţi rata de curgere a soluţiei de 60 picături/minut.
- Aplicaţi pansament steril peste locul puncţiei
- Fixaţi acul, branula/canula, fluturaşul cu benzi de leucoplast, sau bandă non alergică
- Aplicaţi eticheta pe punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora, medicaţia adăugată şi
doza

13. Tehnica fixarii compreselor intr-un pansament al mainii

Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind infasarea circulara.

Trageţi primele 4-5 tururi circulare la o distanţă de 10-15 cm de plagă. După primul tur colţul
liber al feşii aşezat oblic se restrange şi se acoperă cu a II-a tură pentru a fi mai bine fixat
- Continua i inf şarea in func ie de regiune folosind o ţ ă ţ modalitate adecvată: circulară, in
spic, in evantai, in spirală etc.

14. Tehnica fixarii compreselor intr-un pansament al antebratului

- Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind infasarea in spirala/
rasfranta

15. Tehnica fixarii compreselor intr-un pansament al abdomenului

- Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu prin infasare
circulara.

16 Tehnica spalarii mainii

 Staţi in faţa chiuvetei. Nu lăsaţi uniforma să atingă chiuveta in timp ce vă spălaţi.
- Inlăturaţi bijuteriile, dacă este posibil şi asiguraţi-vă că le lăsaţi intr-un loc sigur sau lăsaţi
doar verigheta la locul ei. Este de dorit să nu purtaţi bijuterii in timpul serviciului
- Inlăturaţi ceasul de la mană
- Porniţi apa şi ajustaţi debitul ei, reglaţi temperatura pană este calduţă
- Udaţi mainile şi zona incheieturii mainilor. Tineţi mainile mai jos de cot pentru a permite
apei să curgă spre varful degetelor.
- Folosiţi aproximativ o linguriţă de săpun lichid (3-5ml) din rezervorul special sau folosiţi
săpun şi săpuniţi bine, acoperind toate părţile mainilor cu săpun.
- Limpeziţi săpunul iar şi intoarceţi-vă la recipientul cu săpun.
- Spălaţi palmele şi spatele mainilor, fiecare deget, zona dintru degete, incheietura mainii şi
antebraţul cu mişcări ferme şi circulare.
- Spălaţi cu caţiva cm peste zona contaminată. Dacă mainile nu sunt vizibil murdărite, spălaţi
pană la caţiva cm deasupra incheieturii mainii.
- Continua i aceast mişcare de frecare ţ ă 10-15 secunde
- Utilizaţi unghiile celeialte maini sau un baţ special pentru a curăţa sub unghii
- Limpeziţi bine.
- Uscaţi maniile cu un prosop de hartie incepand cu degetele şi mişcand in sus spre antebraţ,
şi aruncaţi-l imediat, sau folosiţi un aparat cu aer cald.
- Opriţi robinetul folosind un alt prosop curat
- Folosiţi loţiune de maini dacă doriţi
- Folosiţi antiseptic după spălare dacă imbrăcaţi mănuşi sterile pentru ca microorganismele să
nu se dezvolte sub acestea.
- Procedaţi la fel după indepărtarea mănuşilor precum şi in cazul in care mănuşile se rup sau
se inţeapă.

17 Reguli de colectare a deseurilor medicale

18 Pregatirea materialelor pentru sterilizare
Pregătirea în vederea sterilizării a materialului medico-chirurgical utilizat cuprinde
următoarele etape distincte: 1.Dezinfecţie. 2.Clătire. 3.Uscare. 4.Verificare a integrităţii
instrumentelor şi împachetare în vederea sterilizării

1.1.Curăţirea minuţioasă prin:

1.1.1. înmuierea timp de 8-15 minute
în apă rece sau apă cu adaos de amoniac sau carbonat de sodiu în concentraţie de 1-2%;
seringile folosite la injecţii cu substanţe uleioase se degresează cu neofalină.
1.1.2. spălare cu apă călduţă şi carbonat de sodiu 1-2%
1.1.3. clătirea abundentă
1.2. Aranjarea truselor şi pachetelor pentru sterilizare trebuie să asigure:
pătrunderea uniformă a agentului sterilizant în interiorul truselor şi pachetelor (evitarea
presării materialelor moi în recipientele utilizate);
evitarea degradării materialelor;
evitarea posibilităţilor de contaminare a conţinutului trusei, în momentul scoaterii din
aparat şi în continuare.
1.3.Precauţii generale. Pregătirea instrumentelor şi materialelor pentru sterilizat se face în
spaţii bine precizate. Periile, recipientele şi alte ustensile utilizate la curăţire se spală şi se
decontaminează cu soluţii clorigene sau prin fierbere.

19 Reguli generale de administrare a medicamentelor

1) Respectarea medicamentului prescris- nu se inlocuieste cu un alt medicament cu efect
asemanator, fara aprobarea prealabila a medicului

2) Identificarea medicamentului de administrat- prin verificarea etichetei inainte de

administrare sau a medicamentului insusi (asistenta medicala trebuie sa-l recunoasca dupa
ambalaj, forma de presentare, consistenta, culoare, miros, gust, fluiditate etc.)

3) Verificarea calitatii medicamentului- sa nu fie alterate, degradate.Medicamentele isi

schimba cu loarea sau aspectul (decolorare sau supracolorare, precipitare, sedimentare sau
flocoane in cele lichide, lichefiere sau madificarea consistentei la cele solide, tulburarea sau
opalescenta solutilor injectabile

4) Respectarea caii de administrare este obligatorie- nerespectarea cai de administrare

poate duce la accidente grave (ex:solutiile uleioase introduse intravenos produc embolia
uleioasa si moartea;solutiile hipertonice sunt incompatibile cu tesut muscular, subcutanat si
produc necroza- distrugerea tesuturilor)

5) Respectarea orarului de administrare si a ritmului prescris de medic este obligatorie,

deoarece unele substante se descompun sau se elimina dic organism intr-un anumit timp
o Medicamentele la care doza terapeutica este apropiata de cea toxica, daca nu se
respecta oraru, se pot trasforma in otravuri prin cumularea dozelor (ex:derivatii acidului
barbituric sau uniialcaloizi, carmorfina)
o Nerespectarea orarului prin distantarea dozelor, la medicamentele care se elimina
rapid din organism , duce la anularea efectului terapeutic (ex:dozele obisnuite de penicilina
cristalizata se elimina din organism in decurs de aproximativ 4 ore, dar concentratia
antibioticului scade fertiginos dupa 3 ore;din acest motiv, penicilina cristalizatase va
administra la intervale fixe de 3-4 ore ), iar in cazul antibioticelor, chimioterapicelor, se
produc rezistenta organismului fata de germeni (ex:penicilina rezistenta microorganismelor
in cauza)
o Orarul de administrarea al medicamentelor este in functie si de alimentarea
bolnaviilor deoarece unele, pentru a avea efect terapeutic, se administreaza inainte de mese
(ex:pamsamente gastrice ), altele in timpul alimentarii (ex:fermentii digestivi sau substantele
antiacide ),iar altele numai dupa mese ( ex:antiemeticele )
o Nu se respacta oraraul de administrarea cand apar schimbari in starea generala
abolnavului sau manisfetari de intoleranta;acestea se aduc de urgenta la cunostinta medicului

6) Respectarea dozei prescrise- doza unica si doza/24h

7) Respectarea somnului fiziologic al bolnavului-se trezeste bolnavul cu multa blandete

in cazul administrarii antibioticelor, chimioterapicelor cu ore fixe de administrare

8) Evitarea incompatibilitatii dintre medicamente deoarece unele, prin asociere, devin

ineficace sau daunatoare (ex:solutiile de calciu nu se vor asocia niciodata cu combinatii de
fosfor :clorura de calciu si codeina fosforica, pentru ca calciu se precipita imediat sub forma
de fosfat de calciu;preparatele barbitirice in injectii, se vor adminstra totdeauna singure, fara
alte substante)

9) Servirea bolnavului cu doza unica de medicament- va fi administrat personal de

asistenta medicala sau luat in prezenta sa

10) Respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor consta in a pastra

urmatoarea ordine:tablete, capsule, solutii, picaturi, injectii, ovule vaginale, supozitoare
 11) Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise in cazul in care efectului
medicamentului ar putea nelinisti bolnavul. Asistenta medicala trebuie sa cunoasca , pe langa
indicatii si contraindicatii, incompatibilitaiile precum si efectele secundare a medicamentelor

12) Anuntarea imediata a greselilor de administrare a medicamentelor:orice gresela

comisa privind schimabrea medicamentului, nerespectarea dozei, a caii de administrare sau a
orarului va fi adusa la cunostinta medicului, pentru ase putea interveni si preintampina
complicatiile care ar putea fi fatale bolnavului

13) Administrarea imediata a medicamentelor deschise:solutile injectabile trebuie

administrate imediat dupa deschiderea fiolelor, flacoanelor, deoarece pastrarea lor permite
infectarea, scaderea eficacitatii medicamentului sau chiar degradarea acestuia (ex:vitamina C
se altereaza chiar in cateva minute dupa deschidere, daca nu este injectat)

14) Prevenirea infectiilor intraspitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena

stabilite pentru fiecare cale de administrare.

20 Reprezentarea grafica a functiilor vitale in foaia de temperature

REPREZENTAREA GRAFICĂ A TEMPERATURII
- Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură cate 2 diviziuni de grad;
- Notaţi grafic valoarea inregistrată, printr-un punct de culoare albastră aşezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (d) sau seara (s) pentru cifrele cu soţ
(pare); exemplu: 36,2; 37,4; 38,6; etc.
- Notaţi grafic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat in mijlocul
pătratului din rubrica corespunzătoare (d sau s) dacă cifrele sunt fără soţ (impare), exemplu:
36,1: 36,5; 37,3; etc;
- Uniţi primul punct cu rubrica pentru temperatura aflată in partea dreaptă a sistemului de
coordonate din foaia de temperatură;
- Obtineti curba termic prin unirea punctelor care indica valorile temperaturii măsurate
bicotidian pe parcursul zilelor de supraveghere şi ingrijire.

REPREZENTAREA GRAFICĂ A RESPIRATIEI

- Socotiţi cate o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din F.T.
- Nota i grafic valoarea inregistrat printr-un punct de culoare verde aşezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sau seară (S);
- Uniţi primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată in partea dreaptă a
sistemului de coordonate din F.T.:
- Obţineţi curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale măsurătorilor
efectuate ulterior.

REPREZENTAREA GRAFICĂ A PULSULUI IN F.T.

- Socotiţi pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura cate 4 pulsaţii;
- Notaţi graphic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare roşie, aşezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S (seara); pentru valorile
care cresc din 4 in 4 (ex. 64, 68, 76, 80);
- Notaţi graphic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat in mijlocul
pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 in 2 (ex.: 62,
66, 70);
- Uniţi primul punct printr-o linie cu săgeată de rubrica pulsului aflată in partea dreapta a
sistemului de coordonate din F.T.;
 - Obţineţi curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace măsurate
bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere şi ingrijire.

REPREZENTAREA GRAFICĂ A T.A.

- Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1 cmHg.
- Reprezentaţi grafic valorile inregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră, aşezat pe
verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S. (tensiunea
sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă T.D. (tensiunea diastolică).

2 Tehnica efectuarii sondajului nazo-gastric

1 materiale
de protecţie
Două şorţuri din cauciuc sau din material plastic
Muşama şi aleză
Prosoape

sterile
Sonda Faucher sau Einhorn
2 seringi de 20 ml
casoletă cu mănuşi de cauciuc
pense hemostatice
eprubete

nesterile
tăviţă renală
tavă medicală
pahar cu apă aromată
pahar cu apă pentru proteză
recipient pentru colectare

tehnica
asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun
îmbracă şorţul de cauciuc
îşi pune mănuşile sterile
umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag
se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă, ţinându-l
între mână şi torace
prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion
cere pacientului să deschidă larg gura, să respire adânc şi introduce capătul
sondei până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii,
invitând bolnavul să înghită
prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre
stomac(la marcajul 40-50cm citit la arcada dentară)
verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu
ajutorul seringii
se fixează sonda

aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer (când se colectează

pentru o probă) sau aspiră sucul gastric cu seringa
pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat să-şi contracte pereţii
 abdominali
extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea ei cu
o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar
putea fi aspirat de pacient)
când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă
şi se îndepărtează sonda
goleşte conţinutul sondei în vasul colector
aşează sonda în tăviţa renală

2 Tehnica administrarii oxigenului prin sonda endonazala/ masca

2 1. oxigenare prin cateter nazal
Tehnica:
 administrarea de oxigen se face la indicatia medicului in mod continuu su
discontinuu
 se asigura pregatirea psihica si fizica a pacientului
 se aseaza pacientul corespunzator si daca este posibil si daca diagnosticul
permite asiguram pozitie semisezanda pentru favorizarea expansiunii pulmonare
 se dezobstrueaza caile aeriene si asigurarea unei ventilatii eficiente
 se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
 se introduce cateterul in nasofaringe cu miscari blande paralel cu palatal osos si
perpendicular pe buza superioara
 se fixeaza sonda cu leucoplast
 se fixeaza debitul la 4-8 l/minut
 se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
 se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.
 Observam si controlam caile aeriene deoarece oxigenoterapia nu poate fi
eficienta deca daca aceste asunt libere
 Anuntam de urgenta medicul daca pacientul este; alert, confuz, somnolent,
dispneic, cianotic, anxios, nu raapunde la stimuli

 Masca pentru oxigenoterapie

 Masca simpla=
 Cu inhalarea aerului expirat
 nu poate fi utilizata din cauza imposibilitatii eliminarii de
dioxid de carbon ( se poate instala hipercapneea= crestera
gazului)
 Masca cu balon
 Permite o reinhalare partiala a aerului expirat
 Este prevazuta cu orificii pentru eliminarea gazului expirat in
exterior
 Debitul de oxigen este reglat ca in timpul inspiratiei balonul
sa nu se goleasca sub ½ din capacitatea sa.
 Masca fara reinhalarea gazului expirat
 Este prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluxul de
gaz ( valva inspiratorie- valva expiratorie)
 Masca realizeaza concentratii de 100% oxigen
 Este greu de suportat de bolnavi datorita hamului de
etansietate

Tehnica:
 se verifica scurgerea oxigenului din sursa
  se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine
mana.
 debitul de 10-12 l/minut.
 se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
 cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului

2 Tehnica efectuarii sondajului vezical la femeie.

3 Pregatirea materialelor:
– musama si aleza, manusi de cauciuc sterile, 2 sonde Foley lungi de aproximativ
15 cm, cu varful usor indoit complet rotunjit avand 1-2 orificii laterale aproape de varf; 1-
2 eprubete pentru urocultura, medii de cultura in functie de germenii cautati, ser
fiziologic, casoleta cu tampoane de vata sterile, 2 pense hemostatice sterile, materiale
pentru toaleta organelor genitale, tavita renala, bazinet, recipient pentru recoltarea
urinei;
– medicamente: ulei de parafina steril, oxiceanura de mercur 1 la 5000;
Pregatirea pacientei:
– se anunta bolnava, i se explica necesitata tehnici;
– se izoleaza patul cu un paravan, se protejeaza cu musama si aleza;
– pacienta este asezata in decubit dorsal cu genunchii departati (pozitie
ginecologica);
– se indeparteaza perna si patura;
– se acopera pacienta lasand libera regiunea genitala;
– se aseaza bazinetul si se efectueaza toaleta organelor genitale externe;
– se indeparteaza bazinetul si se aseaza intre coapsele pacientei, tavita renala.
A. Tehnica efectuarii sondajului la femei
– sondajul se efectueaza in conditii de asepsie perfecta atat pentru pacienta cat si
pentru mainile celui ce-l efectueaza si pentru instrumentar;
– asistenta imbraca manusile de cauciuc sterile;
– evidentiaza meatul urinar (locul pe unde iese urina);
– dezinfecteaza cu oxiceanura de mercur orificiul uretral, de sus in jos in directia
anusului;
– operatia se face de 2-3 ori;
– scoate sonda cu o pensa anatomica sterila si o prinde intre degetul mediu si
inelar ale mainii drepte;
– lubrifiaza sonda cu ulei steril;
– sonda va fi orientata cu varful in sus si se introduce in uretra 4-5 cm;
– paralel cu inaintare sondei, extremitatea libera a acesteia va fi coborata printr-o
miscare in forma de arc pentru a-i usura trecerea/inaintarea ei prin vezica;
– primele picaturi de urina se lase sa se scurga in tavita renala apoi urina se
colecteaza in recipientele pregatite in functie de scop sau intr-un recipient de colectare;
– dupa ce urina a fost recoltata, capatul liber al il pensam cu o pensa hemostatica
iar extragerea sondei se va face cu aceleasi miscari in sens invers;

2 Tehnica efectuarii clismei evacuatorii

4 materiale
- de protecţie
- paravan, muşama, aleză, învelitoare
- sterile
- canulă rectală
- casoletă cu comprese
- pară de cauciuc pentru copii
- nesterile
 - stativ pentru irigator
- irigatorul şi tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime şi 10 mm diametru
- tăviţă renală, bazinet
- apă calda la 35°C-37°C (500-1000m1 pentru adulţi, 250 ml pentru adolescenţi,
150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari)
- sare (1 linguriţă la un litru de apă)
- ulei (4 linguri la 1 litru de apă) sau
- glicerină (40 gr la 500 ml)
- săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru)
- medicamente
- soluţii medicamentoase în cantitatea şi concentraţia cerută de medic
- substanţă lubrifiantă (vaselină)

clisma evacuatoare simplă:

- se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul
- se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase
- se umple irigatorul
- se evacuează aerul şi prima coloana de apă
- se lubrifiază canula cu o compresă de tifon
- se fixează irigatorul pe stativ
- asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează
- îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă
- introduce canula prin anus în rect (cu mâna dreaptă) perpendicular pe suprafaţa
subiacentă, cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare
- după ce vârful canulei a trecut prin sfincter se ridică extremitatea externă şi se
îndreaptă vârful în axa ampulei rectale
- se introduce canula 10-12 cm
- se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin
ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului
- pacientul este rugat să respire adânc, să-şi relaxeze musculatura abdominală, să
reţină soluţia 10-15 minute
- se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de
scurgere
- se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală
- pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal
pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare; se captează scaunul la pat sau
la toaletă
clisma înaltă:
- se procedează la fel ca la clisma evacuatoare simplă
- se introduce o canula flexibilă la 30-40 cm în colon
- se ridică irigatorul la 1,5 m pentru a realiza o presiune mai mare a apei
- temperatura apei va fi mai scazută (15-16°C)
clisma uleioasă:
- se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui, măsline), încălzite la 38° C în baie
de apă
- introducerea în rect se face cu ajutorul unui irigator la care rezervorul este
înlocuit cu o pâlnie sau cu ajutorul unei seringi
- se introduce la presiune joasă
- aproximativ 200 ml de ulei se introduc în 15-20 min
- se menţine în rect 6-12 ore (este bine să se execute seara, iar pacientul va
elimina dimineaţa un scaun moale nedureros)
- se indică în constipaţii cronice, fecalom
 clisma purgativă:
- evacuează colonul prin acţiunea purgativă (nu mecanică)
- se utilizează soluţie concentrată de sulfat de magneziu (250 ml apă cu 2 linguri
MgSO4), care prin mecanism osmotic produce o transsudaţie de lichid prin pereţii
intestinali în lumen, formând un scaun lichid abundent
- se mai poate folosi bilă de bou (un vârf de cuţit de bilă pulbere la 250 ml apă)
care are 85
acţiune stimulantă asupra peristaltismului intestinal

2 Tehnica efectuarii transfuziei sangvine

5 PREGATIRE
• Materiale
- toate materialele necesare perfuziei i.v.
- trusa pentru perfuzat sange cu filtru in picurator
- sange izo-grup, izo-Rh
- materiale necesare controlului grupei sanguine
- medicamente pentru eventuale accidente
- invelitoare de flanela
- casoleta cu campuri sterile
- aparat de oxigen
• Sange
- se verifica integritatea flaconului sau pungii, valabilitatea, aspectul
macroscopic al sangelui.
Sangele, pastrat cateva ore la frigider, se sedimenteaza in trei straturi:
- stratul inferior cuprinde masa eritrocitara, este vascos, siropos, de culoare
rosie inchis;
- stratul al doilea – o pelicula fina, albicioasa, format din leucocite si
trombocite;
- stratul al treilea – limpede, omogen, de culoare galben verzui, constituind
plasma;
- se incalzeste sangele la temperatura corpului.
• Pacient
• psihic
- i se explica necesitatea si riscul transfuziei;
- daca este posibil, pacientul isi exprima consimtamantul scris;
- daca pacientul refuza, fiind constient si cunoscand consecintele refuzului,
transfuzia nu se va efectua;
- apartinatorii nu au drept de hotarare.
• fizic
- pacientul nu va manca;
- se aseaza in decubit dorsal, comod, cu bratul in extensie si supinatie;
- i se administreaza romergan (daca este alergic);
- se acopera cu invelitoarea.
EXECUTIE
• Montarea flaconului
- spalarea mainilor cu apa si sapun
- asistenta imbraca manusi sterile pentru protectie
- se efectueaza proba de compatibilitate directa Jeanbreau pentru fiecare
flacon
- se indeparteaza dopul de parafina ( cand este cazul)
- se dezinfecteaza dopul cu tinctura de iod
- se monteaza apartul de perfuzat ( cu filtru in picurator)
 • Evacuarea aerului din tubul aparatului
- se face la fel ca la perfuzia de seruri
- se fixeaza flaconul (punga) in stativ
• Efectuarea punctiei venoase
- se alege o vena si se punctioneaza
- se indeparteaza garoul si se ataseaza amboul aparatului de transfuzat la
ac
• Efectuarea probei biologice Oelecker
- se fixeaza acul, amboul si extremitatea tubului la piele
- se lasa 20-30 ml de sange sa curga prin picurator si se regleaza ritmul la
10-15 picaturi/minut timp de 5 minute
- se supravegheaza pacientul si daca nu apar semne de incompatibilitate se
repeta operatia
• Efectuarea transfuziei
- daca nu au aparut semne de incompatibilitate, se continua transfuzia in
ritmul stabilit de medic
- se supravegheaza in continuare pacientul si ritmul de scurgere la nivelul
picuratorului
- se pregateste flaconul urmator (daca este cazul)
• Incheierea transfuziei
- se retin din fiecare flacon 5-6 ml de sange pentru verificari ulterioare, in
caz de accidente posttransfuzionale tardive
- se inchide prestubul, se aplica o pensa intre ambou si tubul de control
- se retrage acul si se coprima vena cu tampon steril
- se aplica pansament steril la locul punctiei si se fixeaza

2 Tehnica montarii cateterului venos periferic

6 Pentru puncţionarea venelor periferice se alege de obicei sistemul venos cav
superior, începând cu venele dosului mâinii, venele antebraţului
şi doar în ultimul rând cele de la plica cotului. Plasarea vârfului cateterului
altundeva decât în vena cavă este considerat abord periferic.
Venele sistemului cav inferior sunt mai predispuse la tromboze şi
mobilitatea bolnavului este mult redusă, fapt pentru care sunt utilizate în
cazuri extreme.
Puncţionarea venei se face în decubit dorsal, cu membrul superior în
abducţie, antebraţul fixat pe un stativ, astfel:
1. Se alege o venă palpabilă şi vizibilă.
2. Se aplică un garou în jurul braţului şi se cere pacientului să
strângă pumnul.
3. Dezinfecţia şi degresarea tegumentului cu alcool 70%, betadina,
clorhexidina sau tinctură de iod 2%.
4. Se infiltrează aria de puncţie cu anestezic local sau se foloseşte
o cremă cu anestezic (EMLA), mai ales la copii.
5. Se inseră acul/canula prin tegument în venă; apariţia sângelui în ambou indică
faptul că vena a fost puncţionată.
6. Se scoate acul în timp ce canula este avansată.
7. Se conectează la trusa de perfuzie.
8. Se aplică pansament steril.

2 Tehnica recoltarii secretiilor din plaga pt. examen bacteriologic

7 Materiale necesare
­ trusă pentru efectuarea unui pansament (trusă de mică chirurgie) cu pense
 anatomice, chirurgicale,
hemostatice, foarfece, bisturiu, etc;
- material moale steril (tampoane, comprese, feşe);
­ soluţii antiseptice pentru plagă şi tegument;
­ mănuși sterile;
­ soluţie sterilă de ser fiziologic, pentru spălarea plăgii;
­ bandă adezivă (romplast);
- recipiente sterile pentru colectat produsul (tampon de exudat cu mediu de
transport);
­ tăviţă renală;
­ Containere, saci pentru deșeuri medicale

Tehnica de recoltare
a. din plăgi sau colecţii deschise
­ se execută de medic sau de asistent (la recomandarea medicului);
­ se spală mâinile, se usucă, se îmbracă mănuşile sterile;
­ se îndepărtează vechiul pansament cu mişcări blânde, cu ajutorul a două pense
sterile;
­ se aseptizează tegumentul din jurul plăgii, se îndepărtează unguentul (dacă
acesta există) cu o
compresă sterilă, uscată;
­ se recoltează cu ajutorul tamponului fixat pe porttampon, prin ştergerea
secreţiilor din părţile
profunde ale plăgii sau din zonele cu granulaţie, de sub cruste;
­ se introduce tamponul în eprubetă şi se aplică capacul prin înfiletare;
- pe tub si pe cererea de analize se lipesc etichete cu cod de bare, unic,
corespunzator,
identic pentru cerere si tuburi sau alte recipiente cu produse recoltate în același
moment,
pentru același pacient. Atât pe cerere cât si pe tubul cu produs se notează zona
din care s-a
facut recoltarea;
- se trimite la laborator;
­ se continuă efectuarea toaletei plăgii, se pansează şi se bandajează steril (sau se
aplică o
compresă cu marginile adezive)
­ se reorganizează locul de muncă (reziduurile cu risc biologic se introduc în
recipiente speciale
si se incinereză, se spală si se dezinfectează instrumentarul, se sterilizează).

2 Tehnica recoltarii materiilor fecale pt. examen coproparazitologic

8 PREGĂTIREA MATERIALELOR
Pregătiţi pe o tavă medicală / cărucior :
- Coprocultor steril sau curat şi uscat
- Tampoane sterilizate montate pe porttampoane prevăzute cu dopuri de cauciuc
şi introduse în eprulbete sterile
- Sonda Nelaton nr. 16-18 sterilă
- Seringă de unică folosinţă de 10 ml
- Bazinet (plosca)
- Mănuşi de unică folosinţă
- Prosop de hârtie/hârtie igienică
- Pungă de hârtie, formular de recoltare
 EFECTUAREA PROCEDURII:
1. Recoltarea din scaun eliminat spontan sau provocat pentru examen copro-
parazilologic
- Întrucât defecarea nu se poate produce la cerere, instruiţi pacientul:
- Să-şi spele mâinile
- Să folosească mănuşi de unică folosinţă
- Să defece în bazinet sau într-un recipient curat (oliţă, spre exemplu, la domiciliu
)
- Să recolteze, cu linguriţa coprocultorului câteva fragmente de fecale (cca 50 g)
din diferite zone, mai suspecte, ale scaunului
- Să introducă linguriţa în coprocultor
- Să-şi spele mâinile după îndepărtarea mănuşilor
- Să eticheteze recipientul cu : nume, prenume, data şi ora recoltarii, examenul
cerut
- Să transporte produsul imediat la laborator sau să-l introducă într-o pungă de
hârtie şi să-l păstreze în frigider nu mai mult de 12 ore

2 Tehnica recoltarii materiilor fecale pt. examen bacteriologic

9 2. Recoltarea directă din rect (pentru examen bacteriologic)
- Descoperiţi regiunea inferioară a corpului
- Spălaţi-vă mâinile şi puneţi-vă mănuşile de unică folosinţă
- Aşezaţi pacientul în decubit lateral cu membrul inferior de deasupra în flexiune
maximă a coapsei pe abdomen
- Îndepărtaţi fesele pacientului
- Introduceţi tamponul steril prin anus în rect şi efectuaţi câteva mişcări de rotaţie
- Îndepărtaţi, apoi, tamponul şi introduceţi-l în eprubeta sterilă fără să atingeţi
marginea acestuia
- Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mâinile
- Etichetaţi recipientul
- Trimiteţi-l imediat la laborator pentru însămânţare

3 Pregatirea preoperatorie a pacientului pt. interventiile pe cale abdominala

10