Specii de Pesti

Danu Mariana – Grupa 4206
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

MEDICINA VETERINARA
BUCURESTI
Facultatea de Medicina Veterinara

Specializarea Controlul si Expertiza Produselor Alimentare
SPECII DE PESTI
Student: Danu Mariana

Grupa: 4206
Tehnologia Obtinerii Produselor Acvatice si Vanatului
BUCURESTI 2011
1
Morunul – Hosu huso
Clasificare stiintifica
 Regn – Animalia
 Increngatura – Chordata
 Clasa – Actinopterygii
 Ordin – Acipenseriforme
 Familia – Acipenseridae
 Gen – Huso
Nume binominal
 Nume – Huso huso
 Clasificare – Linnaeus, 1758
Morunul (Huso huso) este cel mai valoros peste al apelor noastre. El
este consideral nu numai sturionul cel mai de pret(familia Acipenseridae), ci
si gigantul pestilor din Marea Neagra.
El este un peste foarte apreciat si pescuit pentru carnea sa si pentru
a se recolta icrele sale negre, din care se face caviarul.
Raspandire
 Traieste numai in Marile: Neagra, Caspica si Adriatica, iar pentru
reproducere urcă pe fluviile tributare ale acestora;
 este prezent in tot lungul litoralului romanesc;
 in Dunare urca pana mai sus de Budapesta, rar in Raselm;
 exceptional in baltile Dunarii.
Particularitati morfologice
 corpul este gros si relativ inalt;
 cap lui este mic in raport cu corpul;
 are mustati latite si franjurate;
 botul este scurt si moale (comparativ cu celelalte specii de sturioni),
conic si turtit in jos; la exemplarele tinere – triunghiular, ascutit la varf si
acoperit cu scuturi tari care nu cresc. La exemplarele mai varstnice aceste
scuturi se ingraopa in piele, incat borul devine din ce in ce mai scurt si moale;
 fenomenul de ingropare a scuturilor in piele pe masura inaintarii in
2
varsta se petrece pe tot corpul morunului. Asa se explica de ce exemplarele

varstnice au pielea lipsita de scuturi. La exemplarele tinere se observa
scuturi mici, mai slab dezvoltate decat la rudele sale – 41-52
scuturi laterale, 9-12 ventrale, 11-14 scuturi mari, dorsale, partial ingropate
in piele;
 gura semilunara, mare; buza inferioara continua;
 acest adevarat urias al apelor are un corp ca un trunchi gros, alungir
spre cele doua extremitati;
 culoarea variaza dupa mediu: cei din Dunare cenusii mai deschis, cei din
mare mai inchisi. Dorsal cenusiu pana la negru; ventral, pe laturi si burta este
albicios;
Particularitati fiziologice - productive

Longevitate
 morunul face parte din grupa pestilor longevivi;
 in mod obisnuit traieste 30-60 de ani, chiar mai mult;
 poate trai si un secol daca apuca.
 specie solitara, traind pe fund mitiloid si fascolinoid, la adancime de de
50 - 70m.
Greutate
 este cel mai mare sturion, pescuindu-se in mod obisnuit exemplare de
100-150 kg si 3-5 m lungime;
 cel mai mare exemplar in tara noastra s-a pescuit in 1890 in zona
Sf.Gheorghe si a cantarit 888 kg din care 127 kg icre negre;
 cel mai mare exemplar pescuit in URSS a avut 1300 kg, dar se citeaza
si moruni de 2000 kg;
 atinge greutatea de 1000 kg la aproximativ 75 de ani;
 daca unele exemplare ajung la dimensiuni mari si greutati apreciabile,
exemplarele pescuite obisnuit in fata gurilor Dunarii masoara doar 2-2,5 m si
cantaresc 40-80 kg.
Hrana
 este un răpitor de temut, hrănindu-se atât în Dunăre, cât şi în mare,
de preferinţă la adâncimi foarte mari
 se hraneste, in afara de crustacei si moluste, cu mari cantitati de
peste (crap, avat, babusca, platica, guvizi, hamsii), creveti, crabi si chiar
pasari acvatice;
3
 fata de ceilalti sturioni este un mare carnivor
Reproducere
 maturitatea sexuala a morunului apare la vârsta de 15-18 ani la mascul
si 16-21 de ani la femelã.
 icrele de morun sunt mai mari decât ale celorlalti sturioni, având
diametrul de 2,5-3 mm si culoarea cenusie.
 fiind un peste marin, morunul se deplaseaza, incepand cu luna martie, in
rauri si fluvii pentru reproducere; exemplarele tinere încep migraţia din
toamnă;
 femela depune , in Dunare, pe fundul argilos, pietros sau nisipos, in
gropile de 8-20 m adancime intre 500.000 si 5.000.000 de icre. Asemenea
locuri se gasesc cam de la Isaccea in amonte.
 o femelã de 100 kg, în vârstã de circa 20-25 de ani, poate depune 8
mil. de icre.
 ierneaza in grupuri;
 unele exemplare ajung in fluvii vara sau toamna, unde raman si pe
timpul iernii, altele ierneaza in mare, la o adancime de 60-70 metri.
 reproducătorii parcurgeau odinioară distanţe enorme pe Dunare,
obişnuind să îşi depună ponta printre stâncăriile adevăratelor Porţi de Fier,
astăzi rămase doar în poze. Punând la socoteală şi faptul că atinge
maturitatea sexuală după cincisprezece ani de viaţă şi că o femelă intră în
Dunăre pentru reproducere o dată la câţiva ani, înţelegem de ce numărul şi
dimensiunile capturilor s-au prăbuşit în statistici. Dacă Antipa aduce dovezi
despre moruni de o tonă, în vremurile noastre numărul capturilor peste o sută
de kilograme se exprimă anual printr-o singură cifră.
Pescuit
 da hibrizi cu nisetrul, pastruga si viza.
 se pescuieste cu carmace si paragate, atât pe fluviu, dar mai ales la
gurile lui.
 dimensiune minima legala: 170 cm
 atat icrele, cat si carnea morunului sunt foarte scumpe si apreciate.
 este INTERZIS pescuitul !
4
5
Nisetru - Acipenser guldenstaedti
 Gen – Acipenser
Nume binominal
 Nume – Acipenser gueldenstaedti
 Clasificare – Brandt , 1833
In familia sturionilor, nisetrul ocupa, dupa morun, un loc important,

datorita valorii sale economice. Unul dintre cei mai ravniti sturioni, traieste
in mare, dar prefera pietrisul albiei dunarene pentru giumbuslucuri amoroase.
Raspandire
 distributie geografica si biologica este asemanatoare cu cea a
morunului. Este cel mai rar sturion de interes economic din tara noastra.
 in Bazinul Marii Negre, deci si in apele noastre, este raspandita sp. Ac.
Guldenstaedti colchicus;
 adultii traiesc in mare, in facies mitiloid si faseolinoid (la 60-70 m
adancime), in tovarasia calcanului si vulpii de mare;
Particulariati morfologice
 se deosebeste de morun prin botul ceva mai lung, lat si obtuz;

 mustatile sunt rotunjite, nefranjurate si inserate mai aproape de
varful botului decat de gura;
 scuturile cornoase sunt mult mai mari decat la morun;
 corpul, ingrosat in partea din fata si ingust spre coada, acoperit
printre randurile de placi cu scutele, placute mici, stelate; cu 8-16 scuturi
dorsale prevazute cu un tep scurt central, 25-44 laterale si 6-13 ventrale;
 culoarea – spatele, la unele exemplare este negru-cenusiu, la altele
6
verde murdar pana la inchis si abdomenul alb-murdar;
Particularitati fiziologice – productive

Longevitate
 traieste circa 45 de ani si chiar mai mult;
Greutate
 lungimea obisnuita variaza intre 100-160 cm iar greutatea intre
20-30 kg, mai rar 80-100 kg;
Hrana
 se hraneste cu moluste, crustacei si pesti mici;
 hrana puilor de nisetru in Dunare o constituie crustaceele si larvele de
chironomide, iar in apele marii consuma de preferinta crustacee si polichele;
 rareori mananca peste, si anume guvizi. De aceea, nisetrul se
aglomereaza in zonole cu midii;
Reproducere
 maturitatea sexuala apare la 8-14 ani la mascul si la 10-20 de ani la
femela
 ca peste migrator anadrom, nbisetrul se reproduce pe fluvii, unde se
deplaseaza primavara (aprilie – mai) cand urca in special in susul Dunarii,
pentru reproducere, pana la Portile-de-Fier, depunand icrele in tot cursul
fluviului, in locuri adanci, cu fund pietros si nisipos (mai – iunie);
 o femela de 15 kg depana pana la 1 milion de icre de culoare cenusie-
negricioasa;
 catre toamna, cea mai mare parte dintre adulti si tineri se intorc in
mare, unde ierneaza la adancimi in grupuri mici;
 puii de nisetru supravietuiesc in Dunare pana in iunie-iulie, cand
coboara in mare, unde raman in fata gurilor fluviului pana ce ating varsta de
2-3 ani. Dupa aceasta perioada se retrag la adancime;
 pe langa migratia de reproducere de primavara, nisetrul intreprinde
migratii si toamna (august-septembrie). Exemplarele care migreaza vara si
toamna raman in fluvii pana in primavara urmatoare, cand se reproduc.
Rezulta deci ca reproducerea nu se face in fiecare an, ci la doi sau chiar trei
ani;
7
Pescuit
 hibrizi – cu morunul;
 dupa cega, are cea mai buna carne, icrele fiind la fel de mult apreciate
desi sunt cenusii;
 ca orice peste mare, bun si scump, a fost printre primii la care s-a
incercat reproducerea artificiala;
8
9
Pastruga – Acipenser stellatus
Nume binominal
 Nume – Acipenser stellatus
Pastruga este o specie de sturion care traieste in Marea Neagra,

Marea Caspica si Marea Azov etc. Este un peste migrator care migreaza in
mre pentru hranire si iernare si in fluvii pentru reproducere.
Raspandire
 pastruga este raspandita in Marea Caspica, Marea de Azov, Marea
Neagra, Marea Egee si in afluentii acestora;
 este o specie migratoare – din Marea Neagra, migreaza in Dunare;
 in trecut, pastruga migra pentru reproducere si in afluentii Dunarii:
Prut, Siret, Olt, Jiu. De asemenea urca in Tisa si in afluentul acesteia, Cris;
 este prezent in tot litoralul romanesc, ocazional in unele balti ale
Dunarii si in complexul Razelm;
 botul este alungit, ingust si turtit dorso-ventral cu o lungime de 59-
65% din lc – este un caracter distinctiv, prin care specia poate fi usor
delimitata de celelalte specii ale genului Acipenser (Shubina et al. 1989);
 pielea este acoperita de scutele pectinate si stelate;
 mustatile sunt scurte si nefranjurate;
 buza inferioara este intrerupta la mijloc;
10
 corpul este alungit si fusiform;

 gura este transversala, de marime medie;
 pe spate, corpul este cafeniu-inchis sau cenusiu. Abdomenul este alb,
scuturile ventrale au o coloratie alb-murdar.
 exemplarele din mare pot avea o culoare mai inchisa decat cele din
fluviu. In functie de perioada de migratie, este posibil ca in Dunare sa exista
doua forme de pastruga: forma de primavara si forma de iarna;

Greutate
 pastruga atinge o lungime maxima de 210 cm si o greutate de 68 kg;
 in Dunare se pescuiesc de obicei exemplare de 120-140 cm si o
greutate de 6-8 kg;
Hrana
 specie pelago-bentonica, noaptea urca spre suprafata apei in cautarea
hranei, catre ziua pastruga se retrage la fund;
 in Dunare, in primele stadii de viata, puii se hranesc cu larve de
chironomide, trichoptere, efemeroptere, crustacei. In Marea Neagra puii
consuma viermi, moluste si crustacei.
 adultii se hranesc cu peste, crustacei, moluste,larve de insecte, viermi,
guvizi etc;
Reproducere
 in Dunare maturitatea sexuala este atinsa la 7-10 ani la masculi si la
10-14 ani de catre femele;
 in Dunare intra imediat dupa morun si nisetru. Exista doua perioade de
migratie: prima perioada incepe in martie la temperatura apei de 8-11ºC,
atinge un maxim in aprilie si continua pana in mai. A doua perioada, este mult
mai intensa, incepe in august si dureaza pana in octombrie;
 femela depune pana la 400.000 de icre de culoare neagra;
 pastruga nu se reproduce in fiecare an;
 pastruga ocupa in Dunare aceleasi locuri cu nisetru ci morunul;
 incubatia icrelor fecundate dureaza 100 de ore la temperatura apei de
19,8ºC si 50 de ore la 23ºC;
Pescuit
 hibrizi – pastruga e incruciseaza cu morunul, viza, cega si nisetru;
11
 se pescuieste in mare, cu setci fixe, carmace si taliene;

 se impune, in mod absolut obligatoriu, interzicearea pescuitului
industrial pe o perioada de cel putin 10 ani, in vederea salvarii speciei;
 pastruga este un peste ocrotit care se pescuieste in conformitate cu
prevederile legii;
12
13
Cega – Acipenser ruthenus
Nume binominal
 Nume – Acipenser ruthenus
Cega (Acipenser ruthenus) este o specie comuna de sturion euro-

asiatic. Este unul dintre cei mai mici sturioni, o specie comuna in Europa
Centrala. Cega este pescuita, dar poate fi si crescuta pentru caviarul si
gelatina ce se obtin din icrele sale sau capturata pentru acvaristica.
Raspandire
 Cega nu este o “specialitate romaneasca”, fiind raspandita si in
fluviilecare se varsa in Oceanul Arctic;
 este o specie de apa dulce, ajungand ocazional in mare. Nici macar nu
este legata strict de fluviu, odinioara traind fara griji pe cursul inferior al
marilor rauri tributare;
 traieste in Dunare, urcand pana la Bratislava si Viena;
 in Romania in: Mures, Somes, primavara intra din Dunare in Jiu, Olt,
Arges, Prut, Siret, Tisa, Arges,
 prefera adancimile cu fund mare;
 caracterul care variaza cel mai mult este lungimea botului, deosebindu-
se astfel mai multe varietati;
 o recunoastem mai putin dupa culoare, care poate varia. Exista chiar
exemplare albinoase, lipsite de pigment;
14
 mai degraba observam ca are placi laterale multe, un fel de spin

orientat catre coada pe placile dorsale;
 corpul este alungit, aproape cilindric;
 capul conic, botul ascutit, lunguiet, triunghiular, cu gura inferioara;
 are mustati franjurate si coada nesimetrica;
 pe corp se gasesc intre 12-17 scuturi dorsale, 58-70 laterale si 12-18
abdominale;
 culoarea pe spate este cafenie cu nuante cenusii verzui si pe burta
galbui-roz;

Longevitate
 traieste circa 22 de ani;
Greutate
 cel mai mic sturion de la noi (obisnuit nu depaseste cateva kilograme);
 lungime 40-60 cm exceptional 1,25 m; greutate: 1-4 kg exceptional 16
kg;
Hrana
 se hraneste cu crustacei si larve de efemere (rusalii sau vertite);
 zgandareste permanent namolul in cautarea larvelor de insecte cu care
se hraneste;
Reproducere
 atinge rapid maturitatea sexuala – cam la 4 ani, banuindu-se ca ar fi si
singurul care se reproduce anual;
 se reproduce in aprilie – mai;
Pescuit
 este INTERZIS pescuitul !
 are cea mai buna carena dintre toti sturionii si poate fi crescut fara
probleme in lacuri;
 hibrizi cu: viza, morunul, pastruga si nisetrul;
15
16
Anghila - Anguilla anguilla
 Ordin – Anguilliformes (anghile si murene)
 Familia – Anguillidae
Nume binominal
 Nume – Anguilla anguilla
 Denumire in engleza – Eel, European Eel
 Denumire populara – Anghila, Tiparul de mare, Sarpe de mare, Peste
sarpe, Sageata sau Heliosul
In reteaua hidrografica a Dunarii un peste deosebit de rar este

anghila, poate unul dintre cei mai misteriosi pesti din lume, lung de peste un
metru, cu trup de sarpe, vietuind de regula in raurile ce se varsa in Oceanul
Atlantic.
Si povestea reproducerii acestuia are un farmec aparte, nenumarate
legende deosebindu-l de ceilalti pesti, asa-zisi "comuni".
Raspandire
 acest peşte trăieşte şi se dezvoltă in unele rauri europene si din
Africa de Nord, în apă dulce, dar se reproduce în apa mărilor;
 anghila se întâlneşte rar în Marea Neagră;
 in tara noastra este semnalata in apele din Transilvania (Mures, Olt,
Somesul Mare), in Dunare (Galati), unele balti din zona Dunarii si rauri
afluente ale Dunarii, in lungul litoralului romanesc si in lacul Mangalia;
 aceasta specie migreaza ajungand din rauri in mari si ulterior in
Oceanul Atlantic – Marea Sargaselor.
 pentru carnea sa deosebit de gustoasa anghila a fost recent introdusa
17
in multe locuri, o parte a exemplarelor din Delta fiind evadate din colonizarile
lacului Babadag
 are forma de sarpe, de unde si numeroasele povestiri populare
fantastice despre acest peste;
 femelele intotdeauna sunt mai lungi decat masculii;
 capul cu aspect conic, mai mult sau mai putin turtit dorso-ventral;
 mandibula mai lunga decat maxilla;
 pe falci are dinti numerosi si ascutiti;
 corpul mai mult cilindric, putin turtit lateral in regiunea posterioara,
este acoperit cu un mucus care face sa fie foarte alunecos;
 acest peste are doua innotatoare laterale de dimensiuni foarte mici in
comparatie cu restul corpului;
 mai are o innotatoare ce duce din jur imprejurul corpului de la cea
dorsala pana la cea anala, incluzand caudala, aceasta aripioara numara peste
500 de radii;
 coloratia este destul de simpla, dar variaza in functie de sex, mediu,
adaptata perfect la traiul pe fundul apei, variaza de la verde inchis, nuante
maslinii si pana la negru inchis-lucios cu nuante de galbui sau cu doua dungi
galbene pe burta. Uneori la exemplarele batrane apare negru-argintiu fiind in
dependenta cu varsta pestelui;
 la tineri predomina coloratia galbuie-cafenie-cenusie; la cei maturi
sexual devine metalica, abdomenul cu stralucire cenusie;
 se deosebesc exemplare cu abdomenul galben sau cel putin doua dungi
galbene si ochi mici si exemplare cu abdomenul alb-curat, spatele foarte
intunecat si ochii mari.
Particularitati fiziologice – productive

Longevitate
 despre varsta maxima a acestui peste nu se pot spune prea multe.
Parerile se schimba de la om la om si cuprind varste intre 14 si 85 de ani. Cel
mai probabil insa este o varsta relatin mica de aproximativ 14-15 ani,
deoarece acest peste moare dupa reproducere!
 in captivitate, poate trai foarte mult. Un exemplar din aceasta specie
care a fost inchis intr-un bazin in 1859 in sudul Suediei a fost gasit in viata
in anul 2008, adica dupa 149 de ani, de catre un expert de la Consiliul
18
National Suedez al Pescuitului. Masura 153,5 cm lungime si avea ochii de

dimensiuni foarte mari.
Greutate
 la varsta de aproximativ 3 ani puiul de anghila masoara maxim 75 mm;
 poate atinge o lungime de pana la 150 cm si cu o greutate maxima de
pana la 6,5 - 10 kg. In majoritatea cazurilor gasim acest peste cu o lungime
de 50-80 – 100 cm si o greutate de 1-2 kg;
Hrana
 incepand ca un nevinovat mancator de larve si melci, crustacei, viermi
si alte vietuitoare acvatice, treptat acesta devine un rapitor de temut;
 vaneaza numai noaptea, deosebit in cazul sau fiind faptul ca, pentru a
ajunge in alte locuri nu se sfieste sa traverseze malurile, tarandu-se.
Este un spectacol cu adevarat inedit sa vezi tarandu-se pe campuri si
araturi cate o anghila, inaintand prin undulatiile corpului sau serpentiform.
Anghila are de partea sa o bogata mucozitate a glandelor, fiind atat de
lunecos incat viu nu poate fi tinut in mana, decat daca este infasurat intr-o
bucata de hartie sau de carpa.
Reproducere
 am putea spune că anghila trăieşte doar pentru a întreprinde două mari
călătorii. Prima călătorie este cea de nuntă: in jurul varstei de 7-12 ani
masculul masoara circa o jumatate de metru iar femeia cam un metru si
jumatate. Atinsa maturitatea sexuala, acestia vor porni intr-o migratie fara
intoarcere. Părăseşte locurile unde şi-a petrecut tinereţea şi se îndreaptă
spre locurile de reproducere – o călătorie de mii de kilometri parcurgand
raurile ajung in mare si ulterior in Oceanul Atlantic, in portiunea numita
Marea Sargaselor după aproximativ 5-6 luni. Este drumul fără întoarcere,
căci, după această călătorie, anghila moare.
 aici algele enorme alcatuiesc adevarate jungle subacvatice. La sute de
metri adancime se desfasoara teribila reproducere a anghilelor, niciodata
urmarita de vreun ochi uman. Se presupune insa ca, datorita faptului ca nu se
mai hranesc, cu aparatul digestiv atrofiat, supuse presiunii enorme a apei, din
corpurile lor strivite se revarsa secretiile seminale, astfel, prin sacrificiul
parintilor producandu-se fecundarea.
 puii, care nu depăşesc 2 mm, pornesc în cea de-a doua călătorie – a
19
vieţii - înotând la suprafaţa apei către apele dulci ale Europei pe acelaşi drum
ca şi generaţiile anterioare. Aceştia pleacă din locul unde au luat naştere
către meleagurile unde şi-au petrecut tinereţea strămoşii lor. La început,
sunt purtaţi de curenţi, iar după 2 ani înoată orientându-se cu ajutorul
organelor de simţ. În decursul călătoriei, care durează 3 ani, puiul de anghilă
creşte până la 75 mm. La început, este un peştişor fricos, care trăieşte în
cărduri şi se hrăneşte cu răcuşori, melci şi peştişori. Cu trecerea anilor,
anghila devine răpitor, pregătindu-se pentru a întâmpina peripeţiile şi
greutăţile călătoriei de nuntă.
20
21
Scrumbia albastra – Scomber scombrus
 Subclasa - Teleostei
 Ordin – Perciformes
 Subordin - Scombroidei
 Familia – Scombridae
 Subfamilia - Scombrinae
 Gen – Scomber
Nume binominal
 Nume – Scomber scombrus
Scrumbia albastra (Scomber scombrus) este unul dintre cei mai

valorosi pesti ai Marii Negre; este un peşte pelagic care trăieşte în bancuri în
mare în apropiere de ţărmuri.
Raspandire
 arealul de raspndire al scrumbiilor albastre sunt apele de coasta din
America de Nord, Oceanul Atlantic, Marea Marmara, Marea Egee, Marea
Nordului, Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov;
 scumbiile isi depun icrele in apele reci de pe coasta Norvegiei si
Islandei;
 traieste in bancuri in mare in apropiere de tarmuri;
 spre deosebire de alti pesti, scrumbiile nu au vezica inotatoare, ceea
22
ce le ajuta pe de o parte sa schimbe repede adancimea. Dezavantajul lipsei

vezicii, este faptul ca pentru a nu se scufunda trebuie sa inoate fara
intrerupere;
 corpul fusiform avand solzi marunti;
 partea dorsala este albastra, din loc in loc observandu-se iritatii verzi
 corpul este brazdat de diferite dungi verticale de culoare inchisa;
 are gura larga si dinti ascutiti;
 ochii sunt mari si inotatoarele scurte;

Longevitate
 pot ajunge la varsta de 11 ani;
Greutate
 pestii au o lungime intre 18-20 de cm, rar ajunge la 40 de cm;
 are o greutate de pana la 250 grame, rar ajunge la 500-700 de grame.
Hrana
 se hranesc cu plancton, viermi si puietul altor pesti ca heringi, gadidae
sau clupeidae;
 in cautarea hranei, scrumbia albastra se deplaseaza de la o mare la
alta;
 dupa ce se ospateaza, cardurile de scrumbii albastre se intorc in
Marea Marmara, unde se reproduc;
 puii de scrumbie patrund in Marea Neagra, deoarece aici gasesc hrana
din belsug pentru a se dezvolta;
Reproducere
 dupa ce s-au ospatat din belsug, cardurile de scrumbii se intorc in
Marea Marmara, unde se reproduc in primavara sau prin februarie-martie;
 masculii ajung la varsta sexuala la 2 ani, iar femelele la 3-4 ani, cand
depun intre 10.000 – 150.000 de icre;
Pescuit
 sunt apreciate ca pesti comestibili, din cauza ca au o carne grasa si se
pot afuma. La fel ca si sardinele sau tonul, ele se pot folosi si conservate in
ulei;
 aceasta carne grasa este dulce si gustoasa, lipsita de oase si foarte
23
apreciata;
 se pescuieste primavara, vara si toamna cu undita, setci si taliene;
 dimensiune legala – 20 cm;
24
25
Scumbia de Dunare – Alosa pontica
 Supraclasa - Osteichthyes
 Supraordinul - Claupeomorpha
 Familia – Cleupeidae
 Gen – Alosa
Nume binominal
 Nume – Alosa pontica
Face parte din familia Clupeidae, alaturi de gingirica, rizeafca, sprot

etc.,toti fiind pesti marini pelagici (inoata intre doua ape) si gregari (de
card).
Secretul acestui miraculos peste, scrumbia de Dunare (Alosa Pontica),
consta in schimbarea metabolismului din momentul intrarii in Dunare (de la
apa sarata la apa dulce) pentru reproductie si pana la revenirea ei in Marea
Neagra.
Raspandire
 specia traieste in Marea Neagra si Marea de Azov unde ierneaza la
distante apreciabile de tarm si adancimi mari;
 este raspandita si comuna in litoralul romanesc primavara si toamna;
 corpul Scrumbiei de Dunare este alungit si comprimat lateral;
 are solzii mari si caduci – se desprind usor, de culoare argintiu
stralucitor;
 are lungimea botului mai mare decat diametrul ochiului;
 pleoapa adipoasa este foarte bine dezvoltata;
26
 gura are dinti bine dezvoltati pe falci, limba si vomer;

 dorsal are culoarea verde-albastru, avand flancuri argintii cu luciu viu,
si o pata postoperculara slab marcata;

Greutate
 in mod obisnuit se pescuiesc exemplare de 30-40 de cm si 200-300 de
grame; si mai rar mai mari, pana la 1 kg;
Hrana
 scrumbia de Dunare se hraneste numai in mare, cu pesti de talie mica
si crustacee;
 mai consuma si guvizi, staveizi, hamsii, aterne, uve si crustacei marini,
miside, gamaride, creveti etc.
Reproducere
 in martie, bancurile din sudul Marii Negre se deplaseaza spre nord,
ajungand la gurile Dunarii unde stationeaza un timp, dupa care urca in
susul fluviului pentru reproducere;
 locurile de reproducere sunt situate in cea mai mare parte in zona
Braila – Calarasi, dar s-au inregistrat carduri in amonte pana la Portile-de-
Fier;
 primavara, in timpul migratiei, scrumbiile de Dunare se ingrasa foarte
mult, devenind mai rotunde. Dupa ce-si depun icrele multe dintre ele mor, iar
cele care se reintorc in mare sunt foarte slabe;
 dupa reproducere, adultii se intorc slabiti in mare si de asemenea si
puietul, care insa se cantoneaza un timp mai indelungat in zona gurilor
Dunarii;
 migratia cea mai intensa este in aprilie-mai si dureaza si in cursul lunii
iunie;
 icrele fiind semipelagice, plutesc in apa si sunt antrenate de curent la
gurile fluviului, unde eclozeaza;
Pescuit
 se pescuieste primavara pe fluviu cu setci fixe si in deriva;
27
28
Ton – Thunnus Albacares
 Familia – Scombridae
 Gen – Thunnus
Nume binominal
 Nume – Thunnus albacares
 Clasificare – Bonnaterre, 1788
Tonul face parte dintre cei mai valorosi pesti ai mãrilor si oceanelor.
Raspandire
 el trãieste si în Marea Neagrã.
 are forma unui fus gros, ascutit la ambele capete;
 pielea lui este groasã, puternic vascularizatã, ceea ce face ca
temperatura corpului sã fie în strânsâ dependentã de temperatura apei;
 deasupra pielii sunt dispusi solzii, care imbraca si apãrã întregul corp.
Aripioara dorsalã este dubla, urmatã, ca si cea analã, de noua pinule;
 caudala este larg desfacuta în doi lobi lungi;
 culoarea generala a corpului este albãstrui-închis, laturile si abdomenul
fiind cenusii cu pete argintii, iar aripioarele albãstrui, cu pinule galbene,
marginite cu negru;
 tonul are corpul mare, gros, cu capul ca de delfin si cu ochii ca de vital;

Greutate
 poate atinge 5 m lungime si 500-600 kg greutate;
29
Hrana
 este un înotator pelagic foarte bun. Rãpitor prin excelentã, se
hrãneste cu scrumbii albastre, lufari, sardele etc.
 de obicei, porneste la vinatoare în cârduri mici, atacând cârdurile de
pesti pelagici.
Reproducere
 reproducerea tonului are loc în intervalul mai-iulie, el putându-se
înmulti si în Marea Neagrã, unde vine din Marea Mediteranã.
30
Somon – Salmo salar
 Ordin – Salmoniformes
 Familia – Salmonidae
 Gen – Salmo
Nume binominal
 Nume – Salmo salar
Salmo salar este, de asemenea comercial cunoscut sub numele de

somon de dafin, somon negru, somon caplin-scull, lăutar, grilse, grilt, Kelt,
somon fără ieşire la mare, ouananiche, somon afara, Parr, somon Sebago,
somon de argint, somotei, somon primavara sau winnish.
Raspandire
 este o specie de peste din familia salmonidelor, care se gaseste in
nordul Oceaului Atlantic si in rauri care se varsa in Oceanul Atlantic (ca
urmare a introduceri umane) Pacificului de Nord;
Hrana
 dupa ce sacul vitelin este absorbit de catre organism, el incepe sa
vaneze. Minorii incep cu nevertebrate mici, dar pe masura ce se maturizeaza,
acestea pot manca ocazional pesti mici.
 in acest timp ei vaneaza atat in substrat cat si in curent;
 unii pui au fost observati chiar mancand icre de somon;
 frecvent consuma cel mai mult caddisflies, blackfies, mayflies si
stoneflies;
 ca adulti, consuma anghile, creveti, uneori hering si pesti, astfel
dimensiunea creste dramatic;
31
Reproducere
 somonul adult revine la locul natal pentru a se reproduce. Aceasta
migrare are loc intr-un interval de timp usor diferit, pentru fiecare specie si
pentru fiecare flux;
 in general, aceasta se produce in timpul verii sau toamna, in cele cinci
comune de Nord ale Pacificului;
 reproducerea poate fi declansata de lungimea zilei, temperatura apei
sau a altor schimbari de mediu;
 unii somoni inoata mii de kilometri pentru a ajunge la gura de varsare a
fluxului de unde au luat viata;
32
Bibliografie
http://www.pescuit-sportiv.ro/specii-de-pesti
http://www.scritube.com/timp-liber/pescuit/Scurt-istoric-al-pescuitului-s11414.php
http://www.beluga.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=11&Itemid=15&lang=ro
http://www.pescuitmania.ro/morunas-vimba-vimba-ar-285.htm
http://www.prietenipescari.ro/pescuit/vizualizare/pestii-nostri/morun/
http://www.referatele.com/referate/biologie/online17/referat-pesti---sipul--nisetrul--
cega--morunul--pastrugul---Importanta-sturionilor-referatele-com.php
http://gastronomiedeltaica56.blogspot.com/2011/04/fauna-piscicola-din-delta-
dunarii.html
http://www.acviatex.ro/cresterea-sturionilor.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Morun
http://www.turismdelta.ro/morunu-si-pastruga
http://www.zooland.ro/Pastruga_sau_Acipenser_Stellatus-4841.html
http://pescuitul.3x.ro/Pesti_Migratori.htm
http://www.aventurilapescuit.ro/articol_218/sturionii.html
http://www.zooland.ro/arhiva/pestele+morun+greutate+maxima?pag=15
http://www.super-referate.com/referate/biologie/26/referat-pesti---sipul--nisetrul--cega--
morunul--pastrugul---Importanta-sturionilor.php
http://www.mmediu.ro/pagina_copiilor/enciclopedia_copiilor/I_Pestii.pdf
http://www.guraportitei.ro/fauna.html
http://www.crap.ro/pagina/74/323/anghila.html
http://www.anglershaven.co.za/index.php/general/sa-fish-species
http://www.banatul.eu/phpBB2/kb.php?mode=article&k=7
33
http://www.animale-salbatice.ro/anghila.htm
http://pv-tv.tv/romanian/?p=596
http://www.animalia.go.ro/Vertebrata/Osteichthyes/Anguilliformes/Anguilla
%20anguilla.htm
http://www.prietenipescari.ro/pescuit/vizualizare/pestii-nostri/nisetru/
34

Specii de Pesti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Specii de Pesti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Danu Mariana – Grupa 4206

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

Facultatea de Medicina Veterinara

Student: Danu Mariana

Morunul – Hosu huso

varsta se petrece pe tot corpul morunului. Asa se explica de ce exemplarele

Particularitati fiziologice - productive

 fata de ceilalti sturioni este un mare carnivor

Nisetru - Acipenser guldenstaedti

In familia sturionilor, nisetrul ocupa, dupa morun, un loc important,

verde murdar pana la inchis si abdomenul alb-murdar;

Particularitati fiziologice – productive

Pastruga – Acipenser stellatus

Pastruga este o specie de sturion care traieste in Marea Neagra,

 corpul este alungit si fusiform;

Particularitati fiziologice - productive

 se pescuieste in mare, cu setci fixe, carmace si taliene;

Cega – Acipenser ruthenus

Cega (Acipenser ruthenus) este o specie comuna de sturion euro-

 mai degraba observam ca are placi laterale multe, un fel de spin

Particularitati fiziologice - productive

Anghila - Anguilla anguilla

In reteaua hidrografica a Dunarii un peste deosebit de rar este

Particularitati fiziologice – productive

National Suedez al Pescuitului. Masura 153,5 cm lungime si avea ochii de

Scrumbia albastra – Scomber scombrus

Scrumbia albastra (Scomber scombrus) este unul dintre cei mai

ce le ajuta pe de o parte sa schimbe repede adancimea. Dezavantajul lipsei

Particularitati fiziologice - productive

Scumbia de Dunare – Alosa pontica

Face parte din familia Clupeidae, alaturi de gingirica, rizeafca, sprot

 gura are dinti bine dezvoltati pe falci, limba si vomer;

Particularitati fiziologice - productive

Ton – Thunnus Albacares

Particularitati fiziologice - productive

Somon – Salmo salar

Salmo salar este, de asemenea comercial cunoscut sub numele de

S-ar putea să vă placă și