CARTE

PESCARI
 Cum ne alegem lanseta

Am intilnit numeroase persoane care au cumparat lansete usoare pentru pescuitul crapului, sau
lansete grele pentru pescuitul rapitorilor. Pe linga disconfort, acestia s-au lovit de o serie de
probleme, unele extrem de costisitoare. Cunosc citeva cazuri in care la pescuitul crapului era
folosita o lanseta cu actiune 10-30 g, lungime 2.1 m. Nu mare a fost surpriza acelor pescari
care, aruncind plumbi avind grutate cu mult peste cit recomanda producatorul lansetei, dupa
un numar de lanseuri au rupt lansetele. Acestia, in majoritatea cazurilor incepatori, nu
cunosteau nimic despre rezistenta lansetelor (actiune, putere). Dar sa vedem cum ne alegem
lansetele.

Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:

 actiune;
 putere.

Actiunea poate fi:

 De virf (A) - actiune rapida;

 Mijocie (B) - actiune semirapida;
 Parabolica (C);
 Lenta(D).

Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele A,B,C si
D sunt inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5.

Puterea este, de regula, determinata cu relatia:

P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A 10-30
- lanseta actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame). Daca
alegem o greutate mult mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina
recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens
decit in mecanica.

Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max.
7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 300 g (deci 10-30 g greutatea
plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 3 kgf la nod, in conditii de soc. Un fir
mai gros poate pune in pericol varga.
Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 6 kgf rezistenta
pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei este si ea
importanta prin distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a absorbi socul
provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se
recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua maini).

Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari
riscuri (daca exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste cazuri,
depinzind de experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom mentiona aici
in special mulineta. Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei putem pescui fara
riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.

Despre mulinete
In functie de schema cinematica, mulinetele sunt de 2 tipuri:

-mulinete cu tambur rotativ (in mai multe variante);

-mulinete cu tambur fix (in mai multe variante)

.

In functie de lagarele utilizate intilnim:

1. mulinete cu bucse;
2. mulinete cu rulmenti;
3. mulinete mixte.

Cele mai raspindite si utilizate mulinete sunt cele cu tambur fix.

In general, cind cumparam mulinete trebuie sa ne orientam catre acele modele care corespund
scopului urmarit; pentru pescuitul rapitorilor sunt utile mulinetele cu tambur mic, usoare, cu
cit mai multi rulmenti. Pentru pescuitul stationar vom putea opta si pentru modelele cu bucsa
sau mai recomandat mixte, tinind cont ca pretul este proportional cu numarul de rulmenti, iar
marimea acesteia va fi aleasa in functie de grosimea si lungimea firului dorit. Uzual, pentru
pescuitul stationar se aleg modelele cu marimea tamburului 40 - 50 care pot fi incarcate cu
circa 100-150 m fir 0.3 - 0.35 mm.

Angrenajele mulinetelor trebuiesc anual unse cu ulei sau vaselina in functie de recomandarile
producatorului in caz contrar acestea putindu-se uza si deteriora grav. Pentru un travaliu mai
putin obositor, la pescuitul pestilor mari, sunt avantajoase mulinetele cu frina pe fir.
Intotdeauna pescuiti cu frina usor slabita, altfel puteti fi surprins de pestii mari, in special in
faza inteparii acestora si ... consecintele vor fi neplacute.

Din secretele plutelor de pescuit

Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim
este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic;
apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta
si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest
ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai
putin eficient, ca pestii ataca momeala.

In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din
materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale
compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta
care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la
care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa
existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare
acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau
plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.

Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o
pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie
de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor
pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a
acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta
scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta rapida" iar in
cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida
este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele
trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia
fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de
rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa
explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui
Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos
in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.

Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata. In

timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da
rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in
jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand
G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de orice
pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea
rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata apei. Aici intervine un
paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0 inseamna o rezistenta
opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte
aproape de zero pluta poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp
scufundata desi pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? Aici
intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi considerata
constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage, dupa o lege ce
tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista asupra partii de
calcul matematic insa vom prezenta concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este
cea a picaturii de apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in
mai multe culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de mai jos.

Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua figuri
geometrice: o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute este acela
ca asigura o flotabilitate stabila iar volumul mic situat deasupra nivelului apei
determina o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand pestele trage, asa
incat pluta nu este simtita de peste. In functie de gustul nostru, semisfera de
baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va fi mai supla, caz
recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O forma deosebit de
eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport mare intre cele doua
axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei
(exceptand antena) trebuie sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca
momeala este in carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt
valabile. Din contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra.

Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb,
fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici,
vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca.
85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va
deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator.
Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa
urce spre suprafata. Spunem ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele ridica spre
suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai
grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si
deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o
lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig
punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi
si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales
la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina
treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii
graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca
intre ei formand uneori noduri.

Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in
cadere, cu antena subtire, eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare
parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului;
- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %, restul de 20 %
cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea
autointeparii;
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.

Fir textil sau nylon ?

In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului constant
inregistrat de nylon, firul textil se impune din ce in ce mai
mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt
complementare dar radical diferite. Nylonul este un fir
monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice
poliamidice. Firele textile sunt materiale compozite-
multifilare (polietilenice, kevlar, spectra, dyneema,
coramid) unele componente avind rezistenta de 10 ori mai
mare decit a otelului.

Avantaje nylon:

 este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce mai buna;

 umple bine mulineta, da siguranta lanseului;
 rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l face un bun amortizor in
cazul lansarilor ratate;
 utilizabil la toate tipurile de inele.

Dezavantaje nylon:

 rezistenta la frecare este limitata;

 la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil uneori facind intepaturile
ineficace;
 suporta destul de rau ultravioletele;
 uneori, dezavantajele enumerate anterior impun schimbarea firului cel putin
anual.

Avantaje fir textil:

 rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon (de cinci ori la nod), la
diametre egale;
 rezistenta la uzura este foarte buna;
 durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani);
 coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de eficient la intepat chiar la
distante foarte mari;

Dezavantaje fir textil:

  asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe inele este redusa fiind
necesare inele foarte dure (Sic, Gold Cemet);
 rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate;
 pretul este foarte ridicat.

Tinind cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe ori se prefera linia din nylon de
calitate si forfacul din fir textil. Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor
mari.

Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta la tractiune (la nod), culoare.
Intotdeauna se urmareste utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care
pescuim, cu culoare in functie de limpezimea apei. Un fir prea gros asigura o siguranta marita
dar cu o frecventa scazuta a numarului de muscaturi.

Mulineta

Aceasta scula sportiva a devenit un articol industrial de mare consum, diversificat in fel si fel
de
tipuri, cu calitati superioare si chiar automate. Mulineta a fost visul din totdeauna al
pescarilor. Unealta a evoluat de la simple mosoare, care apoi s-au combinat cu sistem de
scripeti. Prima mulineta adevarata a fost denumita NOTTINGHAM, dupa locul in care a
aparut, si era doar o un incarcator de fir rulat pe un mosor, avand o "caraitoare" si frana.
Aparitia nailonului a contribuit la perfectionarea si micsorarea mulinetei ca volum si greutate.

In gama tipurilor de mulinete, se cunosc astazi multe categorii, pe care le putem imparti astfel:
1. Mulinete simple ce pot fi si reversibile;
2. Mulinete usoare pentru pescuitul cu muste, clasa in care exista si mulinete perfectionate,
avand lansare si recuperare automata;
3. Mulinete cu tambur fix, din care unele sunt acoperite cu o carcasa;
4. Multiplicatoarele, o veche si actuala unealta, foarte eficienta si in pescuitul la punct fix, in
apele dulci, mai ales la pestele mare, fiind si foarte rezistenta.

MULINETA SIMPLA ROTATIVA, cu toata vechimea ei seculara s-a mentinut pana astazi la
pescuitul stationar si chiar la rapitor. Ieftina, usoara, fara complicatii, rezistenta, poate
cuprinde un metraj impresionant de nailon monofil sau impletit de calibru mare.
Montata la o varga de carbon lunga si rigida, se foloseste cu succes si la pescuitul la rapitor
din barca sau de pe mal. Diametrul ei obisnuit, de fabricatie, este de 10-15 cm, fiind prevazuta
sau nu cu caraitoare. Franarea ei la tranjunctiunea pestelui se face cu ajutorul unei frane cu
disc sau manual. Cele mai recomandate pentru rapitor sunt in primul rand cele cu caraitoare.
Ele sunt prevazute cu un conducator de fir, montat pe mulineta, care la unele tipuri lipseste,
dar poate fi totusi montat de un pescar initiat. La aceasta mulineta se pot utiliza si sfori mai
groase de 0,30 mm si greutate, potrivita cu puterea vergii, in general 30-50 g. Raportul de
recuperare este 1-1, adica pentru o tura a manivelei corespunde o rotatie a tamburului,
rezultand astfel, in acest caz o recuperare de 30-45 cm la o invartitura.

MULINETA SIMPLA REVERSIBILA se aseamana prin constructie si functionare cu

mulineta simpla. Deosebirea consta in faptul ca se poate roti la 90 de grade in jurul unui pivot,
astfel incat poate fi folosita foarte bine si la aruncarea momelii sau a nalucilor la distante mari,
ca si in cazul mulinetelor cu tambur fix. Aceasta mulineta poate fi utilizata la pescuitul la
rapitor cu pestisor viu sau mort in montura, precum si la pescuitul la trena. Raportul ei de
recuperare este de 1:1. Are o caraitoare care franeaza tractiunea pestelui prins.

MULINETA MULTIPLICATOARE, de origine mericana, poate fi utilizata pentru orice fel de

pescuit, de la crap pana la rapitor sau peste marin, cu lanseta scurta sau lunga, avand un raport
de recuperare mare, de aproximativ 1:4. Bobineaza firul foarte repede pe tamburul ei lat si
incapator; este prevazuta cu un depanator automat. Cu aceasta mulineta se pot obtine aruncari
lungi si foarte precise. La noi si in general in Europa, acest tip de mulineta nu are o raspandire
prea mare. Cauza consta in faptul ca se formeaza in timpul lansarii temuta "peruca", care duce
la o incurcare a firului ce nu mai poate fi descurcat decat numai dupa o munca migaloasa. Dar
aceasta "peruca" se formeaza numai la incepatori. Acest tip de mulineta se monteaza la lanseta
prevazuta cu un maner tip "revolver", care are un lacas special pentru fixarea ei. Cu aceasta
mulineta nu pot fi aruncate cu destula precizie decat greutati mai mari de 12g.

Mulineta

MULINETA CU TAMBUR FIX. Conceputa in forma ei primara de englezul Illingworth la

inceputul secolului trecut, prezinta o constructie cu totul diferita fata de mulinetele de vi le-am
aratat eu mai sus. Caracteristica principala a acestei mulinete consta in faptul ca tamburul nu
se roteste si ramane fix (stationar) in timpul lansarii. Firul este tras de plumb peste bordul
tamburului spre tinta vizata, descriind in aer o spirala intinsa. La recuperare, firul este prins de
catre o gheara (cama sau pick-up) rotativa si infasurat pe bobina fixa (tambur), care executa o
miscare de du-te-vino in sus, in directia axului, mulinand firul pe tamburul fix. Totusi
tamburul se poate invarti numai in cazul in care un peste trage peste o anumita greutate limita
fixata de pescar cu ajutorul unei frane cu craitoare ce se regleaza in prealabil pentru a nu se
rupe firul la dril.

O varianta a mulinetei cu tambur fix o prezinta MULINETA CU TAMBURUL ACOPERIT,

denumita incorect si "automata". Aceste mulinete, construite pentru firele de maximum 0,35
mm, permit lansari foarte frumoase, evitandu-se totodata in mare masura formarea
"perucilor". Dupa parerea mea cele japoneze sunt foarte bune insa si foarte fragile. Aceste
mulinete se fixeaza, dupa tipul lor, sub sau deasupra manerului , comportand in acest caz
utilizarea unei vergi cu "maner revolver". Intrucat mulinetele sunt in general destul de
sensibile la lovituri, se impune protejarea lor cat mai atenta. In timpul transportului sa le
pastrati bine invelite intr-o husa din stofa moale si intr-un toc rigid. Cele mai rezistente sunt
multiplicatoarele. Mulinetele cu tambur fix vor fi gresate cel putin o data pe an, iar cele
multiplicatore se vor unge, cu ulei foarte fin, lagarele si partile mobile, la fiecare iesire pe
teren.

FLUTURELE - FRANA serveste la reglarea rezistentei pe care firul trebuie sa o opuna in

momentul cand incepe obosirea pestelui agatat de carlig.

ANTIRETURUL are rostul de a nu lasa tamburul sa se roteasca in sens invers cand un peste
mare trage la dril. Pentru o buna intretinere a mulinetei, in timpul folosirii se vor unge, de la
caz la caz, cu vaselina sau ulei mineral, toate partile functionale: fluturele, axul parghiei
declansatoare, cele doua role, iar prin demontarea capacului, si piesele din interiorul carcasei.
Axul manivelei se unge prin orificiul axului rotii melcate, acesta avand un canal de trecere
spre exterior. De retinut ca ungerea nu trebuie sa fie abundenta, altfel ar iesi din bobina; or,
aceasta ar afecta si rezistenta firelor. Cam asta am avut de spus dragii mei prieteni pescari
despre mulineta. Va astept cu comentarii si completari la acest articol si pe forum. Pana la o
noua reintalnire va urez "fir intins" si nu uitati...pescuitul este sportul celor inteligenti !

Cresterea ramelor

Dr. biol. Petru Burian, 14.05.2007

Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ - sportiv.

Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la
curte”, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri:
economie de bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din
gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv pamant pentru flori
(compost), care va fi mult apreciat de „consoarte”.

Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca,
cele descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind
de o astfel de „crescatorie” multi ani, cu rezultate uimitoare.

Ce crestem

Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care
este ruda apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris).

Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori
de engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm;

Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are

Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia

contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara - vara, dupa o ploaie,
facem o excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol
(litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de
rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti,
pe un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de
pe frunzele pe care le-am gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 - 2 saci de frunzar din aceasi
zona (sursa de hrana pentru inceput).

Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie
sau rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6
- 12 cm, cu o grosime medie de 4 - 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune
specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare
tegumentara cu rol in reproducere (v. fig. 1 si 2). Aceasta formatiune are, impreuna cu alte
caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus
poseda clitelum numai pe partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se
constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter propriu speciei respective.

Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile

de bio-reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta
urmatoarele avantaje:

o traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata;

o este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice;

o se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere;

o devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile;

o logevitatea variaza intre 682 - 719 zile;

o depune 79 - 106 coconi /an /individ;

o iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 - 50

cm);
o primavara revine la suprafata in stratul de frunzar;

o daca are hrana suficienta nu migreaza;

o prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare

neagra-bruna, de buna calitate.

Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:

o tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig;

 o rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius;

o nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel
lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar;
o tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la
temperatura
camerei, cateva saptamani.

Metoda de crestere

Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un
zid, gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe
pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o
inaltime de 0,7 - 0,8 m.

Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri
distantate intre ele la 1 - 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in
padure, dupa care udam usor „crescatoria” si totul este gata.

Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand
acesta se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in
spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate
fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona
un numar mare de ani.

Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa
depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba
cosita; frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele
pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de
foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre
speciile furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele
de fag sunt consumate nedegradate, imediat dupa cadere.

Atentie ! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi.

Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere.
Deosebit de utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important
aport de calciu.

Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca
surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa
mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca
solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in
sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita
cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 - 22 gr. Sub 10 grade adultii
nu mai formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera
cu o bucata de nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine
mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata. Acestea
vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul
cu umezala optima, unde se vor si inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu
restrans indica faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea
acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind
necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt intrunite, ramele se vor
inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc
exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi.
Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina,
din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 - 10
oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 - 4 exemplare. Pe durata maturarii
oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba
culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de
strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz.

Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in
sol de cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada
pasarilor.

Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva
a „musculitei de otet” (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate
deranja prin numarul mare de indivizi. În acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata
dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem
numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de
sapun lichid si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca
musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind
inecate in lichidul din interior.

Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua
aspecte: sa asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame,
periclitand astfel perpetuarea populatiei.

Calendarul pescarului

Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu

precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este
insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de
temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul
19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana,
obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie
indicatiile acestui calendar.

IANUARIE

Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum.
Indiferent cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de
min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe
care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T =
4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da
rezultate atat la copca cat si in apa libera.
  Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu
rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol);
 Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort
"jucat", ori dandineta, langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp
friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o
recuperare lenta;
 Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame;
 Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu
curent slab. In lacuri putin tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat,
intestin de pasare, maduva de vaca;
 Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
 Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre
fund), in locurile expuse la soare si adapostite;
 Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in
raurile inca libere;
 Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de
pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame;
 Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;
 Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa
libera la lanseta cu naluci, recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa
maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.

La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame.

FEBRUARIE

In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica,
adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu
naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.

 Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie;

 Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau
dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe,
recuperand incet si neregulat;
 Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
 Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu,
sange inchegat, intestine de pasari;
 Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile
unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;
  Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv
al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta,
voblere recuperate incet;
 Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;
 Pentu scobar si salau - idem ianuarie;

La mare se pot pescui guvizi.

MARTIE

Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a

nivelului, limpezimii si culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si
adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat.

 La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa
alba, intre ape;
 Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste
(mamaliga, paine);
 Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de
preferat rotative;
 Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie,
pot fi prinsi si in aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi
sau libelule) pe fund, la apa putin adanca;
 Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand
raul este la nivelul normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc,
branza topita;
 Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
 Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi;
 Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine;
 Somnul de talie mica la rama;
 Salaul -cu peste viu, destul de frecvent;
 Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet;
 Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte
ascunzatori;

APRILIE

In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei,
aparitiei vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in
prohibitie.
  Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta;
 Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si
la paste (mamaliga, paine);
 Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a
lungul perdelelor de stuf si in coada lacurilor si iazurilor;
 Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la
suprafata apei. Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai
cade si la mamaliga;
 In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de
viermusi pe carlig triplu;
 Mreana prefera inca branza topita;
 Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi;
 De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;
 Somnul mic musca la rama in apele curgatoare;
 La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
 Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele
mari -cu naluci.

La mare - guvizi.

MAI

In aceasta luna pescuitul este de regula oprit.

La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.

IUNIE

In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune
perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea
barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada
bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele.

 Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate
incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor;
 Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si
paste (paine, mamaliga);
 Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma
vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe
masura incalzirii apei;
  Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele
vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii
prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare;
 Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul
malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si
paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese;
 Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase
de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai
ales greiere (momeala indicata pina in septembrie);
 Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
 Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
 Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la
suprafata cu musca naturala;
 Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si
chiar la paine si mamaliga;
 Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera
orele matinale si seara;
 Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca;
 Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame,
viermusi, cosasi si carabusi.

La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula
si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de
mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie,
aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi;
zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.

IULIE

In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale
zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape
intotdeauna mai eficace.

 Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub
arbori, de pe mal;
 Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau,
viermisori si libelule;
 Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;
 Carasul- la rame rosie, mamaliga;
 Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve
de rusalii, racusori, rame albe sau negre;
  Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
 Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange
inchegat;
 Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala
indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
 Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
 Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
 Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
 Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la
suprafata cu musca naturala;
 Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
 Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
 Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si
chiar la paine si mamaliga;
 Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai
rar in rauri;
 Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
 Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
 Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
 Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si
paste.

La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan.

AUGUST

Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele
statatoare; cand lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare.

 Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si

canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu
musca naturala sau artificiala;
 Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
 Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
 Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
 Cega - idem iulie;
  Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in
spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie,
poate fi scos cu un buchet mare de viermusi;
 Crapul - idem iulie;
 Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi
ori mici rame, viermusi si rame la un loc;
 Mihaltul - idem iulie;
 Mreana - la cuburi de branza si la greier;
 Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
 Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie.

La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie.

SEPTEMBRIE

Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se
refugiaza in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade
mai bune pe o perioada mai mare din zi. La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se
obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep
sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta
pentru pescuitul cu musca artificiala.

 Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste;

 Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
 Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative;
 Carasul-la rama, viermusi, mamaliga;
 Cega - idem iulie;
 Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din
albiile cu prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc
insecte, fructe;
 Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada
favorabila dupa amiaza;
 Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu
viermusi, iar mai tarziu la buchet de viermusi;
 Lipanul - cu muste scufundate;
 Mihalt - ca in lunile precedente;
 Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori;
 Morunasul -prefera ramele;
  Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste;
 Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine;
 Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
 Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori;
 Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se
pescuieste cu tipari, bucati de peste, larve de rusalii, rame;
 Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii;
 Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici,
riotative;

La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii;
incepe sa se pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta,
folosind ca momeala hamsia.

OCTOMBRIE

Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii
raman inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna
septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile
insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale. Pescuitul cu lanseta este foarte
fructuos indeosebi pentru stiuca si biban.

 Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative;
 Babusca si obletul la viermusi si libelule;
 Bibanul la rame si naluci;
 Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
 Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita;
 Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai
mananca si momeli vegetale;
 Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de
viermusi si larve de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile
preferate;
 Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
 Rosioara prefera viermusi, libelule;
 Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale;
 Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame;
 Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent;
 Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
  Vaduvita - idem septembrie;

LA MARE - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie

albastra.

NOIEMBRIE

In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt
posibile surprize la rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule,
viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc naluci si ascilante recuperate incet.

 Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi;

 Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici,
dandinete;
 Cleanul si mreana - la fund cu rama alba;
 Scobarul - ca in octombrie;
 Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si
naluci recuperate lent.

La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi.

DECEMBRIE

Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C.

 Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule,
viermusi;
 Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu,
dandineta. Mananca si
rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie;
 Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi;
 Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare,
rame rosii, pesti vii, paine;
 Mreana- cade rar la rama, meduza de roca;
 Scobarul- ca in noiembrie;
 Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta, precum si in apa libera si
adanca, cu naluci recuperate lent.

La mare - guvizi.

CONCLUZII:
Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea
de hrana naturala specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar
in rest cea animala.

Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de
temperatura optima de hranire a speciei respective de peste.

TROTTING-ul ... pescuit de clasa

de Adrian AVEL

Este momentul sa facem cunostinta cu cea mai desavarsita tehnica de pescuit la pluta pe ape
curgatoare. Inventata de britanici, tehnica se bucura de un succes in continua crestere printre
pescarii britanici si ai altor tari chiar.

AVANTAJ: Aceasta metoda ofera avantajul unei prezentari mult mai naturale a momelii,
pentru pescarii experimentati.

PESTII VIZATI: Trottingul se remarca ca un pescuit specific al cleanului, dar nu mare va fi

surpriza daca pestele scos la suprafata va fi un biban, crap, somn sau mreana.

LOCURILE DE APLICARE: Suvoaiele (mai rapide sau lente) din ape curgatoare, cu
adancimi intre 30cm-1,5m, in special, iar in general pretutindeni pe cuprinsul raului.

METODA: De la pluta spre lanseta, primii 30m de monofilament se spreiaza cu sprey

special pentru a face firul plutitor. Tehnica constituie in lasarea in curent a momelii (monturii)
astfel incat sa fie purtata la 30m in aval, unde se afla clenii. Semnalizarea muscaturii consta in
franarea plutei. Lestarea momelii va fi usoara; momeala va matura fundul apei pe tot
parcursul deplasarii ei subacvatice.

Ca particularitate, este foarte important ca firul dintre pluta si lanseta sa pluteasca la

suprafata apei si sa fie mentinut relativ intins (fara serpuiri care sa anihileze amplitudinea
inteparii). Lasati deci montura sa curga liber in aval, mentineti firul intins si din cand in cand
franati inaintarea plutei pentru a avea ca rezultat usoara ridicare a momelii de pe fundul apei.
Acesta va fi momentul crucial pentru cele mai multe muscaturi din partea cleanului.

Cunostinte importante: Datorita frecarii cu diferite obstacole (bolovani, vegetatie

subacvatica,etc), patura de fund a apei are o viteza de deplasare (curgere) mult mai lenta decat
patura de suprafata. Ca atare, pluta noastra se va deplasa la suprafata apei cu o viteza mai
mare decat a momelii de pe fund, tinzand sa imprime aceeasi viteza si acesteia. Numai ca o
momeala ce se deplaseaza mai repede decat patura de apa in care se afla are o miscare
nenaturala si ca atare sperie pestii. Aici intervine maiestria pescarului de a ridica varful
lansetei si a frana, din cand in cand, inaintarea plutei cu scopul de a pastra momeala de pe
fund la o viteza de „curgere” naturala, egala cu cea a apei la fund. Iar aceasta maiestrie se
castiga in timp.

USTENSILE si ACCESORII

Lanseta: va fi una din carbon, usoara, mufabila (trei tronsoane sau mai mult) cu lungimi
incepand de la cea standard a lansetelor de MATCH (pluta) englezesti de 3,90m (13 feet),
continuand cu lungimile de 4,20m (14 feet), 4,50m (15 feet) si culminand cu cea de 5,00m (17
feet).

Mulineta CENTRE- PIN: Dupa cum am spus si mai inainte,TROTTING-ul este o metoda cu
totul speciala, cea mai desavarsita si eficace pentru pescuitul la pluta, vara, al cleanului, in ape
curgatoare. Diferenta fata de alte metode, oarecum asemanatoare, e reprezentata de mulineta.
Si aceasta nu e o diferenta neglijabila cum veti inclina sa credeti la prima ved

Folosind mulineta clasica de-acum, cea cu tambur fix, veti constata pe pielea voastra cat de
stanjenitoare va fi actiunea de „a da fir liber”, mai ales cand ne aflam pe un curent rapid.
Chiar cu garda deschisa, firul se va poticni, ba din cauza frictiunii, ba pentru ca spirele sunt
parca lipite intre ele... toate acestea obligandu-ne la o iuteala de mana ce se va dovedi in final
istovitoare si enervanta. Pentru a inlatura acest major neajuns, specialistii englezi au adaptat o
mulineta folosita in pescuitul la somon si pastrav, e vorba de mulineta centre-pin. Aceasta
seamana ca aspect cu cea clasica de fly fishing (pescuit la musca) doar ca e ceva mai mare si
poseda o miscare a tamburului aproape lipsita de frecare. Astfel, curentul va antrena montura
si firul central, care la randul lor vor antrena tamburul. Pescarului nu-i ramane decat sa stea
nemiscat, sa urmareasca din cand in cand rotirea tamburului si sa astepte momentul ajungerii
monturii la tinta, sau dupa caz, sa franeze derularea firului dupa placul inimii.

Avantaj: folosind o mulineta centre-pin, lanseta va fi mult mai echilibrata, usoara... si deci
comfortabila.

Dezavantaj: pretul unei astfel de mulinete centre-pin depaseste in mai toate cazurile o suta de
lire sterline bucata, fiind considerata adevarata opera de arta. Daca mai are si rulmenti si
poarta blazonul unei firme de traditie nici sa nu ne gandim la preturi mai mici de 250 lire
sterline. Cea mai ieftina gama pare a fi cea a firmei englezesti LEEDA, a carei preturi pornesc
de la 50 sterline bucata.

Cine va dori totusi sa achizitioneze un centre-pin ca sa efectueze un pescuit de clasa, va trebui

sa fie insa atent deoarece cele mai multe modele sunt concepute doar pentru lansetele de
somon, nepotrivindu-se in scaunul lansetelor noastre, iar incarcarea excesiva cu fir a
tamburului poate crea forte de tensiune ce vor duce la deformarea si deci distrugerea
tamburului (se recomanda maximum 50m de fir).

Mai exista si varianta confectionarii manuale unei astfel de mulinete, orientandu-ne dupa un
model original si... improvizand.

Firul: Este foarte important ca firul sa fie multifilament (5-7kg rezistenta) deoarece acesta
nu prezinta elasticitate si la distante mari de zeci de metri va intra prompt in actiune, intepand
cum trebuie pestele. Lungimea firului, intre pluta si montura va fi de 1-2m, dupa caz, chiar
daca adancimea suvoiului e de doar 50cm.

Forfacul: Va fi constituit din monofilament (aprox.2,5kg rezist) si va avea o lungime de cel

putin 30cm. Monofilamentul va ceda lesne in cazul fatalelor agatari ale monturii in formatiuni
subacvatice.

MOMELI:

Ca momeli, puteti experimenta absolut orice. Eu va recomand: insecte (greieri, lacuste, diversi
gandaci ), melci de casa si broscute. Dar nu neglijati nici branza iute, pasta de branza, painea
si alte delicatese mult-ravnite de clean.

Episodul 1 - Despre modul de hranire al pestilor si tehnica de pescuit

Pestii, prin diversitatea de specii intalnite si a modului particular de hranire, ocupa toate
zonele lantului trofic, astfel distingandu-se clasa pestilor fitofagi - care se hranesc cu fito sau
zooplancton, clasa pestilor omnivori - care se hranesc cu elemente vegetale si animale, clasa
speciilor carnivore (rapitori) si clasa pestilor detritici - consumatori de substante organice
moarte, bacterii si ciuperci. Din acest tablou general rezulta ca pescuitul acestor specii
necesita metode specifice de pescuit.

Cum putem identifica obiceiul de hranire al pestilor ? Raspunsul la aceasta intrebare este
desprins, in general, din practica. Oricine stie ce manaca stiuca, salaul, ce mananca cteno sau
crapul. Si totusi pescarii experimentati, folosind mici trucuri, pot avea rezultate net superioare
celorlalti pescari. De ce ? Tocmai datorita cunoasterii profunde a modului de hranire a
pestilor. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem cand pescuim este sa analizam balta, natura
fundului apei (nisipos, malos), dezvoltarea vegetatiei, transparenta apei si elementele de
anatomie a pestilor. Astfel, culoarea pestilor ne dau indicii despre mediul in care acestia
traiesc (zona nisipoasa, cu mal, cu vegetatie). Daca pescuim la rapitori este bine de stiut ca in
apele limpezi un rol important il poate juca culoarea momelei iar intr-o apa tulbure vibratiile
momelei vor fi esentiale. Vom dezvolta acest subiect intr-un episod viitor. Deocamdata trebuie
sa retinem ca pestii rapitori prefera sa stea ascunsi si sa atace rapid, stiuca fiind renumita
pentru acceleratia pe care poate s-o atinga la pornirea unui atac. Deci, rapitorii ii vom cauta
intr-o zona cu obstacole, in general ape bogate in vegetatie (stufuri, ierburi, trunchiuri de
copaci cazuti in apa...). In cazul crapilor, modul de hranire se deduce din pozitia gurii. Un
crap cu gura orientata in jos, ca un sorb prevazut cu un burduf, se hranesti pe fundul apei, cel
mai adesea scormonind malul, absorbindu-l si filtrandu-l. Partea utila este retinuta iar balastul
este eliminat impreuna cu apa. Gura, prevazuta cu mustati sensibile, analizeaza continutul
materialului absorbit astfel ca orice corp suspect - cum ar fi momeala incorect fixata in carlig
 - este expulzat rapid. Evidentiem aici si rolul important pe care crapul il are in ventilarea
stratului de namol anaerob, care degaja gaze toxice prezente in special in perioadele de
canicula. Deci, pentru aceste specii de crap, cautati zonele cu namol si naditi cu incredere. Pot
fi utilizate momeli vegetale dar si animale: rame, racusori, carne de scoica. De retinut ca
pentru o dezvoltare normala crapul are nevoie de temperaturi cuprinse intre 20-25 grade C.
Deci, crapul este un peste de apa calda. Chiar daca uneori au fost inregistrate capturi de crap
si la temperaturi scazute, iarna, practic crapul inceteaza sa mai manace de la 8 grade C in jos.
Trebuie sa retinem ca necesarul de proteine pentru crap variaza in limitele 35-45%, valorile
ridicate fiind specifice exemplarelor tinere. Deci, pentru pescuitul crapilor mari este
preferabila nada si momeala preponderent vegetala. Ce ar trebui sa contina nada pentru crap ?
Exemplu de reteta: faina de peste (20%), faina de carne (10%), orz(20%) soia (15%), grau
(25), porumb(20%). Fainurile de carne pot fi substituite cu mancare uscata pentru caini. Dar
in cazul cteno (amurului) ? Toata lumea considera amurul o specie de crap, deci cu tabieturi
asemenatoare crapului. Total gresit. Este adevarat ca putem prinde cteno (amur) si crap cu
aceeasi momeala, nada, dar asta este o anomalie, generata de conditiile improprii cresterii
acestei specii de peste; deci sa nu avem pretentii sa obtinem permanent rezultate bune.
Atentie, amurul este o specie de peste care se hraneste preponderent cu vegetatia de la
suprafata apei. Gura acestuia tradeaza obiceiul mostenit genetic de a manca vegetatia
acvatica. La temperaturi de peste 20 grade C amurul mananca o cantitate foarte mare de
vegetatie acvatica. Cand nu mai exista vegetatie suficienta, amurul este obligat sa consume alt
tip de hrana cum ar fi larve, seminte cu continut de amidon - foarte nociv pentru cteno, acesta
neavand enzimele necesare prelucrarii amidonului, de unde si predispozitia acestuia la
imbolnavire. In crescatoriile de crapi, amurii sunt hraniti cu iarba cosita, lucerna, trifoi. Deci,
nu ezitati sa incercati sa folositi nade si momeli vegetale utilizand ca metoda de pescuit
pescuitul de suprafata, cu momeli plutitoare.

.Nade crap

Reteta I

Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1/2 kg seminte floarea
soarelui, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg
din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel
ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 1/2 kg zahar, 5-6 oua, un borcan de miere.
Compozitia se imparte in doua: semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine
amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui
sunt water-proof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare.
Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. Fainurile, zaharul si laptele
praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. Cu o seara
inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile"
pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie,
adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se
obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se mai lasa ceva
timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa
se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat
in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca
iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul"
dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc
cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un
lighean neacoperit. Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor
aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor,
numai cat incape in interiorul arcului culisant. Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta
boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage
mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles.

Reteta II - formula imbunatatita

Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg
seminte canari sau pasari mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot,
malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet
pesmet si unul de gris, 300-400 grame piper pisat, 300-400 grame boia iute, 1 kg zahar, 5-6
oua. Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se
scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare
apoi se amesteca cu boabele fierte. Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai
ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un
puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul
boabelor. Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si
manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. Daca nadesti prea putin
locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si
pleaca. Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.

Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap

Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai
vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o
evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de
natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind
preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si
derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in
literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-
30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.

Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore
inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune
decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii,
cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este
recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat.
Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea
arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc.
La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome,
conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri
rezervele necesare de porumb pentru pescuit:
1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul
lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai
bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere,
vanilie) dupa care se pot folosi direct;

2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un

an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care
acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se
congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune.
Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica;
deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o
partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune
in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie
de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa
aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe
filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana
le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul
fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti.
Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea
porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de
cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.

Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile
noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt
verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul
de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

I I. Principalele specii de crap intalnite in tara noastra.

Particularitati.

In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta
Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie
a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere
de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari documentare,
atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.

Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate
de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea
pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen
ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori
moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in
totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde
si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de
regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata
eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20
C sau de 8-10 zile la 18-19 C.

In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele
mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.

1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit
in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot
confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el
prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau
mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu
nuante in functie si de particularitatile mediului
in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta).
Este una dintre speciile cele mai spectaculoase
si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari
sunt foarte frumoase, robuste si energice,
luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate,
in timpul drilului. Aceasta specie de crap este
cea mai raspandita in tara noastra.

Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta
se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi
sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o
specie aparte dar, cel putin din punct de
vedere anatomic si al comportamentului, pot
fi asimilati usor cu crapii romanesti.

Crapul romanesc (comun) are o alimentatie

variata, in functie de sezon. Primavara si
toamna acestia prefera hrana de origine
animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala.
Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand
rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei
reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special
larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei
corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi,
rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie,
cu nuante determinate si de mediul in care acestia
traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati
impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest
crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap
Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt
similare cu cele ale crapului comun.
3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de
pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa
atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste
40 kg. Remarcam gura orientata in jos,
asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua
mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe
fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in
cautarea larvelor. Modul de hranire si
comportamentul sau sunt similare cu cele ale
crapului comun.

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este una
dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte
alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in
intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari
ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand
sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

5. Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite in tara
noastra, in special in lacurile de campie (crescatorii).

Fitofag
 Novac

Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care
prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata
(consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi
deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de
crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare
deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin
procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli
speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei
este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este
o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei
acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura
speciala (un veritabil filtru).

MASURAREA ADANCIMII
si
REGLAREA PLUTEI cu carligul pe fundul apei

1 – montajul pe fir este facut cu pluta perfect lestata;

2 – un plumb mai greu, cu un ochi de sarma sus si o bucata de pluta in partea de jos;
3 – se trece carligul prin ochiul plumbului si se infige in pluta;
4 – lansare la distanta dorita si observarea pozitiei plutei;
5 – se ridica sau se coboara pluta pana sta perfect pe apa;
6 – odata stabilita pozitia plutei, se scoate carligul din pluta plumbului si se recupereaza
plumbul;
7 – acest procedeu permite si testarea adancimii apei, la locul ales, cu montajul gata facut pe
FIR
 Pescuit precis fara balize

Obtinerea unor rezultate deosebite la

pescuitul stationar, cind nadirea locului este
esentiala, depinde in mare masura de
precizia lansarilor. In cazul in care
"navigatia" este interzisa, sau cand nu avem
barca, cand este frig pentru a inota si dorim
totusi sa ne pastram precizia de lansare in
spatii foarte restrinse, putem aplica
tehnologia de lansare descrisa in cele ce
urmeaza. Fata de zona dvs. de pescuit,
fixati-va cite un reper pe malul opus (arbori,
stilpi etc.) pentru fiecare lanseta. Vom lansa
pentru prima data pe directia dorita (data de reper) si apoi vom marca distanta de lansare cu
ajutorul unui nod pe fir (efectuat dintr-un material textil, bine fixat pentru a nu aluneca). O
alta metoda consta in a fixa firul de agatatoarea laterala a tamburului mulinetei (realizata din
plastic si avind de regula culoarea rosie) dar este posibil, in acest caz, sa avem lansari cu
socuri datorita opririi bruste a liniei. In acest fel avem fixata atit directia cit si distanta pina la
locul nadit. La urmatoarele lansari nu trebuie decit sa respectam directia de lansare si sa
aducem nodul de referinta in pozitia dorita (intre mulineta si primul inel). In felul acesta, la
fiecare lansare vom face implicit si o nadire a locului de pescuit, cu rezultate evidente pentru
juvelnicul dvs.. Necesarul de materiale este minim, totul putand fi realizat pe malul apei.

Autor: Barzoianu Dan, Bucuresti - aug. 2000

Eliberarea firelor agatate in apa. Sabotii de plumb

In timpul unei partide de pescuit in locuri necunoscute, nu de putine ori

se intampla sa avem surpriza de a ne agata linia de diverse obiecte din
apa. O metoda verificata pentru a elibera firul este utilizarea sabotului de
plumb. Sabotul de plumb de 20 - 40 g are doua gauri laterale in care se
poate monta o scarita de plastic sau alt material (sarma imbracata de 1,5 -
2 mm). Daca linia ramane blocata in apa (agatata de nuferi, crengi ...) se
pune scarita pe firul liniei, se fixeaza sabotul iar ansamblul format se lasa
sa alunece pe fir, precum o telecabina, pentru a dezgata montajul prin
greutatea acestuia si socul rezultat la impactul cu obstacolul. Acesta se dovedeste eficient in
multe situatii insa este posibil sa-l pierdem. Pentru a evita acest lucru putem lega sabotul cu o
sfoara si-l putem recupera sau manevra in directii potrivite. Experienta a aratat ca in peste 65
% din cazuri linia este eliberata din capcana subacvatica, in celelalte cazuri nefiind posibila
desprinderea liniei decat prin ruperea firului suprasolicitat.

TRUCURI

1. Crapul prefera sa muste mai bine primavara si toamna pana in

noiembrie, daca e cald.
2. Nu musca cand scade apa, nici cand e furtuna, dar ii place o ploaie
calma fara scaderi mari de presiune.
La schimbari bruste de presiune de asemenea nu musca.
3. Nu musca nici cand e seceta, si anume, intre orele de vara 9-17.
Acest fapt e datorat lipsei de oxigen din apa, cand sta la umbra la
stuf.
4. Este sensibil si nu musca , la fel ca orice peste, cand e zgomot sau
cand purtam haine colorate,(in cazurile cand ne poate observa din
apa).
5. Este mai flamand primavara si toamna , cand a cazut vegetatia
submersa.
6. Musca foarte bine dupa o ploaie sau furtuna pe vreme senina si in
 special cand bate soarele, pe care il prefera in astfel de conditii.
7. Musca bine cand apa creste lin, in revarsarile de ape care s-au
linistit de tulbureala.
8. Este foarte sensibil la nadirea dulce.
9. In general trebuie plasata momeala exact pe fundul apei, iar daca
e mal prafos, ceva mai sus.
10.Crapul tanar pana la un an umbla mult si musca ceva mai sus. Deci
vom plasa momeala la un lat de palma de fund atunci cand pescuim cu
pluta.
11. In rauri crapii musca pana la prima racire brusca a apei. De
asemenea si in iazurile putin adanci. In apele
adanci si la stavilare crapii musca uneori pana la jumatatea lunii
noiembrie.
12. Ii place sa apuce momeala atunci cand adie vantul si s-au format
valuri de intensitate mai mica sau chiar mai mare. Personal, de multe
ori mi s-a intamplat sa am trasatura pe apa linistita atunci cand se
formau valuri la suprafata apei, deasupra momelii, exact in timpul in
care trecea barca pneumatica a colegului de pescuit, sau cand trecea
un innotator ( in cazul in care momeala era pe fundul apei intr-un loc
cu cel putin 1,8 - 2m adancime.
13. Mananca foarte bine noaptea, dar atunci pescuitul este interzis.

Trei monturi pentru pescuitul salaului cu pestisor mort

Razvan Mihuta, 2 Martie 2005

In doua articole anterioare s-a discutat despre monturi pentru pescuitul cu plastice si cu pestisor viu.
Ca atare, in cel de fata ma voi referi la pescuitul salaului cu peste mort in montura. Precizez ca aceasta
tehnica de pescuit nu are nimic in comun cu pescuitul stationar cu peste viu, mort sau la bucatica.
Este o tehnica activa, oarecum apropiata de pescuitul cu jiguri.

Daca monturile pentru plastice ce ne-au fost prezentate sunt importate de peste ocean, cele asupra
carora ma voi opri sunt creatia pescarilor europeni de salau. As zice ca sunt mai aproape de realitatile
de pe la noi.
Din start va spun ca acest gen de pescuit nu este pentru cei comozi. In primul rand este necesara
procurarea din timp a pestilor momeala (obleti, rosioare, babuste), pastrarea lor vii (uneori pentru
cateva zile) intr-un volum de apa suficient, schimbarea din timp in timp a apei, pastrarea pestilor vii
pe parcursul intregii zile de pescuit. Pe de alta parte, intr-o partida de pescuit in zone bogate in
structuri (unde se atin salaii) se pot pierde uneori zeci de monturi, ceea ce implica refacerea lor dupa
fiecare agatatura.

Poate parea o corvoada, dar cateodata ... rezultatele o compenseaza!

1. Montura pentru pescuit pe fundul apei (tirette)

Accesorii necesare:
- plumb cu greutatea de 10-25 gr., fusiform sau in forma de picatura. De preferinta cu tub de plastic in
interior. Folosesc in general plumb fusiform in zonele in care structurile subacvatice constau in
bolovani, betoane, fieraraie, etc si in forma de picatura acolo unde agataturile sunt butuci scufundati,
crengi tifisuri, etc.
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- vartej solid;
- pentru forfac fir monofilament, transparent sau de culoare apropiata de cea a apei, ori fluorocarbon
cu grosimi intre 0,30 si 0,45 mm. Grosimea firului o adaptez in functie de frecventa agataturilor, de
tipul structurilor, de turbiditatea apei, de posibilitatea ca pestisorul sa fie atacat de stiuca; (ex: RTM,
Colmic Fender, Tubertini Gorila, Sufix Xcelon etc.)
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului momeala. Pentru pesti de 8-10
cm utilizez carlig nr.6. (VMC 9649 BZ – de culoarea bronzului sau VMC 9649 RD – rosii). Se poate folosi
si carlig simplu acolo unde agataturile sunt mai dese (Gamakatsu F-314 nr.4 sau 6).
- material flotant (optional). Poate fi din cel gasit in comert, folosit in realizarea monturilor de crap,
sau improvizat din talpa unui slap, dintr-un covoras pentru baie etc.

Realizarea monturii:
Se trece firul principal prin plumb si prin opritorul de cauciuc, dupa care se leaga vartejul cu nodul
grinner sau blood (vezi Aventuri la Pescuit nr.30, pag.34-35). De celalalt ochet al vartejului se leaga
forfacul folosind acelasi nod.

Lungimea medie a forfacului este de 40-60 cm. Un forfac mai scurt face ca evolutia pestisorului sa fie
mai sacadata si mai putin ampla pe verticala, pestisorul evoluind foarte aproape de substrat. Creste
astfel riscul agataturilor, dar poate fi mai „la indemana” pentru salau.... Un forfac mai lung da
pestisorului o evolutie sinuoasa, cu amplitudine mai mare, pe gustul unor salai mai activi. La celalat
capat al forfacului se face o bucla pe care se va atasa carligul triplu.

Cu o croseta de genul celor folosite la crap se trece firul prin pestisor si se scoate in zona aripioarei
anale sau prin spate, dupa care se ataseaza carligul. Un sfac al acestuia se introduce in pestisor, de
preferinta intr-o zona cu mai multe oase.

In cazul in care montura este realizata cu carlig simplu, acesta va fi introdus prin narile pestisorului
sau prin cap, de jos in sus. In sfarsit, varful carligului se poate trece prin buza pestisorului iar varful
acestia se introduce in zona aripioarei dorsale fara a-l mai scoate in afara (in genul monturii texas, vezi
Aventuri la Pescuit nr.31, pag.78).

Montura se poate echilibra cu ajutorul materialului flotant astfel incat densitatea ei sa fie apropiata
de cea a apei (fara a lua in calcul plumbul, bineinteles). Forfacul se trece prin flotor cu ajutorul
crosetei, inaintea pestisorului. In functie de marimea flotorului, pestisorul va pluti intre ape sau se va
scufunda incet, crescand astfel durata evolutiei pe verticala.
Utilizare:
Montura poate fi folosita de pe mal sau din barca, atat pe ape statatorare cat si curgatoare, pentru
explorarea unor zone intinse in cautarea structurilor subacvatice, precum si pentru tatonarea
acestora din urma.

Jucarea pestisorului se face din varful vergii, fara a ridica plumbul mai mult de cativa centimetri de pe
fund, cu stopari de cateva secunde. In ape curgatoare trebuie luat in calcul si curentul, care
prelungeste evolutia momelii intre ape si o face sa se miste chiar si atunci cand plumbul sta pe loc. De
asemenea, se poate obtine o evolutie incitanta folosind un flotor corelat cu marimea pestisorului.
Incepatorilor care doresc sa deprinda pescuitul cu aceasta montura le recomand sa se joace putin cu
ea la mal, in apa mica, pentru a-i vedea evolutia si a-i gasi cadenta.

Frecventa agatarii monturii o apreciez ca fiind medie, dar simplitatea ei face ca pierderile de
materiale si de timp pentru legarea alteia noi sa nu fie deranjante.

2. Montura pentru pescuit pe verticala

Accesorii necesare:
- plumb in forma de tigareta cu vartej, cu greutatea de 10-25 gr.;
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- opritor din material plastic, inchis la culoare;
- vartej cu bila culisanta, pentru realizarea monturii hellicopter;
- pentru forfac fir monofilament, obisnuit sau fluorocarbon, transparent sau de culoare apropiata de
cea a apei, cu grosimi intre 0,25 si 0,35 mm.
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului momeala. De asemenea, se
poate folosi si carlig simplu acolo unde agataturile sunt mai dese.
- material flotant (optional).
Realizarea monturii:
Se ia o bucata de fir monofilament si se leaga de vartejul plumbului cu nodul nodul grinner sau blood.
Capatul liber se leaga in acelasi fel de vartejul cu bila. Lungimea firului trebuie corelata cu inaltimea
structurilor subacvatice.

Apoi se trece firul principal prin bila vartejului, prin opritorul de cauciuc si prin cel din material plastic.
In prelungirea firului principal se ataseaza forfacul cu ajutorul unui nod dublu grinner. La celalalt capat
al forfacului se leaga o bucla de care vom atasa carligul.
Forfacul se trece prin pestisor cu croseta, dupa care se ataseaza carligul in modul descris mai sus.
Adancimea la care va evolua pestisorul momeala este data de cele doua variabile: lungimea firului de
care este legat plumbul si lungimea forfacului.

Si in cazul acestei monturi se poate folosi material flotant.

Este indicat ca firul cu care este legat plumbul sa fie mai putin rezistent decat firul principal si decat
forfacul, intrucat plumbul se agata cel mai des.

Utilizare:
Cu aceasta montura se pescuieste in special din barca, pe ape curgatoare dar si statatoare, deasupra
si in jurul structurilor: praguri, butuci, tufisuri scufundate, bolovani etc. Se poate folosi si de pe mal in
locurile unde apa este adanca in apropierea malului, cum ar fi malurile exterioare ale meandrelor
raurilor, consolidate sau nu, cuptoarele sapate de curent in malurile raului, gropi de balastiera s.a.

Montura se joaca aproape pe loc, cu ridicari si coborari repetate, din varful vergii, fara a recupera
prea mult fir, cu opriri mai lungi intrucat evolutia pestelui momeala intre ape este mai ampla.

Frecventa agataturilor este mai scazuta decat in cazul monturii anterioare

3. Montura Drachkovitch

In magazinele de pescuit se gasesc monturi gata facute, unele mai bune altele mai putin bune,
produse de diferite firme. Pentru cei mai indemanatici, care doresc sa si le realizeze singuri, iata
cateva accesorii necesare:
- plumb cu doi ocheti, de 6/10 gr. Se poate utiliza un plumb despicat in care se introduce o agrafa de
birou, dupa care se strange cu patentul;
- sarma de 1 mm grosime;
- sarma subtire, oteloasa. Cea din interiorul unui cablu de frana e perfecta;
- doua carlige triple a caror marime trebuie corelata cu marimea pestisorului mort. Pentru un pestisor
de 8-10 cm. este potrivit nr.8;
- sarma de cupru pana la 1mm grosime.

Realizarea monturii:
Sarma groasa de 1 mm se indoaie cu patentul in forma de V, cu unul din capete putin mai lung.
Dimensiunea acestui V trebuie sa fie putin mai mica decat cavitatea toracica a pestisorului momeala.
Capatul mai lung se leaga de ochetul plumbului.

Apoi cu sarma subtire si oteloasa se leaga carligele triple si se ataseaza de ochetul plumbului. In cele
din urma se leaga de ochetul plumbului aprox 20 cm de sarma de cupru.
Pestele se fixeaza in montura astfel: i se introduce prin gura sarma in forma de V dupa care se trage
putin de montura pentru ca varful liber al V-ului sa patrunda corpul pestelui. Se fixeaza carligele triple
in partile laterale ale pestelui si apoi se matiseaza in zona operculilor.
Montura este recomandata in ape cu mai putine structuri, mai ales din barca, dar si de pe mal, pentru
pescuitul in apropierea fundului sa intre ape.

Evolutia ce trebuie imprimata monturii este asemanatoare cu cea a jigului, atunci cand se pescuieste
pe fund, sau a oscilantei la pescutul intre ape.

Frecventa agataturiloe este destul de mare. De aceea se poate folosi si in varianta cu un singur carlig
triplu.

Desigur, ar mai fi multe de spus in legatura cu acest subiect, dar pentru inceput consider ca am atins
reperele de baza in intelegerea acestui gen de pescuit care a fost si este perceput drept unul destinat
initiatilor, mai putin accesibil pescarilor obisnuiti. E o prejudecata. Este nevoie doar de putina
perseverenta si incredere, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara....

Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine

Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2001-12-12.

Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale de campie
cu scurgere lina, sau lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice ati fi folosit
ca momeala : rame, viermusi, mamaliga ... De tot atatea ori ati identificat la pestii cei
mofturosi si aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.

Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile, toate
liniile din dotare, inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta cat
unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului de rosioare, caci rosioare erau, se solda
doar cu plecarea cardului din acel loc.
De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, 'Azi nu vrea sa
muste'. Dar n-a fost asa. Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in cand, cate o
rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte
pescuitul pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata apei. Mi-am mai amintit
si de pescuitul la pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata.

Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu latura cam
de 7-8 mm. Am infipt bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb sau
pluta.

Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare. La a doua
insa, painea s-a imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare usoara peste cap, si
chiar pentru o lansare pe sub mana.

Ce a urmat este demn de o 'poveste pescareasca', dintre cele prin care ne cunosc cei din afara
breslei. Rosioare de 200 - 300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat ce aceasta
ateriza in apropierea lor.

Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru rosioarele
acelea, care mi-au umplut juvelnicul.

Atunci cand inlocuiam painea cazuta (fara muscatura, painea cade cam dupa 5 aruncari), mai
intai inmuiam bucatica de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea lansam.

Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu
atat erau mai mari rosioarele atrase.

Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci cand o
lansam la marginea acestuia, datorita spiritului de concurenta.

Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel atentia
rosioarelor, care cred probabil ca a cazut in apa o insecta.

Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele fugeau
imediat daca vedeau varful, tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime ascuns
in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai rateuri, pestele plecand cu painea 'pe
varful buzelor'. Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din gura si sa-i las painea.
Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare (nr 10, 8), cu varful iesit afara.
Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un peste, cu
ochiuri de apa de numai 10-15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.

Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de manevrat
pentru o grautate atat de mica.

Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare data am
prins, prin metoda aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand apa a inceput
sa poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele nu mai erau atente la ce se intampla la
suprafata apei.

Tehnici de pescuit - rubesiana

Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2001-12-11. 785 vizite.

O undita rubesiana este o undita de dimensiuni mari (9-14 metri), cu o constructie diferita de
cea a unei undite telescopice. La o undita obisnuita tronsoanele sunt telescopice, intrand unul
in altul, prin interior. O verga rubesiana este alcatuita din doua segmente: varful (primele 3-5
segmente), costruit exact ca o varga normala, din segmente telescopice, si restul unditei,
alcatuit din tronsoane care intra unul in altul prin mufare pe exterior (primul tronson, cel mai
gros, intra in urmatorul, s.a.m.d.). In interiorul varfului se monteaza un elastic cu diametrul
(deci si elasticitatea) adaptat pestilor vizati. Firul de pescuit se va atasa in varful unditei de
acest elastic.
Motivele aparitiei acestui tip de vergi sunt urmatoarele:

1.Cu cat dimensiunea unei vergi este mai mare, la aducerea unui peste la mal, efortul din
tronsoanele din varf este mai pronuntat, riscand ruperea. Se poate remedia partial aceasta
problema prin folosirea unui minciog cu coada lunga, capabil sa ia pestele de la o distanta mai
mare fata de mal.

2.O varga cu o lungime de 10 m presupune 10 m de fir, care in conditii de vant este dificil de
manevrat, mai ales daca este de diametru mic. De asemenea, precizia unei astfel de vergi este
indoielnica.

Cum se lanseaza cu rubesiana?

Se ia prima sectiune (varful) si i se ataseaza linia (de 4-5m). Se lanseaza ca o undita obisnuita.
Apoi se ia celalalt segment, deja montat in prealabil si se monteaza unul in altul, impingandu-
sa apoi spre apa intreaga varga. Se obtine astfel o varga de 12 m cu 4 m de fir precis lansat
chiar si pe vant, care nu face burta si permite o intepare prompta.

Cand pestele musca, inteparea se face usor datorita lungimii reduse a liniei. La recuperare se
repeta in sens invers operatiile de la lansare, si anume se trage de undita inspre mal, avand
grija sa pastram firul intins (la aceasta ne ajuta si elasticul din interior), pana cand putem
demonta cele doua parti ale unditei. De aici incolo se procedeaza ca la o undita normala.

Rubesiana este extrem de eficienta in rauri sau acolo unde momeala trebuie pusa in acelasi loc
(cele mai multe cazuri). Avand o varga lunga si o linie scurta, putem plasa momeala exact in
locul nadit, mentinand-o astfel mai mult timp in jurul pestilor si avand astfel rezultate
superioare.

Starea vremii si pescuitul

Dintre toti factorii climatici care influenteaza apetitul pestilor, vintul si presiunea atmosferica,
corelat cu temperatura mediului, au o influenta deosebita. In rindurile de mai jos sunt descrise
succint aceste corelatii si observatii statistice cunoscute si publicate in diverse lucrari de
specialitate.

Vintul are o influenta deosebita asupra pescuitului si tinind cont de sensul acestuia putem
sa ne asteptam la rezultate mai bune sau mai rele. Vintul nu este un factor neprielnic, in
general, decit daca acesta bate in rafale si este foarte puternic. De cele mai multe ori vintul
este preferabil unui calm desavirsit, vantul favorizand oxigenarea apei.

La pescuitul pe riu, vintul este rau daca bate din amonte si este rece (directia N-NE) si este
relativ bun daca este caldut (S-SV) cu referire mai ales la sezonul de iarna. Daca vintul bate
din aval acesta este de regula bun daca nu este prea puternic. Cind traverseaza riul pestii se
aseaza dupa vint, in spatele unor obstacole unde asteapta hrana.
La balta vintul din NE se pare ca este foarte favorabil.

La mare stravidul nu vine niciodata la mal daca vintul bate dinspre sud.

Presiunea atmosferica: Cind se inregistreaza o crestere a presiunii atm. de la valori

scazute 740 mmHg spre 760 mmHg sunt semne ca vremea va fi favorabila pescuitului.

Daca aceasta scade de la presiuni mari 765-760 mmHg spre 750 mmHg si mai jos situatia nu
va fi prea roza.

Presiunea optima pentru pescuit este situata in domeniul 755-765 mmHg cu conditia de a fi
stabila. Daca apar variatii mai mari de 2 mmHg in decurs de 24 h atunci pestele va minca mai
putin. In general variatiile bruste ale presiunii atm. sunt nefaste. La fel de rau va fi cind
presiunea se stabilizeaza la valori mari (770 mmHg). Peste aceasta valoare mai bine ar fi sa
renuntam la partida de pescuit.

O crestere lenta a presiunii si temperaturii apei va fi foarte buna, dar daca temperatura va fi
stationara situatia nu va fi deloc placuta.

O scadere lenta a presiunii, la o temperatura stationara, este foarte buna si este foarte rea daca
scade si temperatura.

Temperatura apei: joaca un rol foarte important in modul de hranire al pestilor fiind
recomandata determinarea acesteia cu ajutorul unui mic termometru. Se stie ca temperatura
apei nu este uniforma pe intreg volumul de apa, aceasta fiind variabila in raport cu adancimea
la care patrund razele solare; referitor la acest aspect reamintim existenta unei corelatii intre
densitatea apei si temperatura;aceasta corelatie arata ca densitatea maxima a apei corespunde
temperaturii de 4 grade C. Din acest motiv, indiferent de anotimp, stratul de fund pentru
zonele de adancime mai mare de 1-1.5 m au 4 grade C oricat de grea ar fi iarna. Au fost facute
afirmatii publice ca apa raurilor poate atinge valori negative fara sa inghete din motivul ca
este in miscare. Este total eronat, energia cinetica a moleculelor de apa se tranforma in caldura
determinand cresterea temperaturii apei aflate in miscare. Este demn de mentionat ca apa in
stare lichida, aflata in miscare sau stationara, nu poate avea valori negative. Afirmatia este
valabila numai pentru apa dulce, solutiile saline avand caracteristici diferite.

Revenind la temperatura de 4 grade C a stratului apei de fund, aceasta face ca pestii sa sa

ascunda in straturile joase (in namol) atat in vremea iernilor grele dar si in perioadele de
caldura caniculara. Uniformizarea relativa a temperaturii incepe sa se faca prin luna noiembrie
cand multe specii de pesti nu se mai hranesc normal.

Alti factori
Apa aflata in incalzire lenta si usor tulbure este foarte favorabila.
Cerul usor acoperit sau ploaia regulata sunt de asemenea favorabile.
Influenta lunii poate fi resimtita de pesti in special in apele marine dar uneori si in balti. Cele
mai favorabile faze ale lunii pentru unditari sunt crai nou si primul cvadrat.
 Scheme de lestare in pescuitul la undita

Mihai Octavian Vinturache

In pescuitul la undita functionarea ireprosabila a tandemului pluta – lest este unul din factorii
cheie ai succesului. Acest lucru este cunoscut de toti pecarii ce fac eforturi sa se doteze cu
plute cat mai sofisticate si mai sensibile. Cu toate acestea, odata ajunsi pe apa, multi dintre ei
constata ca ceva nu functioneaza corect. Asta pentru ca lestarea unditelor, desi nu presupune
cunostinte deosebite, are cateva mici “secrete” pe care mai toti le cunoastem sau le intuim dar
pe care nu de putine ori le tratam cu superficialitate. Si spun asta din proprie experienta. Dupa
ce ati ales pluta, aceasta trebuie lestata astfel incat sa-i asiguram o pozitie cit mai corecta in
apa, de regula verticala. Daca ati cumparat o pluta de firma sarcina este usurata deoarece
acestea au marcate pe corp repere care indica nivelul optim de scufundare si de asemenea au
inscrisa greutatea plumbilor necesari pentru o lestare corecta. Daca aveti o pluta confectionata
artizanal atunci incepe prima parte a efortului de echilibrare. Nu vom vorbi aici despre plute
deoarece pe site puteti gasi un material dedicat acestora, semnat de dl. Neagu Petre, dar
reamintim ca o evolutie corecta a acestora impune ca intre 80 – 90 % din volumul lor sa sa fie
scufundat. Deci lestarea trebuie sa asigure ca prim obiectiv aceasta scufundare. Dezideratul se
realizeaza de obicei cu alice de plumb calibrate sau foita de plumb, in ambele cazuri fixarea
acestora pe fir realizandu-se prin strangerea cu clestisorul cu falci plane si nu cu zimti.
Strangerea se face usor, nu numai pentru a nu rupe nailonul, dar si pentru ca practica terenului
ne obliga adesea la modificari functie de pestele scontat, tipul pescuitului si al apei. Prezentul
material este axat pe pescuitul pestilor pasnici, in ultimii ani pescuitul rapitorilor facandu-se
din ce in ce mai putin cu undita. Chiar si in acest caz unditele pregatite pentru rapitor au
constitutii robuste, incepand cu varga si sfarsind cu lestul deci nu e cazul sa discutam despre
un pescuit de finete, influentat decisiv de micile trucuri ale aranjarii plumbilor pe fir.

Lestarea functie de pestele cautat si tipul de pescuit

Pentru pestii rapitori care, datorita dimensiunilor lor, lacomiei sau modului de hranire, cu
atacuri rapide si hotarate, nu sunt deranjati de un lest mare, modul de realizare a plumbajului
nu pune prebleme deosebite, putand fi folosit un singur plumb, fix sau culisant aflat la cativa
cm de ac. (vezi „lestajul simplu”) Pescuitul pestilor pasnici, mai ales daca acestia au
dimensiuni reduse (obleti, rosioara, caras, platica, mreana, scobar etc. ) necesita un plumbaj
special, in care greutatea necesara echilibrarii plutei nu este concentrata intr-un singur punct.
Acest lucru este impus de modul de hranire al acestor pesti care ciugulesc, gusta hrana inainte
de a o inghiti, de multe ori jucandu-se cu ea. In aceasta situatie exista riscul ca pestele sa
simta reculul unui plumb de dimensiuni mari si sa renunte la hrana. Ca urmare se recomanda
ca in apropierea acului sa avem un plumb mic pentru a nu trezi suspiciuni pestelui in situatia
descrisa anterior. Rolul acestui plumb este de a ajuta la coborarea rapida a acului si de a-l
mentine la adancimea dorita, restul de lest necesar echilibrarii plutei fiind fixat mai sus intr-un
plumbaj gradual de diverse tipuri ce sunt prezentate in continuare. Daca hranirea are loc pe
fundul apei pestele va avea tendinta de a-si ridica botul inainte de a pleca cu hrana in gura
(atentie mare – platica, mreana, scobarul). Ca urmare, daca pescuim cu acul pe fund sau foarte
aproape de fund si plumbul este langa ac, miscarea de ridicare a pestelui va face ca acesta sa
simta plumbul si se poate speria scuipand acul. In consecinta din nou se impune folosirea unui
plumbaj gradual cu un plumb cat mai fin langa ac, cu rolul de a asigura evolutia momelii cat
mai aproape de locul dorit, pe fundul apei sau la cativa centimetri de el.
Lestarea functie de tipul apei

Ape statatoare

Lestajul simplu

Este cea mai simpla modalitate de lestare care impiedica

pestele sa simta reculul sistemului lest – pluta asigurand si
finete pescuitului. Tubul siliconic dintre alica opritoare si
plumbul culisant amortizeaza socul contactului dintre cei doi
plumbi. Este un montaj recomandat pentru pescuitul cu
plumbul pe fundul apei.

Plumbaj liniar simplu

Realizat din alice despicate, cu prima alica, din apropierea acului stransa
foarte usor pentru a putea fi deplasata in timpul pescuitului functie de
necesitati. In momentul in care pestele vrea sa plece cu momeala in gura va
simti o rezistenta mica data de prima alica, de dimensiuni mici si ulterior
rezistenta va creste gradual, aproape normal astfel incat pestele nu va
deveni suspicios. Un alt avantaj este acela ca, daca pestele are tendinta sa
se ridice, pluta se va inclina treptat anuntand intentia acestuia in timp util.
Un pescar bun va sti sa intepe la vreme Alicele se monteaza la intervale de
5-10 cm, functie de adancimea la care se pescuieste. Personal folosesc de
fiecare data o alica si la 15-20 cm sub pluta pentru a asigura o mai buna
stabilitate a acesteia. Este un montaj eficient in cazul pescuitului de finete,
la pesti mici, in conditii de vant, cu plute tip creion.
Montura logaritmica

Este deosebit de utila in pescuitul de competitie datorita finetei si eficacitatii sale.

Recomandata in special pentru rubesiana dar utila si la unditele obisnuite. Se utilizeaza alice
despicate, grupate in seturi de 1-2-3-4 alice, cu alica solitara in apropierea acului. Aceasta este
stransa cel mai usor pentru a putea fi mutata in sus sau in jos functie de dorinta, de finetea si
frecventa trasaturilor. Grupurile se monteaza la intervale de 5-6 cm. Este o montura deosebit
de eficienta pentru pescuitul cu 3-4 cm din fir pe fundul apei, dar si la pescuitul pestilor de
dimensiuni mici (carasel, babusca, rosioara, oblete) la pescuitul intre ape. Ca si la montura
anterioara, reculul simtit de peste in momentul in care vrea sa plece cu momeala creste
gradual.

Ape curgatoare

Principala dificultate cu care ne intalnim in acest caz este data de curgerea apei. Aceasta apasa
pe fir imprimand o anumita forta asupra firului aflat sub pluta si influentand evolutia acestuia.
Ca urmare eforturile pescarilor au fost concentrate spre gasirea unei modalitati de lestare care
sa permita o evolutie cat mai naturala a momelii si posibilitatea prezentarii si mentinerii
acesteia in locul dorit. Trebuie subliniat faptul ca acest lucru este cu atat mai dificil cu cat
curgerea apei nu are un caracter laminar, nu este o curgere cu viteza constanta in toate
straturile ei. De cele mai multe ori constatam viteze de curgere diferite in straturile de
adancime fata de cele de la suprafata. Acest lucru face ca acul cu momeala sa ajunga fie mult
in fata plutei fie sa ramana in spatele acesteia influentand decisiv modul de semnalare a
prezentei pestelui si a momentului inteparii. De asemenea curentii raurilor imprima acului
miscari haotice, nenaturale, putand starni pestilor suspiciuni fata de momeala prezentata.
Functie de aceste caracteristici au fost cautate modalitati de lestare care sa asigure finete
semnalului plutei, sa evite suspiciunea pestilor, sa asigure o asezare cat mai verticala a firului
si sa fie cat mai putin influentate de turbulentele curentilor raului.

Lestaj mixt
Acest tip de montura este deosebit de util in apele domoale, cum ar fi raurile de ses cu apa
lina ori canale de irigatie. Plumbul culisant sub forma de picatura, care asigura principala
greutate a lestului, se repartizeaza in partea de sus spre pluta. Sub acest plumb avem un tub
siliconic pentru amortizarea socurilor la contactul dintre plumbul principal si primul set de
alice despicate. La fel ca la montura logaritmica prezentata anterior grupurilr de alice sunt
dispuse descrescator dinspre pluta spre carlig, cu un montaj mai lejer al ultimei alice. Este un
montaj care asigura coborarea rapida a momelii spre fundul apei dar si un recul fin la
muscatura pestelui. Recomandat pentru plute alungite, cu chila lunga si antena.

Plumbaj in coada de soricel

Sunt tipuri de lestaj utilizate cu predilectie in ape repezi, cu curenti puternici sau valuri la
suprafata. Greutatea se repartizeaza mai convenabil pe fir iar micile alice insirate pe el vor
opune rezistenta fortei curentului apei in puncte continui si astfel firul va pastra o alura
verticala iar momeala nu va mai juca nefiresc. In practica, daca se constata ca intr-un rau
curentul apei este mai mare spre adancime se va folosi grupajul in coada de soricel de tip
descendent, in care plumbii grupati sunt plasati spre ac. Daca pescuim intr-o apa cu valuri la
suprafata, sau curent mai puternic la suprafata, se foloseste grupajul ascendent, cu plumbii
grupati montati spre pluta.

Atentie ! Unul din dezavantajele acestor monturi este ca, mai ales in cazul pescuitului cu fire
foarte subtiri, exista posibilitatea ca in timpul lansarii, daca aceasta nu este facuta corect, sau
la intepaturile ratate, plumbii se pot incurca intre ei, formand noduri. Deseori aceste noduri nu
pot fi desfacute decat apeland la metoda lui Alexandru Macedon, cu sabia. In prezent
magazinele de specialitate expun o multitudine de tipuri de plumbi pentru undite, calibrati pe
diverse greutati si forme. Toate montajele prezentate anterior pot fi executate utilizand plumbi
calibrati de greutati diferite, astfel incat un grupaj de trei alice sa fie inlocuit de un singur
plumb cu greutate echivalenta. Cu toate acestea practica a demonstrat ca este mult mai
eficienta utilizarea grupajelor de plumbi de dimensiuni mici. Evolutia plutelor este mai fina
iar interventiile ulterioare pentru diverse ajustari se fac mult mai usor.

Bibliografie

Neagu Petre - Din secretele plutelor de pescuit, www.pescuitul.ro

Oprisanescu Valentin - Colectia „Aventuri la pescuit”
Teodorescu Silvius - Cartea tinarului pescar sportiv, Editura Sport-Turism, 1981

Riguri

Desi multi se tem sa foloseasca rigul (sau l-au folosit foarte putin, nu au prins
si au dat vina pe acesta pt esec) va asigur ca este cea mai buna forma de
prezentare a momelii pentru crap. Chiar daca nu prindeti din prima sau aveti
rateuri la intepare nu renuntati ci studiati bine montura pana o faceti cum
trebuie.

Pentru a lega un rig bun trebuie sa stiti cateva lucruri:

 firul textil trebuie sa fie cat mai moale, cat mai matasos.
 culoarea sa fie maro inchis sau verde inchis, dupa folosire un fir bun se
decoloreaza, folositi un marker pt a-l vopsi pe toata lungimea forfacului.

 distanta intre curbura carligului si momeala sa fie de cca 1 cm (cu mici

exceptii).

 rigul trebuie sa iasa de sub matisaj sau de sub varnis in dreptul varfului
carligului pt un echilibru foarte bun.

Boilis normal (cu densitate mai mare sau egala cu cea a apei)

Legati un carlig (knotless knot) si lasati rigul (firul din prelungirea tijei) cu
circa un cm mai lung decat diametrul boilisului pe care vreti sa-l folositi facandu-i
o bucla la capat. Treceti cu ajutorul crosetei o boilis pe fir si in bucla introduceti
un stopper, trageti bolliesul pe fir in sus pana langa stopper asa fel incat acesta
sa nu poata cadea (unele stopperuri trebuie sa intre chiar in boilis dar nu vi le
recomand). Nodul buclei ar trebui sa fie in interiorul boilisului fapt care v-ar ajuta
mult ca boilisul sa stea fix pe acest fir.

Boilis flotant clasic

Se leaga un carlig cu tija lunga, pe firul din prelungirea nodului, inainte de a

se face bucla pentru boilis, se introduce pe fir un varnis siliconic care se trage
impreuna cu firul pe tija carligului si se face bucla. Cand vreti sa puneti un boilis
trageti varnisul spre ochetul carligului si astfel rigul ramane liber, puneti boilisul
si trageti varnisul spre curbura carligului in asa fel incat sa blocati boilisul strans
langa tija carligului in asa fel incat atunci cand este pus in apa tija carligului sa
aiba o inclinatie de circa 45 de grade.

Boilis flotant legat cu elastic

Aceasta montura este preferata mea, mi s-a parut mie ca merge mai bine si
da putine rateuri. Se gaureste boilisul cu un burghiu (de 3 mm), se trece cu
croseta un elastic prin acesta. Se trece carligul prin ochiul format de elastic si se
strange. Capetele elasticului se leaga intre ele, nodul format fiind suficient de
mare pentru a folosi ca stoper. Boilisul se pozitioneaza in asa fel ca daca punem
montura in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de 45 grade.

Porumb

Montura clasica pe care am vazut-o in toate documentatiile arata ca si

montura de boilis numai ca in loc de bilute se pun 2-4 boabe de porumb si apoi un
stoper. Am incercat aceasta montura dar mi se pare ca se desira cam usor
boabele si am cam avut rateuri.

Porumb in varianta mea

Boabele de porumb au o pozitie foarte lejera si la orice incercare a pestelui de

a le inghiti sau a le scuipa carligul se intoarce cu usurinta si se agata. Practic cu
aceasta montura numarul rateurilor este nesemnificativ.

Legati un carlig caruia ii lasati firul de par mai lung decat la boilis (numai prin
incercari veti putea determina lungimea optima), gauriti boabele de porumb cu
un burghiu (daac este vorba de porumb uscat) si insirati-le pe fir, merg 2 pana la
8 boabe dar aveti grija la marimea carligului, treceti bucla rigului peste varful
carligului, peste contra si trageti ultima boaba peste nodul ochiului asa fel incat
bucla sa nu poata iesi cu usurinta.
 Rig pentru boabe de grau

Prin ochetul unui carlig treceti 2 fire sintetice foarte subtiri, intindeti-le in
lungul tijei si peste ele matisati legatura carligului pana in dreptul varfului, veti
avea un carlig cu 4 riguri, faceti cate o bucla pe fiecare firisor (incercati sa fie cat
mai egale) si trageti cu croseta maxim 4 boabe de grau pe fiecare apoi treceti-le
peste varful carligului (ca la montura 3B) si veti avea un guguloi de boabe care
mascheaza foarte bine carligul dar cand un crap il apuca acesta iese foarte usor
dintre boabe si isi indeplineste rolul.

Merge foarte bine in apele furajate cu grau.

Rig pentru viermusi

Pe tija unui carlig de crap matisati un fir mono de 0,08-0,12 mm iar la capatul
acestuia legati un carlig de pescuit nr 18 (este mai usor sa faceti operatiunea
invers), distanta intre carligul 18 si curbura carligului sa fie de 1-2 cm, pe tija
carligului de crap trageti un varnis siliconic, umpleti firul mono cu viermusi pe
care-i trageti prin carligul 18 si agatati acest carlig de varnisul de pe tija
carligului mare.

Pesti pasnici Pesti rapitori

Amurul alb (Ctenopharyngodon idella) Avatul (Aspius aspius)

Babusca (Rutilus, rutilus carpathorossicus) Bibanul (Perca fluviatilis fluviatilis)

Batca (Blicca bjorkna bjorkna) Bibanul soare (Lepomis eupomotis gibbosus)

Beldita (Alburnoides bipunctatus) Cega (Acipenser ruthenus)

Caracuda (Carassius carassius) Lipanul (Thimalus thimalus)

Carasul (Carassius auratus gibelio) Lostrita (Hucho hucho)

Cleanul (Leuciscus cephalus cephalus) Mihaltul (Lota lota)

Cosacul (Abramis ballerus) Pastravul curcubeu (Salmo gairdneri iridens)

Crapul (Cyprinus carpio) Pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis)

Crapul chinezesc (Hypophtalmichtys molitrix) Pastravul indigen (Salmo trutta fario)

Linul (Tinca tinca) Sabita (Pelecus cultratus)

Morunasul (Vimba vimba) Salaul (Stizostedion lucioperca)

Mreana (Barbus barbus) Somnul (Silurus glanis)

Obletele (Alburus alburus) Stiuca (Exos lucius)

Platica (Abramus brama danubii)

Rosioara (Sardinius erythrophthalmus)

Scobarul (Chondostroma nasus)

Vaduvita (Leuciscus idus idus)

Denumire: AMURUL ALB (Ctenopharyngodon idella)

Familia: Ciprinide.

Denumire populara: amur, cteno, cosas.

Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.

Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.

Caracteristici principale:

-Dimensiuni:

-Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 130 - 140 cm)

-Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).

 -Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror frasaturi are din abundenta.
Corpul este alungit ca cel al crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala
scurta, abdomenul lipsit de carna si gura semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui,
cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.

-Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea
serii , cand linistea este deplina.

-Se hraneste cu: plante acvatice, fan, rame, larve, insecte si chair pesti.

-Durata de viata:

Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca
pescarului la scoaterea din apa.

Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.

Dimensiunea minima legala: 35 cm.

Denumire: BABUSCA (Rutilus rutilus carpathorossicus)

Familia: Ciprinide

Denumire populara: babusca, balaie, balac, balos, ocheana, ochenita, rosioara blana (alba),
taranca, taharau,

la puiet i se mai spune goghie.

Raspandire pe glob: In intreaga Europa cu exceptia Italiei si Spaniei.

Raspandire in Romania: In toate lacurile naturale si amenajate, in apele de ses si deal, in

Dunare si Delta.

Caracteristici principale:
 -Dimensiuni:

-Lungime: 15 - 20 cm (exceptioanal peste 30 cm)

-Greutate: 80 - 200 g (exceptional ajunge in jurul de 500 g)

-Aspect: Corp alungit, comprimat lateral, spate albastru-cenusiu-verzui,flancurile argintii,

burta alba, ochii si

inotatoarelor sunt rosii (cu exceptia dorsalei care este mai palida),

-Mod de viata: Prefera in general apele cu fund usor nisipos, locurile adapostite, sau cu un
curent, foarte

usor, de unde se poate hranii cu ce aduce apa. Se hraneste tot timpul anului dar in sepacial
apuca momeala mai

bine din primavara pana spre sfarsitul toamnei.

-Se hraneste cu: larva rosie, libelule, viermusi de carne, seminte de canepa, boabe verzi de
mazare, cartof,

miez de paine, mamaliga, rame, insecte mici.

-Durata de viata: Aproximativ 10-15 ani

Pescuitul sportiv: Este unul de finete utilizandu-se vergi usoare si lungi, plute fine, carlige de
12-18, fire subtiri de 0,14-0,16. Pescuitul cu plumb pe fundul apei necesita fire mai groase de 0,16-
0,18 si lansete cu mulineta mici cu tambur fix.

Valoare gastronomica: Peste gustos. Se consuma in special prajit

Dimensiunea minima legala: 15 cm.

Pescuitul stationar al pestilor mari

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide
deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta
este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe
care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de
fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant.

Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri.
Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si
pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime).

Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene.
Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite.
Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in
prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci,
preferate de pestii mari.
Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit
permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de
mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela
ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta
nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in
exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile.

Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este necesara o struna de cel
putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este
foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi
eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta
hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu
trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe
fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii.

In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii
pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a
liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe
fund a mai multor plumbi.

Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de
pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat
taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor
mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata. Un amestec bogat in lipide, proteine si
glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace.
Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si
mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja.
Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare.

Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de
nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile
mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu
viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca
dupa fiecare “curgere “ a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la
babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri
(pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori
rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari.

Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor
mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor
pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari.

Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai
eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul
sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera.

La un apetit mare…momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de
viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus, se
poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii
mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam

Pescuitul somnului
Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2002-09-04

Pescuitul somnului vizeaza indeosebi exemplarele mari, fiecare pescar dorind sa prinda un exemplar
cat mai mare si nu "moace" de 1-2 kg. De aceea pescuitul acestor exemplare este diferit de cel al
celorlalti pesti, de mai mici dimensiuni.

Trofeele de somn, exemplarele de peste 20 de kilograme se gasesc in raurile mari (Olt, Mures, Prut,
Siret, Cris), in Dunare si Delta acesteia, precum si in lacurile mari de campie.
De regula somnul este sedentar, nemiscandu-se prea mult in jurul locului sau de vanatoare, localnicii
cunosc aceste locuri (fiind un peste teritorial, acolo unde s-a prins un somn mare, peste catva timp va
veni un altul sa-i ocupe locul). Pescarilor aflati la pescuit doar pentru o zi-doua nu le ramane decat sa
se ghideze dupa experienta si configuratia locului. Un copac prabusit in apa, un cotlon sapat in malul
raului, o groapa din mijlocul lacului sunt tot atatea locuri preferate de somn. Ca regula generala,
somnul se gaseste acolo unde are sa se ascunda, adica in preajma oricarui obstacol aflat in apa. Intr-
un canal de irigatie din campie, nu mai adanc de jumatate de metru am avut surpriza sa pescuiesc doi
somotei .... cu cauciucul, respectiv cand am ridicat din canal o anvelopa de masina pe care cei doi
somotei o gasisera extrem de buna drept ascunzatoare.

Somnul mai mare pleaca la vanatoare noaptea, si uneori se aude plescaitul pe care il face la suprafata
apei cu coada. Somoteii vaneaza in carduri, chiar si in timpul zilei.

Momeala folosita la prinderea somnului este foarte diversa. Se folosesc cu succes coropisnitele,
caraseii, ramele mari serpesti, broscutele, tiparii.

Coropisnita este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Se poate trage pe carlig, dar
astfel nu va mai atrage pestele decat prin miros si partial prin vaz. Mai bine o legam de tija carligului
cu ata, tinand-o astfel vie o perioada mai mare de timp si sporindu-i sansele de a fi reperata datorita
miscarilor ei.

Caraseii de circa 10-15 cm ii prindem in carlig fie de buza superioara, fie de spate, avand grija sa nu le
lovim coloana vertebrala. Detalii in articolul Pescuitul la rapitori cu momeli vii. Atat caraseii cat si
tiparii ii prindem fie la undita, la mal, fie cu un halau (napatca).

Ramele serpesti le scoatem chiar de pe malul baltii. Sunt de culoare neagra-verzuie, aspre la pipait si
foarte rezistente, de dimensiuni mari. Cea mai mare pe care am prins-o a fost de aproape 1 cm
diametru si 30 cm lungime. Cel mai bine se pun in buchet pe un carlig cu tija lunga, numarul 1/0. Fiind
rezistente nu vor putea fi mancate de pestii mici si vor ramane mult timp pe fundul apei in asteptarea
somnului vizat. Sunt o momeala buna si pentru crapul mare, astfel ca putem avea surpriza sa prindem
un astfel de peste.

Broscuta se prinde trecandu-i carligul printre oasele picioarelor din spate. Se pune pe fir in apropierea
ei o bucatica de pluta care sa o impiedice sa se ascunda in malul de pe fund. Din 10 in 10 minute se
scoate la suprafata pentru a-i permite sa respire.
Nadirea nu se practica la pescuitul somnului, poate doar de catre unii localnici care stiu precis unde isi
are salasul, cu mate de gaina, resturi alimentare in descompunere.

Lanseta va fi de 3-3.50 metri pentru pescuitul de pe mal si de 2.50-3 metri la pescuitul din barca, cu o
actiune de minim 50-100 de grame. Materialul din care este construita poate fi carbon dar si fibra de
stica solida este buna, mai ales datorita actiunii sale telescopice.

Mulineta va fi una mare, cu o capacitate de minim 100 metri de fir de 0.40. Cel mai bine ar fi sa
puneti pe ea cam 150 de metri de fir, nu putine fiind cazurile cand un somn nu a putut fi oprit
desfasurand tot firul de pe mulineta. Iar cand acel somn este captura vietii, regretele de a nu fi avut
fir suficient sunt tardive. Mulineta poate fi atat cu tambur fix dar si cu tambur rotativ, sau o mulineta
multiplicatoare.

Nailonul va avea diametrul in functie de talia pestelui cautat, dar oricum peste 0.35 mm. Pe mulineta
se vor pune 100-150 metri de fir. Struna pentru pescuitul la somn va fi metalica pentru exemplarele
mari, din sarma de otel de 30-40 cm lungime. Pentru somnii mai mici de pana la 5 kg se poate folosi si
o struna dintr-un nailon mai gros, de 0.60.

Carligele vor fi cu tija lunga, mari, deoarece somnul are gura mare. De obicei se folosesc numerele
2/0-1/0 pentru carasel, broasca, 1-2 pentru pescuitul cu rama.

Plumbul va fi de o greutate care sa permita lansarea monturii si tinerea acesteia (carasei, tipari) pe
loc.

Se poate pescui atat cu lanseta cu pluta (fixa sau culisanta), fie cu lanseta cu plumbul pe fundul apei.
Se lanseaza in apropierea locului banuit a avea somn, cu grija pentru a nu strica momeala din carlig
mai ales atunci cand aceasta este un pestisor viu sau o coropisnita. Atentie de asemenea pentru a nu
depasi puterea de aruncare a lansetei si a risca ruperea acesteia. Lanseta va fi supravegheata tot
timpul iar atunci cand este lasata nesupravegheata (cu totii stim ca de obicei chiar in astfel de
momente trage pestele) este bine sa fie legata de maner cu o sfoara legata de un copac, o piatra.

Inteparea somnului se face puternic, pentru a asigura patrunderea carligului in gura osoasa, plina de
dinti. Vom astepta cateva momente, pentru a fi siguri ca momeala a fost inghitita de catre somn si
abia apoi vom intepa.
Scoaterea somnului mare la mal este cea mai dificila parte a pescuitului acestuia. In primul moment
acesta nu se misca, parand ca am agatat o cioata. Il putem scoate din aceasta stare ciupind usor firul
lansetei si producand astfel vibratii.

In momentul imediat urmator, cand realizeaza ca ceva nu este in ordine, somnul pleaca in viteza si de
obicei acesta este punctul critic. Poate sa intre in adapostul sau de sub apa, sa se indeparteze fara sa-i
pese prea mult de noi sau sa rupa firul datorita unei frane prea tare stranse. Daca nici una din aceste
situatii nu se intampla si reusiti sa mentineti contactul cu pestele, aveti toate sansele sa-l vedeti pe
mal.

Obosirea somnului se realizeaza ritmic, aducandu-l treptat cu gura la aer, fara a-l grabi, nu rare fiind
drill-urile de 30-50 de minute, in functie de talia pestelui. Dificultatea luptei cu somnul nu consta atat
in zbaterea acestuia cat in greutatea sa, de care stie sa profite indoindu-se ca un arc si ramanand pe
fundul apei.

Odata obosit si adus la mal sau langa barca, somnul poate fi ridicat cu minciogul (atunci cand incape),
cu gafa (un instrument de intepat foarte bine ascutit si curbat ca un carlig) sau cu mana bagata in gura
pestelui. Unii folosesc si un retevei de lemn cu care lovesc pestele in cap cand acesta ajunge la mal.

Pescuitul somnului la clonc

Este un pescuit care se practica indeosebi de catre pescarii profesionisti pana la aparitia metodelor
mai noi si mai "productive", gen curentul electric. Cloncul este un lemn curb scobit la un capat care
produce un zgomot infundat la lovirea apei. Zgomotul sau vibratiile produse sunt de natura a scoate
somnul din ascunzatoarea sa, acesta ridicandu-se la suprafata in cautarea prazii. Nu incercati sa va
faceti singuri un astfel de clonc, acesta este un instrument pe cat de primitiv pe atat de complex
precum un bumerang, o cat mai mica diferenta fata de "original" anuland complet actiunea sa.

Pescarul se afla in barca (de obicei sunt doi pescari unul pescuind iar altul tinand barca deasupra
locului banuit a avea somni) cu doua-trei lansete. Plumbul este greu pentru a tine firul intins chiar in
curent, ajungand pana la 200 de grame. Momeala este fie o coropisnita, fie un pestisor sau un buchet
de rame. Se mai leaga pe fir si cateva fire de lana rosie pentru sporirea atractivitatii.
Pescuitul la somn

Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi pescari datorita, poate in primul rand, misterului care pluteste in jurul acestui peste. Nu
de putine ori capturile de somn sunt de-a dreptul spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani exemplare de somn ce depasesc 45 kg. O astfel
de captura record a fost inregistrata in lacul Fundeni Frunzanesti, captura care a castigat trofeul Carligul de Aur acum cativa ani. Cea mai
importanta captura (la pescuit sportiv) se pare ca provine tot din acea balta si are in jur de 65 kg. Din relatarile locuitorilor comunei Fundeni,
balta are in prezent exemplare foarte mari de somn, unele care ar putea depasi 80-90 kg. Pe inserate, cand localnicii vin pe malul baltii sa-si
cheme orataniile (rate si gaste) de pe luciul apei, multi au asistat la adevarate vanatori duse de monstrii adancurilor care faceau sa dipara
uneori 2-3 rate in cateva clipe, sub privirile neputincioase ale stapanilor. Marele avantaj al acestor monstri il constituie stufurile plutitoare din
aceste balti, adevarate fortarete pentru somni in campaniile de recoltare a pestelui.

Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00 - 24.00 respectiv 03.00-06.00. Recunoscut ca
sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt cel mai des utilizate ca momeli. De
cele mai multe ori principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu
brotacei. Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie
inghitita cu totul. Somnul este atras de sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma unei linguri
incovoiate care prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii unei sticle de sampanie. Undele de frecventa
joasa, chiar de intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi. Am vazut
constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa frecventa, utilizate pe post de greutate, care au dat rezultate remarcabile la
ademenirea somnilor. Difuzorul utilizat este de constructie speciala (are diametrul mic dar poate genera sunete de joasa frecventa). Acesta
este conectat la un generator elecronic de frecventa joasa (max. 150 Hz).

Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 04. - 0.6 mm sau chiar mai mult.
Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa fie rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta
trebuie sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest, pescuitul somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind
asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa
obstacole sau intra sub stuf, de unde nu-l veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie. Un alt aspect
interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se baga in namol luand forma de secera. Daca
fundul baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti sa plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane
acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De cele mai multe ori ramanem cu
impresia ca firul este agatat. O tehnica mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare
tensionand firul dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare pestele
scotandu-l din namol fara mult efort.

Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi si uneori chiar si mamaliga. Acest din
urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la randul lui momeala pentru somn.

In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde exemplare frumoase la
naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY
KILLER, GIANT KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul din plumb pentru mare).

Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor publicatii de specialitate indica perioada de inceput si de sfarsit de
vara. Randamentul maxim este dat in luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, in functie de factorii climatici aceasta extinzandu-se pana la
jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie
lacom si foarte activ. In lacul Frunzanesti (bazinul 2) pescari nesportivi au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu lanseta
pana la 60 de exemplare de somn pe seara, in greutate de 0.5- 12 kg/buc..

Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intr-o singura partida de pescuit. Secretul la pescuitul somnului
este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta trage hotarat.

Momeli naturale - coropisnita

Autor : George Dascalescu.Publicat la 2001-12-12.
Coropişniţa este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al
acesteia este depistat de către "mustăcios" de la mare distanţă, şi sunt locuri pe Dunăre unde o
coropişniţă în cârlig echivalează cu un somotei.

Cum o gasim

Cel mai adesea o găsim din întâmplare, săpând după rame. Dar putem să o căutam cu şanse mari în
răsadniţele din grădinile de legume. Aceste răsadniţe sunt cultivate primăvara devreme pe un
substrat de gunoi de grajd în care coropişniţele preferă să ierneze datorită căldurii degajate. Prezenta
coropişniţei se recunoaşte prin micile ridicături la suprafaţa solului şi după prezenta plăntuţelor ofilite
care se smulg uşor, acestea fiind retezate de la rădăcină. Uneori în nopţile de vară o putem vedea
zburând în jurul unui bec aprins.

Cum o păstram

A doua problema, după găsirea coropişniţelor, este păstrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri
(acvariu vechi, găleata, etc.). Cu cât vasul este mai voluminos, cu atât "confortul" coropişniţelor va fi
mai mare şi implicit durata lor de viaţă în captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropişniţa /
un litru de pământ.

Pentru a nu se răni intre ele le vom tăia cu o forfecuţa vârfurile labelor scormonitoare. Nu le vom
rupe labele în întregime fiindcă vor supravieţui mult mai puţin.

Pământul va fi umed şi afânat, cel de la muşuroaiele de cârtita, de pădure sau de gunoi fiind cel mai
bun. La nevoie vom amesteca nişte frunze în pământ normal. Vom amesteca de asemenea şi câţiva
morcovi, tulpini şi rădăcini de plante, cartofi, pentru hrana coropişniţelor.

Vasul cu coropişniţe îl vom tine cât mai departe de soare şi căldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea,
trebuie să îl ţinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia să descoperim că o deşi are un aspect
atât de greoi, coropişniţa poate totuşi zbura.
Până la locul de pescuit vom transporta coropişniţele într-un vas mai mic, de genul unei găleţi de
plastic de 5 litri umplută cu pământ reavăn şi cu frunze, cu capac prevăzut cu găuri mici pentru
aerisire. Vom avea tot timpul grijă să nu o lăsăm în bătaia directă a soarelui şi vom umezi din când în
când pământul, dacă este nevoie.

Cum pescuim

Se foloseşte pe cârlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numărul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista
mai bine in cârlig, mai degrabă o legăm de tija acestuia, cu aţă subţire, trecută de câteva ori în jurul
ei, decât să o străpungem ca pe o râmă.

Pescuitul salaului

Pescuitul salaului la rima serpeasca

Salaul se pescuieste la pestisor mort sa viu si mai putin cunoscut la rima groasa denumita si
rima serpeasca. Deoarece tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul
articolului Pescuitul stiucii la peste viu , aceasta fiind valabila si pentru salau, prezentam in
continuare citeva sfaturi si observatii utile pentru pescuitul salaului la rima serpeasca.

1. Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate bune cam pe tot timpul anului chiar si cind
cresc apele;
2. Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit la tehnica pescuitului cu peste exceptind
varga care trebuie sa aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara ca
aceasta sa se rupa. Varga va avea lungime de circa 3 m, putin mai scura pentru pescuitul din
barca, cu o actiune de 10-30 g;

3. Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de max. 350-400 g, prevazuta cu circa 200 m
nylon fluorescent de 0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 75-90 cm fir/ tura.
Eficacitatea optima se obtine prin evitarea oscilatiilor in timpul mulinarii, deci este
recomandabila o mulineta cu cit mai multi rulmenti, bine echilibrata;

4. Montajul se compune dintr-un forfac de 0.24 mm si 30 - 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi nr.

6 sau 8 (functie de grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printr-un virtej-agrafa nr. 2.
Plumbajul va consta dintr-o alica de 8-15 g strinsa pe agrafa. O alta solutie consta in a suprima
forfacul si a fixa un cirlig simplu nr. 4-8 pe ochetele agrafei lestate deja. Legati un fir de cupru
 pe ochetele acului si treceti firul prin rima pentru a o rigidiza;

5. Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare trebuie controlata coborirea care intinde
firul intre virf si luciul apei (vezi fig. de mai jos);

6. Animatia se compune dintr-o succesiune de trageri delicate intrerupte de oprire si de

tremuraturi. Virful vergii lucreaza vertical si lateral. Daca rima este corect inserata in triplu sau
acul cu sirma de cupru, ea executa un dans de atractie, facind circumvolutii si oscilatii;

7. Muscatura are loc la decolarea rimei dupa o asezare pe fundul apei. Acesta, in general, se
manifesta brutal printr-o tragere prompta. Intepati rapid si cautati minciogul pentru ca, prin
aceasta tehnica de pescuit, prada poate fi apreciabila;

8. Cunoasterea locurilor poate fi esentiala pentru reusita dvs.. Trebuie sa cunoasteti eventualii
arbori cazuti, gropanele etc.;

9. In lacuri si iazuri salaul se poate gasi oriunde; prospectarea metodica este importanta. La
nevoie intrebati pescarii care cunosc topologia apei mai bine ca oricine;

10. In riuri exista locuri privilegiate: prundisuri, funduri nisipoase, in aval de stilpii podurilor, linga
malurile abrupte.

Tehnica: PESCUITIL STIUCI

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing"
– cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor.
Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna,
odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-
o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la
naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!

In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze
activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli
vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu
peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai
mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de
zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor
atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).

De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" -in traducere motamo) si ce
rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele
ce urmeaza.

PESCUITUL LA CRAP

Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii
de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre
pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe
alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge
sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat
sport. Dar sa trecem la subiect.

Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum
majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe
ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau
in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp
indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un
crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt
suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste
sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa
credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de
adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul
sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari,
personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-
am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este
interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei
agatari.

Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la
observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se
rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se
intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta
"nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi
prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba
urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai
trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de
argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare
foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense
sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.

O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar
daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina
pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de
incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un
metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit
varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.

Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei,
complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu
neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la
altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca pesti morti, gunoaie
aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in
prepararea nadei pentru crap. Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi
de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult
mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de
carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe
care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea
crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad
victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu
arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile
calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana
animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in
anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna
cu o rezerva cat mai importanta de energie. Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin
sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula
este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno.

Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-o
cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este
capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el
mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa
dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi
porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult.
Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar
pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele
preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea.
Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta
ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si
nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap
parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.

Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci
cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se
manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita
dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea
noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa
capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau
crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru
demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi
din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea
buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat
faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au
mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un
ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu atentie
momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea
momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.

Cum in cea mai parte a iernii baltile sunt inghetate formand poduri de gheata, peste care uneori
mergi si cu sania trasa de cai, singurul procedeu de pescuit accesibil in acest anotimp este pescuitul la
copca. Acest gen de pescuit este deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care suporta in
conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta -
bauta cu masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida reusita. Din punct de vedere al
echipamentelor necesare, pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 2-3 undite de
cca. 1-1.5 m lungime, din trestie clasica, din bambus sau din materiale compozite moderne - dupa
cum are omu'. Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru fiecare undita, in functie
de capturile pe care estimati sa le obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata. Daca
apa unde pescuiti este foarte adanca puteti folosi si o mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta
poate fi cu tambur mobil, din plastic, de asemenea fara mari pretentii. In sfarsit, carligul, va fi subtire
si rezistent, numere mici si foarte mici, cu tija ceva mai lunga pentru a-l putea extrage mai usor din
gura capturilor mai dolofane.

Momeala cea mai eficienta este, in mod cert, fragila dar mult ravnita larva de libelula, de culoare
rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija subtire si lunga, de culoare rosie, sunt
recomandate. Rezultate acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza. Sunt balti unde
capturile de crap si caras nu sunt deloc intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se si la
mamaliga. In aceste cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige mai rezistente. Foarte des am intalnit
situatia in care copca era prea stramta, raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca este o
problema, la care trebuie sa va ganditi din timp. Este bine sa tineti minte ca pestele mare prefera sa
manance mai ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se afunda pentru a se feri
de frig. Explicatia este aceea ca, din punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie conform careia
densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale. Densitatea apei este maxima la temperatura
de + 4 grade C. Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste la fundul albiei si nu poate
avea decat +4 grade C, evident pentru un bazin cu adancime aflata in limite normale. La aceasta
adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii sau marii rapitori, acestia din urma fiind mult mai
bine adaptati sa supravietuiasca in apele reci, de unde si posibilitatea obtinerii unor capturi in zonele
de suprafata a apei.

Pescuitul crapului in Dunare

Crapii de Dunare sunt arnolzii pestilor. Cand am prins primul meu

crap la Dunare (undeva langa Calarasi) am tipat de m-a stiut toata
Bulgaria dupa prietenii cu care eram sa vina cu minciogul ca e mare.
Dupa o cursa de 1 km pe mal dupa pestele ce plecase spre Delta am
scos un crap de 4 kg!!! Credeti-ma ca mai prinsesem crapi (recordul meu
era la vremea respectiva 18 kg) pana atunci dar asa ceva nu mai
vazusem.

Pregatiti-va cu scule ceva mai “tapene” pentru acest pescuit. Va

recomand lansete de minim 3,5 lbs (ideal 4 lbs), mulinete care sa ia min
150 m 0,35 mm sau mai gros (nu sunt adeptul firelor groase dar am
vazut in Delta niste faze….), plumb de 120g. Aici trebuie sa va spun un
lucru: unii folosesc plumbi de 200 g sa nu ii ia apa, gresit, forma este
totul, plumbul trebuie sa fie foarte plat iar montura bine facuta. Oricum
plumbul trebuie sa intalneasca un prag, o groapa ceva ca sa se opreasca
altfel Dunarea poate sa duca si un tanc.

Pescuitul crapilor pe timp rece

 Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un adevarat
deliciu pentru multi pescari care se inarmeaza cu 2-3 undite
adecvate acestui gen de pescuit si luand cateva libelule pornes
spre gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum vremea
a tinut cu acesti pescari oferindu-le in schimb serioase partide
pescuit la crap, atat in balti dar mai ales in Delta Dunarii unde
fost capturate exemplare mari de crap in cursul lunii ianuarie
2001. Intr-o zi am asistat la o discutie intre cativa pescari care
povesteau ca in Delta Dunarii, intr-o singura zi, un grup de pescari au avut ocazia sa aiba pana la 8
intepaturi/om la crap intr-un perimetru relativ redus, din jurul unei gropi. Captura cea mare, dar nu si
singura, a fost un crap de 18 kg. Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame rosii.

In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din apropierea Bucurestiului. De exemplu, la balta
Frunzanesti II, carasi ca palma (200-250 g) au pus gura la libelule, la undita, fiind prinsi de bastinasii
care asteptau, ca de obicei, rosioara, babusca, bibanul - pesti specifici sezonului.

Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident
anotimpului foarte bland din acest an. Exista mai multe ipoteze care explica fenomenul prelungirii
toamnei cu inca circa o luna - doua datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din diferi
regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam efectul acestor fenomene grave asupra climei dar cert este c
ceva se intampla.

Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate cazuri cand au fost prinsi la copca crapi si cara
In toate cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea mare, fiind in general scosi cu
destula usurinta din apa rece. Daca in iernile blande, cand temperatura este de la 1..14 C, capturarea un
crap la rama este explicabila, mai greu de explicat este comportamentul crapilor cand apa este ingheta
daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi. Poate ca asistam la un proces de adaptare a acestor
specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata lansete speciale pentru pescuitul crapilor
copca.

Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna luati-va si ceva ustensile pentru pescuitul crapul
la copca sau de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize.

Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara.

Fir intins.

Noduri

Uitati din start ce v-au invatat alti pescari despre cum se leaga
forfacuri cu 2-3-15 carlige in ideea ca puteti sa folositi mai multe feluri
de momeli sau ca daca un carlig se scufunda in mal raman celelalte.
 Pescuitul crapului se face cu UN SINGUR carlig pe lanseta. Al doilea
carlig pe care il puneti in montura, in cazul in care prindeti un peste mai
mare, in mod sigur se va agata de un obstacol de pe fundul apei, de
plasa minciogului inainte sa bagati pestele in el sau si mai rau de ochii
pestelui sau de alta parte a corpului provocandui chinuri suplimentare,
asta in primul rand iar in al dilea rand doua sau mai multe carlige
inseamna mai multe noduri deci mai multe puncte slabe pe o momtura.

Nu aveti nevoie sa puneti mai multe momeli pe o singura montura

pentru ca oricum crapul nu se entuziasmeaza la vederea unor asemenea
salate iar impotriva scufundarii momelii in mal veti vedea ca sunt solutii
mult mai inteligente decat insiruirea de carlige pe 2 m de fir.

Noduri - Legarea carligelor

1. Legarea vartejelor si 2. Legarea a doua fire mono

agrafelor
 3. Legarea firului mono de textil

Nodul Grinner Nodul Mahin

La realizarea monturilor se folosesc cateva mici accesorii:

 1. Bilele de cauciuc se pun intre o componenta culisanta si un nod
pentru a-l proteja.
2. Stoppere, cauciuc, ata
3. Clipsuri Kevin Nash
4. Spuma flotanta se foloseste in combinatie cu alte momeli pt a le
ridica de pe fund sau se sculpteaza in diferite forme (bila, cub,
boaba de porumb), se imbiba cu diverse arome si se folosesc pe
post de momeala.
5. Croseta este indispensabila pentru montarea momelilor pe firul de
par.
6. Burghiul
7. Solubilele
8. Degorjorul

Foarfeca pentru taiat capetele de fir

dupa legarea nodurilor. Luati-va una de
calitate ca sa puteti taia si fir textil.

Firul de par

Este cea mai revolutionara descoperire facuta in pescuitul crapului.

Am citit intr-o revista (frantuzeasca, nu de-a noastra) ca s-au facut niste
experimente (cu camere de filmat subacvatice) asupra modului de
hranire al crapului cu diferite momeli si s-a observat ca atunci cand
momeala si nada au acelasi miros (aroma) si sunt distribuite pe o zona
restransa crapii se pun pe mancat si aspira fara jena boabe si boillies, iar
cand momeala este oferita fara nadire solzosii sunt foarte fitosi si
ciugulesc si adulmeca bine inainte sa inghita.
 De fapt ce vreau eu sa va povestesc este partea a doua a
experimentului care este cea mai interesanta, asupra prezentarii
carligului cu momeala. Momeala prezentata infipta in carlig (boabe de
porumb si grau) cu varful lasat afara a pus pestii pe fuga mai ceva ca
minerii pe politisti. Cum au aspirat boabele impanate, le-au pipait cu
buzele si au simtit “teapa” au scuipat, au fugit din acea zona si nu s-au
mai intors multa vreme (nu au scris cata). Momeala oferita pe fir de par
legata de carlige (fara varf) a fost scuipata numai dupa ce carligul a
ajuns in interiorul gurii si nu la nivelul buzelor. Tot in acest experiment
crapilor li s-au oferit monturi legate cu fir textil si cu monofilament (la noi
i se mai spune si nailon). Legaturile de fir textil se pare ca nu i-au
deranjat foarte tare deoarece sunt foarte suple si probabil sunt
confundate cu alge sau alte chestii fibroase de pe fundul apei insa cand
au dat cu “nasul” de mono mai groase de 0,18 au plecat.

O alta poveste interesanta este despre lungimea firului de par.

Literatura de specialitate spune sa fie un centimetru intre curbura
carligului si momeala dar un pescar olandez s-a gandit ca ar fi mai bine
daca nu i-ar mai mai lasa crapului posibilitatea sa scuipe momeala si a
pus un fir de par de 30 (treizeci) de cm in ideea ca atunci cand carligul
ajunge in gura crapului momeala sa fie deja in stomac si a sustinut sus si
tare ca nu a avut nici un rateu. Am verificat si eu aceasta teorie - nu la
pescuit caci nu am gasit inca un loc in care sa am atatea muscaturi pe zi
incat sa pot face asemenea experimente - in acvariul tatalui unui prieten,
mare amator de carasi rosii, fara ca el sa stie. Pe un mono de 0.06 am
crosetat 4 pellet-uri speciale de hranit pesti de acvariu iar la 4 cm de
acestea am legat un vartej (nu mi-am permis sa pun un carlig). Spre
deosebire de crapii salbatici carasii astia erau atat de lacomi incat atunci
cand cei doi motani ai aceluiasi stapan se ucau pe masa cu acvariul nu
stiai care tabara se uita mai pofticios iar cand mi-am lansat montura
langa un palc de ceva plante amazoniene un caras de 10-12 cm s-a
repezit la momeala, a inghitit-o dintr-o suflare, a ajuns la vartej, l-a
pipait de 3 -4 ori apoi vazand ca nu poate renunta la el fara sa renunte si
la pellet-uri l-a inghitit. Noroc ca am fost prevazator si am pastrat celalalt
capat al firului in afara acvariului. Am avut un moment de drill foarte
incitant.

Nade

De nada poate sa depinda succesul sau insuccesul la pescuit.

Nada este cea care cheama pestele la masa de aceea trebuie sa contina elemente din
hrana de baza a crapului, sa aiba aroma care trebuie, gustul, culoarea, consistenta care
trebuie.

Cum trebuie exact sa fie toate acestea? Intrebati un crap. Sau folositi-va imaginatia si
cu cat mai spectaculoase vor fi rezultatele cu atat mai mari vor fi si satisfactiile. Eu o sa va
dau doar cate ceva din experienta proprie si din a altora dar nu o luati ca litera de lege.
Conditiile de pescuit difera de la o zi la alta, de la o apa la alta sau chiar de la un mal la altul.

Crapul are simtul mirosului de 8 - 10 ori (8 ori in publicatiile frantuzesti si englezesti si

10 ori in cele germane si italiene) mai dezvoltat decat al omului si de aceea exista teoria
savanta ca trebuie folosite in nada componente care cresc pe malul apei deoarece apa de
ploaie care curge printre stiuletii de porumb si printre fructele din copaci duce cu ea
mirosurile.

Nada trebuie sa cuprinda in compozitie momeala pe care o veti folosi.

Prin scrierile maestrilor stilului se spune sa nadesti exclusiv cu boillies si pelleturi dar eu
nu prea sunt de acord cu chestia asta si intotdeauna pun in nada porumb apoi pescuiesc cu
boabe de porumb pe o lanseta, cu boillie normal pe alta si cu boillie flotant pe ultima (fiecare
cu fixul lui). In felul acesta cred ca si crapii se hotarasc mai repede sa manince boilliesuri
gasindu-le printre boabele pe care le cunosc bine. La boabe de porumb am prins mai bine pe
baltile mai salbatice si mai putin batute de pescari "cu carte" iar in baltile deja nadite cam la
fel la toate momelile. Exceptie face balta de la Sarulesti unde in ultimii 10 ani s-au aruncat
sute de tone de boillies si unde acestea sunt momeala numarul 1.

Nadirea

Cam asa ar trebui sa arate locul de

pescuit dupa ce naditi !!!
 Nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana
ghidandu-se dupa miros. Puteti sa aveti cele mai "ciumege" scule, boilies-urile de la cele mai
renumite firme, daca nu atrageti pestii in zona in care a-ti aruncat carligele cu momeli nu
veti avea succes.

Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie,
adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de nada este foarte
importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa . Sa nu va
sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte
terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se
vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare
atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in
aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).

Specialistii spun ca nada trebuie sa fie inchisa la culoare pentru ca pestele odata
intrat in zona nadita sa nu isi piarda camuflajul. Tone de mamaliga sofranita sub
forma de covor nu vor atrage pestii ci ii vor indeparta. Si ingredientele pe care le folositi sunt
de asemenea foarte importante. Fiti intotdeauna pe faza si folositi o nada adecvata sezonului
si locului. La noi in tara foarte multe balti sunt furajate. Nu are rost sa faceti pe savanti in
asemenea balti si sa naditi cu cine stie ce minuni de puneti pe fuga si broastele.

Sa va povestesc o faza pe care a patit-o un amic de-al meu pe balta xxxxxxxx. S-a dus
omul dotat cu toate cele trebuicioase mamaligi, pachete de nada ("de firma" nu asa oricum),
arome, boillies-uri de 14 feluri, a nadit si-a aruncat lansetele si s-a pus pe asteptat. A
asteptat omul rabdator toata noaptea fara sa aiba macar o singura trasatura. Dimineata linga
el, in stuf, s-a asezat un copil dintr-o localitate apropiata, a aruncat in apa o mana de strot
imputit si a inceput sa scoata la pesti de s-a speriat amicul meu. Spre amiaza vazind ca el tot
nu prinde dupa ce incercase toate momelile, nadele, monturile (chiar a aruncat 2 lansete
langa undita copilului) s-a dus si l-a intrebat pe pusti cu ce da:
-Dom'le aici trebuie sa dai cu bere!
-Cum mai cu bere?
-Cu bere dom'le ca astia aici hranesc pestele cu ce ramane la fabrica de bere.

A doua oara cand s-a dus acolo a framantat omul nada cu bere si a pescuit cu porumb
tinut 2 zile in bere si sa vezi surprize placute! Asta e un caz fericit (cu berea) dar sa vedeti
balti furajate cu gunoi de grajd sau cu faina de oase.

Nu e cazul sa naditi cu arome de fructe intr-o apa rece in care crapii cauta proteine,
incercati mai bine un ulei de peste sau arome de scoici. Invers vara sunt foarte recomandate
aromele de fructe (capsuni, banana etc). Pentru pescarii care privesc boilliesurile ca pe o
minune cereasca: Aflati ca daca nu naditi mai intai puteti sa uitati de aceasta minune.
Degeaba cumparati din piata "5 bilute la 10.000" si va duceti sa dati cu ele unde crapii nu au
vazut in viata lor asa ceva. Crapul trebuie educat. Aveti nevoie de o cantitate mai mare de
boillies (cat mai mare) si de ceva timp liber. Ideal este sa aveti si o apa ceva mai aproape de
casa sa va duceti zilnic sa aruncati minim 1 kg de boillies (o cobra va va ajuta foarte mult) si
abia dupa cca 2 saptamani sa va duceti la pescuit in acea apa.

Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si
momeala si nada ajung exact in acelasi loc dar la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu
poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de
nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu ajutorul cosuletului de nadit
(arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta.

Cosuletul portnada (arcul) - Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se
umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli.

Firul solubil - este foarte potrivit pentru boillie si momeli vegetale. Insirati boillie sau
boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de
montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se didolva si ve-ti avea un pumn de
boillie sau de graunte pe o suprafata de o palma.

Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada
(pasta, boillie, boabe, momeli animale) se introduce in saculet ci montura cu carlig reducand
astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada +
montura!!!

Racheta - Este o teava din plastic (mai nou din carbon) si are in capatul superior o
camera cu aer iar in capatul inferior un sistem de prindere. Se umple racheta cu nada iar in
capatul inferior se face un dop din pasta sau din pamant. Cand este aruncata greutatea
nadei scufunda racehta iar camera cu aer o tine in pozitie verticala. Dupa ce dopul se dizolva
si nada cade racheta se ridica la suprafata. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim
(de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de
mare de nada (pana la 500g).

Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea
locului inaintea partidei de pescuit.

Vaporasul teleghidat - Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul

pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.

Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de cca 1 metru lungime si curbata la capatul
superior. Cu aceasta minune si cu putin antrenament poti arunca boillie (una cate una) la
peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti
sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.

Prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal (canal) puteti folosi prastia de mana
dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este prastia fixa
(pe suport). Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care
va-ti lansat monturile.

Lopata - Nu este vorba de unealta agricola ci de o chestie de forma unei linguri, cam
de marimea a doua palme si cu o coada de 1,5 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada
iar restul depinde de ce vor (sau ce pot) muschii dumneavoastra.
 Nade si momeli utilizate la pescuitul crapului

Dupa cum am vazut in celelalte doua capitolele dedicate pescuitului crapului, crapii sunt
omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie
Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. Tot in categoria exceptiilor
mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura
vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului
sportiv decat in mod accidental - motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor.

Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de
regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. - intregi sau macinate),
aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada
este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut
in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana
naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata
prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza direct pe ac.
La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de
caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea
sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele
bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma simpla
ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o
aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta
prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida
pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de
aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul
de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat
mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ - buletele.

Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": o apa cu alge pline
de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde
intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei
ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana.
In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina
animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta
interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu
PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in
favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta
a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga
speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe
cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..
Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform
prezentarii din tabelul urmator:

Momeli / nade de origine vegetala Momeli de origine animala

 porumbul (de lapte, uscat sau fiert);

Pentru pescuitul crapilor de orice marime:
 graul (uscat sau fiert);
 viermusii (de culoare alba sau roza);
 mazarea;
 libelulele;
 cartoful;
 ramele;
 floarea soarelui;
 greierii;
 castraveti, rosii;

 mamaliga;

 painea; Pentru pescuitul exemplarelor mari si

foarte mari de crap:
 buletele;

 pufuleti.
 lacustele;
Obs:
Experienta a aratat ca rezultate foarte bune se  coropisnita;
pot obtine prin combinarea mai multor nade
 scoicile;
sau momeli. Un exemplu il constituie
amestecul de paine si mamaliga ce poarta
 racii.
numele de cocolos.

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea

acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o
momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau
viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile
lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv
de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de
aceste observatii.

In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de

origine vegetala.

Porumbul
Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o
eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul
 acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla.
Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau
prelucrat prin fierbere/conservare.

Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august,
perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si
in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare.
Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap.
Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de par") trecut prin boaba
gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata
daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de par" (fir de nylon, ata, par de
cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca
se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii
sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata
preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de
generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de
ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu
aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca
nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi
sa-l prepara chiar noi.

O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza
boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din
inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste
atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau
plante aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa
adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic
timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul
lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se
sparga. Boabele "explodate" nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau
momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex,
Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca
momeala insa eu prefer soiul de porumb "mocanesc" care prezinta o boaba neteda, lucioasa,
de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. In alte tari creste un soi
de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub
forma de conserve. De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig, numarul optim de
boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului
(deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin
iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe
pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de
circa 10 cm lungime. Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in
carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca
boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei

de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este
mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

Graul
Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este
foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu
grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul
boabelor de grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul
atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful
Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne
poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete...) nu dau
roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o
alternativa pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.

Buletele
Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului,
putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici
care nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O
caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a
speciilor de pesti pe care dorim sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor
"nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de
digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor
digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de
unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o
digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca
mai des

O alta caracteristica importanta a buletelor este

consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie
sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta
corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult
timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand
crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara
efort prea mare, moment in care se elibereaza un norisor
de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a
consuma momeala. Primavara, buletele pot fi ceva mai
moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se
faca in functie de sezon, de PH-ul apei, de specia de crap
urmarita etc.

Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez,
proteinele de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste
proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a
usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit
obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish
Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste
amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei,
similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru a
da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii
experimentati.
 In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de
specialitate si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi
pregatirea prin mijloace proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj
consta in prospetimea garantata a acestora.

Pentru pescuitul de vara:

Pentru pescuitul de toamna:
 200 g germeni de  100 g boabe de  250 g boabe de porumb;
porumb; porumb;
 200 g seminte de grau;
 100 g seminte grau  200 g semnite
fine; de grau;  150 g canepa prajita si
macinata;
 100 g seminte de  250 g faina
orez fine; grasa de soia;  250 g faina grasa de soia;

 100 g proteine de  200 g faina  150 g proteine de lapte;

lapte; grasa de peste;
 50 g Robin Red pur;
 300 g faina grasa  100 g Bird-Food
de soia; pur;  50 g decorticat de soia;

 150 g amestec  50 g germeni de

seminte pentru grau;
canari;

 50 g seminte de
hamei desalinizata.
....

Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte de
prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. Modul de
preparare este urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se lasa
aluatul la dospit tot cam 15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea moale dar
nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios.

Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar prepararii perisoarelor,
fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor prezentate in figura alaturata. Buletele se
fierb si apoi se aseaza pe o panza pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm
(microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).

Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai

multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care
se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir
ca in figura alaturata. Firul utilizat poate fi un fir dentar.
In cazul buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri
datorita "mascarii" carligului de catre bulete.
 Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita. De mentionat
ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in
combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. Inainte de lansare, dupa caz, putem
folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea
buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. Ori de
cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant.

Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta uleiuri volatile de usturoi (foarte
eficient), coriandru, canepa, anason, chimen, menta, lamaie. Uleiurile pure precum Complex
Oil sunt de asemenea destul de eficiente. Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la
preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala
foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat
ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o
cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se
mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care umecta buletele in tuica
naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de crap; totodata, alcolul (tuica)
favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al buletelui care difuzeaza lent in apa
atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si semintele aromatice. Personal
folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta, seminte de canepa.
Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult mai eficace
decat cele puternic aromate.

Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de
peste-culoare maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. O
categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun
primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag "albitura" care le pot consuma inainte
de venirea crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate,
fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3 minute. Pentru cele nefierte, in
reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf. Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate
satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul Novac).

In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor bulete
flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale utilizand mixturi
cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si Protein Mix, cernute fin,
reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate pot rezista in apa si 24 de ore.
Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de plumb astfel incat densitatea echivalenta sa
fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei.

In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de
pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

Vara, in conditii de nadire grea Toamna

 1 kg Bird Food Mix  1 kg Proteine Mix

 400 g MultiFruits Mix  450 g Bird Food Mix sau CEDE

  450 g MultiFruits Mix
 500 g Carp's
 8-10 ml ulei Indian Spice
 1 lingura de supa stimulator de
 8-10 ml ulei masline
apetit Fish
 200 g Natural Food
 8-10 ml Mega Sweetner
 15-20 ml ulei de canepa
 10-15 ml Scopex
 25-30 ml atractant neutru
 20 ml ulei masline
 8-10 ml Mega Eweetner

Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In
ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este
generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune le-am
inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi.

Ca un ultim sfat, retetele recomandate de noi sunt verificate cu bune rezultate pe balti din
zona Bucurestiului dar suntem convinsi ca pot fi imaginate mult mai multe combinatii, unele
poate chiar mai eficiente, totul depinzand de inspiratia fiecaruia.

Mamaliga
Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea acestei nade
se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor remarcabile obtinute in
pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul rand
crapul.

Mamaliga pentru nada

Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si de
apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana da in
clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se cantitatea de apa
astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau
galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si
macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. In continuare vom adauga
treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita.
Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata
pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in
acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi
adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati
de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel
romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

Mamaliga pentru momeala (patratica)

Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica,
folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa
trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp
de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea
ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar
suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a
mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu
care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !

In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii
depline.

 Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la
fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1
lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de
cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de
malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se
rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres
de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul
respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci,
dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga
pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.
Aceasta poate fi apoi:
o taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;

o facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet

macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata,
mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.

De tinut minte:

 mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le
consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;
 fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu,
deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si
momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala";

 apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana
curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un
vas in aer liber;

 in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina,
deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.
Pescuit la mare - momeli vii

Daca va hotarati sa veniti la mare in concediu sau intr-o scurta vacanta nu uitati sa mergeti si la o
partida de pescuit la malul marii pe digurile de protectie sau printre stabilopozii de beton. Pentru
aceasta aveti nevoie de momeli artificiale sau de momeli vii. Cele mai des folosite sunt totusi momelile
vii si din aceasta categorie fac parte rama de mare, garizii, scoica alba,si neagra, aterina, hamsia.

Rama de mare

Culoare: verzui inchis si maroniu.

Dimensiuni: 2-8 cm, poate ajunge si la 10 cm lungime.
Habitat: traieste in apa marii afundata in zonele
nisipoase.
Pastrare: ramele se pun intr-o cutie se amesteca cu iarba
de mare umeda se pastreaza la frigider sau intr-un loc
intunecos si racoros timp de mai multe zile.
Cum o procuram: se intra in apa la adancimea de 60-80
cm.se sapa la cazma la adancimea de 10-20 cm. iar
bolovanul de nisip se farama pe mal pentru a scoate
rama intreaga ea rupandu-se foarte usor. Este poroasa si are foarte multe picioruse (cili).

Garizii de piatra

Culoare: verde deschis.

Dimensiuni:2-8 cm.lungime.
Habitat: traiesc in apa la mal langa pietre unde este iarba de mare.
Pastrare: garizii se pun intr-o cutie se amesteca cu iarba de mare umeda si se pastreaza la frigider
maxim 12 ore sau intr-un loc racoros si intunecos maxim 6 ore.
Cum ii procuram: se prind cu minciogul la mal plasa avand ochiuri foarte mici.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi si hanusi de mare. De preferat a se pescui cand sunt vii. Acesti
garizi se pot consuma si de catre om fierti si cu sare fiind foarte deliciosi.

Garizii de nisip

Culoare: galbui spre bej deschis.

Dimensiuni: 2-8cm lungime.
Habitat: traiesc in apa marii in zonele nisipoase.
Pastrare: garizii se pun intr-o cutie se amesteca cu iarba de mare umeda si se pastreaza la frigider
maxim 24 ore sau se fierb in apa cu sare si se tin la congelator.
Cum ii procuram: plimbandu-ne prin apa cu minciogul plasa avand ochi foarte mic la adancimea de 20-
100 cm.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi si hanusi de mare. Acesti garizi nu se consuma de catre om avand
foarte mult nisip in ei.
Scoica alba

Culoare: alb.
Dimensiuni: cele mai mari exemplare ajung la 10-15 cm.
Habitat: traieste in nisipul de pe fundul marii.
Pastrare: carnea de scoica proaspata se pune intr-o cutie la congelator sau se fierbe in apa cu sare si se
tine la frigider cateva zile.
Cum o procuram: se aduna dupa malul marii ea fiind adusa de curentii marinii si de valuri.
Folosinta: ca momeala pentru guvizii, hanusi de mare, stavrid.

Scoica neagra-idem ca la scoica alba.

Aterina

Culoare: alb verzui.

Dimensiuni: 5-12 cm.lungime.
Habitat: traieste in bancuri mari in apa marii.
Pastrare: la frigider, proaspata sau sarata in pungi de plastic.
Cum o procuram: se prinde cu plasele de pescuit (navoade) cu ochi foarte mic.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi, hanusi de mare, stavrid, cambula si pentru toate speciile de
peste rapitor din mare. Se poate consuma si de catre om.

Hamsia

Culoare: alb-argintiu.
Dimensiuni: 5-10 cm. lungime.
Habitat: traieste in bancuri mari in apa marii.
Pastrare: la frigider proaspata sau sarata in pungi de plastic.
Cum o procuram: se prinde cu plasele de pescuit (navoade)cu ochi foarte mic.
Folosinta: ca momeala pentru guvizi, stavrid, cambula si pentru toate speciile de pesti rapitorii din
mare. Se poate consuma si de catre om.

“Larvele de libelule” – Chironomus plumons

Autor : George Dascalescu.Publicat la 2003-01-17. 476 vizite.

Denumite în mod eronat "larve de libelulă", aceste larve aparţin de fapt unor insecte numite ţânţăraşi,
din familia Chironomidae, familia Diptera. Din aceeaşi familie fac parte şi ţânţarii şi muştele.
Biologie

Există mai multe specii în cadrul genului Chironomus, variind în mărime de la 2-3 mm până la 20-30
mm lungime. Una dintre cele mai răspândite specii este Chironomus plumosus. Culorile variază în
mare măsură în funcţie de mediul în care trăiesc, întâlnindu-se subspecii de culoare verde, maro şi
chiar neagră.

Pe parcursul dezvoltării lor chironomidele parcurg trei etape, de larvă, pupă şi adult.

Larvele se dezvoltă din ouă minuscule, învelite într-un material gelatinos. Au de obicei o culoare roşu
aprins, datorată abundenţei hemoglobinei din corp (schimburile de gaze cu exteriorul se realizează
prin piele). Capul este negru având ochi, antene şi aparat bucal. Corpul este cilindric, împărţit în
segmente. Picioare au doar pe primul segment al corpului şi pe ultimul. Larvele trăiesc pe fundul
lacurilor şi al râurilor uşor curgătoare, în locurile cu acumulare de material organic, în mâl. Îşi
construiesc în jur un adăpost cilindric din secreţii proprii de unde se hrănesc cu materiile organice din
apropiere.

Odată dezvoltarea larvară terminată, insecta se

ridică la suprafaţă şi se transformă în pupă. În
acest stadiu insecta este cea mai vulnerabilă, fiind
o pradă uşoară pentru peşti şi pasări.

Stadiul de pupă nu durează mult, insecta adultă

părăsind învelişul pentru a se ridica în aer
împreună cu mii de surate ale sale. În aer are loc
şi împerecherea, după care femelele revin la
suprafaţa apei pentru a-şi depune ouăle.

Pescuit

Se pare, după rezultatele obţinute la pescuit, ca aceste insecte sunt deosebit de atrăgătoare pentru
peşti. Speciile de peşti care preferă astfel de larve sunt îndeosebi ciprinidele (babuşca, roşioara,
plătica, obletele) dar şi peştii răpitori în perioada de iarnă (bibanul, ghiborţul).

"Larvele de libelulă" sunt extrem de fragile la folosirea lor la pescuit. Sunt subţiri, şi nu se pretează
decât la cârlige maxim numărul 12. Uneori chiar spinul cârligului le deteriorează, un cârlig fără spin
fiind chiar mai indicat. Mărimea optimă a cârligului (din experienţa personală) este 16-18. Prefer să
folosesc cârlige de culoare roşie, care se camuflează mai bine în buchetul de libelule, sau negre, de
aceeaşi culoare cu a capului libelulei.

Prinderea în cârlig se face puţin înapoia capului. Nu se înşiră pe

cârlig, precum râma, ci se prind transversal. De obicei se prind în
cârlig mai multe "libelule", în buchet.

Fiind foarte fragile sunt rupte de peşti cu mare uşurinţă. De aceea

se prefera folosirea lor în sezoanele mai reci (sfârşitul toamnei –
începutul primăverii), când peştii sunt mai puţin activi.

"Libelulele" le găsim in mâlul de pe fundul bălţilor puţin adânci.

Trecem cu o sită pe deasupra mâlului, luând puţin şi din acesta.
Strecuram apoi bine şi clătim în apă până când în sită vor rămâne
numai libelulele.

Fiind recoltate din apă, tot în apă e bine să le păstram, împreună

cu mâl din care le-am luat. Oricum, nu vor rezista prea mult. Până
la locul de pescuit le ţinem în vată umedă învelită în hârtie, totul aşezat într-o cutie de plastic cu capac,
din care scoatem numai câte libelule ne trebuie pentru următoarea oră de pescuit. La pescuitul la
copcă, iarna, va trebui să băgam cutia într-un buzunar interior al hainei, pentru a nu îngheţa.

Momeli naturale - rama

Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare.
Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot
prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca
pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se recomanda
ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat lasat afara se
zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig.

Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O

rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un
acvariu.

De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din
primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la
racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul in
permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca sunt
verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei. La 2-3
luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie.

Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa
aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe
fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara
momeli.

Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu
gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in
primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene
transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt
extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap.

Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5 cm) si
foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie schimbate.

Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame,
dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija,
deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame.

Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le
inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti.

Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o
culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta,
supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului.

Momeli naturale - viermusii

 Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate în tot
timpul anului, chiar si atunci cand alte momeli naturale nu au efect.

In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm
diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul
obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici.

Cum ii obtinem?

Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati
multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In
plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine
este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara.

Aveti nevoie de cateva cutii de bere si de niste pestisori de la partidele de pescuit anterioare. Taiati
capacul unei cutii de bere si legati cutia de partea superioara cu o sarma. Cu ajutorul acesteia agatati
cutia intr-un loc care sa nu fie in bataia directa a soarelui. Puneti in cutie un pestisor, de preferat cu
burta deschisa. Mustele il vor repera imediat si isi vor depune ouale din care in 1-2 zile vor iesi
viermusii. Pe masura ce acestia se maresc, dati-le sa manance cate un pestisor. Nu le dati mai mult
decat pot manca intr-o zi, pentru ca pestisorul sa nu se strice si sa miroasa. Dupa 3-4 zile viermusii
ajung la 5-6 mm lungime, dimensiune cu care se poate pescui cu ei.

Cum ii pastram?

In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-
3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la
temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai
gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua
saptamani.

MIGRATIA PESTILOR IN LAC

Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin studiat si aproape necunoscut in randul
pescarilor sportivi, fiind cel mai adesea cauza principala a compromiterii unor partide de pescuit in
majoritatea baltilor de ses.

De ce acest studiu de caz ?

Acest studiu de caz l-am abordat pornind de la observatia ca, pescari care au pescuit in aceeasi zi, in
conditii aproape identice dar in locuri diferite intr-o anumita balta, au obtinut rezultate de la
dezastruos la foarte bine. Concluzia a fost clara: pestele tragea doar intr-o zona a baltii, unde pescarii
prindeau in medie 5-7 kg, fata de ceilalti care, cu putin noroc, daca prindeau 1 kg de maruntis.

Care sa fie explicatia ? Migrarea pestilor !

Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg primavara si toamna mii de km pentru a-si gasi
un loc prielnic de supravietuire si reproducere, cu temperaturi blande si hrana din belsug, asa si pestii
cauta acele zone propice supravietuirii. Migrarea pestilor este determinata de instinctul lor de a sta
intr-un loc unde va fi permanent apa in cantitati suficiente, cu temperaturi optime si hrana din belsug.
La cel mai mic semn ca apa are tendinta sa paraseasca albia lacului, pestii cauta imediat o sursa
stabila de apa. Pestii percep modificarea nivelului apei ca o variatie a presiunii, cu deplasarea masei
de apa. La scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre apele mai adanci si mai
sigure. Paradoxal, comportamentul este similar si in cazul scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt
debusolati si vor inceta la un moment dat sa mai manance, aparand un fenomen de migrare a
acestora spre larg.

Cum migreaza pestii ?

Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam corect cauzele. Pestele migreaza cand
temperatura apei iese din limitele normalului, cand este hartuit (de rapitori, braconieri sau de
navodul pescarilor), cand cauta hrana sau cand se modifica nivelul apei, presiunea atmosferica.
Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele spre apele mici, incalzite de soare; in zilele
fierbinti de vara vom cauta pestele in apele adanci si racoroase. Iarna vom pescui tot in apele adanci
unde apa are temperaturi mai ridicate, ajungand pana la +4 C in zonele de fund.

Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant pestele. Se recomanda sa frecventati zonele
nadite constant de alti pescari; pe timp de vant, malul lovit de valuri este mult mai productiv, valurile
aducand cantitati importante de hrana (insecte, seminte, larve etc).

Am ajuns la ultima cauza - variatia nivelului apei - la care adaugam modificarile presiunii atmosferice.
Vom trata cele doua notiuni impreuna deoarece pestele percepe atat variatia presiunii atmosferice
cat si variatia nivelului apei prin intermediul presiunii rezultante.

Presiunea atmosferica determina declansarea migrarii pestilor dinspre mal spre largul lacului sau
invers. Cresterea presiunii atmosferice echivaleaza cu cresterea nivelului apei. In acest caz, al cresterii
presiunii atmosferice, pestele tinde sa vina spre mal dupa cca. 1-2 zile, acolo unde hrana este in
general mai bogata. In cazul scaderii presiunii atmosferice situatia se prezinta invers, pestele migrand
de la mal spre larg, aici responsabil fiind instinctul de conservare care determina pestele sa ramana in
zone sigure, cu apa si hrana din abundenta. Aceasta migrare a pestilor se produce pe directie
perpendiculara cu malul apei. Declansarea instincului de migrare a pestelui are loc la variatii de 2-3
mmHg /24 ore iar normalitatea se poate restabili in cel mult 2 zile.

Jocul apelor !

Migrarea pestilor o reintalnim si in cazul "plimbarii apelor" de catre paznicul piscicol - prietenul Dvs..
Cand apa scade brusc, pestele va migra in cel mult 4-6 ore spre larg, timp in care va inceta sa se mai
hraneasca normal. Normalitatea se va restabili dupa min. 24 ore. La fel se intampla si cand creste apa.
In acest joc al apelor, pestele are un scurt ragaz corespunzator nivelului minim/maxim cand, de
regula, paznicul schimba sensul apei (ridica sau lasa stavilarul). Ca si in cazul presiunii atmosferice,
migrarea datorata jocului apei are loc pe o directie perpendiculara malului, in sensul ca la scaderea
apei pestele iese in larg iar la cresterea acesteia vine spre mal. Din acest motiv este bine sa testati
pestele atat la mal cat si in larg. Incercati sa utilizati lansete cu lungime cat mai mare, preferabil peste
3 m, pentru lanseuri cat mai lungi in caz de nevoie.

Un paradox speculat de pescarii initiati, "cu vechime", este ca atunci cand apa scade si presiunea
atmosferica creste, sau cand apa creste si presiunea scade, ambele simultan si in limite uzuale,
pestele nu mai migreaza avand un apetit ca in zilele lui bune. Desi aceasta situatie se intalneste mai
rar, totusi, prin urmarirea atenta a barometrului si a nivelului apei, se poate profita de situatie. Sper
ca aceste randuri nu sunt citite si de paznicii piscicoli !

Apa scade/creste radical, pestele migreaza dupa alte reguli !

A. Daca concluziile de mai sus erau ceva mai bine cunoscute sau mai usor de intuit, problema se
complica atunci cand nivelul apei scade drastic, cand apa se retrage uneori cu 3-4 m sau mai mult.

In acest caz migrarea pestelui cunoaste doua faze:

1. Intr-o prima faza pestele se indreapta spre larg, cautand apele adanci. Este faza specifica jocului
apei (instrumentul de tortura a pescarilor, aflat la indemana paznicilor);

2. Daca in cca. 2-3 zile nivelul nu se stabilizeaza ci scade continuu, atunci pestele incepe sa migreze in
directia izvoarelor care alimenteaza lacul (spre amonte), urmand axa albiei lacului. Fenomenul este cu
atat mai intens cu cat scaderea apei este mai rapida iar intinderea lacului este mai mica. O data
declansat acest proces, pestele va ramane in amontele lacului saptamani chiar luni de-a randul, cu un
apetit destul de ridicat dupa ce nivelul apei s-a stabilizat la o valoare minima.

In general pescarii nu cunosc aceasta migrare masiva a pestilor si continua sa pescuiasca in zonele din
aval (zonele sudice in speta) si de mijloc, dar cu rezultate din pacate mult mai slabe decat pescarii din
amonte.

B. Cazul opus il constituie cresterea nivelului apei peste cotele medii anuale, pana la capacitatea
maxima a albiei. Atunci asistam la o deplasare a pestilor in toate zonele baltii, uneori cu tendinta de
suprapopulare a zonele din aval, situate aproape de stavilarul care regleaza nivelul apei. Acest lucru
se explica prin antrenarea de catre apa a unei cantitati ridicate de hrana, larve de insecte etc.

ce vor fi purtate de apa pana spre avalul bazinului.

Mai exista si cazul particular al scaderii dirijate a apei la cote minime, inainte de navodire, cand
pestele tinde sa migreze spre amontele baltii. La scuta vreme balta este navodita puternic in zona in
care se concentreaza pestele, respectiv zona de amonte, moment cand pestele se refugiaza in toata

balta, deseori pana in avalul bazinului.

Concluzii

"Balta fara peste" sau "balta cu peste care-ti intra singur in juvelnic" sunt doua mituri pe care nu
trebuie sa le luati prea in serios. Trebuie sa stiti ca va aflati intr-o competitie directa cu pestii si
paznicii piscicoli, care vor "complota" de minune impotriva Dvs., in conditiile in care natura va poate fi
cand aliat - cand adversar. Nu trebuie sa dezarmati dupa primul esec.

Aplicarea observatiilor si concluziilor de mai sus va poate da cu siguranta multe satisfactii, insa trebuie
foarte bine studiat lacul pentru a sti care este nivelul normal al apei, eventual cand a inceput golirea
bazinului si unde sunt situate izvoarele sau gura de alimentare a bazinului, respectiv stavilarul de
deversare a apei. Cunoasterea variatiei presiunii atmosferice din ultimele 2 zile se poate dovedi foarte
utila in numeroase cazuri.

Daca nivelul apei este foarte scazut in raport cu media anului, luati-va sculele si "migrati" spre zona de
amonte.
 Daca nu aveti suficiente informatii despre balta, un sonar cu fascicol ingust va poate fi de mare ajutor
in localizarea bancurilor de peste. Fara sa stiti, aveti insa un aliat natural de nadejde: pasarile
domestice sau salbatice. In mod invariabil, gastele, lebedele sau ratele vor viza cu mare precizie
zonele suprapopulate de peste.

Am verificat in repetate randuri aceasta teorie, a migrarii pestilor, uneori alegand intentionat zonele
"defavorizate"; teoria s-a confirmat in majoritatea cazurilor.

Concluzia: nu va alegeti locul de pescuit la primul ochi de apa care va apare in cale. Cercetati

lacul si orientati-va spre zonele cu sanse teoretice mai mari de a prinde peste. Rezultatele nu vor
intarzia sa apara.

MIGRAŢIA PEŞTILOR DE APĂ DULCE

Cunoaşterea mai amănunţită a drumurilor pe care le întreprind peştii, fiind strâns

legată de urmărirea călătoriilor în diferite medii şi condiţii de viaţă deosebite, ne cere o
prezentare a speciilor de peşti migratori, caracteristici anumitor medii.
Aşa va trebui să trecem în revistă principalele specii de peşti migratori şi categoriile
de ape ce alcătuiesc mediul lor de viaţă şi să descriem fenomenul de migraţie stabilit în
funcţie de specie şi mediu.
Descrierea va începe cu peştii ce nu fac unele deplasări care nu se pot numi chiar
migraţii,în înţelesul strict al cuvântului, deşi deplasările se produccu aceeaşi regularitate
şi datorită aceloraşi stări intime şi funcţii ale peştelui, reproducerea şi nutriţia.Faptul însă
că deplasarea se face în aceleaşi medii şi pe distanţe mai restrânse, a făcut pe unii
oameni de ştiinţă să le numească deplasări locale sau semimigraţii. Considerăm însă că
argumentele nu sunt valabile şi că migraţia nu este în funcţie de distanţă ci de faptul că
peştele este silit, la un moment dat, să părăsescă locul său obişnuit de cantonare şi să
pornească în căutare unui alt biotop, cu condiţii deosebite, pentru a-şi desăvârşi un act
vital, indiferent de distanţa pe care o parcurge. Noţiunea de migraţie cuprinde toate
călătoriile şi deplasările pe care le fac peştii cu scopul amintit.
 Ţinând cont de cele afirmate, putem considera, ca migratori locali o serie de peşti
de apă dulce, ce se deplaseză în aceelaşi mediu,părăsind,periodic,lcurile lor de
cantonare şi iernat spre a-şi desăvârşi actul reproducerii, fie în locurile cu apă mai bine
oxigenată, mai limpede şi rece, fie în regiunile mai încălzite de razele binefăcătoare ale
soarelui, unde se dezvoltă o hrană abundentă pentru progenitură. De aceea ar trebui să
mergem pe cursul unei ape de la izvoare sau din creştet de munte şi până la vărsarea în
fluviu şi de aici în mare, urmrind şi lunca sa inundabilă şi decriind deplasările pentru
reproducere şi hrană a peştilor în mediile acestea, atâ de variate. Migraţiile locale ale
peştilor de apă dulce, în aceelaşi mediu,sunt mai toate migraţii de reproducere.
MIGRATORII LOCALI AI APELOR DE MUNTE ŞI DE COLINE

Printre peştii cu acest nume de “migratori locali ai apelor de munte “ cităm pe cei
din familia păstrăvului de munte (salomonidele). Ei cantonează de obicei în regiunea
cursului superior al unui rîu, unde apa este repede şi bine oxigenată, cu temperaturi
scăzute şi uniforme, prezentând mici variaţii de la vară la iarnă.

Dintre toate salmonidele apelor de munte numai păstrăvul intră în categoria

migratorilor locali ai acestor ape.O dată cu venirea toamnei, păstrăvii se transformă
încet, încet, din fiinţe pline de neastâmpăr în peşti liniştiţi. Ei încep să-şi piardă pofta de
mâncare şi se pregătesc pentru cea mai importantă etapă a vieţii lor, boiştea sau
reproducerea. În popor, la noi la munte, se face o strânsă legăturăîntre desfrunzirea
copacilor toamna şi începerea reproducerii la păstrăv. De la sfârşitul lunii octombrie
până în decembrie, păstrăvii maturi sexual îşi depun icrele, către izvoarele râului.Ei
întreprind o călătorie cu adevărat de nuntă, de mai mici proporţii.Femelele şi bărbătuşii,
viu coloraţi, primesc în faţă tot curentul apei tumultoase de munte şi pornesc,în cârduri,
până la apa celor mai mici pâraie. Masculul este de obicei mai împodobit decât
femela.Petele roşii de pe corp se aprind ca sângele iar falca inferioară devine mai
proeminentă decât cea superioară.
 Păstrăvii se urcă cu o vigoare de necrezut, înfruntă curentul, sar obstacole de
peste 1 m înălţime, făcute de opritori, arcuindu-şi corpul şi gonesc flămânzi mai departe
spre apele mici, înspumate de repezişuri, ale celor mai mici pâraie.Transformările
corpului, ca o consecinţă a elaborării hormonilor sexuali,în timpul maturării icrelor şi
lapţilor, accelerează arderile în organism şi de aici,probabil, nevoia unui schib
respiratoriu mai accelerat, într-un mediu mai bogat în oxigen.Aceasta ar fi una din
explidaţiile migraţiei lor de reproducere.În această migraţie,masculii, mai zvelţi şi mai
îndrăzneţi, pornesc înainte, în timp ce femelele, mai greoaie din cauza abdomenului plin
cu icre, sosesc mai târziu.În creştet de munte începe depunerea icrelor.După aceasta ei
sunt mânaţi la vale, într-o migrîie pasivă, de curentul apei, pâna la locurile de unde au
plecat.Apele mai adânci şi mai puţin tumultoase ale locurilor de viaţă paşnică şi de
hrană, îi primesc ca pe nişte suferinzi, le înlătură amorţeala şi le redau vioiciunea din
trecut.

Drumul acesta făcut de aceşti stăpânitori ai apelor de munte, îl vom vedea cu

consecinţe mult mai tragice la salmonidele de mare-somonii.

Dacă coborâm către cursul mijlociu al râului, ce brăzdează regiunile de coline, apa
îşi potoleşte cursul şi putem pătrunde într-un alt domeniu de viaţă.Zona acesta se poate
denumi cu adevărat zona scobarului spre deosebire de regiunea de munte a cursului,
denumită zona salmonidelor.

Scobarul sau poduţul, cum I se mai spune în mai toată Transilvania, locuieşte
permanent în regiunea cursului mijlociu chiar şi în timpul iernii, alături de un peşte
sedentar,mreana vînătă,mai des întâlnită decât mreana propriu-zisă.

Alături de scobr, porneşte din regiunile nisipoase ale cursului inferior,în imediata
vecinătate a zonei scobarului, mrena.Ea urcă pe râurile cu fundul nisipos, pentru
reproducere, până unde valea crestează poalele muntelui.Migraţia mrenei nu este atât
de bine conturată ca ceea a scobarului.Urcuşul mrenelor începe în cursul lunii aprilie,
când ele părăsesc viaţa solitară şi se cârduiesc pentru a înfrunta curentul apei, fără a
pleca prea departe.

În timpul deplasărilor şi depunerii icrelor, reproducătorii nu se hrănesc, ca la mai

toate speciile de peşti.

Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin studiat si

aproape necunoscut in randul pescarilor sportivi, fiind cel mai adesea
cauza principala a compromiterii unor partide de pescuit in majoritatea
baltilor de sesDe ce acest studiu de caz ?

Acest studiu de caz l-am abordat pornind de la observatia ca, pescari

care au pescuit in aceeasi zi, in conditii aproape identice dar in
locuri diferite intr-o anumita balta, au obtinut rezultate de la
dezastruos la foarte bine. Concluzia a fost clara: pestele tragea doar
intr-o zona a baltii, unde pescarii prindeau in medie 5-7 kg, fata de
ceilalti care, cu putin noroc, daca prindeau 1 kg de maruntis.

Care sa fie explicatia ? Migrarea pestilor !

Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg primavara si toamna

mii de km pentru a-si gasi un loc prielnic de supravietuire si
reproducere, cu temperaturi blande si hrana din belsug, asa si pestii
cauta acele zone propice supravietuirii. Migrarea pestilor este
determinata de instinctul lor de a sta intr-un loc unde va fi permanent
apa in cantitati suficiente, cu temperaturi optime si hrana din belsug.
La cel mai mic semn ca apa are tendinta sa paraseasca albia lacului,
pestii cauta imediat o sursa stabila de apa. Pestii percep modificarea
nivelului apei ca o variatie a presiunii, cu deplasarea masei de apa. La
scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre apele mai
adanci si mai sigure. Paradoxal, comportamentul este similar si in cazul
scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt debusolati si vor inceta la
un moment dat sa mai manance, aparand un fenomen de migrare a acestora
spre larg.

Cum migreaza pestii ?

Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam corect cauzele.

Pestele migreaza cand temperatura apei iese din limitele normalului,
cand este hartuit (de rapitori, braconieri sau de navodul pescarilor),
cand cauta hrana sau cand se modifica nivelul apei, presiunea
atmosferica.

Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele spre apele mici,

incalzite de soare; in zilele fierbinti de vara vom cauta pestele in
apele adanci si racoroase. Iarna vom pescui tot in apele adanci unde apa
are temperaturi mai ridicate, ajungand pana la +4 C in zonele de fund.

Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant pestele. Se

recomanda sa frecventati zonele nadite constant de alti pescari; pe timp
de vant, malul lovit de valuri este mult mai productiv, valurile aducand
cantitati importante de hrana (insecte, seminte, larve etc).
Folosirea momitoarelor este recomandata in pescuitul fiecarei specii de pesti pasnici, in special pentru
lanseurile lungi. Metoda feeder reprezinta pescuitul cu echipamente sensibile la distante mari,
momitoarele feeder sunt usoare, marimea medie fiind de 15 - 35g dar exista si pana la dimensiunea
de 80g, pentru utilizare in ape curgatoare. Incarcatura clasica pentru aceste cosulete este o nada fina
cu amestec de viermuti sau pinki ( larva unei alte specii de musca, pinki fiind mai mic si mai solid
decat viermusul, cel mai este gasit de culoare rosie). Momitoarele Feeder se grupeaza in doua
categorii, putand vorbi astfel de momitoare inchise sau deschise, ambele putand fi folosite atat pe ape
curgatoare cat si pe lacuri. Momitoarele deschise, dupa ce le-am umplut cu nada dorita, in combinatie
cu seminte de canepa, larve si altele vor primi cate un dop de pamant pe ambele parti, regland astfel
greutea cosului incarcat dupa actiunea lansetei si totodata, prin dizolvarea acestor dopuri, golirea
continutului este mai rapida. Golirea continutului poate fi accelerata daca, dupa cateva minute dupa ce
cosul s-a asezat pe fundul apei, tragem hotarat de fir miscand astfel cosul din loc (dar cu atentie sa nu
zmucim prea tare pentru ca ne putem trezi cu carligul la cativa metri de locul momit). Unele cosuri sunt
dotate cu lamele de plumb, care pot fi schimbate coform greutatii dorite.

Cosurile inchise elibereaza uniform nada cu care au fost umplute, asigurand o momire eficienta chiar
si pentru un timp mai indelungat. La aceste modele putem folosi o cantitate mai mare de arome sau
atractanti ( aromele lichide PROFI) pentru ca nada nu va fi eliberata dintr-o data ci, datorita curentilor
din apa, se va goli aproape uniform prin gaurile cosului.

Momitoarele feeder pot fi montate fix, la capatul firului principal, sau culisante, intre doua blocaje.
Alegerea greutatii ideale depinde de distanta la care dorim sa pescuim precum si de curenti, daca este
vorba de o apa curgatoare. In ultimul caz sensibilitatea metodei, adica grosimea firului ales este
esentiala pentru ca putem tine cosul si astfel toata montura neschimbata folosind momitor de 40g cu
un fir de 0,25 sau vom reusi aceeasi performanta si cu un cos de 20g daca grosimea firului folosit este
doar de 0,18.

Pentru sesizarea trasaturii putem folosi bambine usoare, dar ne putem orienta si dupa miscarea
varfului, lansetele feeder fiind special concepute pentru aceasta metoda.

Despre simturile pestilor

Vazul

Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului omenesc, fiind insa fara
pleoape.Cristalinul este sferic si neacomodabil in raport cu raport cu distantele, acest
neajuns,impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de tulburare al apei,
reduc acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea vizuala depinde si de dimensiunea ochilor : Somnul
si anghila, cu ochi disproportionat de mici sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe
satisfacator unele culori elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme ale
obiectelor. Campul vizual este foarte mare, dar vederea binoculara se reduce la un unghi
foarte mic si se mareste intrucatva prin micile deplasari alternative, laterale ale capului
pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si imagini din mediul aerian, cand
suprafata apei este linistita.

Auzul
Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la
variatiile lor de intensitate si tonalitate. S-a dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie pentru ai
speria pe dusmani, fie in timpul reproducerii - pentru apropierea sexelor. Sursele de emisie a
acestor sunete sunt : vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale, dintii faringieni sau
maxilari.

Mirosul si gustul

La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali
implantati in buze si pe cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii
olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu
exteriorul, prin doua canale la unele specii, ce permit formarea unui curent permanent de apa,
ca la stiuca si scrumbia de Dunare. La mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are
un fel de cornet care inlesneste formarea curentului de apa.

Simtul tactil

Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales in
zona capului, ale caror celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele - presiunea. Unele
specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile - mustatile; somnul si chiar crapul percep
natura obiectelor intalnite, pipaindu-le cu ajutorul lor.

Perceptia laterala

Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important
pentru orientare. Organul acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are aspectul
unei linii mai colorate, desenata punctat de-a lungul flancurilor. In afara orientarii generale,
linia laterala permite localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a eventualilor dusmani
si, in acelasi timp, evitarea unui obstacol marunt, prin inregistrarea ecoului reflectat al
vibratiei provocate de miscarea pestelui.

Despre aditivii pentru pescuit

23,11,2006
Scris de Florin Coita

În ultimii ani, aşa cum bine aţi putut remarca, au apărut şi pe piaţa românească,
numeroase produse pentru pescuit pe care le putem numi specialităţi: momeli, nade,
aditivi, etc. Gama acestora este atât de mare, încât nu mai ştim ce şi cum să folosim.
Multă lume refuză să cumpere pliculeţul de aditiv din magazinele de specialitate, pentru
că, în neştiinţă de cauză, acest plic nu dă rezultate.
Pescarii (unii) adaugă la o anumită cantitate de nadă 50-100 de grame de aditiv, pe
care-l introduc înainte de umectare. Total greşit. Aditivul are rolul de a apela mai rapid
peştii şi de a-i ţine pe loc fără să-i pierdem. În acest caz el trebuie folosit respectând
anumite reguli, altfel rezultatele sunt nule.
Dacă nada pe care o folosiţi la o partidă de pescuit este prea multă (ex. 4-5 kg) şi
adăugăm 100 de grame de aditiv, nu vom obţine nici un rezultat. Pentru a nu mai avea
probleme de acest gen, voi încerca să vă explic cum se foloseşte aditivul. În primul rând
el trebuie să ajungă ultimul în nadă. Cum? Am explicat şi în articolele anterioare că el
trebuie introdus la sfârşit, înainte de a face prima nădire. Asta după ce nada este
umectată şi gata de a fi aruncată în apă.
La o cantitate de 3-3,5 kilograme de nadă este necesar un plic întreg de 250 de grame
de aditiv (doar la caras putem fi mai zgârciţi, folosind la 4-5 kg doar un pliculeţ). După
introducerea lui nu mai adăugaţi apă, mai bine udaţi nada un pic mai mult înainte. Dar
nu exageraţi, un pic mai mult însemnând 100-150 ml.
De ce îl introducem la sfârşit şi de ce nu mai adăugăm apă peste? Pentru că odată ce am
nădit, aditivul, nefiind umectat, este primul care „iese“ din nadă, împrăştiindu-se rapid şi
apelând peştii prin mirosul frumos pe care îl emană, aducându-i astfel pe nadă. Dacă
este introdus înainte de umectare, el iese foarte greu, nemaiavând nici un rol. Ba mai
mult, existând şi nade care miroase foarte frumos, totul se dă peste cap.
Aditivii mei preferaţi sunt „SUPER- BREMIX şi „CARPIX“ de la firma „SENSAS“, dar şi
„caramelul“ de la firma „MARCEL VAN DEN EYNDE“. Îi aveţi în imaginile alăturate, graţie
amabilităţii domnului Arcadie Mariaşi, patronul magazinului „Fish Line“, str. A. Şaguna nr.
154, acolo unde-i puteţi achiziţiona, alături de o gamă variată de produse pentru pescuit
la un preţ foarte bun. Produsele care v-au asigurat succesul la o partidă de pescuit şi nu
le mai găsiţi pe piaţă pot fi comandate aici şi le veţi primi în cel mai scurt timp.
O altă recomandare de care trebuie să ţineţi seama! Aveţi grijă să nu încurcaţi aditivul
praf cu cel lichid, care se foloseşte cu totul diferit. Acesta se pune la început, fiind
introdus în apa pe care o folosim la udarea nadei. Aici, la o cantitate de 3-4 kg de nadă
folosim aproximativ 1-1,2 litri de apă. Aditivul lichid se introduce în această apă, cam
jumătate de bidon (1 bidon = 500 ml). Eu folosesc la 80 % dintre momeli TTX (turtă de
porumb). Apa împreună cu aditivul lichid le introduc peste TTX seara, pentru a înmuia
mai bine turta şi a permite pătrunderea aditivului.
Atenţie, aditivele lichide sunt de mai multe feluri, pentru specii de peşte, de exemplu nu
folosiţi aditiv lichid pentru babuşcă la plătică, nu o să aveţi nici un rezultat. Se utilizează
numai pentru speciile de peşti pentru care este indicat. Puteţi folosi (chiar este indicat) şi
lichid şi praf.
Sperând că v-am ajutat, vă ofer o reţetă de nadă extraordinară la pescuitul de zi cu zi la
plută, pe care o puteţi găsi la finalul materialului.
Până la viitoarea întâlnire, „hai trăiţi“ şi fir întins.

Reţeta pentru nadă

3 kg LANTOS (PORKOLT prăjit)
1 kg ETANG (firma SENSAS)
1kg TTX
1 aditiv lichid BRASEM – SENSAS (250 ml)
1 aditiv praf caramel pentru ape stătătoare
1 aditiv SUPER BREMIX pentru ape curgătoare

Crap la suprafata
__Este o metoda de a veni crapului de hac atunci cand caldura excesiva il face sa se hraneasca
la suprafata, ignorand momelile noastre lasata in adancurile apei.
__Montura este una relativ simpla si este alcatuita dintr-o pluta intr-un fel spaciala, gasita pe
piata sub numele de "Carp controler" (pluta, control pentru crap), un opritor de cauciuc si un
ac nr. 8. Este introdusa pluta pe fir, care trebuie sa fie unul rezistent, apoi opritorul (sau un
vartej), si la o lungime de 50-60 cm. se leaga acul. Momeala folosita este una plutitoare,
rezistenta la inmuiere, inmuiere care se face inainte de aruncare pentru a adauga un plus de
greutate necesara aruncarii. Atasarea momelii de ac se face fie ca pe mamaliga fie cu un fir de
par.
__Important este sa ungeti portiunea de fir dintre pluta si ac pentru ca aceasta sa stea la
suprafata. O puteti unge fie cu ulei de bucatarie fie cu un ulei sau o substanta uleioasa
speciala, eventual cu aroma.

Fir de par
__Este o montura foarte cunoscuta de craparii din intreaga lume si de aceea voi fi scurt in
legatura cu ea.
__Stiindu-se faptul ca, crapul se hraneste prin "soarbere" aceasta metoda este foarte eficienta,
deoarece acul este absorbit de peste in momentul cand aceste absoarbe momeala, respectiv
boilies, patratica de mamaliga, porumb, etc., ne fiind simtit in momeala facand ca aceasta sa fie
respinsa de el. Exista noduri speciale pentru legarea acului astfel incat sa ramaneti cu "firul de
par" comun cu forfacul, insa se poate face nod obisnuit acului si la el se va atasa un fir de
preferinta textil. Momeala eate gaurita iar "firul de par" este trecut prin interiorul aceateia,
capatul este inodat astfel incat momeala sa nu paraseasca firul.

Crap la fund
__Cei mai multi pescari cauta crapul pe fundul apei si pentru ei, dar si pentru restul pescarilor
aceasta montura poate sa creeze satisfactii.
__Pentru a realiza aceasta montura aveti nevoie de un tub antinod, un plumb culisant, un tub
de cauciuc, un vartej si un ac. Marimile le decideti dumneavoastra in functie de balta si pestele
pe care aceasta obisnuieste sa-l ofere. Pe firul principal care pentru crap este de obicei ceva
mai gros este introdus un tub anti-nod de circa 15 cm., apoi introduceti un tub de cauciuc de 1-
2 cm. in care tubul anti-nod sa intre perfect. Urmatorul pas este sa atasati plumbul si apoi
legati capatul de un vartej. Acul va avea atasat un "fir de par" si se va lega printr-un forfac de
vartej. pentru a finaliza montura tubul antinod este introdus in tubul de cauciuc.

Mreana la pluta
__Montura este una de rau si este destinata pescuitului la mreana.
__Este compusa dintr-o pluta pe cat se poate ca cea din imaginea de mai jos, alice de plumb si
un ac in functie de pestele din zona. Pluta se prinde atat aproape de extremitatea superioara
cat si le extremitatea inferioara cu doua varnisuri de cauciuc. Acul se leaga direct pe camp,
renuntandu-se la forfac, iar alicele de plumb se ataseaza la aproximativ 10 cm. de ac pentru a
face fata curentului. Momeala folosite poate fi carne, buchet de viermi, rama, sau in caz de apa
usor tulbure se poate folosi cascavalul.

pagina anterioara [1] [2] pagina urmatoare

Carlige CRAP

Carligele: Carligele speciale de pescuit la crap sunt negre, gri, verzi (niciodata aurii) si
nu au paleta, au ochet. Gama de modele este foarte larga si in functie de momeala folosita
exista si forma dedicata. Discutam despre asta mai pe larg la monturi si tehnici de pescuit.

Carlig rotund, tija de lungime medie, ochet drept, varful spre

interior, forjat, varful putin inclinat fata de tija (Faultless).
Asa cum ii spune si numele este un carlig cu care nu dai
gres. Este foarte recomandat pentru boillies normal si boabe
de porumb.
 Carlig semirotund, tija lunga, ochet drept, varf drept, plat.
Excelent pentru boillies (sau alte momeli) flotante, se
preteaza f bine la prezentarea momelilor legate cu elastic de
carlig.

Carlig rotund, tija extra lunga, ochet spre interior, vf drept,

plat.Foarte bun pentru momeli flotante, legate cu elastic sau
pe rig. Tija lunga creaza un bun balans la aspirarea momelii
si intoarce carligul in gura pestelui favorizand inteparea

Curbura (?!?) triunghiulara, ochet drept (Killer). Asa cum ii

spune si numele este “ucigas”, nu rateaza nimic, orice peste
care “gusta” un asemena carlig e gata intepat.Merge f bine
la rig pentru boabe de grau iar eu l-am folosit acum 2 ani la
crapi in jur de 1kg (la balta Colacu, unde contrar spuselor
paznicului toti pestii pe care i-am vazut prinsi nu depaseau
1,5 kg) cu momeala 1 boaba de porumb (conserva) in carlig,
chiar langa ochet si un puffi (sunt unii mari cu diam cam de
8 – 10 mm) legat cu elastic chiar pe coltul curburii (!!!).

Are o curbura ciudata, semirotund (sau mai degraba

semioval) cu un unghi la baza varfului (Perfection).Mai multe
firme fabrica acest model, eu am pescuit cu cel facut de
Ashima si pot sa va spun ca indiferent de montura si
momeala folosita nu am avut rateuri (mai multe ca de
obicei).

Denumire: CARAS (Carassius auratus gibelio)

Familia: Ciprinide.
Denumire populara: caras, caras argintiu, caracuda argintie, caracuda alba, argentina, caras-
florat, etc.
Raspandire pe glob: Provine din Asia Orientala, fiind mai raspandit in China si Japonia. Este
aclimatizat in toate tarile Europei.
Raspandire in Romania: In toate raurile si lacurile de ses, in Delta si in Dunare.
Caracteristici principale:
__-Dimensiuni:
_______-Lungime: 15 - 20 cm (exceptional 40 cm)
_______-Greutate: 200 - 300g (exceptional 2,5 kg)
__-Aspect: Descrierea acestui peste nu stiu daca are vreun rost, dar totusi am sa o fac.
Asemanarea cu, caracuda ii face pe unii sa ii cofunde, insa carasul atinge talii mai mairi si are o
coloratie diferita. Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate, de culoare cenusie-
negricios- albastruie, care devine pe flancuri cenusiu-argintie cu usoare reflexe aurii, apoi
argintie curat. Culorile sunt mai inchise sau mai deschise in functie de mediul, mai luminat sau
mai putin luminat, in care traieste. Corpul este alungit, cap scurt, solzi mari si grosi, bine fixati.
__-Mod de viata: Prefera locurile cu vegetatie si fund malos, traind in aceleasi biotipuri cu
caracuda. Curios la acest peste faptul ca toate exemplarele de peste 15 cm sunt femele. Sub
aceasta talie sunt si masculi in proportie de circa 50%, insa din a doua vara se pare ca acestia
devin femele. Se credea ca icrele lor sunt fecundate de crap si carasul auriu, si ca acesta ar fi o
incrucisare intre acestia insa este o specie bine definita.
__-Se hraneste cu: organisme vegetale si animale, pureci de balta, larve de insecte, viermi, icre
de peste, etc.
__-Durata de viata:
Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu undita cu pluta sau cu greutate la fundul apei.
Este un pescuit de finete, muscatura lui fiind delicata.
Valoare gastronomica: Carnea este gustoasa, dulce.
Dimensiunea minima legala: 15 cm.

Boabe de porumb

Porumbul nou, cu lapte sau porumbul fiert si conservat cu aroma de vanilie,

anason etc. este o momeala foarte frecvent utilizata la pescuitul carasului, la
platica sau pentru alte specii de pesti pasnici, fiind nelipsit la pescuitul
crapului. Conform statisticilor, porumbul reprezinta cea mai eficienta momeala
si nada pentru pescuitul crapului fiind la indemina oricui si la pret foarte
scazut. Exista mai multe moduri de fixare a boabelor de porumb in ac, cea mai
eficienta fiind cea numita "la fir de par".

Va propunem in continuare o modalitate de fixare a boabelor pe firul de par.

Pentru aceasta se alege un ac nr. 2-4, care se leaga cu un fir textil (0.15-0.2) ca
in figura alaturata. De remarcat ca firului legat i se va lasa o prelungire de circa
8 cm la extremitate realizindu-se o bucla cu diametrul de 1-2 mm. Lungimea
prelungirii trebuie sa fie in final de circa 5-6 cm de la curbura acului in jos. Cu
ajutorul unui ac (iglite) se fixeaza trei boabe astfel incit de la curbura pina la
prima boaba sa ramina 2-3 cm. Apoi se retrage iglita puninduse in bucla
terminala un opritor din varnis, elastic sau chiar un segment scurt dintr-un
betisor.
Denumire: BIBANUL (Perca fluviatilis)
Familia: Percide.
Denumire populara: biban, asprisor, baboi, baboi ghebos, bosman, bubuioc, bonduras,
costrus, ghiban, ghebus, zbors.
Raspandire pe glob: In toate apele europene cu exceptia portugaliei, Greciei, sudul Italiei
precum si vestul peninsulei Balcanice, in Asia de nord.
Raspandire in Romania: In toate apele, incepand din zona unde traieste scobarul, pana la
Marea Neagra.
Caracteristici principale:
__-Dimensiuni:
______-Lungime: 30 - 35 cm (exeptional 50 - 60 cm)
______-Greutate: 200 - 500 g (exceptional 2 - 5 kg)
__-Aspect: Corp robust, solzii marunti, asprii si bine inplantatiin tegument. Dinti marunti si
ascutiti pe ambele maxilare. Bibanul prezinta tepi pe placile operculelor si pe dorsala
anterioara. Pe spate are culoare verde-cenusiu ajuncand spre un verde-negricios, pe flancuri
este verde cu reflexe aramii, burta fiind cenusiu alburie, sau chiar galbena. Corpul prezinta
intre cinci si noua dungi verticale mai inchise ce coboara de pe spate spre burta. Inotatoarele
ventrale sunt galbui, iar celelalte sunt rosii.
__-Mod de viata: Traieste in apele dulci ca si in cele salmastre. Prefera apele limpezi cu fundul
acopreit de vegetatie, lin curgatoare, si de aceea il vom gasi mai mult in lacuri si balti, insa
traieste si in rauri, Este un peste lacom si prefera hrana vie. Acesta se hraneste tot timpul
anului . In general acesta sta la loc de panda radacini, copaci, picioare de pod, ochiurile din
stuf etc. Cei mai mici vaneaza in bancuri intre ape, iar cei mai batrani vaneaza spre fund unde
traiesc solitari.
__-Se hraneste cu: insecte, larve, rame, vermusi, melci, pestisori, icrele altor pesti, cam totate
vietuitoarele acvatice care ii intre in gura, chiar si proprii sai pui, insa nu va speriati daca
prindeti un biban stiind ca a-ti pus mamaliga in carlig.
__-Durata de viata: 12 - 13 ani.
Pescuitul sportiv: Se pescuieste tot anul, folosind diferite metode. Poate fi pescuit cu pluta, cu
plumb pe fundul apei, cu lingurite rotative sau oscilante, cu twistere, cu wobler, iarna rezultate
bune da dandineta. La pluta se foloseste nailon de 0,18-0,20, si carlige nr. 8-10. In cazul folosirii
moelilor artificiale indicate ar fi dimensiunile urmatoare: lingurita rotativa cu paleta de 2-3 cm si
carlig triplu de 7-9, pestisorul artificial (de culoare rosie sau portocalie) nu mai mare de 5 cm cu
carlige de 7-9.
Valoare gastronomica: Carne alba, gustoasa, cu putine oase. Dificil de curatat de solzi (prin
oparire, prajire). Se consuma fileuri prajite sau peste intreg saramura. Da gust bun ciorbei de
peste.
Dimensiunea minima legala: 12 cm.
Denumire: AVATUL (Aspius aspius)
Familia: Ciprinide
Denumire populara: avat, aun, boulean, butoi, fat, hant, peste lup, vanator, vulcan, vrespe,
Raspandire pe glob: Centrul si estul Europei, Benelux
Raspandire in Romania: In Dunare, in garlele si baltile limitrofe Dunarii, prut, somes, Cris, Tisa,
Bega, Timis
Caracteristici principale:
__-Dimensiuni:
_______-Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 1m)
_______-Greutate: 4 - 7 kg (exceptional 15 kg)
__-Aspect: trup alungit, zvelt usor comprimat lateral, capul conic, gura mare, taiata oblic in
sus, falca de jos mai iesita, solzi marunti si doua siruri de dinti ascutiti in fundul gurii. Pe spate
este negru-albastrui, pe coaste albastrui-alb, iar pe burta, alb ca zapada. Aripioara dorsala si
coada bat spre vanat, iar celelalte spre rosu.
__-Mod de viata: traieste in toate raurile de ses, insa urca si pana in regiunea desisurilor; ii plac
apele clare si repezi, dar il intalnim si in lacurile si baltile adanci, cu fundul nisipos si pietros.
Vaneaza aproape numai la suprafata si numai ziua, in special la rasarit si la apus.
__-Se hraneste cu: pesti de talie mica, prefera obletele
__-Durata de viata:
Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu musca artificiala mare, aruncata la 30 - 40 cm si
recuperata la suprafata. Se mai pot folosi lingurite rotative sau blinkere, pestisori vii sau morti,
rame mari, cozi de rac. Atacul este brutal, opunand rezistenta mare la inceput cedand spre
final.
Valoare gastronomica: Carne fina, gustoasa, insa cu oase multe.
Dimensiunea minima legala: 30 cm.

TRUCURI

1. Crapul prefera sa muste mai bine primavara si toamna pana in

 noiembrie, daca e cald.
2. Nu musca cand scade apa, nici cand e furtuna, dar ii place o ploaie
calma fara scaderi mari de presiune.
La schimbari bruste de presiune de asemenea nu musca.
3. Nu musca nici cand e seceta, si anume, intre orele de vara 9-17.
Acest fapt e datorat lipsei de oxigen din apa, cand sta la umbra la
stuf.
4. Este sensibil si nu musca , la fel ca orice peste, cand e zgomot sau
cand purtam haine colorate,(in cazurile cand ne poate observa din
apa).
5. Este mai flamand primavara si toamna , cand a cazut vegetatia
submersa.
6. Musca foarte bine dupa o ploaie sau furtuna pe vreme senina si in
special cand bate soarele, pe care il prefera in astfel de conditii.
7. Musca bine cand apa creste lin, in revarsarile de ape care s-au
linistit de tulbureala.
8. Este foarte sensibil la nadirea dulce.
9. In general trebuie plasata momeala exact pe fundul apei, iar daca
e mal prafos, ceva mai sus.
10.Crapul tanar pana la un an umbla mult si musca ceva mai sus. Deci
vom plasa momeala la un lat de palma de fund atunci cand pescuim cu
pluta.
11. In rauri crapii musca pana la prima racire brusca a apei. De
asemenea si in iazurile putin adanci. In apele
adanci si la stavilare crapii musca uneori pana la jumatatea lunii
noiembrie.
12. Ii place sa apuce momeala atunci cand adie vantul si s-au format
valuri de intensitate mai mica sau chiar mai mare. Personal, de multe
ori mi s-a intamplat sa am trasatura pe apa linistita atunci cand se
formau valuri la suprafata apei, deasupra momelii, exact in timpul in
care trecea barca pneumatica a colegului de pescuit, sau cand trecea
un innotator ( in cazul in care momeala era pe fundul apei intr-un loc
cu cel putin 1,8 - 2m adancime.
13. Mananca foarte bine noaptea, dar atunci pescuitul este interzis.

La pescuit pe timp de vint

------------------------------------------------------------------------

Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul,

provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi

conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu

influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si

momeala.

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul

patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau

neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de

ploaie). Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine

ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci

cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul

cu peste.

Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este

evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta

acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului transformind-o in

aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint

veti dori sa aveti noroc de vint. Pe timp de vint s-a constatat ca pestii

circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii

mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea

vintului.

Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine

pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind

"calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de

urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea

vintului. In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe

suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata

apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria

acesteia (spre mal, spre larg, stinga-dreapta). Acesta este indicatorul

fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa

determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor

de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate

fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si

experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul. De asemenea,

retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea

distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele

este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom

analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca

o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf sibtire.

Vint din spate

In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca

vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in

toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara

"vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa

pescuitului.

Vint din fata

In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita

firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii

sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde
se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana

mai multa decit in larg.Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar

varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita.

Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false,

datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu

este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor

intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim

varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in

pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de

furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar

pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii

Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati

virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona

cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime

agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub

acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul

vintului
Pescuitul stiucii cu peste viu

Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in

tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut

al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in

muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu

mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de

intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului

(pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).

Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea

protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata.

In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele

pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale

"ancorei". Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu

un brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia

sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in echer cu

momeala vie este de asemenea excelenta.

Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii,

se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna

fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:

1. Se tine pestele cu capul spre noi;

 2. Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;

3. Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina

cind ochetele iese afara;

4. Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare

Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si

fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi

de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in

actiune lingurile metalice.

Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:

Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.

Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia,

Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.

Retinem ca:

o Recuperarea lenta este cheia succesului;

o Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:

o Paletele lungi convin in ape curgatoare;

o Paletele late se comporta excelent in curenti slabi;

o Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri linistite;

 o La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;

Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model universal;

pentru curenti puternici cca. 70 gr.

Retinem ca:

o Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si

maturarile laterale ale nalucii;

o Cercetati zonele transversale si aval - transversale in raport cu

malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament maxim.

Autor: Iancu Horia - Bucurestilui puternic.