DIMENSIUNI MINIME LEGALE..............................................................................................................................................

2
CALENDARUL PESCARULUI..................................................................................................................................................3
MARIMI ANGLO-SAXONE IN PESCUITUL SPORTIV........................................................................................................8
SPECII DE PESTI.......................................................................................................................................................................11
SOMNUL - DESCRIERE, RASPANDIRE, INMULTIRE.......................................................................................................................11
ROSIOARA - DESCRIERE, RASPANDIRE, MOD DE VIATA, INMULTIRE, PESCUIT............................................................................11
CLEANUL - O PROVOCARE.........................................................................................................................................................13
STIUCA - DESCRIERE, MOD DE VIATA.........................................................................................................................................14
BIBANUL - DESCRIERE, RASPANDIRE, MOD DE VIATA................................................................................................................14
SCULELE.....................................................................................................................................................................................15
CUM NE ALEGEM LANSETA........................................................................................................................................................15
MOMELI ARTIFICIALE - VOBLERUL - TIPURI DE BAVETA............................................................................................................19
FIR TEXTIL SAU NYLON ?...........................................................................................................................................................19
MOMELI......................................................................................................................................................................................21
MOMELI ANIMALE.....................................................................................................................................................................21
MOMELI ARTIFICIALE................................................................................................................................................................22
SOMNUL, MARELE GURMAND....................................................................................................................................................24
PESCUITUL SOMNULUI...............................................................................................................................................................32
PESCUITUL SOMNULUI LA CLONC..............................................................................................................................................33
TEHNICI......................................................................................................................................................................................35
PLUMBING – ZIC ENGLEZII!.......................................................................................................................................................35
LA PESCUIT PE TIMP DE VINT.....................................................................................................................................................36
PESCUITUL RAPITORILOR...................................................................................................................................................37
PESCUITUL LA RAPITOR CU PESTISORI VII.................................................................................................................................37
PESCUIT CU JIG-URI...................................................................................................................................................................39
PESCUIT SPECIALIZAT..........................................................................................................................................................41
Tips & Tricks................................................................................................................................................................................41

1
DIMENSIUNI MINIME LEGALE

Dimensiunea minima legala

Denumirea speciei
(cm)
1. AVAT (Aspius aspius) 30 cm
2. BABUSCA (Rutilus rutilus) 15 cm
3. BIBAN (Perca fluviatilis) 12 cm
4. CRAP (Cyprinus carpio) 35 cm
5. CARAS (Carassius auratus) 15 cm
6. CARACUDA (Carassius carassius) 17 cm
7. COSAC (Abramis sp.) 25 cm
8. CLEAN (Leuciscus cephalus) 25 cm
9. CEGA (Acipenser ruthenus) 45 cm
10.FUSAR (Aspro streber) 12 cm
11.LIN (Tinca tinca) 25 cm
12.LIPAN (Thymallus thymallus) 25 cm
13.LOSTRITA (Hucho hucho) 65 cm
14.MORUNAS (Vimba vimba) 25 cm
15.MREANA (Barbus barbus) 27 cm
16.MORUN (Huso huso) 170 cm
17.NISETRU (Acipenser guldenstaedti) 140 cm
18.OBLETE (Alburnus alburnus) 12 cm
19.PLATICA (Abramis brama) 25 cm
20.PASTRAV (Salmo sp.) 20 cm
21.PASTRUGA (Acipenser stellatus) 100 cm
22.ROSIOARA (Scardinius erythrophthalmus) 15 cm
23.SCOBAR (Chondrostoma) 20 cm
24.SOMN (Silurus glanis) 50 cm
25.SALAU (Stizostedion sp.) 40 cm
26.STIUCA (Esox lucius) 40 cm

2
CALENDARUL PESCARULUI
Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti
se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi
cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a
pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul
curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima
normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.

IANUARIE
Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent
cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac
cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in
raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi,
in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa libera.
Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai
ales libelule (viermi rosii de namol);
Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa
palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici,
oscilante, care permit o recuperare lenta;
Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame;
Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin
tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare, maduva de vaca;
Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la
soare si adapostite;
Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere;
Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la
cocolos de paine, viermusi, rame;
Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;
Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci,
recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.
La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame.

FEBRUARIE
In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de
vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante,
recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.
Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie;
Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri,
radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;
Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine
de pasari;
Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in
lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;
Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca
sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet;
Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;
Pentu scobar si salau - idem ianuarie;
La mare se pot pescui guvizi.

MARTIE
Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si
culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la
pescuitul lansat.
La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape;

3
Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine);
Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative;
Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta
luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca;
Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal.
Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita;
Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi;
Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine;
Somnul de talie mica la rama;
Salaul -cu peste viu, destul de frecvent;
Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet;
Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori;
La mare - guvizii.

APRILIE
In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei
vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in prohibitie.
Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta;
Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste
(mamaliga, paine);
Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de
stuf si in coada lacurilor si iazurilor;
Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Continua
sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga;
In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig
triplu;
Mreana prefera inca branza topita;
Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi;
De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;
Somnul mic musca la rama in apele curgatoare;
La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.
La mare - guvizi.

MAI
In aceasta luna pescuitul este de regula oprit.
La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.

IUNIE
In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de
pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta
perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti,
fiind greu de utilizat lansetele.
Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca
artificiala la marginea suvoaielor;
Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine,
mamaliga);
Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la
naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei;
Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau
rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in
plina dezvoltare;
Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte,
acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri,
lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese;
Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori
cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina
in septembrie);
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
4
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca
naturala;
Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si
mamaliga;
Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si
seara;
Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca;
Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si
carabusi.
La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi.
Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la
adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi,
la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta,
momind cu hamsie si aterina.

IULIE
In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La
pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai
eficace.
Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si
libelule;
Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;
Carasul- la rame rosie, mamaliga;
Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii,
racusori, rame albe sau negre;
Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in
septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca
naturala;
Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si
mamaliga;
Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri;
Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.
La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan.

AUGUST
Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand
lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare.
Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici,
rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala;
Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
Cega - idem iulie;
Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor
obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare
de viermusi;
Crapul - idem iulie;
5
Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame,
viermusi si rame la un loc;
Mihaltul - idem iulie;
Mreana - la cuburi de branza si la greier;
Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie.
La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie.

SEPTEMBRIE
Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza
in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade mai bune pe o
perioada mai mare din zi. La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de
dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale.
Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta pentru pescuitul cu musca artificiala.
Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste;
Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative;
Carasul-la rama, viermusi, mamaliga;
Cega - idem iulie;
Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu prundis si
de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte, fructe;
Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa
amiaza;
Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai
tarziu la buchet de viermusi;
Lipanul - cu muste scufundate;
Mihalt - ca in lunile precedente;
Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori;
Morunasul -prefera ramele;
Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste;
Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine;
Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori;
Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari,
bucati de peste, larve de rusalii, rame;
Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii;
Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;
La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se
pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala
hamsia.
OCTOMBRIE
Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman
inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la
stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt
preferate celor vegetale. Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban.
Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative;
Babusca si obletul la viermusi si libelule;
Bibanul la rame si naluci;
Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita;
Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli
vegetale;
Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve
de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate;
Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
Rosioara prefera viermusi, libelule;
Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale;
Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame;
Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent;
Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
6
Vaduvita - idem septembrie;
LA MARE - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra.

NOIEMBRIE
In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile
surprize la rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule, viermusi, rame. La
pescuitul lansat se folosesc naluci si ascilante recuperate incet.
Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi;
Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici, dandinete;
Cleanul si mreana - la fund cu rama alba;
Scobarul - ca in octombrie;
Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si naluci
recuperate lent.
La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi.

DECEMBRIE
Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C.
Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule, viermusi;
Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si
rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie;
Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi;
Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti
vii, paine;
Mreana- cade rar la rama, meduza de roca;
Scobarul- ca in noiembrie;
Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta, precum si in apa libera si adanca, cu naluci
recuperate lent.
La mare - guvizi.

CONCLUZII:
Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea de hrana
naturala specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar in rest cea
animala.
Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de temperatura
optima de hranire a speciei respective de peste.

7
Marimi anglo-saxone in pescuitul sportiv
Cum noi, pescarii sportivi, ne straduim sa impartasim deja valorile U.E. si NATO (n-am zis NASA-
carboane, kevlare, ceramice), cred ca ar fi util sa ne familiarizam cu marimile anglo-saxone intalnite in
pescuitul sportiv.
Practic, unditarul roman se intalneste cu acestea in cazul vergilor americane de spin (cele pentru
mulineta cu tambur fix) sau cast (pentru mulineta multiplicatoare, se tin cu…inelele.. in sus), englezesti si
europene de crap si la majoritatea celor de musca si Sheffield, tot datorita originii englezesti a
stilurilor."Chinezeste" scrie uneori si pe rolele de fir americane.
Fara a fi exhausivi, nici corecti pana la zecimala, putem aminti esentialul intr-o aproximatie de bun-simt
care sa scoata din ceata pe cei ce n-au avut acces la o asemenea informatie.
Anglo-americanii masoara lungimea vergilor in <<picioare>> (foot-feet prescurtare ft., simbol<<'>> si in
toli, sau inch-i, prescurtare in.,simbol<<">>. Piciorul are 12 toli si cam o treime de metru, de fapt 30,48
cm. De la gaze si apa, tot romanul stie cam cat e de mare tolul. Pentru un calcul mai precis , 1tol= 1in=
25,4 mm = 2,54cm.
Pentru ca da cu virgula, trebuie amintit celor ce nu lucreaza cu socotitorul ca in aritmetica anglo-
americana, virgula e punct si vice-versa.
Pentru ca sistemul lor de masura nu e zecimal, o varga nu va avea de exemplu 6,5 picioare ci 6picioare
si 6toli, scrise fiecare cu simbolul sau, adica : 6'6", pe romaneste, (6x30,48 + 6 x 2,54) cm =
(182,88+15,24) cm = 198,12cm = 1,98m.

Iata cateva echivalente mai des intalnite:

Lungime Sistem Lungime Aproximativa
Anglo-saxon Sistem metric

5'6" 1,68m

6' 1,83m

6'6" 1,98m

7' 2,13m

9' 2,74m

In toli, (de fapt in fractiuni de tol) se masoara si grosimea firelor. Aici informatia e mai ascunsa, caci
unitatea de masura e data implicit, nu explicit. Ei scriu pur si simplu, "dia 0.010" adica "diametru 0,010
inch", adica 0,0254 cm, adica 0,25 mm, cum am spune noi, tot implicit, "da-mi terog un 0,25!".
Beleaua apare cand, din considerente de corelare varga -fir-mulineta, unii producatori nu mai dau
grosimea firului, ci doar rezistenta acestuia (6lb, 8lb, etc.). Vom reveni.
Lungimi masurate in "picioare" mai puteti intalni pe afisajele sonarelor, unde se indica adancimea.
Grosso-modo, impartiti la trei si aveti aceeasi marime masurata in metri.
Tot o masura de lungime e si yard-ul, simbol <<Yd>>, plural <<Yds>>. La origine, "etalonul" fusese
distanta masurata intre mana intinsa a suveranului George al nu mai stiu catelea si…varful nasului sau.
Ca marime e mai "normala", are 0,93m.
In yarzi se masoara, cel mai des, lungimea firului. E mai simplu, caci pe rolele de calitate, care se vand
peste tot in lumea larga, lungimea e mentionata atat in metri cat si in yarzi.

Masa se masoara in uncii, simbol <<oz>>, 10oz=28,35g. Numele vine de la latinescul uncia (a
douasprezecea parte), datorita faptului ca reprezinta a …n-ati ghicit, saisprezecea parte dintr-o livra. Sa
mai zica europenii ca noi suntem cei suciti. Cu unciile va intalniti la puterile lansetelor. O varga arunca
mase de, sa zicem, 1/2-1oz.,adica 14-28g, nu va speriati, e un fel de 15-30g. Iata cateva puteri de
aruncare uzuale:

Sistem Anglo-saxon Sistem International

8
 (uncii) (grame)-aprox

1/16-5/16 2-9

1/8-3/8 3-10

1/4-5/8 7-18

3/8-1 10-28

1/2-1 1/2 14-42

Unitatea de masura superioara unciei este livra (1lb=16 oz.). Si aici situatia e englezita rau de tot: se
cheama "pound" sau livra, se simbolizeaza <<lb>>, la plural <<lbs>> si e echivalenta cu 453, 59g. Cu
livrele va intalniti la puterile vergilor de crap. Aici este vorba de altceva, si anume de masa ce inconvoaie
la unghi drept varga fixata de maner, asemuita in rezistenta materialelor (brrr…) cu o bara incastrata la
un capat. O varga inscriptionata 2 1/2lb se incovoaie (indoaie) la 90 cand i se atarna de varf o masa de
de 2,5 livre, adica aproximativ 1,134kg. Dar cel mai des va intalniti cu livrele pe etichetele rolelor de fir
sau tresa , unde este data rezistenta la (atentie!) rupere. Un fir de 10lb se va rupe la o tractiune de 10lb
forta, adica aproximativ 4,53 kgforta. Revenim la povestea cu grosimea si rezistenta firelor. Pentru ca
tensiunea firului este cea care incarca varga, rezistenta firului este specificata pe varga: 8-17 lb line
inseamna ca sistemul varga -fir functioneaza bine pentru un fir de 3,6-7,7kgforta. Mai putin, varga e prea
dura si la cea mai mica neindemanare se rupe firul si se pierde naluca sau pestele; mai mult, firul e prea
rezitent, vine randul vargii si se pierd banii. Ce grosime va avea acest fir, depinde de calitatea lui.
Aceasta modalitate ajunge intr-o mica fundatura la inscriptionarea tamburilor de mulineta; in sistem
anglo-saxon, lungime fir (Yds) , ..rezistenta la rupere(lbs.); deci: fie grosimea e implicita (media calitativa
a momentului), fie… consumatorul nici nu trebuie sa o cunoasca, folosind o bobina etichetata de
asemenea in lbs. Noroc ca inscriptionarea e …subtitrata si in sistem metric, normal,
lungime(m)/grosime(mm) fir. Va mai intalniti undeva cu livrele: la capturile- record popularizate in media
de limba engleza: Serghei Bubka, nu saritorul cu prajina, ci crapul mascota de la Sarulesti, are nu 38 de
kile, ci…84lbs. Parca e mai mare, nu? O alta marime, rar specificata in cataloagele europene, dar des in
cele americane, este modulul de elasticitate. El arata cat de mult se deformeaza elastic un anumit
material. V-ati prins, ne intereseaza la vergi. Cu cat modulul de elasticitate e mai mare, cu atat materialul
necesita o forta mai mare pentru a fi deformat elastic. Deci o varga cu aceeasi putere si lungime va
necesita mai putin material. Va fi mai subtire si mai usoara. Reversul medaliei:mai fragila la soc si…
(mult) mai scumpa. In sistemul metric, modulul de elasticitatese masoara in daN/mm2, decanewtoni(cam
un kilogram forta ) pe milimetru patrat si are valori de ordinul zecilor de mii. In sistemul anglosaxon, se
masoara in psi, ca presiunea in pneuri, pounds/square inch, livre pe inch patrat, avand, pentru
"carboane" valori uzuale de ordinul zecilor de milioane. Deci o varga de "37 milions modulus" indica
fabricarea sa dintr-un material cu modul de elasticitate de 37 milioane psi.,un carbon bun, echivalent cu
un IM6. De obicei efortul de a "traduce" pe limba noastra marimile inscrise pe produsele pescaresti
anglo-saxone este compensat de mult mai marea apropiere de realitate a acestora. Iar despre calitate,
amintesc doar vorba - sarita la subtitrare-unui personaj de film, interpretat de Al Pacino: "this kind of
shhh…t sales by itself"; "genul asta de…biiip…(sa zicem, marfa) se vinde singura".

Greutate Lungime

1 ounce (1 oz) = 28,35 g 1 inch (1") = 2,54 centimetrii

16 ounces (16 oz) = 1 pound (1 lb) 1 foot (1') = 12 inches = 30,48 cm
1 pound (1 lb) = 454 g 1 yard = 3 feet = 91,44 centimetrii
ounces/pounds grame/kilograme 1 mile = 1760 yards = 1,609km Inches -

9
¼ oz =7g Centimetrii
½ oz = 14 g 1" = 2,54 cm
¾ oz = 21 g 2" = 5,08 cm
1 oz = 28 g 3" = 7,62 cm
2 oz = 56 g 4" = 10,16 cm
3 oz = 85 g 5" = 12,70 cm
4 oz = 113 g 6" = 15,24 cm
5 oz = 141 g 7" = 17,78 cm
6 oz = 170 g 8" = 20,32 cm
7 oz = 198 g 9" = 22,86 cm
8 oz = 226 g 10" = 25,40 cm
9 oz = 255 g 11" = 27,94 cm
10 oz = 283 g 12" = 1 foot = 30,48 cm
12 oz = 340 g Feet - Metrii
14 oz = 396 g 8' = 2,44 m
16 oz = 1lb = 454 g 9' = 2,74 m
2 lb = 907 g 10' = 3,05 m
3 lb = 1,36 kg 11' = 3,35 m
4 lb = 1,81 kg 12' = 3,66 m
5 lb = 2,27 kg 13' = 3,96 m
6 lb = 2,72 kg 14' = 4,27 m
7 lb = 3,18 kg
8 lb = 3,63 kg
9 lb = 4,08 kg
10 lb = 4,54 kg
12 lb = 5,45 kg
15 lb = 6,81 kg
20 lb = 9,07 kg
25 lb = 11,35 kg
30 lb = 13,61 kg
40 lb = 18,14 kg
50 lb = 22,68 kg
60 lb = 27,24 kg
70 lb = 31,78 kg
80 lb = 36,32 kg

Temperatura
Fahrenheit Celsius
95°F = 35°C
86°F = 30°C
77°F = 25°C
68°F = 20°C
59°F = 15°C
50°F = 10°C
41°F = 5°C
32°F = 0°C
30°F = -1°C
28°F = -2°C
27°F = -3°C
25°F = -4°C

10
SPECII DE PESTI

Somnul - descriere, raspandire, inmultire

Familia : Siluridae
Denumirea ştiinţifică : Silurus Glanis
Denumiri populare : codău, moacă, somotei (somnul mic, până la 2 kg), irma

Raspandire
In toate apele Europei, in rauri, lacuri şi balti de ses şi de deal. La noi raspandit in raurile si lacurile de
şes, Dunare şi Delta Dunarii.
Dimensiuni
Cel mai mare peşte de apa dulce care traieşte la noi. In mod curent are 1 metru şi 5-6 kg, dar poate
ajunge la 50-100 kg.
Descriere
Este unul dintre peştii cel mai usor de recunoscut de pe la noi. Capul este turtit de sus in jos, fiind garnisit
cu o gura mare, plina de dintisori marunti, pe ambele falci, indreptati spre inapoi. Pe falca superioara are
doua mustati lungi, pe lateral, si patru mustati mai mici, indreptate in jos. Trunchiul este destul de scurt,
cilindric. Coada este lunga, inotatoarea anala intinzandu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu
marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si in functie de culoarea dominanta a mediului in care
traieste. Nu are solzi ci un mucus protector, extrem de alunecos.
Peşte in general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloşeste de cele 6 mustati), auzul
(percepe imediat zbaterea momelii vii in carlig) şi mirosul (sesizeaza resturile de carne de la abator
folosite ca momeala). Văzul este slab. Ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumină puţină, ochii s-au
atrofiat, fiind foarte mici.
Mod de viaţă
Pe timpul zilei stă ascuns in cotloane, gropi, langa arbori cazuti, bolovani mari, confundandu-se cu
mediul. Noaptea pleacă la vanătoare, de multe ori auzindu-se loviturile de coadă cu care işi imobilizează
prada in noptile de vara. Somoteii mici umbla in carduri. Somnul mare in schimb este singuratic. Este un
peste teritorial, fidel locului in care s-a nascut.
Peşte rapitor, incepe sa se hraneasca imediat ce a depasit stadiul de alevin cu larve de insecte, rame,
viermi, broscute, peştisori. Se hraneşte si cu animale moarte, pe care le gaseste cu ajutorul mirosului,
fiind un sanitar al apelor.
Iarna intra la iernat, in gropi adanci, in acelasi gropan intalnindu-se somni de toate dimensiunile, de la
somotei de 1 kg pana la somni de 40 kg.
Gastronomie
Carnea este dulce, insa grasa la somnul ce depaseste 5-6 kg. In schimb nu are oase. Se consuma prajita
(pana de somn prajita impreuna cu o garnitura de cartofi natur si o lamaie este o delicatesa), fripta. Din
capul de somn iese un bors exceptional. Icrele nu se consuma, fiind toxice.

Rosioara - descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit

Denumirea ştiinţifică : Scardinius erythrophtalmus
Denumiri populare : roşioară, babuşcă roşie
Familia : cyprinidae
Răspandire
Roşioara este răspândită în apele Europei, din Suedia pana în Mediterana şi Asia Mica. În România se
găseşte în aproape toate apele stătătoare de deal şi şes, precum şi în râurile din aceeaşi zonă.
Dimensiuni
Lungimea medie a acestui peşte este de 20-30 cm, dar sunt şi excepţii de 35 cm, iar greutatea de 200-
300 g, cu maximul până la 1- 2 kg.
Descriere
Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari şi bine fixaţi în piele. Botul este scurt, gura mică,
terminată oblic, îndreptată în sus (adaptare la pescuitul în straturile superioare ale apei) şi lipsită de
mustăţi. Înotătoarea dorsală este situată mult înapoi după înotătoarele ventrale. Culoarea pe spate este
11
albastru închis cu nuanţe de verde sau cafeniu, iar laturile corpului şi burta sunt argintii. Înotătoarele,
caracteristice acestui peşte, sunt de un roşu aprins, cu excepţia dorsalei. Ochii sunt aurii şi nu roşu-
gălbui ca babuşca, cu care este deseori confundată.
Mod de viaţă
Este un peste sedentar, simţindu-se în largul lui în bălţile cu vegetaţie abundentă. În râuri îl găsim mai
ales în sectoarele cu un curs mai lent. Trăieşte în cârduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate.
Roşioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umblă singure.
Vara şi toamna, până la căderea vegetaţiei, o găsim în mijlocul vegetaţiei, în culoarele dintre nuferi. De
aici pândeşte căderea insectelor în apă, ţânţari, muşte, mici gaze. Alături de acestea mănâncă larve de
insecte, viermi, melci, precum şi plante acvatice.

Înmultire
Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatură a apei în jur de 18 grade Celsius. În perioada de
împerechere, masculii au culorile mai accentuate.
Gastronomie
Carnea acestui peşte este de o calitate inferioară, având multe oase. Daca vreţi ca acest peşte să fie
delicios nu vă rămâne ca opţiune decât saramura, unde o parte din aceste oase se ard. Adăugaţi şi
câteva roşii, ceapă, ardei în zeama saramurii... precum şi un pahar de vin roşu, şi totul va ieşi ca la carte.
Momeli
Momelile folosite cu succes la pescuitul roşioarei sunt viermuşii albi de carne, râmele mici, larvele de
"libelule", bucăţelele de pâine, aluaturi diverse. În timpul verii o momeala "prinzătoare" o constituie
cosaşii. Roşioara, fiind un peste care vânează la suprafaţa apei, poate fi pescuit şi cu muşte artificiale,
mai ales exemplarele mari.
Nadirea
Se foloseşte îndeosebi nădirea de apel, câteva firimituri la 8-10 lansări. Se nădeşte cu aceeaşi momeala
ca cea pe care o avem în cârlig.
Varga
Va fi telescopică, cu o lungime de 4-7 metri, cât mai uşoară. Roşioara se poate pescui şi cu undiţa
rubesiană, de 9-12 metri, atunci când conformaţia lacului o impune (mal puţin adânc, plin de vegetaţie, cu
distanţă mare până la primele ochiuri de apă). Lanseta se foloseşte mai puţin la pescuitul roşioarei.
Firul
Cel mai folosit este monofilamentul de 0,12-0,15 în general, un pic mai gros acolo unde ne aşteptăm la
exemplare mai mari sau agăţările în vegetaţie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipăit" nailonul va fi
mai subţire, 0,10-0,12.
Pluta
Va avea o portanţă de 0,10-1 gram, în funcţie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov"
sau "picătură", cât mai sensibile, cu antena şi chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm, mai ales
când pescuit în imediata apropiere a suprafeţei apei.
Plumbul
Se folosesc 3-4 alice la distanţă de 2-3 cm una de alta, exact cât să lesteze pluta. Atunci când pescuim în
apropierea suprafeţei apei (20-30 cm) se pune numai o singură alică, imediat sub plută, care să o
echilibreze.
Carligul
Cârligele folosite vor avea numărul 12-16, cu tija subţire, pentru a nu deteriora momeala.
Metode de pescuit
În timpul verii, după prohibiţie, roşioara urcă la suprafaţa apei pentru a culege gâze căzute pe apă, printre
ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale roşioarei să fie cele la
suprafaţa apei. Se pescuieşte fie cu o plută mică uşor lestată, cu cârligul la o adâncime de 20-30 de
centimetri, fie fără plumb şi pluta, "la pipăit", folosind ca momeală o insectă (cosaş), sau o bucăţică de
pâine. Fiind un pescuit "la vedere", prezenţa pescarului trebuie să fie cât mai discretă, evitând ca umbra
să cadă pe apă. Detalii despre pescuitul roşioarei "la pipăit" găsiţi în articolul Tehnici de pescuit -
rosioara la bucatica de paine.
Toamna, după căderea vegetaţiei, roşioara coboară spre fundul lacului. Vom folosi o plută cu o portanţă
mai mare, cu alicele de plumb montate în apropierea cârligului, pentru a cobori linia rapid la adâncimea
dorită. Momeala utilizata va fi buchetul de viermuşi albi de carne sau rame mici de gunoi.

Cleanul - o provocare

12
Exista oare vreun pescar care poate spune cu mana pe inima ca a descoperit metoda de pescuit clean
care nu da gres niciodata? Nu cred!
Diversitatea caracteristicilor locurilor unde traieste cleanul face ca obiceiurile lui de hranire si
comportamentul sau sa fie diverse. Chiar pe tronsoane ale aceluiasi rau, aflate relativ aproape unul de
altul, raspunsul pestelui la modul cum ii prezentam momeala este diferit. Mai mult, caracteristicile oricarui
loc de pe cursul unui rau se pot modifica de la o zi la alta si, odata cu ele, si comportamentul cleanului.
Pentru ca lucrurile sa se complice si mai mult, toata experienta pe care am acumulat-o dupa lungi
expeditii pe malul raului nu valoreaza mare lucru cand clenii pe care ii vanam traiesc intr-un lac.
Daca va mai spun ca acest peste este atat de precaut incat nu accepta decat momelile care exista in
mod natural in momentul si locul respectiv, va veti intreba daca nu cumva este mult mai distractiv sa
amortesti cu privirea fixata pe bambina unei lansete cu care prinzi carasei cat palma.
Ei bine, si in randul pescarilor exista diversitate, iar unora le place tocmai aceasta provocare a cleanului
care ii obliga sa isi foloseasca spiritul de observatie, intuitia, inventivitatea si, nu in ultimul rand, energia
pana la epuizare.
Cum probabil am lasat sa se inteleaga, si eu sunt unul dintre cei care prefera partidele de pescuit la care
parcurg kilometri pe malul raului ascunsi in spatele tufelor de pe mal si sunt pregatiti sa schimbe tehnica
de pescuit de cate ori este nevoie.
Fara a pretinde ca sunt un expert (este, totusi, vorba despre un hobby nu despre o profesie sau, mai rau,
obsesie), am acumulat oarecare experienta si imi face placere sa schimb idei cu cei care au aceeasi
pasiune ca si mine.
Pentru ca pescuitul cleanului este oarecum atipic, sa nu va surprinda faptul ca voi incepe cu sfarsitul,
adica cu concluziile, sau mai bine spus, cu concluziile pe care le-am tras in urma nereusitelor si a
reusitelor mele in confruntarea cu cleanul.
Nu subestima adversarul. In mediul lui de viata pe care noi il intelegem superficial, cleanul este perfect
adaptat sa receptioneze si sa interpreteze mai multe informatii decat putem banui. Faptul ca, in
majoritatea locurilor unde traieste cleanul, putem vedea cardurile de pesti nu este un avantaj, pentru ca
din apa spre uscat vizibilitatea este mult mai buna.
In procesul de hranire, cleanul reactioneaza in conformitate cu doua instincte de baza:
sa nu rateze nici o oportunitate;
sa fuga la cel mai mic semn de pericol.
Cele doua instincte actioneaza in ordinea in care le-am enumerat. De multe ori am vazut cleni care
demareaza spre momeala in momentul in care au detectat-o dar, inainte de a o atinge, intorc la 180° si
dispar intr-o clipa. Pentru clean, semn de pericol poate insemna un zgomot, o umbra, miscare pe mal sau
in aer si, mai ales, orice considera ca este nefiresc: momeala cu aspect nenatural sau care nu se
potriveste cu momentul si locul, evolutia nefireasca in apa a momelii, stralucirea carligului, sau orice
element al monturii. Desi pare de necrezut, de multe ori am avut impresia ca acest peste a invatat ce
efect poate avea o undita si, atunci cand o vede, fuge de ii sfaraie ... coada.
Un clean speriat sau care se zbate in carlig va fi “simtit” de cei din jur care vor disparea intr-o clipa, de
aceea, dupa ce am prins un clean intr-un loc, putem spera cel mult sa il prindem si pe al doilea, dar in
nici un caz pe al treilea. Oricum, al doilea va fi cu siguranta mai mic decat primul, iar la locul respectiv nu
are rost sa ne intoarcem mai devreme de o jumatate de ora.
Insectele sau larvele care se gasesc la un moment dat din abundenta in jurul apei pot fi mai eficiente
decat momelile traditionale. Cum va spuneam, spiritul de observatie si inventivitatea sunt principala arma
cu care veti invinge cleanul.
Orice portiune a raului este un loc bun pentru clean. Am prins clean in gropile cu apa adanca si linistita
din malul raului, in suvoaiele repezi sau pe portiuni cu apa de numai cativa centimetri adancime. Depinde
de inspiratie si de tehnica adoptata.
Traseul pe care ma deplasez pe malul raului este din amonte spre aval iar locul in care lansez momeala
este totdeauna in aval sau spre malul opus, la o distanta cat mai mare posibil.
Cleanul se hraneste in toate anotimpurile. Ritmul de hranire si comportamentul depind de temperatura
apei. Astfel, daca vara este tentat sa atace orice misca, iarna va sta in locurile cu apa adanca si linistita si
va ataca doar momelile pentru prinderea carora nu este nevoit sa consume multa energie si asta se
intampla numai in zilele insorite.
Clenii care traiesc in lacuri sunt mult mai mari decat cei care traiesc in rauri dar si mult mai greu de prins.
Voi scrie in curand despre metodele mele de pescuit clean. Nu voi propune retete universal valabile,
pentru ca asa ceva nu exista in confruntarea cu acest peste. Doar spiritul de observatie, intuitia si
inventivitatea noastra sunt cele pe care trebuie sa le utilizam de fiecare data la maxim.
Si inca ceva: pescuitul cleanului este un sport solitar. Partidele in grup nu vor fi decat plimbari in natura
cu prietenii.
M-as bucura daca si alti pasionati de pescuitul la clean ne-ar impartasi cate ceva din experienta lor.
13
Fir intins!

Stiuca - descriere, mod de viata

Denumirea ştiinţifică : Esox Lucius.

Denumiri populare : briceag (ştiucă de 10-15 cm), mârliţă (ştiucă pană la 1kg), fâţă, boaldă.
Familia : Esocidae.
Deşi ştiuca are un comportament teritorial (ca toţi prădătorii, acvatici sau tereştri), adeseori găsim în
aceeaşi zonă mai multe ştiuci, mai ales în zone cu vegetaţie bogată şi pradă abundentă. Spre deosebire
însă de biban, care atacă in grup, ştiuca atacă numai individual.
Acolo unde am prins o ştiucă mai mare, după o perioadă vom prinde alta. Şi asta deoarece în apă există
locuri de vânătoare mai bune, ocupate bineînţeles de ştiucile mai mari. Care vor profita imediat de un
astfel de loc mai bun devenit 'vacant'.
Ştiuca o găsiţi acolo unde este şi prada ei. Deşi cel mai adesea pândeşte aproape de suprafaţă (este un
prădător ce se bazează îndeosebi pe văz), s-au pescuit ştiuci şi la adâncimi mari, mai ales în perioada
iernii, la copcă.
Petrece o mare parte din timp în aşteptare, camuflată in vegetaţie, imobilă. Conformaţia corpului o
recomandă ca un 'sprinter'. Insă îşi petrece o parte din timp şi patrulând prin teritoriul său de vânătoare,
mai ales în lacurile mari.
Vânează bazându-se îndeosebi pe văz. De aceea atacă mai ales de jos în sus peştii care trec pe
deasupra ei, profilaţi foarte bine pe fundalul cerului. Venind de jos, poate profita de efectul surpriză,
peştişorul nevăzând venirea ştiucii.
Primăvara, după perioada depunerii icrelor, pescuitul ştiucii nu dă rezultate prea bune. Nici vara aceste
rezultate nu cresc prea mult. Lacurile şi râurile abundă de peştişori, iar ştiucile ignoră momelile noastre.
Toamna târziu însă, după ce aceştia au dispărut, începe sezonul ştiucii, care continuă în iarnă până la
depunerea icrelor.
Peştişorii ce se pot folosi la pescuitul ştiucii cu momeală vie pot fi cărăşei, roşioare şi chiar bibani, aceştia
fiind, contrar părerii generale, una dintre prăzile favorite ale ştiucii, cu sau fără spinii de pe înotătoarea
dorsală tăiaţi.
Cu cât peştişorul momeală va fi mai mare, cu atât şansa de a prinde o ştiucă trofeu va creşte. Deşi ştiuca
poate înghiţi prăzi de până la o treime din lungimea sa, un caras de 200 de grame va fi ignorat de mârliţe,
şi va tenta ştiuci ce vor cântări măcar 2 kg. Pe de altă parte, o ştiucă mai mare va fi mai degrabă atrasă
de un astfel de caras, decât de o duzină de obleţi, efortul depus pentru prinderea acestuia fiind mai mic
decât cel pentru prinderea cantităţii echivalente de hrană, dar alcătuită din mai mulţi peşti mici.

Bibanul - descriere, raspandire, mod de viata

Denumirea ştiinţifică : Perca Fluviatilis.

Denumiri populare : ghiban, costuş, bondar, răspăr.
Familia : Percidae.
Descriere
Este un peste usor de recunoscut chiar de catre necunoscatori. Are 5 - 8 dungi verticale negricioase, pe
un fond cenusiu-verzui pe spate si gri albicios pe burta. Prezinta doua aripioare dorsale, dintre care prima
are tepi care il apara de pestii rapitori, precum si o pata neagra spre marginea posterioara. Celelalte
aripioare au marginile rosiatice. Solzii sunt marunti si aspri, foarte bine lipiti de corp.
Lungimea obisnuita este de 20-25 cm, cu 200-400 grame, ajungand in mod exceptional pana la 50 cm si
1 kg.
Mod de viaţă
In primii 2-3 ani de viata bibanul este mai degraba pasnic, hranindu-se cu rame, viermisori si din cand in
cand cu cate un pestisor. Odata depasita aceasta faza a vietii, devine rapitor, vanand in haita, alaturi de
numerosi confrati de aceeasi talie. Devenit matur, bibanul devine singuratic, vanand singur.
Una dintre trasaturile bibanului este curiozitatea, fapt care il face sa fie un partener extrem de agreabil
pescarului cu momeli artificiale care tocmai vrea sa incerce o noua 'creatie personala'. Tot din curiozitate

14
putem vedea adesea in urma bibanului prins in carlig unul sau doi bibani intrigati de miscarile acestuia,
insotindu-l pana la iesirea din apa.
Raspandire
Traieste in toata Europa si Asia. La noi se gaseste in toate raurile si lacurile din zona de deal si de ses.
Prefera insa o apa cu fund tare sau nisipos, cu o vegetatie abundenta. Este un peste care nu intreprinde
migratii,ramanand fidel zonei in care s-a nascut.
Gastronomie
Carnea sa alba, fara oase multe, este deosebit de gustoasa, mai ales gatita saramura.

SCULELE

Cum ne alegem lanseta

Am intilnit numeroase persoane care au cumparat lansete usoare pentru pescuitul crapului, sau lansete
grele pentru pescuitul rapitorilor. Pe linga disconfort, acestia s-au lovit de o serie de probleme, unele
extrem de costisitoare. Cunosc citeva cazuri in care la pescuitul crapului era folosita o lanseta cu actiune
10-30 g, lungime 2.1 m. Nu mare a fost surpriza acelor pescari care, aruncind plumbi avind grutate cu
mult peste cit recomanda producatorul lansetei, dupa un numar de lanseuri au rupt lansetele. Acestia, in
majoritatea cazurilor incepatori, nu cunosteau nimic despre rezistenta lansetelor (actiune, putere). Dar
sa vedem cum ne alegem lansetele.
Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:
actiune;
putere.
Actiunea poate fi:
De virf (A) - actiune rapida;
Mijocie (B) - actiune semirapida;
Parabolica (C);
Lenta(D).
Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele A,B,C si D sunt
inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5.

Puterea este, de regula, determinata cu relatia:

P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A 10-30 - lanseta
actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame). Daca alegem o greutate mult
mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina recomandata, la lansare este posibila
ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens decit in mecanica.
Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 7 ori
puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 300 g (deci 10-30 g greutatea plumbului,
inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 3 kgf la nod, in conditii de soc. Un fir mai gros poate pune in
pericol varga.
Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 6 kgf rezistenta pe un
tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei este si ea importanta prin
distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La
pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu
miner lung (pentru doua maini).
Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari riscuri (daca
exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste cazuri, depinzind de
experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom mentiona aici in special mulineta.
15
Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei putem pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii
depline.

Lanseta - INTREBUINTAREA CORECTA SI INDICATII

Daca aveti putina rabdare sa cititi aceste rinduri si imi acordati citeva minute veti putea salva de
la moarte lanseta dvs. preferata….deci……
Cind intrati sau iesiti dintr-o barca , vehicul, sau treceti printre boscheti si pomi fiti foarte atenti cu
lanseta dvs. Virful (spicul) se poate rupe (fractura) foarte usor , prinzindu-l in usa de la masina,
impiedicindu-va, sau atagindu-l de un copac (numai citeva exemple..) Cel mai bine este sa dezasamblati
lanseta pina ajungeti la destinatia dorita sau daca este dintr-o singura bucata minuiti-o cu minerul in fata.
Cind luptati (drill) cu un peste nu tineti undita mai sus decit minerul . Aceasta va transfera energia intr-o
zona cu un diametru mai mic. Senzatia de a reduce din forta pe care o exercitati si din forta de lupta a
pestelui sint evidente dar tot transferul mecanic il suporta lanseta, deci …important : MINUITI LANSETA
NUMAI DE MINER.
Daca pescuiti cu o undita de grafit in situati de furtuna cu descarcari elecrtice lasati lanseta din mana
IMEDIAT , grafitul este un bun conducator de electricitate ca si mina, bratul, picioarele dvs. Economisiti
“gratarul” pentru o zi cu soare in prezenta familiei.
Daca pescuiti la fly cu muste care au ochi din metal sau alte greutati sau cind trageti o naluca si chiar
un rig cu plumb agatat de o creanga sau de fundul apei, o lovitura directa a lansetei este echivalenta cu
un glonte - cu siguranta o idee proasta. Asta in caz ca v-ati intrebat vreodata… Incercati sa trageti de fir (
oricum este mai ieftin decit mulineta ).
Daca va agatati rigul la fundul apei sa nu trageti cu lanseta in sus folosind spicul ; ca sa eliberati firul,
indreptati lanseta pe axa firului si trageti usor in directia opusa blocind pickup-ul mulinetei cu mina sau
daca ajungeti la fir trageti direct de el lasind lanseta direct pe mal . Nu
uitati ca inelul din virful lansetei este foarte expus la distrugere in cazul unor astfel de solicitari . Nu cred
ca 20 de metri de fir si un rig face cit o lanseta.
Cind va luptati cu un peste si sinteti fortat sa il urmariti cu virful lansetei - aflindu-va in barca sau intr-o
apa mai mica - aveti grija sa nu frecati lanseta de fundul barcii sau de pietris aceast lucru deteriorind
integritatea batului. In situati de acest gen trebuie sa actionati rapid sa va salvati “prietenul”.
Nu stresati lanseta intru-n singur punct. Acest stress puternic se intimpla de regula atunci cind intepati
pestele, lupta(drilul) de aproape sau atunci cind ridicati pestele direct din apa fara ajutorul minciocului.
Indoirea severa a virfului sau a lansetei intr-un singur loc transfera toata energia in acel punct si poate
cauza o rupere. Lansetele sunt calculate sa reziste unei tensiuni in intregimea batului si solicitarea la
care o supunem trebuie sa fie in concordanta cu limitele acestea.
Cind aduceti pestele la mincioc sau la mina nu mulinati linia in intregime. O regula buna este sa lasati
o distanta egala cu lanseta , daca aveti o lanseta de 3 metrii lasati si linia nemulinata de 3 metrii de la
cirlig la virful lansetei. Ridicati virful lansetei incet si aduceti pestele spre mincioc, nu ridicati virful
lansetei peste cap si sa apucati linia cu mina. Pestele poate sa zvicneasca si sa va prinda cu garda “jos”.
Dupa ce aveti pestele in micioc si adrenalina a inceput sa fie la maxim sa nu uitam ca prietenul nostru
zace rupt de oboseala undeva linga noi in iarba. Cele mai multe acidente se intimpla in aceste
momente , uitind si din greseala calcind peste lanseta. Deci…….ATENTIE !
Evitati mulinarea agrafelor sau a cirligelor prin ultimul inel , aceastea pot deteriora insertia de
ceramica sau chiar fractura complet virful
Intodeauna aveti grija la grosimea firului folosit . Un fir prea gros poate sa duca la ruperea prematura a
batului. Ginditiva ca la un motor, nu treceti de linia rosie a turometrului…nu?

Inainte de asamblarea lansetei stergeti de apa , praf sau alte mizerii terminatia fiecarui segment .
Aceste impuritati pot duce la sudarea imbinarii si creaza zgirieturi sau crapaturi in momentul
dezasamblarii.
Terminologia lansetei in limba engleza

 EX - FAST = Foarte rapida

16
 FAST = Rapida
 MODERATE = Actiune mijlocie
 SLOW = Actiune inceata
 Actiunea lansetelor: Ne referim la caracteristica flexari acestora, si variaza de la Inceata pina la
Foarte rapida . O lanseta foarte rapida va flexa in portiunea de virf, o lanseta inceata va flexa in
intregimea ei iar cea mijlocie... asa cum descrie si cuvintul , la mijloc
 Lansarea si recuperarea: Nu ma refer la recuperarea firului ci la recuperarea batului din vibratie.
Anume - in momentul lansari varga flexeaza intr-o zona negativa (in spatele nostru) . Dupa lansare
automat ea va flexa si in fata nostra intr-o zona pozitiva . Aceasta flexare dintr-o zona in cealalta
afecteaza lanseul firului, perioada de recuperare pina la revenirea intr-o pozitie statica fiind critica . Cu cit
este mai lunga ca durata de timp cu atita frecarea cu firul este mai mare si direct lanseul este mai scurt
si inexact. Ideal este ca timpul de recuperare sa fie cit mai scurt posibil Cele mai bune din acest punct de
vedere sunt lansetele de actiune rapida la care recuperarea este aproape instantanee.
 Puterea : In general ne referim la termenul de lanseu , dril si puterea de a ridica un peste (greutate)
de la sol. Dar din pacate fiecare fabricant foloseste termeni de putere a unei lansete in termeni
personalizati, unii de la 00 la 6 alti de la A la F - iar in Romania intilnim clasificarea dupa grame sau dupa
Lbs . Cel mai bun sfat este sa contactati fabricantul sau distribuitori acestor companii, pentru a va
clarifica aceast coeficient de putere al lansetelor .

Metode de intretinere si curatare a lansetelor

Dupa terminarea partidei de pescuit fie la apa sarata fie dulce - clatiti lanseta intr-o solutie calduta
diluata cu detergent de vase ca sa eliminati orice reziduri si mirosuri. Usacati lanseta inainte de a pune
in husa. In plus puteti sa o stergeti cu o solutie de silicon sau o ceara de lustruit mobila , asta numai
daca vreti sa arate bine pina la urmatoarea partida de pescuit.
Curatati, ungeti filetul si mecanismul de prindere al mulinetei, cu un ulei mineral cum ar fi WD40 sau un
ulei anti-coroziv
In timpul calatoriilor sau al deplasarilor tineti lanseta in husa sau si mai indicat in tuburi construite
special transportului. Lansetele neprotejate sint in permanenta expuse riscului de a se distruge.
Verificati periodic terminatile sectiunilor si ghidurile (matisarea si ceramica).
Nu depozitati lanseta intr-un loc umed, cu temperaturi ridicate sau foarte coborite, alegeti un loc uscat
la o temperatura medie
Ocazional ungeti capetele de jontare cu ceara sau parafina, aceast lucru va duce la o inadire perfecta
si o dezasamblare mai usoara
Feriti lanseta de copii , au o placere nebuna sa se dueleze cu ele si sa distruga lucruri scumpe …si nu
uitati ciinii … acestora le place tare mult sa roada minerele de pluta
Hmmmmm era sa uit … la asamblarea lansetei pozitionati virful pe axa la 90 de grade si rotiti-l in
pozitie dreapta apasind usor cele doua sectiuni inspre inaditura aliniind inelele intre ele. La
dezasamblare procedati in revers . Nu apucati lanseta de inele cind executati aceasta manevra………
Sper ca nu va-am rapit prea mult timp, sper ca articolul meu sa salveze macar o lanseta, cel pitin stiu ca
mi-am facut datoria……

17
Momeli artificiale - voblerul - elemente constructive

Concepţia unui vobler este destul de complexă. Dimensiunile, orientarea şi lungimea bavetei, mărimea
cârligelor, culoarea, totul este important pentru ca la orice tur de manivela voblerul dvs. să evolueze la
adâncimea dorită şi să imite cât mai mult un mic peştişor rănit sau speriat. Materialul de construcţie
poate fi lemn de balsa (cel mai răspândit datorită uşurinţei prelucrării) sau plastic. Pentru sporirea
atracţiei voblerului, unele modele au în interior 2-3 bile care prin lovire produc sunete ce atrag peştii
răpitori.
Din punct de vedere a stratului de apa in care evoluează voblerul, acestea sunt de trei tipuri:
Floating (plutitor) - densitatea voblerului este mai mica decât a volumului de apa dislocuit, şi deci acesta
pluteşte, evoluţia lui desfăşurându-se in primii 80 cm ai apei, datorita bavetei;
Suspending - voblerul are densitatea egală cu cea a volumului de apa dislocuit, deci va rămâne in
echilibru la orice adâncime a apei ar evolua;
Sinking (scufundător) - voblerul are densitatea superioară volumului de apa dislocuit. Lăsat liber voblerul
se scufundă. Acţiunea ii este dată îndeosebi de bavetă.
Imaginile următoare cu ajutorul cărora voi încerca sa detaliez elementele constructive ale unui vobler,
sunt ale unui Rapala de 6 cm, model Husky Jerk, de tip suspending.

Tija de fixare a cârligelor

Este făcută din oţel inoxidabil şi traversează corpul voblerului prin interior, de la cap la coadă, revenind
sub partea ventrală. Din ea se formează atât ocheţii de prindere a cârligelor, cât şi cel de ataşare a liniei.
Nu este deci nici un pericol ca acestea să se desprindă la tracţiunea unui peste mai răsărit. In plus, se
obţine o dispunere coliniară perfectă a cârligelor, ceea ce ii conferă voblerului o evoluţie corectă.
Semnalele ţintă
Sunt acele elemente de desen care determina răpitorul să atace voblerul, confundându-l cu prada sa
obişnuită.
Se remarcă în primul rând ochiul, pe al cărui fond alb se poate detaşa irisul cu uşurinţă. O mica linie
neagră în jurul ochiului subliniază întreg ansamblul, dând un plus de expresie şi de viaţă privirii.

Branhiile sunt un alt semnal ţintă. De obicei sunt de un roşu aprins, vizibil de la distanţă.

Înotătoarele pectorale sunt de asemenea desenate, ceea ce duce la o asemănare şi mai mare cu prăzile
obişnuite ale ştiucii. La modelul de faţă branhiile sunt scoase în relief, fiind uşor supraînălţate faţă de
restul corpului.

Toate aceste semnale ţintă determină o zonă de atac atractivă pentru răpitori, imediat în faţa cârligului
ventral.
Ochetul de ataşare la linie
Poate fi în faţa voblerului, ca în imagine, sau pe bavetă, la modelele scufundătoare. Inelul despicat prin
intermediul căruia se ataşează la linie îi conferă voblerului o mare mobilitate, vitală pentru o evoluţie
corectă.

Cârligul ventral
Este plasat aproape de capul voblerului, puţin înapoia grupului de semnale ţintă, cu ajutorul unui inel
despicat. Deschiderea ancorei nu depăşeşte lăţimea voblerului, pentru a limita numărul de agăţări în
vegetaţie. Unele voblere, în general cele mai mari, au două cârlige ventrale.

Cârligul terminal
Deschiderea ancorei este acum, deşi aceeaşi cu cea a ancorei ventrale, mult mai mare decât lăţimea
cozii voblerului. Aceasta permite ca în cazul unui atac din spate răpitorul să se înţepe înainte de a
ajunge la corpul propriu-zis al voblerului şi astfel să nu aibă nici un punct fix de sprijin în tentativa de a se
elibera.

Decorarea voblerului
Suprafaţa voblerului este perfect netedă, pentru un înot al acestuia cât mai uşor. Lacurile cu care este
vopsit au o mare rezistentă la uzură, pentru a putea face fată atât loviturilor din trusa pescarului, cât şi
şocurilor agăţărilor în vegetaţie şi dinţilor peştilor răpitori.

Pe lângă grupul de semnale ţintă, de obicei corpul voblerului este decorat cu solzi, cat mai real desenaţi.
Spatele voblerului este de obicei de o culoare închisa, iar burta alburie, în încercarea de a imita cât mai
18
bine un peştişor momeala. Cele mai noi modele ale firmei Rapala au un desen holografic, care duce la
dispersarea luminii primite în toate culorile curcubeului, luminând astfel până în adâncul apei.
Baveta
Este construită dintr-un plastic dur, pentru a nu se sparge la impactul cu obstacolele subacvatice. Baveta
este poate cea mai importantă parte a voblerului, determinând evoluţia acestuia in apă. Cu cat baveta
este mai mare, cu atât voblerul plonjează mai mult. Ochetul de fixare a liniei este fixat chiar în bavetă la
modelele profund scufundătoare, până la 6-8 metri

Momeli artificiale - voblerul - tipuri de baveta

Lungimea şi înclinarea bavetei voblerului, alături de densitatea corpului acestuia în raport cu densitatea
apei, joacă un rol primordial în evoluţia unui vobler.
Baveta în unghi drept
Echipează îndeosebi voblerele de mărime mică-medie, şi care evoluează în stratul superficial al apei
(primii 30-50 de centimetri). Acest tip de bavetă conferă voblerului un tip de înot sacadat, deosebit de
atractiv pentru bibani şi ştiucile mici.

Baveta înclinată
O găsim la cele mai multe voblere, atât la cele puţin scufundătoare (maxim 3 metri adâncime), cât şi la
cele tip suspending (densitate egală cu cea a volumului de apă dislocuit).

Baveta orizontală
Echipează voblerele scufundătoare. Cu cât baveta este mai lungă în raport cu corpul voblerului, cu atât
acesta va plonja mai rapid. Densitatea voblerului influenţează în mod egal adâncimea sa de lucru, în
timp ce lăţimea bavetei influenţează amplitudinea vibraţiilor şi înotul mai mult sau mai puţin sacadat.

Baveta ... absentă

Există unele voblere care nu au bavetă, din categoria celor scufundătoare, care o înlocuiesc prin
mutarea ochetului de ataşare la fir deasupra voblerului, în faţa aripioarei dorsale. Rolul bavetei este luat
de fruntea peştelui.

Fir textil sau nylon ?

In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului constant inregistrat de nylon, firul textil se impune din
ce in ce mai mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt complementare dar radical diferite. Nylonul
este un fir monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice poliamidice. Firele textile sunt
materiale compozite- multifilare (polietilenice, kevlar, spectra, dyneema, coramid) unele componente
avind rezistenta de 10 ori mai mare decit a otelului.
Avantaje nylon:
este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce mai buna;
umple bine mulineta, da siguranta lanseului;
rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l face un bun amortizor in cazul lansarilor ratate;
utilizabil la toate tipurile de inele.
Dezavantaje nylon:
rezistenta la frecare este limitata;
la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil uneori facind intepaturile ineficace;
suporta destul de rau ultravioletele;
uneori, dezavantajele enumerate anterior impun schimbarea firului cel putin anual.
Avantaje fir textil:
rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon (de cinci ori la nod), la diametre egale;
rezistenta la uzura este foarte buna;
durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani);
19
coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de eficient la intepat chiar la distante foarte mari;
Dezavantaje fir textil:
asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe inele este redusa fiind necesare inele foarte dure
(Sic, Gold Cemet);
rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate;
pretul este foarte ridicat.
Tinind cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe ori se prefera linia din nylon de calitate si
forfacul din fir textil. Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor mari.
Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta la tractiune (la nod), culoare. Intotdeauna se
urmareste utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care pescuim, cu culoare in functie de
limpezimea apei. Un fir prea gros asigura o siguranta marita dar cu o frecventa scazuta a numarului de
muscaturi.

20
MOMELI
Momeli animale

Insectele - Efemerele: fac prte din ordinul insectelor, au corpul subtire, in lungime de ~ 4 cm, moale,
terminat cu 2-3 filamente si 2 perechi de aripi transparente. Larvele de efemere mai poarta si denumirea
de babita, rusalii sau vetrite.
Trichopterele & Friganele:
Plecopterele: musca de piatra, musca de arin, musca de urzica
Diptera: tantarul, musta califora (larva - viermusii)

Libelulele:
(Chironomus) - denumite popular calul dracului, calul popii, se impart in mai multe rase, dintre care
mentionez cele trei mai des intalnite: liblelula alba, libelula verzuie, libelula demoazele. Aceasta insecta
seamana cu tantarul, este foarte mare, dar nu pisca, eventual ne poate deranja zazaitul permenet si
monoton al roiurile uriase adunate deasupra apelor. Larvele acestora duc o viata acvatica dezvoltandu-
se in namolul anumitor ape. Larvele mari se pot depozita in conditii de temperatura intre 0 si 4 grade C,
chiar si in cutiutele cu vegetatie, fiind mereu atenti sa la mentinem umiditatea, stropindu-le cu apa
statuta. Acesta larve sa por pastra in hartie de ziar, bine inmuiata in apa de ploaie, aplicand mai multe
straturi, lasand uscat doar stratul din exteriori. Procurarea acestor larve este un procedeu mai dificil si de
aceea va sfatuiesc sa la cumparati din comert. Larvele de libelula sunt momeala de baza la toate
competitiile de pescuit stationar fiind folosite da majoritatea concurentilor. Aceste larve pot fi adaugate in
nade alaturi de alte "condimente". La pescuitul cu aceste larve vom folosi un carlig nr. 14-18 cu tija
subtire si vom avea grija sa le intepam in cap, adica in partea mai groasa, putin verzuie.
Saltatoria: lacuste, greieri, coropisnite
Coropisnite - au o lungime de 3-5 cm, au corpul catifilat, dar butucanos, cafeniu, cu picioarele ca niste
lopeti, potrivite pentru a sapa galerii pe sub plante pe care le roade cu falcile sale groase. Mreana si
somnul sunt usor ademeniti de o astfel de momeala plasata pe carlige de 4 - 2/0, cu tija lunga. Pastrarea
acestor insecte se face in cutii de chibrituri (cate una) sau in cutie de lemn compartimentata precum un
penar, pentru a evita obiceiul lor de a se manca daca sunt puse impreuna.
Gandacul de colorado: poate fi folosit in special la pescuitul cleanului. Culoarea rosie a aripilor
membranoase, la exemplarele adulte este extrem de incitanta pentru cleni .
Ramele - Au corpul aproape cilindric, format, din numeroase inele, de culoare roscata, roscata-vinetie,
moaronie. In cadrul pescuitului sportiv ramele constitue o momeala aproapa universala. Exista mai multe
specii de rame:
ramele de roua - traiesc in solul gradinilor si diverselor culturi agricole, lungimea lor abisnuita este de
cca 15 cm, unele ajungand pana la dezvoltarea record de 40 cm. Dupa ploaie cand galerile lor
subterane sunt inundate, ele ies la suprafata terenului chiar si in timpul zilei, astfel ramele de roua
prefera activitate nocturna. culegerea acestor rame pe timp de noapte se practica cel mai bine cu
ajutorul unei lanterne cu filtru galben (lumina puternica la sperie si acestea se retrag rapid in
ascunzatori), iar extragerea lor din gauri a celor prinse de cap se face cu rabdare. Pastrarea acestor
rame se face in pament pus in cutii din metal, lemn sau saculete din bumbac. Containerele din plastic
(pungi, cutii) nu sunt indicate. Adaugarea catorva bucatele de tomate sau zatului de cafea asigura o
buna hranire pentru ramele destinate mai multor partide de pescuit.
ramele de piatra sunt mai mici decat cele de roua, mai deschise la culoare si se remarca printr-un inel
proeminet in partea anterioara a corpului; ele sunt mai vioaie in carlig, exercitand o atractie mai mare;
culegera lor se face de sub pietre si bolovani cu o anumita cantitate de umezeala
ramele de gunoi de grajd se dezvolta pana la 7 cm, au un corp mai subtire su culoarea rosie. Se folosete
la pescutul pestilor cu gura mai mica (babusca, rosioara, platica, caras mic etc.)
ramele de padure
rama de balta (rama serpesca) Se gaseste in solul umed al apelor si poate fi folosita pentru ogama
larga de pesti lacomi.
lipitoarea este o momeala redutabila pentru prinderea unor pesti ca: somn, salau, crap mare, clean mare
rama de mare momeala de baza in ppescuitul chelalului, cambulei, limbii marina, calcanul etc.
Viermusi: Viermusii de carne reprezinta una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul in balti;
este eficienta pentru pesti pasnici in special. Pentru a avea niste viermusi buni trebuie sa avem in vedere
ca acestia sa fie prospeti altfel ne trezim la balta cu muste. Viermusii tineri (prospeti) prezinta in

21
abdomen o pata intunecata. Sunt de preferat viermusii mari care se vor pastra in frigider, in cutii inchise -
prevazute cu gauri mici de aerisire - in care vom pune putin malai.
Pink: Sunt niste viermisori mult mai marunti ca cei folositi in mod obisnuit. De obicei sunt colorati in rosu
sau portocaliu. Sunt mai rezistenti ca ceilalti viermi, putand fi tinuti si doua luni in frigider. Pe carlig, un
vierme alb si vreo doi pinkie pot sa "sparga gheata".
Crustacei: latausul - sunt o momeala atractiva pentru pastrav, lipan, mreana, caras, platica, cosac,
batca, biban
Pestisorii: plevusca, babusca, tipar, oblet, rosiara, carasel, boarta, sabioara, guvid, hamsie si bucati din
acestia constituie momeala generala o rapitorilor
Broscute & mormolocii: Dau rezultate sigure in capturarea stiucii, somnului, cleanului mare.

Altel momeli de origine animala:

organele de vita, de pasare - se folosesc cu succes la capturarea cleanului si somnului,
sangele proaspat - este o buna momeala pentru rosiara, babusca, clean, si alti pesti carnivori,
branza, cascavalul - o momeala deosebita pentru mreana, platica etc.
diferite larve: larva de omida, pentru clean mreana etc

Momeli artificiale

Mustele artificiale: sunt momeli de baza pentru apele de munte si cele colinare pntru pescuiul
pastravului, lipanului, lostrita, si cleanului etc.
musca uscata - imita o insecta vie care pluteste pe suprafata apei
musca umeda - imita o insecta purtata de curentul apei in adancime.
ninfa - imita o larva de insecta.
Naluca: este o momeala artificiala, care prin modul cum este purtata prin apa de pescar, poate atrage si
prinde peste rapitor. O naluca da rezultate numai daca pescarul o manevreaza cu incredere si iscusinta,
reusind sa dea iluzia vietii, cunoscand reactiile pestelui rapitor. Aceste momeli artificiale au o evolutie in
apa diferita in functie de modelul ales si tehnica recuperarii. O recuperare rapida, cu opriri bruste (se da
timp nalucii sa se scufunde) se imita un pestisor cuprins de panica la apropierea pericolului, iar o
recuperare lenta, dinamizand evolutia lingurii sau voblerului prin jocul din varful vergii si din manivela
mulinetei, vitaza medie de deplasare a nalucii fiind suficient de mica pentru a convinge rapitorul sa
accepte o prada ce se ofera "pe tava". Exista mai multe tipuri si dimensiuni de naluci. Acestea sunt:

Linguri oscilante - acestea isi leagana (balanseaza) muchia in timpul inaintarii prin apa.

Linguri ondulate - acestea inainteaza in apa cu miscari unduitoare, serpuitoare sau valurite
Rotativa - este o momeala artificiala a carei paleta se invarte in jurul unui ax sau fus, are un mare efect
asupra senzorilor optici, auditivi si laterali ai pestilor rapitori. Cele mai cunoscute rotative sunt cele
Mepps (Franta).

Voblerul - este o artificeala din lemn sau din alte materiale (plastic, cauciuc, pluta), care imita un petisor
pentru a atrage rapitorii. Acesta are in apa o evolutie nehotarata, sonticaita. De regula acesta pluteste pe
apa si se scufunda numai cand este tras, nivelul de adancime depinzand de forma corpului, si de pozitia
barbetei pe care o poarta. Voblerele sunt dotate cu 1,2 sau 3 ancore. Exista pe piata o gama variata de
modele, nuantei, si marimi, insa cele mai cunoscute si eficiente sunt faimoasele voblerele Rapala, de
productie finlandeza si voblerele Cosma care au raport pret/calitate foarte avantajos pentru toti pescarii.
Dintre modele cele mai intalnite amintim: Voblerele plutitoare, care sunt construite astfel incat acestea la
tragere sa strabata apa la o adancime de 10 - 25 cm, infunctie de viteza de recuperare imprimata de
mulineta. Voblerele cosmopolite, voblere care pot evolua la orice nivel al apei, in functie de viteza de
recuperare. Voblerele scufundate, sunt acelea care dupa lansare se opresc la o anumita adancime in
apa ( 10 - 50 ) cm , nivel la care se pot recupera printr-o mulinare lenta, cu opriri si reluari, penrtu a lasa
impresia unui peste bolnav. Voblerele de fund, sunt cele care dupa lansare coboara pana ce ating
adancimea maxima. Cu cat folosim o viteza de recuperare mai mare, cu ata ele strabat apa la un nivel
mai inalt. La alegerea voblerului trebuie sa tinem cont de anumite lucruri: de adancimea la care vrem
pescuim, de pestele pe care il cautam, de luminozitatea zilei si de zona in care pescuim.

22
Twisterul - este o momeala artificiala din plastic moale, care imita diverse animale acvatice (pestisori -
shad, broscute, rame, viermi), avand un mare efect asupra rapitorilor. Twisterele se produc intr-o intr-o
larga si variata gama de dimensiuni si nuante, pentru a satisface toate nevoile pescuitului la rapitor.
Diversele twistere sunt insotite de un carlig cu plumb sau fara denumit "jig"

Brisca - este ca o lama de briceag (usor curbata), astfel incat actionata pe verticala sau oblic sa aiba o
miscare oscilanda, ondulatorie sau mixta. Este dotata cu cate un singur carlig la capat fixat prin lipire.

Dandineta - asemanatoare bristei (ca o frunza de salcam) evolueaza pe verticala, ori oblic, cu miscari
leganate, valurite sau mixte. Este dotata cu cate un singur carlig la capat fixat prin lipire.

Mormasca - arificiala micuta, poate evolua in apa pe verticala cu miscari sacadate, mai mult pe care il
imita, in funtie de "jocul" pescarului, realizat prin dinamizarea varfului de lanseta, ea este folosita in
principal la copca.

23
SOMNUL

Somnul, marele gurmand

In folclor, voracitatea stiucii i-a atras acesteia renumele de "rechinul apelor dulci". Din punct de vedere
al obiceiurilor culinare, aceasta caracterizare s-ar potrivi mai degraba somnului, a carui lista de bucate
depaseste orice inchipuire, un adevarat festin pantagruelic. Din meniu nu lipsesc pestisori de orice fel,
rime, lipitori, serpi, soareci, diverse moluste, pasari si mici mamifere de apa. Mai mult, somnul este si
necrofag, consumind cu vadita placere cadavrele purtate de curent. Legendele si traditia orala, unele
dintre ele citate chiar in lucrari de specialitate ca provenind din surse sigure, ii atribuie atacuri ucigase la
adresa omului. Sigur este ca s-au descoperit resturi umane in stomacul unor astfel de monstri, fara a fi o
certitudine originea acestora.
Ca si in cazul altor specii, atacul survine in functie de impulsurile pe care pestele le primeste prin
intermediul organelor de simt. Numai ca somnul este printre putinii rapitori la care vazul nu are decit un
rol secundar. Foarte important din punctul nostru de vedere este mirosul, extrem de bine dezvoltat
compensator. Este si motivul pentru care daca folosim momeli vii acestea trebuie sa fie cit mai
proaspete, cit mai recent montate in cirlig, pe cit posibil cu leziuni minore care sa nu le afecteze
viabilitatea, dar care permit eliminarea anumitor substante cu rol de chemoatractant, in vreme ce pentru
alte momeli naturale este utila lasarea lor la "fezandat". De exemplu, momelile care elimina in apa singe
sau raspindesc un miros persistent de carne cu inceput de alterare sint percepute de la mare distanta si
cresc sansele de a atrage in zona vreun exemplar hamesit.

Zgomotele nu sint rele deloc!

Cantitatea maxima de informatii necesare procurarii prazii este adusa somnului de perceperea
vibratiilor. Nu numai ca zgomotele nu ne defavorizeaza, ba din contra, ele ne pot deveni intr-o anumita
masura chiar utile. Exemplul clasic in acest sens il constituie utilizarea pe scara larga a cloncului, un
instrument de lemn cu ajutorul caruia se produc la suprafata apei sunete de intensitate joasa, unde care
se propaga spre adincime, atragind exemplarele mai mari de somn. Sa nu ne mire daca vom avea
atacuri dupa ce prin dreptul nostru a trecut vreo ambarcatiune lenta, in special un vapor mare, prinderea
somnului in astfel de situatii fiind relativ frecventa. Daca nu avem posibilitatea folosirii unui clonc sau nu
dorim sa o facem, din motive etice, putem sa captam suplimentar atentia pestelui montind plumbi de o
anumita forma si greutate, care produc la atingerea apei un zgomot infundat, asemanator aceluia obtinut
la deschiderea unei sticle de sampanie. Dupa numeroase incercari pescuind in acelasi loc, cu aceeasi
momeala si in acelasi timp am observat o imbunatatire certa a rezultatelor utilizind pentru monturi cu lest
distal plumbi turnati intr-o lingura adinca, dar avind ochetul in partea subtire a lor. In cazul monturilor cu
plumb culisant, rezultate mai bune am avut cu plumbi romboidali asimetrici, cu centrul de greutate situat
spre cirlig si nu spre agrafa terminala a firului principal. Desi pare de necrezut ca niste plumbi banali pot
influenta semnificativ reusita unei partide de pescuit prin simplul zgomot pe care il produc la impactul cu
oglinda apei, rezultatele acestor experimente au constituit o adevarata surpriza, fiind deseori confirmate
in practica ulterior.
Un alt obicei pe care este bine sa il deprindem este studierea atenta a continutului gastric dupa
eviscerarea pestilor proaspat prinsi. Obtinem astfel informatii utile, mai ales in apele pe care nu le
cunoastem, despre cantitatea de hrana si tipul ei, date ce pot influenta deciziile noastre viitoare. Cel mai
frecvent am gasit diferite specii de pestisori (in functie de zona in care am pescuit guvizi de balta,
porcusori, obleti, carasei, mai rar albitura), resturi de moluste (in special melci, unii inghititi fara a le fi
afectata cochilia, dar si mici scoici), bucati de raci, lipitori.

Cele mai potrivite momeli

Pornind de la aceste consideratii putem schita tipurile de momeli de care ne vom folosi, care pot sa
constituie in acel moment cu cea mai mare probabilitate hrana pestelui, cu conditia ca ele sa poata fi si
procurate. Cea mai buna intruchipare a acestor deziderate sint rimele, care nu trebuie sa lipseasca din
arsenalul nostru. Nu intra aici in discutie rimele rosii, zise si "de balegar", ale caror dimensiuni sint
insuficiente, chiar montate sub forma de buchet. Atrag in plus tot puietul, aducindu-ne sute de bibanei
bataiosi, porcusori de-o schioapa, in cel mai fericit caz platici ca palma, pina sa apucam sa vedem vreo

24
mustata de somn. Desi cresc ceva mai mari, rimele albe ("de gradina") sint foarte sensibile, sucombind
rapid dupa imersia in apa. In caz de stricta necesitate, pot fi utilizate totusi cu succes prinse mai multe
pe un singur cirlig. De departe cele mai bune sint suratele lor negre ("serpesti", "de namol"). Acestea sint
numai bune pentru cirligele noastre serioase (ating lungimi de peste 20 de cm in repaus,
corespunzatoare unei grosimi de 1 cm), au suprafata aspra, rugoasa, ceea ce le face extrem de
neplacute pestilor de mici dimensiuni, au in plus o buna rezistenta sub apa. De altfel, locurile prielnice
pentru gasirea lor sint tocmai malurile namoloase ale baltilor, zonele mlastinoase si papurisurile ramase
in urma retragerii apelor. Efortul deosebit de a le gasi in clisa este intotdeauna rasplatit pe masura. De
multe ori, oaspetele nostru la cina este nu somnul, ci crapul sau surata lui din riuri, mreana. Un lucru
merita retinut: nu puneti niciodata o rima in cirlig fara a-i rupe citiva milimetri din ambele capete. Daca nu
vom afecta prea tare centrii nervosi, mobilitatea se pastreaza, in plus substantele eliminate acum din
belsug sint un foarte puternic atractant. O alta momeala care se gaseste pe toate baltile - apa sa fie… -
este broasca. Exemplarele alese nu trebuie sa depaseasca 10 cm si in nici un caz nu vor fi anesteziate
lovindu-le in prealabil. Se prind in montura trecind cirligul fie direct sub tegumentele regiunii posterioare,
fie - preferabil - imediat pe sub (atentie, nu prin!) coloana vertebrala in zona de insertie a picioarelor la
trunchi. Vom avea grija sa nu strapungem musculatura membrelor inferioare, caci vom risca sa-i
producem paralizii. Este destul de incetatenita ideea ca broastele au tendinta sa se ascunda in mil,
nepretindu-se astfel intru-totul pescuitului. Daca veti plasa montura cu broasca in apa mica, limpede, veti
observa ca intr-adevar aceasta se ascunde pe fundul apei, dar numai pentru citeva zeci de secunde. Ca
un batracian ce se respecta, broasca nu poate "respira" numai prin intermediul pielii, ci este necesara
inhalarea periodica de aer atmosferic, care suplineste schimburile de gaze de la nivelul tegumentului.
Lipsa de oxigen o va face sa incerce din ce in ce mai insistent sa se indrepte spre suprafata apei. Dar
tocmai aceste smuciri atrag pestii, mai ales exemplarele recalcitrante si suspicioase. Dupa un timp
broasca moare asfixiata, pur si simplu se ineaca (nu duceti experimentul pina la capat sub ochii dvs.
daca sinteti o fire mai sensibila, s-ar putea sa nu mai folositi o astfel de momeala niciodata!), necesitind
inlocuirea frecventa. Unii pescari ii jupoaie inainte de lansare portiuni din piele pentru a favoriza
raspindirea mirosului, dar chinuirea lor suplimentara nu se justifica. O putem folosi ca momeala in plina
zi, rezultatele spre seara sint ceva mai modeste, mai ales ca alergatura dupa broaste pe malul baltii in
amurg devine de-a dreptul obositoare, chiar sinucidere curata dupa aparitia tintarilor.
Un adevarat desert pentru prietenul nostru este coropisnita. Pe cit de productiva este aceasta insecta
in pescuitul somnului, pe atit este ea de greu de gasit. Sint foarte bune exemplarele mari pe care le
descoperim sapind prin dejectii vechi linga grajduri, in pamintul in care se cultiva cartofi, in gramezi de
resturi vegetale in putrefactie. Gradinarii le ademenesc cu cartofi fierti sau ingropind toamna resturi de
dejectii animale proaspete, prin fermentarea carora se degaja caldura, atragind insectele dornice de
adapost in zone de unde pot fi usor distruse. De multe ori pot fi intilnite atunci cind sapam dupa rime
serpesti printre radacini de papura sau sub bradisul putrezit ramas pe uscat dupa viitura. Oricum le-am
procura, trebuie sa fim atenti sa nu distrugem insectele inainte de a-si duce la bun sfirsit rolul. Pentru
aceasta, trebuie sa tinem cont ca centrii nervosi ai coropisnitelor se afla aproape in totalitate in torace. O
coropisnita fara abdomen se misca mult si bine, la cea mai mica presiune pe torace paralizeaza. De
aceea, fie ii trecem cirligul numai prin abdomen, dar acesta este moale si pestele poate fura rapid
momeala, fie incercam sa trecem cirligul prin fata ventrala a toracelui, greu de realizat daca e gros si are
spin mare, fie o legam pur si simplu de acesta cu un fir de ata subtire dar rezistenta (cam in genul
montajului cu fir de par la crap). In afara de somn, ne poate aduce si o mreana mai mare, mai rar un
clean daca pescuim in zona colinara; este foarte mobila, inoata foarte bine in apa, datorita greutatii
specifice mici si a perisorilor fini si desi care o acopera si retin bule de aer are tendinta de a se ridica
spre suprafata. Se preteaza foarte bine pentru monturile cu plumb culisant daca stim sa evitam
incurcaturile aparute in timpul lansarii. Dar sa nu anticipam.
Ruda buna cu rima neagra, lipitoarea se poate si ea procura la fata locului. Este cea mai folosita
momeala de catre lipoveni. Traieste practic nelimitat in apa daca e trasa delicat pe cirlig, se pastreaza
usor odata procurata (trebuie doar sa-i mentinem umiditatea si sa o ferim de calduri excesive, in special
de razele directe ale soarelui), miscarile in apa sint perfect naturale, cu atit mai pline de vioiciune cu cit
furtuna este mai aproape. Pe de alta parte, cu exceptia bibanilor mari si foarte flaminzi nu prea tenteaza
un alt peste, un mare avantaj in apele cu mult maruntis. Nici somoteii nu prea se inghesuie, aviz
amatorilor de distractie care prefera sa prinda si sa redea baltii zeci de somotei in loc sa astepte zile
intregi captura vietii, dar este un adevarat deliciu pentru somnii de dimensiuni medii si mari. Este insa
greu tolerata de unii pescari si secreta un mucus bogat si foarte aderent in recipientul de pastrare sau pe
pensa cu care o punem in ac. Are corpul moale, foarte elastic si este greu de strapuns cu acul, virful
acestuia trebuie sa ramina liber pentru o intepare corecta.
Scoica este un alt ajutor pretios pe care ni-l ofera balta in lupta cu monstrii din adincuri. Este o
momeala foarte buna spre toamna, dar este mai putin specifica pescuitului la somn. Cu ajutorul ei putem
25
prinde la fel de bine sau chiar mai bine crap, biban sau vreo platica mare ratacita. Se procura usor si se
pastreaza la indemina in apa mica de la mal (unde pui ca nici nu ne e teama ca nu o mai putem prinde
daca o ia la fuga). Merge foarte bine prinsa in monturi cu plumb distal, mai ales daca pescuim in curent.
Se introduce o lama subtire de cutit intre valvele sale, in regiunea posterioara a lor de-o parte si de alta a
zonei de imbinare, cu ajutorul careia sectionam cei doi muschi care mentin lipite valvele si scoica se
deschide ca o carte. O fixam prin intermediul piciorului si a celor citeva ligamente ramase netaiate,
lasindu-i libere restul organelor in bataia apei. Dezavantajul major este marea perisabilitate, vara se
altereaza rapid in apa calda si isi pierde proprietatile, devenind foarte friabila. Pentru a nu fi luata de
curent sau de primul peste curios, este de multe ori necesara prinderea ei cu ajutorul unui cirlig triplu, cu
toate neajunsurile ce decurg de aici.
Am lasat la sfirsit momeala care ar fi parut la prima vedere cea mai buna pentru pescuitul acestei
specii - pestisorul viu (utilizarea de pestisor mort in montura este aproape inutila din motive deja
enuntate). Spre deosebire de alti rapitori, nu aceasta este neaparat cheia succesului. Avem la indemina
atit de multe posibilitati de a-l inlocui cu solutii cel putin la fel de bune, incit de multe ori timpul pierdut cu
procurarea momelii si unele dezavantaje ale acesteia nu se regasesc in rezultate. Tehnicile care
utilizeaza pestisor viu sint nespecifice, acest tip de momeala este aproape la fel de "caracteristic"
somnului ca si rima: putem prinde in egala masura salau, avat, biban mare, clean sau chiar stiuca. Este
util sa alegem de la inceput montura cu plumb distal prezentata anterior, pentru avantajele mentionate.
Ca specii de pestisori sint de preferat porcusorii si caraseii, care supravietuiesc suficient de mult timp. Ii
putem prinde trecindu-le cirligul prin maxilarul superior in dreptul narilor, prin ambele maxilare in dreptul
buzelor sau pe sub aripioara dorsala, dar in acest ultim caz numai daca nu pescuim in curent puternic. O
atentie cu totul deosebita merita tiparul. Este un peste deosebit de rezistent la conditiile de mediu, se
procura destul de usor de la diversi intreprinzatori de ocazie si rezista exceptional de bine la transport. In
plus, unduirile sale produc o atractie fatala asupra somnilor. Pentru a nu-i stinjeni miscarea nu se trece
cirligul prin peste, este de altfel destul de greu de tinut nemiscat, fiind foarte alunecos, de preferat sa il
legam de cirlig cu ata sau cu o bucata de lita. Trebuie sa tinem cont insa ca tiparul este protejat in
anumite regiuni, pescuitul lui fiind pe alocuri interzis si ca este o momeala adresata aproape in
exclusivitate somnilor capitali, utilizarea lui presupunind o doza consistenta de rabdare din partea
pescarului. Celelalte potentiale momeli de pe lista de bucate a acestui peste sint mai putin adecvate
pescuitului sportiv, cu rezultate mai modeste si posibilitati reduse de procurare. Ca o curiozitate, in
categoria "si alele…" lipovenii folosesc destul de mult fragmente de organe (in general ficat) sau
intestinele animalelor mici (in general pasari de curte sau pesti). Printr-o nadire periodica cu astfel de
resturi atrag exemplarele mari in gropi adinci, lipsite de curent. Pot fi folosite si pe post de momeala
propriu-zisa, mai ales cu ajutorul unor cirlige triple. Pescarii de la gurile Dunarii si de pe litoral prefera
intestinele proaspat recoltate de la pestii marini datorita mirosului caracteristic, persistent. Pentru noi
viscerele de hering sau de macrou pot fi o alternativa.
Batalia finala
Cu toate temele facute, putem trece acum la atacul propriu-zis. Iata-ne in transa pe malul baltii
adulmecind, luindu-i urma, gata de prima lansare. Daca am optat pentru o montura cu plumb culisant, nu
trebuie sa ne pripim. Cu cit mai brusca va fi miscarea imprimata momelii, cu atit plumbul va tisni mai iute
si momeala va pleca mai tirziu, incurcindu-se cu firul principal. Pentru a evita acest lucru, trebuie sa
efectuam lansarea cu miscari ample, mai lente decit in mod normal. De indata ce montura intra pe
traiectoria descendenta, frinam delicat cu un deget desfasurarea firului de pe tambur, pentru a incetini
planarea plumbului si a permite momelii sa treaca in fata. S-ar putea ca manevra sa nu ne reuseasca de
la prima incercare si frinarea sa fie prea brutala, cu prabusirea zgomotoasa a monturii in apa, cu mult
inaintea locului dorit. Cu timpul vom deprinde exact tehnica. si mai simpla este efectuarea unei manevre
asemanatoare, dar incepind imediat inaintea impactului plumbului cu apa, astfel incit traiectoria urmata
din acest moment sa nu fie strict verticala, cu aceleasi urmari nefaste asupra momelii, ci sub forma unui
arc de cerc. Acest mic artificiu are ca rezultat indreptarea curburii firului, permitind totodata dispunerea
de la inceput a plumbului intre noi si momeala. Astfel nu mai este necesara recuperarea acestuia pret de
citiva zeci de centimetri tiris pe fundul apei, ceea ce in zone cu obstacole frecvente este un avantaj.
Daca nu folosim o momeala foarte perisabila, care poate fi inlaturata la cea mai slaba atingere, atacul
este indeajuns de puternic pentru a nu fi absolut necesara prezenta unui semnalizator. Chiar daca ne
este mai confortabil si il consideram indispensabil, orice mijloc de semnalizare a atacului - de tipul
bambinei sau a celor montate pe fir dincolo de inelul terminal - trebuie sa mentina linia in tensiune, lucru
dificil de realizat daca pescuim in plin curent, cu atit mai mult cu cit firul este destul de gros si opune o
rezistenta sporita curgerii apei. In astfel de conditii, este de preferat sa asezam lanseta intr-o pozitie
aproape verticala sau perpendicular pe directia firului, avind cel mult un semnalizator acustic prins pe
virf. Daca pescuim de pe mal, putem utiliza o bucata de teava din PVC cu diametrul interior ceva mai
mare decat al minerului lansetei, pe care o infigem in pamint sub unghiul dorit si in care vom introduce
26
lanseta, ferind-o de contactul cu solul. Nu este nici pe departe un pescuit de finete, dar pentru ceea ce
ne-am propus sa prindem este cel mai potrivit.
Dupa aducerea monturii in pozitie finala, atacul poate surveni neasteptat de repede. Indiferent ca
pescuim la pluta sau stationar cu plumb pe fund, nu trebuie intepat la primele semne ale atacului, ci
numai in clipa in care sintem absolut siguri ca momeala a fost inghitita. Foarte rar pestele este nehotarit
si renunta la intentiile sale agresive initiale. Daca trasaturile inceteaza, este mai probabil ca momela
noastra sa fi cazut la datorie, mai ales in cazul celor legate cu ata de cirlig. Cind pescuim cu plumb pe
fund primul semn al atacului este perceput de multe ori dupa autointeparea pestelui, care pleaca linistit
cu momeala in gura. Robustetea echipamentului e invers proportionala cu sensibilitatea lui, ceea ce face
ca primele trasaturi sa nu se transmita intotdeauna. Acest dezavantaj este mai evident in cazul
monturilor cu plumb culisant, cind dam peste cirduri numeroase de somotei. Mai mult, mocutele pot sta
mult si bine in cirlig inainte de a ne da seama de captura, un motiv in plus pentru a verifica periodic linia.
Daca nu avem nici un semn de activitate de mai mult timp si momeala s-a dovedit a-si fi pastrat
viabilitatea, o plasam din nou in acelasi loc, pentru ca de multe ori atacul se declanseaza prompt dupa
cea de-a doua lansare
Sa presupunem ca am avut un atac ca la carte. Am intepat si… nimic. Montura nu vrea sa se
clinteasca. Sint doua posibilitati: fie am infipt temeinic cirligul intr-o radacina, fie radacina este mai vie
decit ne-am astepta. In varianta favorabila noua, primele secunde vor fi hotaritoare pentru desfasurarea
ulterioara a evenimentelor. Modalitatile in care pestele reactioneaza la manevrele noastre difera foarte
mult in functie de dimensiunea lui. Un somn capital ramine initial neclintit ca si cum nimic nu s-a
intimplat, apoi va incerca sa fuga spre primul adapost. Daca terenul ne avantajeaza nu avem decit sa-i
opunem rezistenta unei frine bine reglate, mai ales daca se indreapta spre amonte. Cind pescuim insa
linga radacini, trebuie sa incercam cu toata fermitatea sa ii schimbam planul, altfel este ca si pierdut. Un
peste de o asemenea talie este greu de strunit fara a pune in mare pericol integritatea echipamentului si
daca a intrat in ragalii este mai bine sa il determinam sa iasa singur de acolo, ceea ce de multe ori ne
reuseste (parca e mai bine cu un singur cirlig pe linie, nu?). Nu trebuie decit sa batem repetat in lanseta,
mentinind in permanenta contactul cu pestele, impulsurile pe care le primeste prin intermediul firului
fiindu-i foarte neplacute.
Dupa ce il scoatem in "cimp deschis" mai avem un ultim mare obstacol de trecut: sa-l ridicam de pe
fund. Malurile cu panta lina sint propice scoaterii unui astfel de monstru, care nu este speriat de
modificarea brusca a adincimii si poate fi scos cu un efort minim. Cea mai proasta situatie este atunci
cind pescuim linga un prag sau in gropile de linga maluri abrupte. Dirijarea pestelui pina la baza pragului
se face relativ usor, dar cei 4-5 metri care ramin sint un adevarat cosmar. Cu cit mai inalt este pragul si
mai mica adincimea apei inspre mal, cu atit chinurile noastre vor dura mai mult, fiecare metru cistigat
contind enorm. Nu trebuie sa ne grabim, nerabdarea de a ne vedea prada fiind in acest caz foarte
paguboasa. De cele mai multe ori, pestele o zbugheste din nou spre adincuri si nu putem face altceva
decit sa ii dam fir si sa evitam contactul acestuia cu eventualele scoici de pe buza pragului; o lanseta
mai lunga este mana cereasca in aceasta situatie. Lupta se desfasoara mai bine la rece, in sensul
propriu al cuvintului, caci dirijarea bataliei se face optim stind pe buza pragului. Atentie insa la
schimbarile bruste de directie, care ne pot dezechilibra si la "jucariile" taioase plantate ecologic in mil de
conationalii nostri. Dupa citeva incercari nereusite (mai bine prea multe decit prea putine!) pestele va fi
adus la suprafata si trecut efectiv peste prag printr-o usoara rotatie a lansetei si in nici un caz nu tragind
direct de fir. Un exemplar mai mic va incerca mai degraba sa se propteasca in micile denivelari ale albiei,
lasindu-se practic tirit. Odata ridicat de pe fund isi curbeaza caracteristic coada, rotindu-se in jurul
propriei axe, ceea ce ii creste rezistenta la inaintare. Cu ultimele forte poate incerca o ultima aruncare in
lateral, daca avem in acest moment frina de partea noastra partida este insa cistigata.
Se afirma frecvent ca cea mai buna modalitate de a scoate un somn pe mal este prin prinderea
maxilarului inferior cu degetul mare de la mina introdus in gura pestelui. Perfect adevarat pentru pestii
mai mici, ai caror dinti nu strapung pielea, desi putem la fel de bine sa-i apucam din partea posterioara a
capului, acolo unde se termina operculele. Pentru pestii mari nu putem aplica niciuna dintre metode, mai
ales ca o simpla stringere din falci ne semneaza biletul de trimitere la plasticianul care ne va coase la loc
degetul. Ori ne purtam literalmente cu manusi, ori rasturnam pestele si il prindem strins de cartilajul care
solidarizeaza inferior arcurile branhiale, moment in care lupta noastra ia sfirsit. Cu cit succes si in
realitate, ramine de vazut peste nu foarte mult timp.
Somnul - "Operatiunea Monstru"
Putine sînt speciile de pesti rapitori care sa satisfaca toate pretentiile unui pescar. Stiuca e lacoma, se
prinde usor si se apara aprig, dar exemplarele mari sînt din ce în ce mai rare; în plus, are o carne de
calitate medie. Avatul se repede nesabuit, atacul scotîndu-i din amorteala chiar si pe cei mai flegmatici
pescari, are o carne dulce, dar prea greu de descoperit în multimea de osicule ce o împaneaza. Multi
dintre noi ne-am bazat succesele de început de cariera pescuind bibani, ceea ce nu presupune prea
27
mari subtilitati sau tehnici speciale, dar acestia sînt deja prea mici pentru pretentiile noastre. Salaul,
vedeta atîtor dezmaturi culinare, se lasa mai greu de gasit si oricum prea rar la dimensiuni
impresionante. Exista însa si o exceptie, notabila de altfel - un peste care atinge dimensiuni remarcabile,
cu atît mai greu de pacalit cu cît este mai mare, un peste a carui carne este si gustoasa, si lipsita de
oase, întîlnit atît în lacuri mari, cît si în ape curgatoare, într-un cuvînt, un trofeu foarte rîvnit de pescari.
GENERALITATI
Somnul (Silurus glanis) este un peste mult raspîndit în Asia, mai ales în regiunile centrale ale
continentului, si în Europa. Din marile fluvii ce se varsa în Marea Caspica si Marea Neagra s-a raspîndit
treptat spre vestul Europei prin bazinul Elbei si al Rinului. Daca în urma cu numai o jumatate de secol
era considerat practic absent din apele Angliei si Frantei, din Peninsula Iberica si din Italia, multiplele
sale calitati si mai ales valoarea economica deosebita au dus la introducerea sa cu succes în aceste
zone, devenite renumite pentru numeroasa lor populatie de somni. În apele Padului si ale Ebrului a
devenit atît de numeros, încît pericliteaza existenta speciilor autohtone. În România se afla în mai toate
apele curgatoare din regiunea colinara si de ses, marii afluenti ai Dunarii în regiunea cursului mijlociu si
inferior, în Dunare pe tot parcursul sau si mai ales în Delta, precum si în numeroase lacuri interioare si
litorale.
Întreaga înfatisare ni-l recomanda ca pe un rapitor feroce. Capul este mare, turtit dorso-ventral, cu
musculatura bine dezvoltata la nivelul operculelor, cu o gura imensa, semicirculara, captusita cu o
sumedenie de dinti mici, conici, îndreptati posterior, dispusi inclusiv pe arcurile branhiale. Pe maxilarul
superior poseda o pereche de mustati foarte lungi, ce pot fi miscate independent, cu ajutorul carora
pestele exploreaza temeinic mediul înconjurator. Pe fata ventrala a maxilarului inferior se afla alte doua
perechi de mustati, mult mai scurte. Ochii sint foarte mici, vazul fiind si el slab dezvoltat, ca o adaptare la
adîncimea mare la care îsi petrece cea mai mare parte din viata. Corpul este puternic, aproape cilindric,
se termina printr-o coada lunga, puternica, turtita lateral. Pielea groasa si lipsita de solzi este acoperita
de un strat bogat de mucus. Înotatoarea dorsala uste unica, de mici dimensiuni, spre deosebire de
înotatoarea anala, care este foarte lunga, ajungînd pîna în vecinatatea celei caudale. Pectoralele au
prima radie îngrosata si foarte ascutita, putînd produce rani serioase la o manipulare neglijenta.
Culoarea sa variaza de la o apa la alta, somnul avînd o mare capacitate de a imita coloratia mediului
înconjurator. În albii nisipoase culoarea este cenusiu-verzuie, marmorata, cu abdomenul alb-murdar, dar
poate deveni maslinie în ape cu vegetatie abundenta si chiar negricioasa în ape adînci foarte limpezi.
Pastrat mai mult timp în juvelnic devine aproape negru, cu marmoratii pe flancuri, iar dupa ce moare se
albeste destul de rapid, în totalitate.
Dimensiunile depasesc frecvent 1m si 20 de kg, putînd atinge exceptional 4-5 m si peste 200 de kg.
Facînd abstractie de migratia în Dunare a morunului, este cel mai mare peste de apa dulce de la noi. De
remarcat ca dimensiunile maxime sînt atinse în apele mai calde din sudul continentului, recordul national
al Angliei nedepasind spre exemplu 30 de kg. Din pacate, desi nu este prea pretentios fata de conditiile
de mediu si ar gasi cantitati corespunzatoare de hrana pentru a atinge dimensiunile care l-au facut
subiectul atîtor legende, specia se afla la noi într-un regres evident de cînd s-a introdus pe scara larga
"electrificarea" pescuitului.
Peste activ la temperaturi relativ ridicate, somnul sta în gropile adînci de pe fundul albiei din noiembrie
si pîna la începutul lui martie, prinderea lui în acesta perioada prin metode sportive fiind rara. Dupa o
scurta perioada de hranire intensa, premergatoare reproducerii, exemplarele mature de peste 4 ani si
peste 45-50 cm lungime întreprind scurte migratii în amonte sau intra în baltile inundate limitrofe, unde
femelele depun, numai atunci cînd temperatura apei atinge 18-20 de grade, pîna la 500.000 de icre mici
(3-3,5 mm), care vor fi atent pazite pîna la ecloziune. Reproducerea are deci loc cam de la mijlocul lunii
aprilie si pîna în iunie, suprapunîndu-se cu perioada legala de prohibitie pentru majoritatea speciilor de
pesti din apele colinare si de ses (cu exceptia stiucii). Daca punem la socoteala si lungimea legala de
recoltare (peste 50 de cm), faptul ca icrele de somn nu sînt comestibile, si interzicerea pescuitului pe
timp de noapte (înca în vigoare), ar trebui sa fie bine protejat din punct de vedere al pescarului sportiv.
Specie mai degraba sedentara, pleaca din balta la primele semne de scadere a nivelului apei si se
instaleaza într-un teritoriu relativ mic, pe care nu-l va mai parasi decît în cautarea hranei, pentru scurt
timp si pe distante foarte mici. Îl aflam pe fundul apei, de cele mai multe ori lînga praguri adînci, în gropi
ferite de curentul puternic, printre pietre, radacini, dupa copaci scufundati, în anafoare, acolo unde albia
este tare, nisipoasa, si mai putin în zonele mîloase. Acum începe hranirea intensa, care dureaza din
iunie si pîna spre finalul lui octombrie, apogeul fiind atins în iulie-septembrie. De altfel, este printre
putinele specii de la noi care nu sînt deranjate de temperaturile ridicate din aceasta perioada, mai ales
ca vînatoarea este predominant nocturna, cînd se repede bezmetic la orice misca în jurul sau, fara a
neglija eventualele cadavre pe care i le aduce apa. Oricum, dupa ce racirea vremii din noiembrie a facut
ca temperatura apei sa scada sub 7-8 grade hranirea înceteaza complet, somnii se aduna în gropi si
hiberneaza pîna la sosirea primaverii.
28
CIMPUL DE LUPTA

Se considera ca perioada optima pentru pescuitul somnului cuprinde lunile august si septembrie, daca
toamna este blînda chiar si primele zile ale lui octombrie, cînd pestele a acumulat destule rezerve pentru
perioada iernii, crescînd mult în greutate si devenind un adversar redutabil. Daca primavara este
timpurie si perioada de prohibitie este decalata corespunzator, putem începe pescuitul înca din iunie,
mai ales în apele de ses si în Delta. Cu cît dezghetul are loc mai devreme si perioada marilor inundatii
din Lunca Dunarii este mai scurta, cu atît mai rapid putem începe ofensiva. Pentru apele curgatoare
colinare, mai ales în aval de barajele de acumulare sau în canalele de evacuare ale termocentralelor
pescuitul poate începe odata cu primele zile însorite de primavara, bineinteles înainte de instalarea
prohibitiei, dar nu trebuie sa ne asteptam la rezultate iesite din comun. În orice caz, datorita preferintei
pentru temperaturi crescute, adevaratul sezon începe vara si se termina cu mult înainte de instalarea
definitiva a iernii.
Perioada de hranire pe parcursul unei zile difera si ea foarte mult. Somnul matur (denumit de lipoveni
si iarma cînd are 3-6 kg, sau pana cînd depaseste aceasta greutate) este un peste solitar, nocturn, ziua
îsi cauta adapost în locuri ferite, unde asteapta nemiscat apropierea prazii. Spre seara îsi paraseste
locul de pînda, apropiindu-se tot mai mult de suprafata apei, efectuînd scurte deplasari în jurul
adapostului, în care revine cu primele raze ale soarelui. Mocutele (exemplare sub 250 g) si somoteii
(exemplare de pîna la 1-1,5 kg) se hranesc pe perioada întregii zile si umbla de obicei în cîrduri. În plina
vara avem deci sanse sa prindem un exemplar respectabil mai ales în amurg sau în zori, destul de rar si
utilizînd numai anumite momeli în restul zilei; spre toamna, pe timp noros si mai ales vara înainte de
furtuni puternice aceasta diferentiere nu mai este atît de evidenta. Somnul este foarte sensibil la
modificarile brutale ale proprietatilor apei si îsi schimba rapid "toanele" în functie de acestea. Daca apa
începe brusc sa creasca sau se tulbura dintr-o data este mai bine sa ne împacam cu ideea si sa ne
apucam de altceva. La fel de nefavorabila este si situatia inversa, care are ca rezultat parasirea gîrlelor,
a ghiolurilor, canalelor si retragerea pestilor în bratele mari. Daca însa cresterea nivelului apei se
produce relativ treptat, putem trage nadejdea unor capturi frumoase.
Fiind un peste destul de lenes, localizarea lui cu precizie ne asigura o buna parte din succes. În lacuri
vom gasi somnul în gropi cu fund argilos, mai ales în acele regiuni alimentate de izvoare sau în zonele
de confluenta cu vreo apa curgatoare care alimenteaza lacul. Pentru lacurile rezultate prin bararea unei
ape curgatoare, vechea albie ne poate oferi capturi de exceptie. Este inutila cautarea lui prin tufele de
bradis, la apa mica si în regiunile acoperite de un strat gros de mîl, care îi sint total neprielnice. În Delta
tranziteaza frecvent ghiolurile întinse ce au legatura directa cu Dunarea, fiind adeseori capturat în
plasele localnicilor, dar nu face obiectul unui pescuit special în aceste ape. Marile canale dintre lacuri si
gîrlele ce fac legatura cu Dunarea sint locuri preferate de somni, cu precadere acele zone dragate
recent, portiunile adîncite de curînd si în special acelea unde exista un curent cît de mic.
În rîuri îl gasim mai ales în anafoare, acolo unde apa sapa praguri adînci, cu precadere acolo unde s-
au facut consolidari de maluri cu materialul scos din albie. Deosebit de favorabile sint coturile pe care le
face cursul apei, caz în care preferam portiunile cu mal abrupt si cuptoarele de sub malul spre care se
îndreapta apa. Productive sînt si gropile ramase în urma vechilor exploatari de balast si zonele de lînga
poduri sau la confluenta a doua rîuri, în spatele bancurilor de nisip create de curent. Nu trebuie sa ne
pierdem timpul în apele mici si repezi, cu fund pietros sau prundis, pe bancurile de nisip din zonele de
întinsura unde apa nu depaseste 1 m. Desi iubeste apele curgatoare mai presus de orice, somnul - si în
special exemplarele mari - nu pot rezista mult timp în plin curent si se retrag întotdeauna în spatele
obstacolelor, la adînc.
Dunarea si bratele sale adapostesc cele mai mari exemplare de somn de la noi. Pe tot parcursul
batrînului fluviu ne putem încerca norocul, dar cele mai bune zone sînt de obicei si cele mai greu
accesibile. Cu riscul de a pierde montura dupa montura, trebuie sa alegem portiunile din spatele
arborilor prabusiti în albie, uneori aruncînd momeala chiar printre radacinile salciilor de lînga mal. Foarte
bune sînt marile golfuri din coturile fluviului, acolo unde se formeaza curenti circulari. Acestea mentin
mult timp pe loc trunchiuri masive, care se scufunda în cele din urma aici. Este un pescuit extrem de
dificil, dar cu satisfactii pe masura. Bratele moarte, pe care nu se circula constant si care nu au deci
albia curatata de trunchiuri si radacini pot adaposti somni, daca nu sint complet colmatate
În Delta putem alege de principiu orice brat al Dunarii si gîrlele principale derivate din acestea. Sint
foarte bune confluentele dintre ape, acolo unde sedimentele aduse de fluviu gasesc conditii prielnice
pentru odihna, formînd uneori insule întinse. Orice canal dragat în astfel de zone, taind sau numai
ocolind ostroavele constituie un loc favorabil. De multe ori gîrle mai largi si totodata mai lenese se pot
uni, formîndu-se aici simple bancuri de nisip, acoperite la inundatii, întarite de trunchiurile pe care le
29
aduce apa, portiuni pe care vegetatia se instaleaza treptat (foto 1). Aceste platouri cu apa mica, extrem
de variabile ca întindere de la un an la altul în functie de forta viiturii, sînt alintate de-o parte si de alta de
ape adînci, cu curent blînd, în care putem sa ne încercam norocul. Daca astfel de canale largi sau brate
secundare ale Dunarii se îngusteaza brusc, devenind dintr-o data învolburate si aparent prea vijelioase,
nu trebuie decît sa cautam zonele cu anafoare, micile peninsule, malurile abrupte cu salcii prabusite, în
spatele carora, în ochiuri umbrite cu apa linistita pot pîndi adevarati monstri (foto 2). Dupa ce apa scapa
de strînsura uscatului, rasfirîndu-se peste grinduri nisipoase, fara a da însa semne de oboseala, trebuie
sa ne mutam atentia dinspre mal spre portiunile din mijlocul albiei, unde curentul (uneori insesizabil la o
privire superficiala) este suficient de puternic pentru a împiedica formarea unui strat gros de mîl.

ARMAMENTUL

Echipamentul folosit pentru pescuitul somnului variaza în functie de dimensiunile capturii-tinta si de

metoda aleasa. Practic, posibilitatile sînt nenumarate - se poate pescui cu momeli artificiale sau
naturale, în apropierea malului sau spre mijlocul apei, pe fundul apei sau la suprafata. Conditia minima
necesara trebuie sa fie robustetea întregului echipament, pescuitul fara o lanseta puternica si o rezerva
minima de fir fiind aproape imposibil.
Lanseta va fi solida, pe masura dimensiunilor pestilor pe care ne asteptam sa-i prindem. Cum somnul
nu este, dupa cum vom vedea, "vedeta" pescuitului cu artificiale, lanseta nu trebuie sa aiba neaparat o
actiune rapida. Pe de alta parte, pescuind în special în curent puternic si uneori cu aruncari la mare
distanta, rigiditatea blancului trebuie sa fie considerabila, pentru a putea lansa greutati corespunzatoare.
De principiu, daca pescuim cu momeli naturale vii usor distructibile la smucituri este bine ca puterea
lansetei sa fie concordanta cu greutatea monturii, pentru a avea cît mai putine rateuri la lansare. Pentru
pescuitul din barca nu sînt necesare lansete foarte lungi, care pot fi de multe ori o povara, dar daca
malul este abrupt, greu accesibil si pescuim în imediata lui apropiere, o lanseta lunga ne scoate din
impas. Din contra, daca accesul la apa se face într-o zona îngusta, printre copaci si trebuie sa plasam
momeala la departare, o lanseta cît mai scurta ne va fi de mai mare ajutor. De aceea nu mi se pare
corecta stabilirea unui echipament standard pentru o anumita specie de peste. În general, lungimea
lansetei poate varia între 2,40 m si 4 m, cu un optim de 2,7-3,6 m, avînd o putere de minim 60-100g, dar
cifrele sint departe de a fi absolute. Mult mai important este sa tinem cont de specificul fiecarei partide
de pescuit. Obligatorie este pastrarea în cele mai bune conditii a inelelor, tensiunile din fir în timpul drill-
ului fiind foarte mari.
Mulineta joaca un rol foarte important. Conteaza prea putin raportul de recuperare, deoarece nu avem
nevoie neaparat de o recuperare rapida. Functionarea ireprosabila a frînei si lipsa oricarei urme de
eroziune pe galet ne pot salva de multe neplaceri. Cantitatea de fir depozitata pe tambur nu trebuie sa
fie mai mica de 80-100 de metri. Daca tinem cont de faptul ca grosimea firului utilizat depaseste 0,35
mm, ba chiar atinge 0,5-0,6 mm în cazul monofilamentelor (sau 0,25-0,3 mm în cazul firelor textile),
tamburul si implicit mulineta sînt masive si nu ne va fi usor daca nu putem sa ne asiguram un suport
adecvat. Indiferent de ce tip de fir vom alege, acesta trebuie sa reziste nu atît la greutatea propriu-zisa a
capturii, cît mai ales la agatarile frecvente, de cele mai multe ori imposibil de evitat. Pescuind în zone
deschise, fara obstacole submerse, putem folosi fire ceva mai subtiri, chiar daca avem perspectiva unor
capturi capitale, putînd mai lesne dirija pestele folosind maximal restul echipamentului; în acest caz,
trebuie sa eliminam ceva mai frecvent primul metru de fir, rapid uzat prin frecarea cu inelul terminal. Cînd
pescuim printre sau lînga radacini, spre care pestele nostru se va îndrepta invariabil, la cea mai mica
suspiciune de uzura a monofilamentului sau de scamosare a firului textil renuntam la întreaga portiune
afectata, pentru a nu depana ulterior amintiri despre "cum ar fi putut sa fie…"; se întelege ca nodurile,
oricît de solide ar fi ele, ies din discutie.
Referitor la monturi se impun de la bun început cîteva precizari de ordin general. Somnul nu se joaca
decît foarte rar cu momeala asa cum o face crapul. De cele mai multe ori o apuca hotarît si o mesteca
temeinic, fara suspiciuni si fara sa o scuipe înapoi, oricît de mare ar fi ea. Gura sa impresionanta (de
remarcat marimea acesteia chiar la mocutele sub 20 de cm) nu ridica probleme pentru o anumita
dimensiune a cîrligelor, care pot depasi deci cu mult dimensiunile considerate de "bun simt" pentru alte
specii. În cel mai rau caz acordam o sansa în plus somoteilor, dar nu va bazati numai pe asta pentru a-i
proteja. Mai mult, gura este carnoasa si foarte puternica, utilizata frecvent pentru zdrobirea prazii (scoici,
melci, raci etc). De aceea nu este absolut necesara utilizarea cîrligelor triple, care pot fi paradoxal cauza
multor ratari. Efortul pentru a înfige un cîrlig triplu în gura pestelui este mult mai mare decît în cazul
unuia simplu, în plus puterea cu care pestele strînge maxilarele este remarcabila, deci înteparea
presupune o anumita forta, deja diminuata de distanta mare la care uneori pescuim.
Pe de alta parte, dintii somnului sint mici si numerosi, nu pot taia dintr-o data firul monturii, oricum
30
destul de gros, dar îi provoaca foarte rapid uzura, mai ales daca este un monofilament moale, subtire,
sau fir textil de slaba calitate. Daca pescuiti cu montura dintr-un astfel de fir într-un loc plin de somotei
scamosarea va fi rapida, ruperea firului survenind înainte de a prinde primul peste care merita pastrat.
Chiar si în lipsa acestuia, la prima agatare montura va fi pierduta. În concluzie, indiferent de tipul
monturii sînt de preferat cîrligele simple, mari, cu tija relativ lunga, legate cu fir textil teflonat, kevlar sau
monofilament rigid, dur, protejate eventual cu un varnis subtire. Numai în aceste conditii struna nu este
indispensabila.

31
Pescuitul somnului

Pescuitul somnului vizeaza indeosebi exemplarele mari, fiecare pescar dorind sa prinda un exemplar cat
mai mare si nu "moace" de 1-2 kg. De aceea pescuitul acestor exemplare este diferit de cel al celorlalti
pesti, de mai mici dimensiuni.

Trofeele de somn, exemplarele de peste 20 de kilograme se gasesc in raurile mari (Olt, Mures, Prut,
Siret, Cris), in Dunare si Delta acesteia, precum si in lacurile mari de campie.

De regula somnul este sedentar, nemiscandu-se prea mult in jurul locului sau de vanatoare, localnicii
cunosc aceste locuri (fiind un peste teritorial, acolo unde s-a prins un somn mare, peste catva timp va
veni un altul sa-i ocupe locul). Pescarilor aflati la pescuit doar pentru o zi-doua nu le ramane decat sa se
ghideze dupa experienta si configuratia locului. Un copac prabusit in apa, un cotlon sapat in malul raului,
o groapa din mijlocul lacului sunt tot atatea locuri preferate de somn. Ca regula generala, somnul se
gaseste acolo unde are sa se ascunda, adica in preajma oricarui obstacol aflat in apa. Intr-un canal de
irigatie din campie, nu mai adanc de jumatate de metru am avut surpriza sa pescuiesc doi somotei .... cu
cauciucul, respectiv cand am ridicat din canal o anvelopa de masina pe care cei doi somotei o gasisera
extrem de buna drept ascunzatoare.

Somnul mai mare pleaca la vanatoare noaptea, si uneori se aude plescaitul pe care il face la suprafata
apei cu coada. Somoteii vaneaza in carduri, chiar si in timpul zilei.

Momeala folosita la prinderea somnului este foarte diversa. Se folosesc cu succes coropisnitele,
caraseii, ramele mari serpesti, broscutele, tiparii.

Coropisnita este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Se poate trage pe carlig, dar
astfel nu va mai atrage pestele decat prin miros si partial prin vaz. Mai bine o legam de tija carligului cu
ata, tinand-o astfel vie o perioada mai mare de timp si sporindu-i sansele de a fi reperata datorita
miscarilor ei.

Caraseii de circa 10-15 cm ii prindem in carlig fie de buza superioara, fie de spate, avand grija sa nu le
lovim coloana vertebrala. Detalii in articolul Pescuitul la rapitori cu momeli vii. Atat caraseii cat si tiparii ii
prindem fie la undita, la mal, fie cu un halau (napatca).

Ramele serpesti le scoatem chiar de pe malul baltii. Sunt de culoare neagra-verzuie, aspre la pipait si
foarte rezistente, de dimensiuni mari. Cea mai mare pe care am prins-o a fost de aproape 1 cm diametru
si 30 cm lungime. Cel mai bine se pun in buchet pe un carlig cu tija lunga, numarul 1/0. Fiind rezistente
nu vor putea fi mancate de pestii mici si vor ramane mult timp pe fundul apei in asteptarea somnului
vizat. Sunt o momeala buna si pentru crapul mare, astfel ca putem avea surpriza sa prindem un astfel de
peste.

Broscuta se prinde trecandu-i carligul printre oasele picioarelor din spate. Se pune pe fir in apropierea ei
o bucatica de pluta care sa o impiedice sa se ascunda in malul de pe fund. Din 10 in 10 minute se
scoate la suprafata pentru a-i permite sa respire.

Nadirea nu se practica la pescuitul somnului, poate doar de catre unii localnici care stiu precis unde isi
are salasul, cu mate de gaina, resturi alimentare in descompunere.

Lanseta va fi de 3-3.50 metri pentru pescuitul de pe mal si de 2.50-3 metri la pescuitul din barca, cu o
actiune de minim 50-100 de grame. Materialul din care este construita poate fi carbon dar si fibra de
stica solida este buna, mai ales datorita actiunii sale telescopice.

Mulineta va fi una mare, cu o capacitate de minim 100 metri de fir de 0.40. Cel mai bine ar fi sa puneti pe
ea cam 150 de metri de fir, nu putine fiind cazurile cand un somn nu a putut fi oprit desfasurand tot firul
de pe mulineta. Iar cand acel somn este captura vietii, regretele de a nu fi avut fir suficient sunt tardive.
Mulineta poate fi atat cu tambur fix dar si cu tambur rotativ, sau o mulineta multiplicatoare.

32
Nailonul va avea diametrul in functie de talia pestelui cautat, dar oricum peste 0.35 mm. Pe mulineta se
vor pune 100-150 metri de fir. Struna pentru pescuitul la somn va fi metalica pentru exemplarele mari,
din sarma de otel de 30-40 cm lungime. Pentru somnii mai mici de pana la 5 kg se poate folosi si o
struna dintr-un nailon mai gros, de 0.60.

Carligele vor fi cu tija lunga, mari, deoarece somnul are gura mare. De obicei se folosesc numerele 2/0-
1/0 pentru carasel, broasca, 1-2 pentru pescuitul cu rama.

Plumbul va fi de o greutate care sa permita lansarea monturii si tinerea acesteia (carasei, tipari) pe loc.

Se poate pescui atat cu lanseta cu pluta (fixa sau culisanta), fie cu lanseta cu plumbul pe fundul apei. Se
lanseaza in apropierea locului banuit a avea somn, cu grija pentru a nu strica momeala din carlig mai
ales atunci cand aceasta este un pestisor viu sau o coropisnita. Atentie de asemenea pentru a nu depasi
puterea de aruncare a lansetei si a risca ruperea acesteia. Lanseta va fi supravegheata tot timpul iar
atunci cand este lasata nesupravegheata (cu totii stim ca de obicei chiar in astfel de momente trage
pestele) este bine sa fie legata de maner cu o sfoara legata de un copac, o piatra.

Inteparea somnului se face puternic, pentru a asigura patrunderea carligului in gura osoasa, plina de
dinti. Vom astepta cateva momente, pentru a fi siguri ca momeala a fost inghitita de catre somn si abia
apoi vom intepa.

Scoaterea somnului mare la mal este cea mai dificila parte a pescuitului acestuia. In primul moment
acesta nu se misca, parand ca am agatat o cioata. Il putem scoate din aceasta stare ciupind usor firul
lansetei si producand astfel vibratii.

In momentul imediat urmator, cand realizeaza ca ceva nu este in ordine, somnul pleaca in viteza si de
obicei acesta este punctul critic. Poate sa intre in adapostul sau de sub apa, sa se indeparteze fara sa-i
pese prea mult de noi sau sa rupa firul datorita unei frane prea tare stranse. Daca nici una din aceste
situatii nu se intampla si reusiti sa mentineti contactul cu pestele, aveti toate sansele sa-l vedeti pe mal.

Obosirea somnului se realizeaza ritmic, aducandu-l treptat cu gura la aer, fara a-l grabi, nu rare fiind drill-
urile de 30-50 de minute, in functie de talia pestelui. Dificultatea luptei cu somnul nu consta atat in
zbaterea acestuia cat in greutatea sa, de care stie sa profite indoindu-se ca un arc si ramanand pe
fundul apei.

Odata obosit si adus la mal sau langa barca, somnul poate fi ridicat cu minciogul (atunci cand incape),
cu gafa (un instrument de intepat foarte bine ascutit si curbat ca un carlig) sau cu mana bagata in gura
pestelui. Unii folosesc si un retevei de lemn cu care lovesc pestele in cap cand acesta ajunge la mal.

Pescuitul somnului la clonc

Este un pescuit care se practica indeosebi de catre pescarii profesionisti pana la aparitia metodelor mai
noi si mai "productive", gen curentul electric. Cloncul este un lemn curb scobit la un capat care produce
un zgomot infundat la lovirea apei. Zgomotul sau vibratiile produse sunt de natura a scoate somnul din
ascunzatoarea sa, acesta ridicandu-se la suprafata in cautarea prazii. Nu incercati sa va faceti singuri un
astfel de clonc, acesta este un instrument pe cat de primitiv pe atat de complex precum un bumerang, o
cat mai mica diferenta fata de "original" anuland complet actiunea sa.

Pescarul se afla in barca (de obicei sunt doi pescari unul pescuind iar altul tinand barca deasupra locului
banuit a avea somni) cu doua-trei lansete. Plumbul este greu pentru a tine firul intins chiar in curent,
ajungand pana la 200 de grame. Momeala este fie o coropisnita, fie un pestisor sau un buchet de rame.
Se mai leaga pe fir si cateva fire de lana rosie pentru sporirea atractivitatii.

Momeli naturale - coropisnita

33
Coropişniţa este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al acesteia
este depistat de către "mustăcios" de la mare distanţă, şi sunt locuri pe Dunăre unde o coropişniţă în
cârlig echivalează cu un somotei.

Cum o gasim

Cel mai adesea o găsim din întâmplare, săpând după rame. Dar putem să o căutam cu şanse mari în
răsadniţele din grădinile de legume. Aceste răsadniţe sunt cultivate primăvara devreme pe un substrat
de gunoi de grajd în care coropişniţele preferă să ierneze datorită căldurii degajate. Prezenta coropişniţei
se recunoaşte prin micile ridicături la suprafaţa solului şi după prezenta plăntuţelor ofilite care se smulg
uşor, acestea fiind retezate de la rădăcină. Uneori în nopţile de vară o putem vedea zburând în jurul unui
bec aprins.

Cum o păstram

A doua problema, după găsirea coropişniţelor, este păstrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri
(acvariu vechi, găleata, etc.). Cu cât vasul este mai voluminos, cu atât "confortul" coropişniţelor va fi mai
mare şi implicit durata lor de viaţă în captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropişniţa / un litru
de pământ.

Pentru a nu se răni intre ele le vom tăia cu o forfecuţa vârfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe
labele în întregime fiindcă vor supravieţui mult mai puţin.

Pământul va fi umed şi afânat, cel de la muşuroaiele de cârtita, de pădure sau de gunoi fiind cel mai
bun. La nevoie vom amesteca nişte frunze în pământ normal. Vom amesteca de asemenea şi câţiva
morcovi, tulpini şi rădăcini de plante, cartofi, pentru hrana coropişniţelor.

Vasul cu coropişniţe îl vom tine cât mai departe de soare şi căldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea,
trebuie să îl ţinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia să descoperim că o deşi are un aspect
atât de greoi, coropişniţa poate totuşi zbura.

Până la locul de pescuit vom transporta coropişniţele într-un vas mai mic, de genul unei găleţi de plastic
de 5 litri umplută cu pământ reavăn şi cu frunze, cu capac prevăzut cu găuri mici pentru aerisire. Vom
avea tot timpul grijă să nu o lăsăm în bătaia directă a soarelui şi vom umezi din când în când pământul,
dacă este nevoie.

Cum pescuim

Se foloseşte pe cârlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numărul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista mai
bine in cârlig, mai degrabă o legăm de tija acestuia, cu aţă subţire, trecută de câteva ori în jurul ei, decât
să o străpungem ca pe o râmă.

34
TEHNICI
Plumbing – zic englezii!

Sondarea apei – folosirea markerului

Secretul watercraft-ului – hai, s-o zicem pe romaneste, “citirea” apei – sunt, pe langa “nasul” pescarului
(si in absenta sonarului), cele doua operatii despre care vorbim in aceste pagini: <<plumbing>> si
<<leading>>.

Cele doua operatiuni ajuta crapistul sa cunoasca in detaliu fundul apei. Atat in ce priveste adancimea,
cat si din punctul de vedere al eventualelor accidente ale acestuia; in plus, pot dezvalui prezenta unor
eventuale obstacole: vegetatie, pietre, colonii de scoici etc.
Iata cum se desfasoara aceasta sondare. Folosim un plumb de 90-100 grame prevazut cu ochet, prin
care trece – trebuie sa treaca usor - firul principal (recomandabil, un monofilament robust si rezistent la
abraziune), care este legat de marker. Nodurile, protejarea lor cu bilute / margele de silicon sunt la
latitudinea fiecaruia, in functie de tipul si marimea markerului folosit, de greutatea plumbului, de
dimensiunile ochetilor cu care sunt prevazuti plumbul, respectiv, markerul etc.

Intreaga alcatuire se lanseaza avand un reper fix pe malul celalalt (nu luati ca reper masina pescarilor
de vis-a-vis, ca poate se muta!), la distanta la care... ajungem.
Odata plumbul ajuns pe fundul apei, “intindem” linia, astfel incat markerul sa fie stopat de plumb (faza 1
in desen). Apoi, incepem sa eliberam firul de pe mulineta (activati baitrunnerul sau slabiti frana), in
“portii” masurate, eventual marcate pe lanseta. In momentul in care markerul a ajuns la suprafata,
lungimea firului eliberat da adancimea apei in locul acela(2). Evident, intr-un loc care prezinta un relief
deosebit, se va vedea! (3) O nota pentru pretentiosi: puteti lua in calcul si lungimea markerului!

In continuare, recuperati firul pana ce markerul ajunge din nou la plumb. Apoi, recuperati – tragand tot
ansamblul pe fundul apei – inca un metru – doi (sau pana ajungeti la un obstacol!!!) si repetati
operatiunea de mai sus.
Repetati de atatea ori cat considerati necesar, pana ajungeti in apropierea malului; evident, reluati toata
“afacerea”, spre un alt punct de reper (in evantai), incat o suprafata cat mai mare aflata inaintea voastra
sa va fie cunoscuta “la milimetru”

La ce bun?
Poate de aici trebuia sa plecam. Pentru ca este indeobste cunoscuta preferinta craputzilor de a sta in
locuri “accidentate”, pe langa un “dig” scufundat sau intr-un “sant” subacvatic, ca sa nu mai vorbim de
pietroaie, garduri (!!!), radacini, ragalii, gropi etc. Ii place dumnealui, crapului, sa stea in locuri “umbrite”
de vegetatie, sa se deplaseze pe veritabile “poteci”, sa manance in locuri cu fundul “curat”... desi nu
exista reguli!
Ideea este ca, dupa vreo jumatate de ora (cel mult! si ganditi-va ce pret mic este aceasta jumatate de
ora fata de avantajul urias prezentat de cunoasterea locului in care va avea loc “batalia” cu pestele) veti
avea la dispozitie o harta ca cea din imagine!

35
La pescuit pe timp de vint

Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului,
aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu
influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala.

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii
acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). Insa
vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am
remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste.

Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav
pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului transformind-o in aliatul
principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa aveti noroc de vint. Pe timp de vint s-
a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata,
inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului.

Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a
ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de
urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea vintului. In continuare este necesar sa
determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o
buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stinga-dreapta).
Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam
eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut
imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari
intotdeauna cind avem de-a face cu vintul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime
agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de
turbulentele din timpul vintului puternic. Vom
analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor
lungi dar cu virf sibtire.

Vint din spate

In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit.
Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In
general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.

Vint din fata

In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este
fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde
se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg.Se recomanda ca
firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea
ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este
turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem
grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5
cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar
pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii

Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si
supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime
agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de
turbulentele din timpul vintului puternic.

36
Pescuitul Rapitorilor

Pescuitul la rapitor cu pestisori vii

Este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei
de folosire. Principiul este cat se poate de simplu : rapitorii se hranesc cu pestisori vii? Atunci sa le
oferim astfel de pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare. Metoda da rezultate atat pt
incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii 'cu pretentii', aflati in cautarea capturilor
capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si a pestisorul momeala cu talia pestilor cautati.
Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.

Avantaje:
1.Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. O data montura
lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu
pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.
2.Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in
revistele de pescuit.

Dezavantaje:
1.In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea
metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.
2.Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale for obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.

Montajele de baza
Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in
pricipiu exista doua montaje de baza, care se pot combina : intre ape, la pluta si Pater Noster. Primul
este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al doilea va
ramane exact in locul lansarii. In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele
sale.

Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o pluta fixa sau culisanta, cu o
portanta intre 3 - 20 grame, suficienta cat sa impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un
plumb si un carlig (simplu, dublu sau triplu). Struna este de regula atasata de linie printr-un vartej, pentru

37
ca evolutia pestisorului momeala sa nu rasuceasca firul. La pescuitul stiucii, salaului si somnului mare
struna va fi metalica, preferabil cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.

Montajul Pater Noster

In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii Pater Noster
: cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra, sau cu pestisorul legat dupa plumbul care va fi
culisant. (aici doua poze cu cele doua cazuri) In cel de-al doilea caz vom folosi un pestisor care innoata
de preferinta la suprafata (oblete, carasel), pentru a nu se infunda in mal, caz in care montura devine
ineficienta.

Pestisorii momeala
In principiu orice specie de peste poate servi ca momeala daca este suficient de rezistenta in carlig. De
asemenea, trebuie respectate limitele minime stabilite prin lege pentru fiecare specie in parte.
Modul de intepare a pestisorului este prezentat in imaginile urmatoare. Alegerea depinde de tipul
pestisorului, de marimea acestuia, stilul de pescuit. Important este ca acul sa fie foarte bine ascutit.
Cand il intepati de spate, aveti grija sa nu-i atingeti sira spinarii. Tineti minte ca un rapitor incepe sa
inghita prada de la cap. Acesta este motivul pentru care va recomand prima varianta de intepare.

Caraselul este una dintre cele mai bune momeli (e foarte rezistent in carlig), tiparul (la pescuitul
somnului), babusca, rosioara.
Pestisorii fie ii cumparam din piata (in orasele mari), fie ii prindem din timpul verii, cand acestia abunda,
si ii tinem acasa intr-un acvariu, bidon de plastic si ii folosim la nevoie, fie ii pescuim cu o napatca mica
de 1x1 metri, chiar pe locul de pescuit. Pentru a-i pastra mai mult timp trebuie sa le asiguram conditii
optime de lumina (nu-i tineti in beci fara lumina), temperatura (10-20 grade Celsius), oxigen (folositi un
aerator de acvariu) si hrana.

Cum pescuim?
Lansarea montajului in locul vizat se face cu grija pentru ca pestisorul sa nu se deterioreze sau sa
zboare din carlig. Este de preferat lansarea pe sub mana. In cazul in care panta pe care o face firul este
suficient de mare, putem lansa fara momeala, dupa care intindem firul, prindem pestisorul de fir prin
intermediul unei agrafe si il lasam sa coboare pe fir in apa, pana la adancimea reglata in prealabil cu un
stopper. Asezarea lansetei in suport se va face dupa ce ne-am asigurat ca frana mulinetei este bine
reglata.
In cazul in care pescuim cu o montura intre ape, din cand in cand vom mai misca momela din loc, pentru
a 'acoperi' o suprafata mai mare de apa.
Muscatura este de obicei sesizata printr-o scufundare a plutei urmata de tragerea firului. Pluta de poate
si culca, daca rapitorul porneste spre suprafata. Fiti gata sa-i dati fir, pentru a nu simti o rezistenta
anormala din partea pestisorului momeala. Inteparea trebuie facuta atunci cand considerati ca rapitorul
are in gura carligele din momeala. Aceasta durata este extrem de variabila, chiar pentru aceeasi specie.
Mai bine il lasati mai mult decat mai putin, pana cand veti sti s apreciati corect momentul inteparii.

Echipamentul necesar
1.Lanseta intre 3-4 metri, cu o actiune telebolica. Puterea ei va fi corelata cu talia pestilor urmariti.
Pentru distante mai mici se poate folosi si o undita de 4-6 metri.
2.Mulineta nu are o asa de mare importanta ca in cazul altor tehnici. Alegeti mai degraba una mai mare
decat una mica, cu 1-3 rulmenti. Ar trebui sa poata inmagazina 150 metri de 0.3. Atentie la reglarea
franei.
3.Nylon-ul poate fi obisnuit, dar unul fluorescent va va ajuta sa vedeti ‚plecarile’ mai bine. 0.26 e un
diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanta mai mare, 0.30 daca pescuiti in locuri cu agatari
frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzator.
4.Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu marimea pestilor vizati, pentru stiuca si exemplare
mai mari de salau si somn.
5.Gama de plute cu portanta de la 5 la 20 grame.
6.Plumbi intr-o gama de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei, precum si plumbi cu ochet de 20 - 40
grame pentru monturile Pater Noster.
7.Vartejuri cu agrafe.

38
Pescuit cu jig-uri
Daca vreti sa va perfectionati abilitatea de a prinde peste cu jig-uri si plastice moi, nu ratati aceste
ponturi de la Mark Martin.
Pescuitul cu jig-uri, este din pacate una dintre cele mai prost intelese tehnici de pescuit la salau. In mod
sigur, este si subiectul celor mai multe intrebari care mi se pun la seminariile mele si in discutiile pe la
concursuri.

Primavara si toamna, pescuitul cu jig-uri si plastice este probabil cea mai eficienta metoda de a prinde
salau pe rauri, lacuri si in orice balti care au aceasta specie. De aceea, am si crezut ca este necesar sa
dedic acestei tehnici un capitol intreg in cartea mea "Walley Fishing 201" (cap. Fishing with soft
plastics)".

Fie ca doriti sa va perfectionati, fie ca vreti sa va imbunatatiti serios performantele avute cu jig-uri, va
sfatuiesc sa incercati cat de des posibil sa pescuiti pe verticala si sa experimentati aceasta tehnica
deosebit de eficienta.

Vreau sa invat sa pescuiesc mai bine cu jig-uri pe rauri si nu reusesc? Ajutor! Nu te teme, vei invata
repede. Totul e sa fii foarte atent la detalii, la sculele pe care le folosesti, la jig-uri in mod special si chiar
si la modul in care iti controlezi barca. Aceste trei ingrediente laolalta sunt cheia succesului.

Daca sunteti incepatori, va sfatuiesc sa folositi o lanseta scurta pentru a pescui pe verticala, sa nu fie
mai lunga de 6'. Motivul? Simplu, pentru ca o lanseta scurta te ajuta mai mult sa controlezi evolutia jig-
ului, fara a-l determina sa faca miscari exagerat de ample. Cu un bat mai lung, de 6'6" sau 7', orice
incapator va anima jig-ul cu miscari exagerate. Cea mai des intalnita greseala pe care am remarcat-o la
multi pescari consta tocmai in felul in care anima jig-urile. Prea multa viteza si smucituri prea ample!

Eu incerc sa fac jig-ul sa se ridice de pe fund doar cativa cm. E mai bine sa nu se miste deloc, sau doar
sa se tarasca pe fund, decat sa fie saltat prea des si prea mult. Va recomand prin urmare o lanseta
specializata pentru acest lucru, un Berkley Series I de 6', de exemplu, sau orice alta lanseta la fel de
usoara si sensibila, care va va permite sa distingeti cel mai fin atac al salaului. E important ca lanseta sa
fie usoara si sensibila, o sa va ajute sa va concentrati mai mult asupra evolutiei nalucii pe fund.

Va sfatuiesc sa va concentrati cand pescuiti cu jig. Nu sa stati la baliverne cu prietenul sau partenerul de
pescuit. Daca veti face asta, jig-ul va evolua eficient in zona de atac si nu va topai prin straturile de apa
fara nici un sens.
Un alt aspect important este folosirea unui fir de calitate. Berkley Fireline este unul bun, pe care-l
folosesc si eu, pentru ca imi permite sa pastrez contactul cu jig-ul. Nu exista elasticitate in acest fir si din
acest motiv simt mai bine tzacurile. Nu exagerati insa cu folosirea unor fire peste masura de rezistente,
un diametru mare va face firul mai vizibil. De asemenea, va sfatuiesc sa incercati varianta Flame (galben
fluo). E suficient unul de 8 lbs test, care are acelasi diametru cu un monofilament de 3 lbs test. Eu
folosesc chiar si Fireline de 6 lbs. Finetea liniei e importanta pentru ca evolutia nalucii va fi influetata mai
putin de curent si veti simti mai bine jig-ul, chiar si la adancimi mari. Culoarea galben fluo pe de alta
parte va ajuta sa vedeti unghiul facut de linie in apa, asa ca veti sti totdeauna unde se afla jig-ul.

Legat de jig-uri, incepeti cu cele mai grele cu care va descurcati, apoi scadeti cate putin greutatea,
avand grija sa fiti sigur ca simtiti contactul cu fundul. Nu e bine sa pescuiti cu jig-uri prea usoare dar nici
cu jig-uri prea grele. Daca sunt prea usoare vor fi luate de curent si nu veti mai pescui pe verticala. Cu
un jig greu, poate chiar de 1/2 oz sau 3/4 oz, veti pescui in mod sigur pe verticala.

Va recomand sa achizitionati mai multe jig-uri de diferite dimensiuni, Northland FireBalls, inclusiv cele
mai grele modele, pentru eventualitatea in care veti pescui in curent cu shad-uri sau grub-uri. Eu
folosesc in plus si atractant Berkley Powerbait, care face naluca mai vizibila si deci mai eficienta, lucru
important in special cand pescuim in rauri cu ape tulburi si lipsite de luminozitate.

Urmeaza cel de-al treilea ingredient: modul in care va controlati barca. Vertical inseamna vertical. Daca
va aflati pe un rau cu motorul pornit, va trebui sa invatati sa controlati barca astfel incat unghiul in care
intra firul in apa sa fie pe cat posibil mai aproape de 90 de grade. Invatati de asemenea sa va folositi de
vant. Puneti barca cu botul in bataia vantului, pentru a putea mentine jig-ul la verticala chiar daca sunteti
influentati si de vant si de curent in acelasi timp.
39
Si acum sa trecem la atac. Adica la atacul pestelui asupra nalucii. Aici totul este concentrarea. Uneori,
cand salaii aspira naluca, veti simti doar un mic tzac. Alteori veti simti doar greutatea lor in fir. In unele
cazuri nu simtiti nimic, pentru ca pestele se ridica cu naluca. Atunci veti vedea trasatura doar daca
urmariti firul, care se deplaseaza intr-o parte sau face burta. In toate aceste situatii e important sa
intepati fara ezitare.

Dincolo de aceste sfaturi, tot ce va pot spune este sa nu uitati sa practicati acest gen de pescuit cat mai
frecvent. In fond, e doar un alt motiv de a iesi in sanul naturii.

Nalucile din plastic chiar sunt pe placul salailor? Ma indoiesc. Salailor le plac pestisorii vii, asta e sigur.
Dar si plasticile pot fi extrem de eficiente, reusesc sa-i pacaleasca aproape in orice situatie.

Una dintre aceste situatii este pescuitul in rauri, unde salaii se grabesc sa inghita orice vine intra in zona
lor de actiune. Chiar asa este. Una dintre tehnicile pe care le-am invatat pescuind pe raul Detroit,
demonstreaza acest lucru din plin. Pe un jig cu tija lunga, am indesat un Berkley Power Minnow. Apoi am
agatat de varf o alta naluca din plastic, din care am pastrat doar cativa centimetri. Am folosit un Power
Crawler tot de la Berkley, montat dupa ce am pus pestisorul din plastic, ca si cum ar fi fost o rama pusa
doar pe varful carligului. Combinatia asta de naluci, in curentul din rau, functioneaza ca si cum ar fi un
vobler de dimensiuni serioase, vibreaza simultan si coada pestisorului si viermele din silicon din varfului
acului. Aceasta montura a fost folosita cu succes nu doar pe rau, ci si pe lacurile de acumulare, in
conditii de vant puternic, cand este dificil sa controlez barca pentru a mentine evolutia pe verticala.

In ultimii ani, am inceput sa folosesc genul asta de montura in orice situatie, chiar si atunci cand in mod
normal logica imi zicea sa folosesc pestisor viu. Acum insa folosesc viermi silicononici de 8-10 cm,
Power Worm de la Berkley, in nuante de galben sau chartreuse. O astfel de combinatie dintre un grup si
un shad pare sa fie o naluca eficienta pentru bibanul american, care e mult mai agresiv. Si totusi,
functioneaza foarte bine si la salau. Daca inainte as fi pescuit intr-un loc cu jig de 1/8 oz si pestisor viu,
acum folosesc eficient in acelasi loc un jig de 1/4 cu soft plastic.

Iata cum procedez: lansez, las jig-ul sa se duca pe fund si cand simt ca am ajuns acolo recuperez pana
cand firul se intinde perfect. Apoi ridic varful lansetei de la ora 9 la ora 11 (imagineati-va un ceas). Apoi
las jig-ul sa cada din nou pe fund cu linia putin tensionata, ca sa-l simt cand atinge fundul. Cand ating
fundul apei, fac din nou acelasi lucru, aducand progresiv naluca catre barca. Cand ajung cu jig-ul in
dreptul barcii, il joc pe verticala de mai multe ori, pentru a stimula un eventual salau care a urmarit
naluca pana sub barca si nu s-a incumetat sa atace.

Cel mai important pont pe care vi-l pot da este sa va asigurati ca jig-ul atinge fundul dupa fiecare
miscare pe care i-o imprimati din lanseta. Multi gresesc si recupereaza naluca spre barca la cativa metri
de fund, crezand ca ea se misca pe fund. E nevoie de rabdare si de un oarecare simt al ritmului pentru a
face naluca sa evolueze in zigzag pe fundul apei. Cand veti prinde miscarea, veti observa ca mai
intotdeauna salaul inhaleaza naluca pe cadere. Chiar daca nu simtiti cand s-a intamplat, veti intepa
intamplator in secunda urmatoare cand ridicati din nou varul lansetei pentru a salta naluca de pe fund.

Pentru multi pescari, aversiunea fata de nalucile din plastic e foarte greu de indepartat. E mult mai usor
sa ai incredere in rame, lipitori, pestisori vii si alte feluri de mancare preferate de salau. Si nu e nimic rau
in asta.

Din punctul meu de vedere insa, plasticele reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a sonda
anumite structuri si a determina salaii sa atace, chiar daca nu sunt la vanatoare. O momeala vie, care
sta pe loc, s-ar putea sa nu le faca pofta de mancare. Dar o naluca din plastic ce trece prin zona unde
sunt ei ii va pune in miscare in mod sigur. Incercati. Va garantez ca va va placea si acest stil de pescuit.

40
Pescuit Specializat

Tips & Tricks

Motto: " Nemini nascitur sapiens"
Multi "pescari" se lasa pacaliti de bete, mulinete & accesorii "cu sclipici" cu preturi pentru buzunarul
oricui.
De ce sa investeasca în marci arhicunoscute, cu calitati pe masura, când îsi pot achizitiona "sculele" din
piete, de la tarabe, locuri, de altfel dubioase, daca ne gândim la comertul cu articole de pescuit.
Si uite asa se explica de ce altii prind capturi impresionante pe balta iar cei care îsi spun ca nu are sens
sa investeasca în "ustensile" sofisticate si, pe deasupra atât de scumpe, se enerveaza de ce nu pot si ei
sa intre în posesia unor capturi asemeni celor care au investit în articolele de pescuit. Asta nu ar fi nimic,
daca nu ar începe sa aiba palpitatii, în urma gândurilor invidioase care le inunda mintea. Si asa apar
"remarcile" si apostrofarile de genul:"Du-te D-le mai încolo....nu vezi ca dai peste firul meu?" sau "Pe
asta eu trebuia sa-l prind....daca nu veneai dumneata." etc.
Pentru ca sa nu fiti nevoiti sa ajungeti protagonistul unor astfel de situatii, penibile, de altfel, va
recomandam câteva ponturi atunci cand va hotarâti sa achizitionati articole de pescuit:

Lansete
Referitor la lansete recomandam: pentru pescuitul usor, în locuri cu stuf si multe crengi este de preferat
o undita telescopica de 5 - 7 m.
Pentru pescuitul mediu pe râuri, în balti sau pe Dunare: lanseta de 3,50 - 4,50 m cu actiune de 30 - 60 g.
Pentru pescuitul greu, la plumb, în lacuri, Dunare si Mare: lanseta de 4 m cu actiune 100 - 120 g.
Pentru somn, stiuca: lanseta de 4,50 - 5,40 m cu actiune de 200 - 450 g.
Pentru pescuitul cu naluci: lanseta de 2,10 - 2,40 cu actiune de maxim 50 g.
Este recomandabil sa achizitionati vergi din 2 - 3 elemente, având avantaje privind uzura redusa la
mufari ti mai ales curba ( mai putin franta ) dupa care lucreaza.

Mulinete
Recomandabil sa aveti mulinete cu maxim 4 rulmenti pentru cele cu angrenaj coroana-pinion.
Este bine, de asemenea sa aveti mulinete cu carcasa metalica ( tambur metalic ), acestea permitând
angrenajului jocul mai mic.
Si, bineînteles, este de dorit a avea mulinete de diferite marimi, numarul lor trebuie sa fie egal cu cel al
lansetelor.

Fire
Aici ramâne la latitudinea dumneavoastra,însasi în functie de lansetele si mulinetele pe care le detineti.
De asemenea, locul unde veti pescui este f. important pentru alegerea firului. Fiti hotarâti la ce dati: la
pluta, la plumb, la wobler sau twister. În functie de toate acestea, firele pot fi de la 0,12 pana la 0,50.

Sfaturi practice
Pestele proaspat se verifica astfel: daca este pus într-un vas cu apa si cade la fund, înseamna ca e bun.
Daca pestele proaspat are miros de mâl, se tine 1 ora în apa rece si otet (2-3 linguri otet la 1 l apa).
La prepararea icrelor este bine sa se foloseasca neaparat apa minerala sau sifon rece, pentru a le face
mai emoliente.
Crapul are un os amar în forma de triunghi, în locul în care se leaga sira spinarii de cap; acesta trebuie
scos înainte de pregatirea pestelui.
Bibanul se poate curata de solzi daca se scufunda în apa clocotita câteva secunde.
Pentru pastrarea dulcetii pestelui, pestele curatat nu se tine în apa, doar se spala repede.
Icrele de mreana fiind toxice crude, nu se consuma decât fierte sau prajite.
La curatarea pestelui mare trebuie sa se aiba în vedere eventuala prezenta a teniei, fapt care interzice
consumarea pestelui.
Friptura de peste se fragezeste numai cu vin alb; vinul rosu da fripturii un gust rau.
Pestele se curata mai usor de solzi daca îl bagam în apa clocotita si pe urma în jet de apa rece.
Laptii de peste trebuie tinuti 10 minute în apa cu putina lamâie. Apoi se zvânta si se prajesc, usor tavaliti,
în prealabil, prin faina.
La preparatele de peste se serveste numai vin alb sec.
41
Preparatele de peste se servesc pe farfurii ovale. Se va încojura pestele cu frunze mici de patrunjel
verde si cu felii de lamâie si masline.
Icrele se pastreza amestecate cu multa sare.
Înainte de a frige fileul de peste, ungeti-l cu putin suc de lamâie. În acest mod, carnea devine foarte tare
si nu se mai farâma.
Sarea si acreala fac sa se coaguleze mai repede substantele albuminoide din carne si aceasta sa nu se
sfarâme.
Odata congelat, pestele nu mai poate fi recongelat. Nu numai ca-si pierde calitatile nutritive, dar nu mai
are nici gustul placut.

Componentele mulinetelor

In indelungata evolutie a mulinetelor, modificarea

acestora s-a facut in paralel cu dezvoltarea
tehnologiei si cu necesitatile pietei, unele
componente fiind inlocuite sau doar modificate in
functie de necesitatile modului de utilizare.

Mulineta este dispozitivul utilizat pentru

bobinarea mecanica a firelor de pescuit pe un
dispozitiv de acumulare. Totodata, mulineta poate fi
definita ca fiind dispozitivul care, prin acumularea
unei cantitati mai mari de fir, asigura firul necesar
unui pescuit la distanta, lungimea lanseului
nemaifiind influentata de lungimea batului folosit.

Tamburul este subansamblul care asigura

acumularea si depozitarea ordonata a firului. Este
confectionat, de obicei, din materiale usoare (aliaje
de duraluminiu, aluminiu-titan, material plastic),
existand insa si unele tipuri de mulinete, de forta, la
care tamburul este confectionat din otel.
Pick-up - este denumirea data dispozitivului care
aseaza firul pe tambur si care preia intreaga forta pe
care o exercita captura asupra firului. Este
confectionat din otel si are un galet montat pe el.

Galetul, cunoscut si sub denumirea de rola, are

rolul de a dirija firul in timpul recuperarii acestuia.
Daca initial acestea erau confectionate doar din
metal, acum sunt produse din materiale rezistente la
frecare, pentru reducerea frecarii unii producatori
dotand galetul cu un rulment.

Frana este subansamblul din interiorul mulinetei

care, dupa activare, impiedica sau incetineste rotirea
tamburului in sens invers mulinarii. Reglarea ei
corespunzatoare elimina riscul ruperii firului principal
in timpul drill-ului. Frana poate fi pozitionata in fata
sau in spatele mulinetei, ambele pozitionari avand
atat avantaje, cat si dezavantaje.

Axul principal realizeaza legatura dintre corpul

42
mulinetei si tambur, avand rolul de a genera
miscarea inainte-inapoi a tamburului, necesara
asezarii uniforme a firului principal.

Coroana dintata reprezinta piesa de rezistenta ce

asigura rotirea partii superioare a mulinetei si
infasurarea firului pe tambur.

Manivela este cea care pune in miscare intregul

mecanism al mulinetei fiind confectionata din metal
sau din aliaje din materiale usoare.

Daca intregul ansamblul este corect ales si

corespunde tipului de pescuit pe care vreti sa-l
practicati, mulineta poate oferi satisfactii intr-o
partida de pescuit.

Chubby Darter

Ideea pescuitului pe verticala, cu naluci artificiale, a aparut pentru prima data in zona nordica a
Canadei, unde pescuitul sportiv la copca reprezenta singura metoda de pescuit pe tot
parcursul anulului. Primele accesorii pentru pescuitul pe verticala au fost Pilkerele, dar acestea
aveau un randament destul de scazut. Treptat, dupa aparitia wobbler-elor, au inceput sa apara
si noile modele Chubby.
Chubby Darter este unul dintre cele mai reusite wobblere pentru pescuitul pe verticala.
"Durduliul sagetator" (chubby, lb. engleza = durduliu, darter,lb. engleza=sagetator) incepe sa
"lucreze" de indata ce intra in contact cu apa avand o evolutie identica atat la coborare, cat si
la recuperare. Spre deosebire de alte momeli folosite in pescuitul pe verticala, Chubby Darter
aproape "invie" in apa "inotand" precum un peste viu folosit ca momeala. Adancimea optima de
actiune este cuprinsa intre 2 si 8 metri. Pentru a genera o vibratie mai puternica si pentru a
creea o evolutie cat mai buna, dupa ce a ajuns pe fundul apei, recuperati circa 60 de cm si
apoi il opriti. Miscati cateva secunde wobbler-ul pe in plan orizontal si vertical, din spitul
lansetei, dupa care incepeti o noua recuperare. Inovatia consta si in faptul ca aceste tipuri de
wobblere nu necesita recuperare totala, ele actionand la fel de bine si atunci cand se scufunda.
Tot ca o noutate, wobbler-ele chubby-darter, prin constructia lor, extinde aria de actiune de
la cativa centimetri la 2 - 3 metri. Acest tip de wobbler evolueaza pe orizontala in directia in
care este indreptat capul wobbler-ului. Schimband pozitia capului wobbler-ului schimbam si
directia in care se deplaseaza acesta in plan orizontal. Miscarea naturala, aria de actiunea si
vibratiile produse atrag pestii, mai ales pe cei rapitori. Pot fi folosite atat in apa clara, folosind
modele in culori naturale, cat si in ape tulburi, folosind culori metalizate, aurii sau portocalii.
Datorita coloritului lor aceste wobblere sunt recomandate pentru pescuitul din barca sau la
copca, la salau, stiuca, biban, pastrav sau clean.
Chubby-darter este un accesoriu ce merita sa fie cuprins in arsenalul fiecarui impatimit al
pescuitului, mai ales al celor ce iubesc pescuitul in anotimpul rece, la copca.
Cu ocazia sarbatorilor de iarna doresc tuturor cititorilor revistei “infopescar” sarbatori
fericite si fir intins

43
Jig-uri si artificiale speciale

Vine frigul, dar odata cu acesta incep sa dispara si micutii

pestisori, puietul, in fapt principala sursa de hrana a rapitorilor. In
tot raul si un bine pentru ca rapitorii devin mult mai activi si pot fi EUROJIG
pacaliti mai usor cu ajutorul micilor bijuterii prezente in trusa
oricarui pescar care se respecta, momelile artificiale: jig-urile
(momeli artificiale fabricate din silicon) si voblerele.

Jig-ul cu cap twister este format dintr-un carlig special, lestat

sau nelestat, pe care se monteaza un twister sau un pestisor de
silicon. Prin configuratia pe care o prezinta, jig-urile lestate sunt
prevazute cu un cioc realizat la turnare. Acest cioc are rolul de a
impiedica twisterul sau pestisorul de silicon de a cadea sau de a
se deplasa in sus sau in jos pe carlig. Jig-urile se prezinta sub CHUBBY DARTER
diferite forme, marimi sau gramaje dar, in mod obligatoriu, fiecare
marime isi are corespondentul in aceeasi marime a twisterului.
Totodata, acestea se prezinta intr-o paleta larga de culori.
Lestarea capetelor twister se face prin turnarea plumbului pe
coada jig-ului in diferite cantitati.

Jig-urile nelestate, asa numitele eurojig-uri, se folosesc cu

precadere la twisterele si grub-urile mari care asigura din insasi
greutatea lor lestul necesar lanseului. In ambele cazuri, jig-uri
lestate sau nelestate, se obtin rezultate excelente in pescuitul
salaului si a bibanului, dar nu sunt de ignorat rezultatele la
pescuitul celorlalte categorii de rapitori. Reusita unei partide de
pescuit este, insa, conditionata de inspiratia fiecaruia in alegerea
twisterului ideal, functie de timp si culoarea apei. Nu in ultimul
rand, un rol important il reprezinta priceperea fiecaruia de a "juca”
corespunzator naluca.

Cicada – imitatie de pestisor confectionata din tabla de inox,

materiale anticorozive sau materiale acoperite cu substante
anticorozive. Cicadele sunt foarte potrivite la pescuitul pe
verticala (iarna la copca sau pe cursuri de apa cu adancimi mari).
Partile laterale ale cicadelor prezinta impremeuri sub forma de
solzi, pot fi argintate sau vopsite in cele mai diverse culori. Aceste
"jucarii” dau mari satisfactii in pescuitul bibanului.

Spinnerbait-ul (lb. engl. - momeala rotativa) este confectionat

din sarma oteloasa si este compus din doua subansamble. Unul
din acestea este montat pe sarma oteloasa, respectiv rotativa
care se poate prezenta in orice forma si culoare, iar celalalt este
un jig sau un twister atasat la primul subansamblu. Impreuna
formeaza o naluca irezistibila pentru avat si salau.

Wobbler-ul Chubby Darter este un wobbler special creat

pentru pescuitul la copca sau din barca in acumulari cu apa
adanca. Prin constructia lui, acesta creaza o vibratie specifica
atat la scufundare, cat si la urcare, in timpul recuperarii. De
44
asemenea, chiar si in situatia in care batul ramane imobil,
wobbler-ul Chubby Darter se deplaseaza fata de axa
perpendiculara, in directia in care este orientat capul wobbler-ului,
circa 3 metri la o adancime de 4 metri. Singurul wobbler care are
o astfel de evolutie in apa este produs de firma poloneza Salmo

Monofilamente

Istoria monofilamentelor este una de data relativ recenta si este indisolubil legata de cea a unui
polimer, cunoscut azi foarte bine de fiecare dintre noi. Nylonul, caci despre acest polimer este
vorba, a fost descoperit in SUA in anul 1938. Din gama larga de aplicatii pe care le oferea,
firma germana DAM a ales, in acelasi an 1938, sa-l foloseasca sub forma unui fir, denumit
Damyl, produs pe care l-a si promovat in paginile unui catalog. Se poate spune ca acesta a
fost "certificatul de nastere" al monofilamentelor.
Un an mai tarziu, firma DU PONT produce primul fir monofilament din nylon, pentru ca in
1941, firma americana SHAKESPEARE sa inceapa productia pe scara larga a acestui
monofilament din nylon. De atunci, monofilamentul, altfel spus firul intr-o singura structura,
continua sa fie folosit de toti pescarii. Pana in anul 1978, monofilamentul din nylon nu a
cunoscut modificari sau imbunatatiri majore.
In acel an, firma japoneza KUREHA CHEMICALS patenteaza monofilamentul fluor-carbon
(polivinil fluorid, un polimer in combinatie cu atomi de carbon). Acesta a fost rezultatul
cercetarilor facute ca urmare a nevoii pescarilor japonezi de a pescui o specie de talie mica,
asa numitul Ayr. A rezultat un fir subtire, aproape invizibil in apa. Interesant este ca acest
monofilament fluor carbon se folosea, intr-o prima faza, doar la realizarea forfacului.
Marii producatori de accesorii si ustensile de pescuit din SUA si Germania nu au asteptat ...
invitatii speciale si au trecut la productia in serie a monofilamentului fluor-carbon.
Caracteristicile monofilamentului flor-carbon sunt urmatoarele: indice redus de reflectie a
luminii si un indice de reflexie apropiat de cel al apei, calitati care-l fac aproape invizibil in apa;
nu absoarbe apa datorita densitatii mari a moleculelor si a tipului de legaturi stabilite intre
atomii de fluor si de carbon; isi pastreaza rezistenta la nod in proportie de 98%; este un fir
rapid scufundator datorita densitatii mai mari fata de cea a nylonului; are o mare rezistenta la
abraziune, fiind foarte potrivit la pescuitul in ape cu structuri rigide (pietre, vegetatie, structuri
de fier, etc.); are o foarte mare rezistenta la coroziune, comportandu-se excelent in apele
poluate sau acide.
Toate aceste calitati il recomanda, cu precadere, la pescuitul pastravului si cleanului,
contribuind, de multe ori decisiv, la partide de pescuit relaxante dar, in primul rand, eficiente

Pluta
In marea diversitate a articolelor de pescuit, pluta este un element dintre cele mai importante,
un adevarat "punct de referinta". In multitudinea de forme si marimi, ea este nelipsita din
bagajul oricarui pescar. Istoricul plutei este oarecum confuz, pierzandu-se in negura anilor.
Necesitatea de a sesiza orice atac al pestelui asupra momelii puse pe carlig a dus la
dezvoltarea unei adevarate industrii in materie de plute.
Materialele din care au fost confectionate plutele in decursul timpului au variat in functie de
materialele existente in fiecare etapa de dezvoltare a acestei... afaceri. Daca totul a inceput cu
o bucatica din coceanul unui porumb sau o bucatica de lemn slefuit, s-a ajuns ca in zilele
noastre varietatea materialelor din care se confectioneaza plutele sa fie foarte mare. Ele
prezinta o varietate enorma de forme si marimi, ceea ce duce la clasificari diverse:
- in functie de materialul din care sunt fabricate: lemn de balsa, plastic injectat, spuma
poliuretica, injectata sau strunjita;
- in functie de stilul de pescuit: bologneza, sheffield;
- in functie de specia de peste urmarita: peste pasnic (crap, caras, platica, albitura, etc.), peste
rapitor (salau, stiuca, etc.);
- in functie de modul de utilizare: fixa (cand adancimea apei nu depaseste lungimea batului),
45
culisanta (cand adancimea la care vrem sa pescuim este mai mare decat lungimea batului);
- in functie de forma plutei: picatura, picatura inversa, morcov, pana, creion.
Fiecare clasificare are semnificatia ei. Alegerea tipului de pluta se va face de catre fiecare
pescar in parte, in functie de preferintele fiecaruia, adaptat la stilul de pescuit ales. Coloritul
plutei este inca un argument de a va alege singuri plutele.
De la banala pluta din dop de sticla cu pana de gasca si pana la actualele materiale,
flotabilitatea este incontinuu imbunatatita. Gama deosebit de variata de plute ce se gaseste la
ora actuala pe piata romaneasca acopera gusturile, necesitatile si preferintele oricarui
impatimit in ale pescuitului.

Rubesiana

Rubesiana este denumire data vergilor mufate, dupa numele orasului francez Roubax unde a
fost utilizata pentru prima oara. In literatura romana de specialitate, denumirea de rubesiana
este folosita pentru a defini atat tehnica, cat si varga utilizata in acest stil de pescuit.
Ideea creerii rubesienei s-a nascut din necesitatea de a plasa montura cu nada cat mai
departe de mal si la o adancime cat mai mare. Tehnica folosita este una de mare finete,
distanta mica a firului intre varful vergii si pluta( 0,6 – 1,5m) asigurand o intepare precisa si
energica, fiind deosebit de eficace atunci cand bate vantul. Totusi, stilul are limite: raza de
actiune este conditionata de lungimea vergii, regulamentele internationale prevazand o
lungime maxima a vergii, in competitii, de 14,5 m.
Varga reprezinta chiar mijlocul de aplicare a tehnicii, lungimea cea mai frecvent
comercializata, pe plan mondial, fiind de 13 m, dar exista fabricanti care produc rubesiene
chiar si de 14,5 m. Fiind fabricata din grafit inalt modulat, permite o manevrabilitate deosebita
in timpul competitiilor.
Kit-urile sunt tronsoanele de rezerva ale rubesienelor. Este recomandat ca la
achizitionarea unor rubesiene sa se procure 4 - 5 kit-uri de diferite dimensiuni pentru ca, in
partidele de pescuit, sa fie posibila schimbarea rapida a tronsonului defect.

Shad-uri, grub-uri sau twistere

Numele generic de shad a fost imprumutat din denumirea originala, SASSY SHAD. Apare pe
piata in anul 1980 cand compania Mister Twister breveteaza nalucile suple din silicon ce purtau
numele generic de SHAD. Aparitia shad-urilor a dus la aparitia unei noi tehnici pentru
impatimitii spinning-ului, mai ales la salau sau biban.
Pescuitul cu shad-uri cere multa indemanare si fantezie din partea practicantilor acestui stil
de pescuit. Pentru a putea pescui cu aceste naluci este necesar ca ele sa fie echipate cu jig-
uri (jig, lb. engleza=a dantui) asa fiind numite carligele speciale.
Twisterele fac parte din categoria nalucilor suple si de aceea este necesar ca alegerea
shad-ului sa fie facuta cu grija, in functie de activitatea pestilor, luminozitatea atmosferica,
culoarea apei sau a vegetatiei. Un element important este alegerea jig-ului potrivit ca greutate
sau marimea carligului in raport cu cu marimea shad-ului. Twisterele se impart in doua mari
categorii: shad-uri (pestisori, broscute, racusori) si grub-uri (rame, vermusi, larve). Fiecare
categorie de shad-uri sunt fabricate in diferite marimi si culori incat sa poata satisface aproape
toate dorintele.
Aparute timid inainte de '89 shad-urile au invadat piata dupa si ocupa un loc binemeritat
intre accesoriile fiecarui impatimit de spinning. Varietatile coloristice si constructive asigura
necesarul de shad-uri pentu toate tipurile de ape. Astfel, este necesar sa cunoastem cateva
detalii priving constructia lor. Jocul dezordonat al batului in timpul recuperarii creeaza o vibratie
si imita miscarea haotica a pestelui ranit. De asemenea, vibratia este data si de grosimea cozii,
asigurand diferite nivele de vibratii.
Cele mai uzuale shad-uri si grub-uri folosite la noi sunt cele de 5-8 cm, iar culorile cele mai
"prinzatoare" sunt: galben, sidef, verde fluo, rosu sau combinatiile de culori galben-negru, alb-
46
rosu, galben-portocaliu.De asemenea, un success deosebit il au twister-ele fluo cand se
pescuieste la adancimi mari sau acolo unde luminozitatea este mai scazuta. Valoarea
esentiala a acestor imitatii aproape perfecte, din silicon, este data de capturile numeroase si de
stilul activ adoptat de pescar. Deprinderea folosirii (a invata pestisorii sa inoate) cu success a
shad-urilor este considerata o adevarata arta. Atunci cand reusesti sa creezi jocul si vibratia
corespunzatoare, atacul pestelui este iminent.
Noutatile in acest domeniu apar zi de zi si fac posibila realizarea unor partide de pescuit cu
adevarat succes. Cel mai mare castig success va fi, totusi, atunci cand fiecare dintre noi va
intelege ca pescuitul sportiv nu se rezuma la asigurarea unor mese... pantagruelice, ci atunci
cand respectam natura, legile, ne respectam reciproc.

SORF - pluta de curent

De la banala pluta confectionata din tulei de porumb sau din dop de pluta, cu o pana de gasca
in varf, si pana la actualele super sofisticate dispozitive, numarul pestilor din apele noastre a
scazut direct proportional cu dezvoltarea industriala. Pentru satisfacerea frumosului deziderat
al pescuitului si, implicit, capturarea pestelui, marii producatori de plute cauta sa realizeze noi
prototipuri care sa satisfaca toate cerintele pietii.
Producatorul Italian CRALUSSO a realizat modelul SORF de plute care, prin constructie, se
mentine in repezis, acolo unde am dori sa pescuim. Acest gen de pluta asigura obsedatilor de
pescuitul in repezis satisfactii depline.
Pentru a fi utilizate e necesar sa stim sa le folosim. Iata cateva detalii tehnice. Plutele
SORF se impart in trei categorii: “de stanga” pentru cazurile in care curentul de apa vine din
stanga locului in care pescuim, “de dreapta” daca curentul vine din dreapta si universale adica
acele plute care, prin simpla repozitionare a componentelor, pot fi utilizate indiferent din ce
directie vine curentul de apa.
Vom vorbi despre cele universale. Pentru asamblarea corecta a unei astfel de plute e
necesar sa respectam cateva reguli. Întotdeauna corpul plutei va fi orientat cu partea pe care
este inscriptionat gramajului impotriva curentului de apa, iar partea inferioara se va monta in
asa fel incat toate unghiurile sa fie orientate in sensul curentului de apa. Tija metalica, ce
compune partea superioara, se monteaza orientata catre malul pe care pescuim, iar antena se
monteaza intr-un unghi de 45 grade fata de tija metalica, orientata spre malul opus. Pluta se
monteaza pe linie cu ajutorul varnisurilor, avand insa grija ca firul sa urmareasca unghiurile
tijelor metalice. Pluta se poate supralesta, lasand afara doar o treime din antena.
Noutatea firmei CRALUSSO nu va umple de peste raurile noastre decimate dar, folosind
aceasta pluta si reamintindu-ne principiul sanatos catch & release, vom avea satisfactii si buna
dispozitie atunci cand pescuim in repezis.

Spinnerbait

Spinnerbait este un cuvant compus in limba engleza. In traducere, spinner inseamna

torcatoare, iar bait inseamna momeala. Asadar, spinnerbait poate fi tradus “momeala
torcatoare”.
Spinnerbait are o adevarata istorie, iar de-a lungul ei se pot puncta cateva date de
referinta. In 1917, modelul Shannon Twin Spinners a reprezentat prima incercare prin care se
renunta la rotativa in linie. A trebuit sa treaca insa peste 30 de ani ca sa se ajunga la modelul
Houser Hell Driver considerat modelul spinnerbait-ului modern. Pana atinci insa, in 1938, Fred
Arborgast brevetase paletele Colorado cu bratul lung sau scurt.
Istoria recenta a spinnerbait-urilor consemneaza alte cateva realizari inovatoare. In anii ‘70
apar pe piata primele modele combinate Colorado / Willow (willow - lb. engl., salcie ), iar mai
apoi, in anii ‘80, apar asa numitele imitatii, adica Skirt-urile din silicon.
La noi in tara, spinnerbait-ul, ca forma si modalitate de pescuit, a aparut relativ recent, dupa
47
anii ‘90, din cauza unei perceptii nerealiste, negative chiar. Unul dintre motive ar putea fi lipsa
informatiei in acest domeniu. Totusi, este de apreciat faptul ca spinnerbait-ul prinde tot mai
mult teren in randul amatorilor de noutati in domeniu si, treptat, chiar in randul pescarilor
conservatori.
Frumusetea acestui stil de pescuit, la care se adauga gama deosebit de larga si variata a
materialelor care pot fi gasite la ora actuala pe piata, pot aduce pescarilor satisfactii deosebite:
eleganta pescuitului cu naluca si drill-ul spectaculos. Spinnerbait-ul este, in cele din urma,
simbioza dintre linguritele rotative sau oscilante si jig-urile ale caror “imbracaminte” dau forme
noi, intr-o multitudine de varietati posibile.
Skirt-ul (pamatuful), Shad-ul (naluca supla), Grub-ul (viermele scurt), toate din silicon sau
cauciuc, functie de formele si culorile deosebit de variate, fac posibila alegerea “imbracamintei”
potrivita oricarei situatii: specia de peste, culoarea si gradul de limpezime ala apei, conditii
atmosferice sau, pur si simplu, imaginatia fiecarui pescar. In aceste conditii, spinnerbait-ul
reuseste sa acopere cea mai mare parte a speciilor de peste care raspund pozitiv la acest stil
de pescuit. Ba mai mult, prin calitatile sale, spinnerbait-ul reuseste sa atraga chiar si pe cei mai
pasnici pesti.
Pentru reusita exista un singur pas. Acela de a incerca!

Spinning

Verbul to spin, in limba engleza, inseamna a rasuci, a invarti. In urma cu aproximativ 200 de
ani cateva intamplari au facut sa apara o noua forma a pescuitului recreativ, spinning-ul. Astfel
in Anglia, prin anul 1800, un pescar lanseaza o naluca turbionara din lemn, matisat cu matase,
ce avea o forma alungita. Aceasta naluca imita un pestisor iar prin miscarea sa haotica prin
apa lasa impresia ca e bolnav, fapt ce a trezit instinctele rapitorilor avand ca rezultat primele
capturi Astfel a luat nastere primul devon “Phanton minnow”. De la acesta la voblerele actuale
a fost doar un simplu pas.
In aceeasi perioada, in Statele Unite, tanarul Julio Buel scapa o lingurita de argint in apa si
a vazut un pastrav repezindu-se la ea. Uimit de agresivitatea cu care pestele s-a napustit
asupra metalului stralucitor a taiat coada unei lingurite de argint si a dat doua gauri, una pentru
legarea firului iar cealalta pentru fixarea carligului, imediat dupa testarea noii inventii aparand si
primele capturi. Aceste intamplari au generat o noua tehnica de pescuit: rasucit si invartit.
Descoperirea si realizarea mulinetei cu o bobina fixa a deschis drumul catre pescuitul cu
naluci suple diferite ca forma si colorit. In 1932 The House of Hardy realizeaza mulineta Hardy
Altex cu frana pe tambur, pick-up automatic si multiplicator devenind modelul de baza al
viitoarelor mulinete de spinning. In acelasi an Bache Brown, un arhitect din Statele Unite,
popularizeaza acest stil, propunand termenul de spinning ce va caracteriza tehnica de pescuit
ce foloseste mulineta cu bobina fixa, fire subtiri si lansete de maxim 2,5 m. Cu acest
echipament trebuiau lansate naluci cat mai usoare, la distante mari si cu precizie, imprimand
nalucii, la recuperare, viteza, vibratie si joc haotic dar controlat.
Spinning-ul poate fi definit ca pescuitul la rotativa, oscilanta sau vobler. Farmecul acestor
metode de pescuit recreativ a facut ca nalucile sa fie confectionate din cele mai diferite
materiale, infiintandu-se adevarate centre de cercetare pentru realizarea unor forme si culori
cat mai atractive pentru pesti. Chiar si lansetele pentru aceast stil de pescuit sunt speciale,
betele de spinning clasificandu-se dupa actiunea si lungimea lor.
O creatie si un mod de viata a catorva generatii de impatimiti ai pescuitului recreativ, acesta
este spinning-ul.

Vergi, lansete sau rubesiene

Avantul si amploarea luate de pescuitul sportiv si recreativ au dus la dezvoltarea unei

adevarate industrii a articolelor si accesoriilor de pescuit care au devenit din ce in ce mai
sofisticate. Domeniul betelor de pescuit nu face exceptie de la ... regula. S-au facut progrese
importante, iar gamele deosebit de variate vin in intampinarea fiecarui tip de ... buzunar. Sa le
48
luam pe rand.

VARGA - bat compus din cel putin un element, fara inele sau suporti de mulinete, cu lungimi
cuprinse intre 2 si 8 metri. Versiunile telescopice ale vergilor prezinta cel putin doi elementi.
Anii '70 au revolutionat intreaga industrie a pescuitului, a betelor, dar in special a vergilor prin
realizarea acestora din fibra de sticla. Gama diversificata si pretul scazut al acestora le fac,
chiar si astazi, deosebit de atractive. Aparitia I.M.-urilor (intermediate-modulus) a dus la
scaderea cu mai mult de 50% a greutatii, fapt ce a dus la largirea spectrului de utilizare al
vergilor.

LANSETA - bat inelat, prevazut cu dispozitiv de prindere al mulinetei. Prezinta foarte multe
tipuri, clasificate pe categorii:
- dupa materialul din care este confectionat: fibra de sticla, grafit, carbon;
- dupa actiunea pe care o au. In ceea ce priveste lansetele din fibra de sticla acestea pot avea
actiune mica, medie sau mare sau prezinta o actiune de varf de tip A (lucreaza doar spitul), de
tip B (lucreaza primele doua tronsoane) sau de tip C (prezinta o actiune parabolica). Lansetele
din carbon se impart in ultra high-modulus, high-modulus, extra heavy high-modului;
- dupa stilul de pescuit: bologneza (pentru pescuit la pluta), spinning (pentru pescuitul la vobler,
lingurita, twister) si spinner-bait. Mai exista tipuri de lansete pentru pescuitul maritim, pescuitul
in ape statatoare sau in ape curgatoare;
Bolognezele sunt fabricate din fibra de sticla sau carbon, au lungimi cuprinseintre 4 si 8
metri si fac fata pestilor de talie mica si medie.Ele sunt adecvate pescuitului la pluta la distante
mari de mal (match sau sheffield) si asigura lanseuri care depasesc de 10 ori lungimea batului.
Lansetele pentru pescuitul stationar se impart, la randul lor, in mai multe categorii.
Fabricate din fibra de sticla, acestea sunt cu actiune medie (pentru pescuitul pestilor de talie
medie), actiune mare (50-200g, pentru pescuitul, in special, al ciprinidelor) si actiune grea
(200-800g, pentru pescuitul pestilor de talie mare). O categorie aparte o reprezinta betele
pentru pescuitul crapului (lungimi cuprinse intre 3,90 si 4,20 metri si o actiune cuprinsa intre
2,5 si 3,5 lbs, adica 60-100g).
La spinning, lansetele au lungimi cuprinse intre 1,80 si 3,00 metri si o actiune cuprinsa
intre 5 si 120g.
Lansetele de muscarit au lungimi cuprinse intre 2,50 si 3,00 metri.
O parte dintre lansetele pentru pescuitul marin pot fi folosite la pescuitul in apele curgatoare
mari. Elementele care difera la acest tip de lansete sint multiplicatorul in loc de mulineta sau
rolele pe rulmenti in locul inelului de varf.

RUBESIANA - varga ale carei componente se mufeaza element cu element, prezinta doar
trei tronsoane telescopice si are lungimi cuprinse intre 9 si 16 metri. Noul regulament
international limiteaza la 14 metri lungimea maxima a rubesienelor folosite in concursuri.
Rubesienele sunt fabricate din carbon de cea mai buna calitate, la realizarea lor folosindu-se
materiale ca IM8-IM10 care manifesta o rigiditate foarte buna la o greutate foarte mica.
Industria betelor de pescuit isi continua dezvoltarea intr-o dinamica cu care e greu sa ti
pasul. Producatorii incearca sa gaseasca “reteta ideala”, respectiv greutate mica a betelor si o
rezistenta foarte mare. Din pacate, de multe ori, “reteta ideala” este prea scumpa pentru cei
mai multi dintre pescari.

49
Wobbler-ul

Wobbler-ul este imitatia aproape perfecta a unui pestisor. Corpul poate fi confectionat din
metal, lemn sau material plastic de care vin atasate una sau doua ancore.
Din timpuri stravechi pasionatii pescuitului au sesizat ca, pe langa speciile de pesti pasnici,
exista si specii de pesti rapitori. Urmarind activitatea si obiceiurile acestora, au concluzionat ca
cel mai bun mod de a prinde pesti rapitori este folosirea pestisorilor ca momeala. Pentru ca in
anotimpul rece pestii de talie mica sunt foarte greu de prins, s-a trecut la imitarea lor, in diferite
forme si din diferite materiale. Primele wobblere erau sculptate manual din lemn si apoi
vopsite. Dupa atasarea carligelor si efectuarea primelor teste, se descoperea ca toate
wobblerele pluteau si se deplasau doar pe suprafata apei. Capturile erau destul de rare, dar
probabil dadeau sperante celor ce se incumetau sa-si confectioneze asemenea naluci. S-a
descoperit apoi ca aplicand o bucata de metal pe corpul wobbler-ului aceasta il ajuta sa se
scufunde, in functie de lestul aplicat putandu-se pescui la adancimi diferite. O data cu trecerea
timpului, s-a descoperit ca adancimea la care va evolua wobbler-ul poate fi data de inclinatia
barbetei care, in timpul recuperarii, il poate scufunda sau il poate ridica la suprafata.
In functie de constructia wobbler-elor se diferentiaza doua mari categorii: plutitor, adica acel
wobbler ce nu coboara mai mult de un metru sub nivelul apei si scufundator, adica wobbler-ul
ce lucreaza la adancimi mai mari de 1,5 metri. Un rol deosebit in constructia wobbler-elor il
ocupa realizarea coloritului. Coloritul wobbler-elor trebuia sa imite cat mai fidel modelul real.
Realizarea aceluiasi tip de wobbler intr-o gama cat mai variata de combinatii de culori il face
eficient, indiferent de luminozitate sau de culoarea apei. Un wobbler fusiform va vibra in timpul
evolutiei atragand atentia rapitorilor, iar introducand in corpul wobbler-ului cateva bile acestea
vor genera o vibratie sonora si vor cauza o miscare haotica, irezistibila. Cu actualele materiale
din care sunt confectionate wobbler-ele, starea de flotabilitate poate fi controlata direct in
momentul fabricarii wobbler-ului, ne mai fiind necesara adaugarea ulterioara de lest. De la
marii producatori de wobblere Rapalla, Salmo, nume de rezonanta, pana la micii producatori
de naluci, un alt mod de clasificare al wobbler-elor si catalogarea lor se face in functie de
speciile de rapitor pentru care sunt confectionate. Astfel, avem wobblere pentru stiuca, salau,
salmonide (pastrav, lostrita) ,avat, somn si alte specii. Perceptia coloristica sau vibratia creata
la un moment dat este favorabila realizarii capturii unei alte specii de peste decat cea pentru
care era fabricat wobbler-ul. Multitudinea de wobblere ce se gasesc acum pe piata
romaneasca, pot satisface orice capriciu sau pretentie.
Mergand pe principiul “prinde si elibereaza” frumusetea pescuitului la wobbler este cu atat
mai nobila

50