Sunteți pe pagina 1din 7

Pescuit la Fund 1 adaugat : Miercuri, 21 Februarie 2007 PESCUITUL LA FUND Necesitatea de a le oferi pestilor o momeala potrivita pe fundul apei

le-a fost dictata pescarilor de o particularitate morfologica a unor specii de apa dulce att din lacuri ct si din ruri. Daca se examineaza de aproape, prin sticla unui acvariu de exemplu, cum se hranesc ciprinidele, se observa ca acestea si alungesc buzele pentru a suge hrana care iese dintre pietre si din nisip. Conformatia specifica a gurii, asezata n partea inferioara a capului, face ca ciprinidele sa nu poata apuca hrana n alt mod. De aici necesitatea de a practica pescuitul pe fund pentru capturarea acestor pesti. Nu numai crapul, linul, mreana - pentru a da cteva exemple mai cunoscute din apele noastre - mannca pe fundul apei, ci si multe alte specii a caror gura dreapta, larga si taiata n sus ar face sa se presupuna ca hrana este apucata, daca nu la suprafata, macar n straturi intermediare ale apei. Este cazul cleanului, bibanului, pastravului si al multor altora. Stnd nclinati cu coada spre suprafata, acesti pesti coboara pna cnd ating fundul apei cu buzele si apoi apuca hrana cu gura sau o aspira provocnd un curent de apa prin deschiderea si nchiderea energica a operculelor. Un alt motiv pentru care pestii prefera sa adune hrana de pe fundul apei este determinat de faptul ca materialele alimentare farmitate pe care le transporta apa sau care vin de la suprafata apei sfrsesc pe fundul acesteia, pe fund se nasc si traiesc larvele, pe fund se trasc rmele si lipitorile. Asadar, daca un peste vrea sa mannce, trebuie sa exploateze aceasta mina inepuizabila pe care o constituie namolul, nisipul sau pietrisul. Ba mai mult nca, unele specii aspira tocmai namolul sau nisipul, le filtreaza retinnd hrana amestecata cu acestea si elimina substantele nehranitoare. Pestele va fi atras de o rma sau de o alta momeala care se misca din cnd n cnd pe fundul apei, dar o va ataca numai cnd va sta nemiscata sau cnd se va misca foarte ncet. Putem mparti deci pescuitul pe fund astfel: spunem ca poate fi practicat cu momeala complet nemiscata sau cu momeala n miscare. Pescuitul cu momeala nemiscata fixa are loc numai n apele lacurilor unde nu exista curent. Momeala coboara pna la fund trasa de greutatea ei sau de plumbaj. n schimb, la pescuitul n ape curgatoare, momeala sufera unele deplasari. nsa adevaratul pescuit pe fund cu momeala n miscare se desfasoara n ape statatoare recupernd ncet momeala care se traste pe fundul apei si care se opreste din cnd n cnd pentru ca pescarul nceteaza recuperarea, sau n ape curgatoare atunci cnd plumbul a fost astfel ales nct forta apei sa poata deplasa ncet ansamblul plumb, forfac si crlig cu momeala. Pescuitul la fund mai poate nsa mpartit si n greu, mijlociu si usor. Pescuitul la fund este greu cnd plumbajul depaseste 50 g, se executa cu instrumente solide si este destinat capturarii exemplarelor mai mari. Uneori plumbajul folosit poate depasi 200 g; aceasta are loc n curentele puternice ale rurilor mai mari.

La pescuitul mijlociu se folosesc greutati care variaza de la 10 la 50 g. Pescuitul usor se executa att n lacuri ct si n ruri, iar plumbajul folosit variaza de la 2 la 10 g. Atunci cnd nu se folosesc plumbi, lestajul este constituit numai din greutatea momelii. UNELTELE Varga: lungimea unei vergi pentru pescuitul pe fund cariaza aproape ntotdeauna ntre 2 si 4 m, n functie de latimea cursului de apa sau a bazinului, precum si de specia de peste cautata. Varga poate fi confectionata din orice material, depinznd n parte si de posibilitatile de cumparare ale pescarului, fara ca prin aceasta sa se compromita rezultatul pescuitului. Materialele preferabile sunt ntotdeauna bambusul ori fibra de sticla plina sau chiar si cea tubulara. Nu sunt rare cazurile de vergi montate mbinnd lemnul cu materiale sintetice. O varga pentru pescuitul pe fund este adeseori confectionata din mai multe tronsoane care se unesc ntre ele cu ajutorul unor inele metalice din alama sau duraluminiu. Aceste puncte de mbinare constituie partea cea mai delicata a vergii, pentru ca efortul pentru lansarea lestajului o deformeaza uneori determinnd un joc suparator ntre diferitele tronsoane. Dar si inelele pentru conducerea firului pot constitui un punct delicat, mai ales daca n-au fost alese n mod corespunzator. Astazi inelele cu interiorul din portelan sunt folosite pe scara redusa, datorita fragilitatii lor; ele aveau avantajul de a nu fi n mod practic roase de alunecarea firului; actualmente pe aceste vergi se prefera sa se monteze inele din crom dur sau cu interiorul din agat. Latimea lor trebuie sa fie destul de mare, pentru ca n felul acesta va putea fi marita distanta de lansare, dar trebuie avut grija ca firul sa nu le roada ctusi de putin prin alunecarea sa, pentru a se evita distrugerea firelor. ntruct cu aceste vergi lansarea se efectueaza ntotdeauna cu doua mini, locul n care este fixata mulineta trebuie sa fie la o distanta de cel putin 50 cm de baza mnerului, care nu trebuie sa aiba un diametru prea mare, pentru a putea fi introdus cu usurinta ntr-un suport special pentru vergi atunci cnd unealta este fixata pe mal. Varga pentru pescuitul pe fund trebuie sa fie o unealta foarte robusta cu care sa se poata lansa la mare distanta fire lestate cu plumbaj greu. n plus, soliditatea acestor vergi permite tragerea cu putere a exemplarelor pe care intentionam sa le capturam si care sunt ntotdeauna, daca nu grele, cel putin de dimensiune considerabila. Crapi si lini, stiuci si bibani, mihalti si somni sunt capturile care cad n cursele pescarului, fara a mai pune la socoteala mrenele si clenii, care constituie cel mai mare numar al pestilor capturati. ntruct exemplarele din aceste specii sunt cel mai bine atrase de momeala care se odihneste pe fund n cele mai adnci ascunzisuri ale apelor, este necesar ca varga sa fie rezistenta deoarece trebuie sa le traga cu destula putere la mal. n mod obisnuit, vergile pentru pescuitul pe fund sunt mpartite n trei mari categorii: - pentru pescuit greu; - pentru pescuit mijlociu; - pentru pescuit usor. Vergile pentru pescuitul greu pot fi foarte lungi sau foarte scurte. Vergile lungi, adica cu lungimea de peste 3,5 m, se folosesc pentru a captura pestii mari sau pentru a actiona n locurile unde curentul este repede sau la mare distanta de mal; diametrul la vrf nu este prea mare. Sunt vergi care se ndoaie destul de usor. Vergile scurte masoara cel mult 2 m

si sunt foarte rigide. Se folosesc numai pentru pescuit n ape foarte repezi si adnci cnd momeala trebuie tinuta absolut nemiscata. Se folosesc de obicei pentru pescuitul mrenei, al somnului sau al crapului. Exista vergi grele, lungi de 4 m, folosite pentru pescuitul cu momeli fixe nemiscate ; modele usoare, elastice de 3 m, folosite pentru pescuitul cu recuperare sau la fix, modele cu rigiditate mijlocie, de 2 m, care-si gasesc o buna ntrebuintare la un mare numar de tipuri speciale de pescuit. De obicei aceste vergi au lungimea cu att mai mare cu ct momeala trebuie sa fie lansata la o distanta mai mare. Pentru pescuitul pe fund mijlociu se folosesc anumite vergi nu chiar att de robuste pentru a lansa un plumbaj greu, dar suficient de dotate pentru a lansa plumbaje cu oarecare greutate. Sunt vergi n general de 2,5 m, cu vrful din fibra de sticla. Sunt foarte raspndite si se folosesc si la alte sisteme de pescuit. Pentru pescuitul usor sunt folosite de obicei vergi lungi, adica de peste 3 m, si flexibile. Aceasta deoarece plumbajul fiind foarte usor, trebuie sa se foloseasca un fir subtire iar slaba lui rezistenta sa fie compensata prin elasticitatea vergii. Vergile de circa 2 m lungime, usoare si flexibile, se folosesc numai n cazuri rare de pescuit cu momeli n miscare. O greseala foarte frecventa este aceea comisa de multi pescari care folosesc pentru pescuitul pe fund vergi confectionate pentru lanseta, adica pentru lansarea de momeli artificiale. Fara a pune la socoteala ca n felul acesta distrug n scurt timp unealta, pescuitul lor este de cele mai multe ori prea putin productiv pentru ca procednd asa nu reusesc sa faca o ntepare corecta din cauza ca varga este prea scurta. Si nici nu reusesc sa manevreze cu siguranta pestii mari cnd acestia sunt ntepati. Varga pentru pescuitul la fund fiind destinata sa suporte solicitari mari, este necesar sa se ia cteva masuri de prevedere pentru a-i prelungi durata. Este recomandabil sa fie stearsa perfect dupa ce s-a pescuit cu ea, pentru a nlatura eventualele urme de nisip sau de namol de pe inelele de mbinare; la nchiderea sezonului de pescuit trebuie sa fie revopsita cu grija, n asa fel nct spirele de matase care fixeaza inelele sa fie perfect protejate mpotriva agentilor atmosferici, n special a umezelii care ar putea provoca putrezirea acestora. n perioadele cnd nu se folosesc, partile metalice trebuie sa fie unse cu vaselina. Mulineta: si mulinetele destinate pescuitului la fund trebuie sa fie solide. Nu sunt necesare modele cu capacitate mare de recuperare, n general raportul 1:3 fiind mai mult dect suficient; trebuie nsa sa aiba o frna buna, potrivita pentru a nfasura si desfasura firul si sa fie ct mai simple cu putinta. O mulineta care se nvrte foarte usor, construita cu rulmenti cu bile se poate uza foarte repede din cauza nisipului si a namolului care intra n mod sigur ntre partile componente. Un dispozitiv complicat, actionat de arcuri sensibile, este distrus de greutatea mare a lestajului care trebuie recuperat. Firul: pentru firul folosit la pescuitul pe fund nu se pot da reguli precise. Alegerea trebuie facuta ntotdeauna n functie de pestele cautat si depinde, deci, n mare masura de momeala folosita. De exemplu, n cazul cnd se pescuieste cu mamaliga la crap, nu este indicat sa se foloseasca un nailon de 0,20, pentru ca se poate nimeri ntotdeauna un peste mare care rupe nailonul ca pe un fir de par. n cazul acesta, cel mai potrivit fir este desigur de 0,30 sau 0,35. n pescuitul la fund trebuie sa tinem seama ca de cele mai multe ori lansarea proiecteaza firul spre funduri de apa necunoscute, pline de obstacole si atunci iata ca un fir cu o rezistenta buna da posibilitatea de a salva aproape ntotdeauna macar lestajul. Se vor pierde crligele legate cu un forfac subtire si mai putin rezistent, dar

pierderea va fi neglijabila. n ceea ce priveste lungimea firului nfasurat pe mulineta, este suficienta ntotdeauna o rola de 100 m, dar trebuie avut grija ca ultimele spire sa fie n contact direct cu marginea bobinei, punnd dedesubt, daca este nevoie, un fir de lna pentru a obtine naltimea necesara. Si pentru forfacuri firele de legatura a crligului pot fi valabile regulile referitoare la rezistenta, mai ales daca se pescuieste n ape pline cu obstacole. Aici captura trebuie trasa lateral la mal, fara a-i oferi loc de fuga, deci trebuie sa dispunem de mijloace adecvate n acest scop, chiar daca, din pacate, sunt n contradictie cu suspiciunea pestilor care, desigur, nu se lasa usor nselati de o momeala legata de un fir prea gros si vizibil. Este mai bine atunci sa riscam pierderea capturilor din cauza ruperii firelor sau e mai bine sa avem un numar mai mic de muscaturi? Fiecare pescar raspunde n felul sau la aceasta ntrebare dar, data fiind reducerea actuala a pestilor, e mai bine sa actionam ca n primul caz. Este mult mai bine sa nvingem nencrederea pestelui folosind fire de legare a crligului mai lungi, niciodata sub 30 cm, cu scopul de a micsora rezistenta de moment exercitata de lestajul asezat pe fundul apei. Grosimile variind ntre limitele de 0,18 si 0,30 sunt suficiente pentru a lupta cu toate speciile de pesti prezenta n apele interioare din tara noastra iar rezistenta produselor aflate actualmente pe piata ofera foarte bune sanse n toate cazurile. Face exceptie capturarea stiucii care adeseori se pescuieste cu o struna din srma de otel , din cauza dintilor ascutiti ai acestui peste, care pot taia firul de nailon. Plumbajul: exista o mare varietate de plumbi necesari pentru pescuitul pe fund n mod corect. n apele curgatoare se folosesc, de preferinta, plumbi de tip plat pentru ca se mentin mai bine pe fund sub actiunea curentului, n timp ce n apele statatoare sunt mai potriviti plumbii obisnuiti sferici sau conici olive sau pere care pot fi gauriti sau prevazuti cu o mica vergea interioara inima din srma de alama. Cei cu gauri se folosesc cnd urmeaza sa culiseze pe fir, ceilalti n cazul n care sunt aplicati la capatul inferior. n orice caz, greutatea care trebuie folosita este ntotdeauna n functie de curent sau de distanta la care urmeaza sa se lanseze. n ruri se fac tatonari, aplicnd mai nti un plumbaj mijlociu care se nlocuieste cu altul mai greu n cazul n care acesta nu rezista la forta curentului. Cele mai folosite tipuri de plumb pentru pescuitul la fund sunt: plumbul n forma de scoica, sferic, olive, n forma de para, srma de plumb. Crligul: despre crlige nu sunt multe de spus: marimea si tipul sunt alese n functie de momeala folosita. Se poate face doar o singura remarca: se vor folosi crlige bronzate, cu vrful ntors, pentru pestii de talie mare, ca de exemplu crapul, anghila sau linul si crlige Crystal drepte pentru toti ceilalti pesti. Singura consideratie ce se poate face este urmatoarea: n cazul pescuitului la fund cu fir fix este mai bine sa se foloseasca ntotdeauna cea mai mica marime pe care o permite momeala. Aceasta deoarece pestii trebuie sa poata musca cu toata ncrederea momeala, fara a fi alarmati de prezenta crligului. Momelile: au fost prezentate toate n capitulul referitor la momelile naturale; cititorul poate gasi acolo toate tipurile recomandate pentru pescuitul la fund si modul corect de punere a lor n crlig. TEHNICA DE PESCUIT

Actiunea de pescuit pe fundul apei nu e prea complicata: pescarul si lanseaza momelile n locul pe care-l considera a fi cel mai potrivit, apoi aranjeaza varga usor nclinata pe mal si ntinde nailonul recupernd o bucata de fir cu mulineta. Pentru a nu trebui sa fie ncontinuu atent la vrful vergii, poate pune la capatul acesteia un clopotel de semnalizare; apoi nu-i mai ramne dect sa astepte. Cnd un peste musca tragnd de fir, misca vrful vergii imprimndu-i niste vibratii; aprecierea momentului cnd trebuie facuta nteparea este poate lucrul cel mai greu. ntr-adevar, nu toti pestii musca la fel si nici nu reactioneaza n acelasi fel la rezistenta vergii si a plumbajului. Unii, ca de exemplu cleanul mare sau crapul, se limiteaza sa smuceasca o data violent dupa care sau dau drumul momelii sau se nteapa singuri; altii, ca de exemplu mreana, continua sa muste momeala si sunt usor de ntepat iar altii, ca de exemplu mihaltul si somnul american nghit adnc momeala si crligul fiind astfel foarte usor de capturat. Un caz particular l constituie stiuca, care atunci cnd ntlneste un pestisor care o intereseaza nu da atentie firelor si plumbilor, ci musca ferm fara a-i pasa de rezistenta opusa de vrful vergii. Bibanul, alta captura interesanta, are un comportament variabil ntruct uneori musca ferm iar alteori se arata suspicios si prudent. Fiecare peste are o predilectie deosebita pentru un anumit tip de momeala, astfel nct se poate sti daca nteparea trebuie executata imediat sau dupa o anumita perioada de timp, care poate varia de la cteva secunde mreana pna la circa un minut stiuca . Dupa ce pestele a fost ntepat nu ne ramne dect sa-i apreciem greutatea si forta dupa zbaterile si rezistenta pe care o opune la tragerea cu varga si deci sa-l scoatem cu fermitate daca este mic si cu prudenta daca este mare. Aceasta este n sinteza tehnica pescuitului la fund. Dar cte variante pot exista! Si de cte siretlicuri este capabil pescarul pentru a convinge pestele sa muste! Sunt unii pescari sportivi care, pe buna dreptate, nu ntind firul daca actioneaza n ape statatoare; l lasa sa atrne nentins de vrful vergii si l supravegheaza tot timpul. Cnd se misca si ncepe sa se ntinda stiu ca e momentul sa execute nteparea. Altii, de ndata ce vrful ncepe sa se miste, slabesc firul cobornd varga pna aproape de suprafata apei si apoi tin firul sub observatie. Pentru a usura aceasta supraveghere se poate pune pe firul nentins, putin nainte de vrful vergii, un mic disc de pluta sau un patratel de carton, prevazute cu o despicatura pentru introducerea firului kojak . Ridicndu-se sau coborndu-se, acest dispozitiv poate semnaliza prinderea momelii de catre peste. Spre deosebire de acestia, sunt pescari sportivi care folosind crlige foarte mari nu le lasa timp pestilor. La prima muscatura nteapa cu violenta facnd sa coincida smucitura cu tractiunea pestelui; aceasta manevra se poate executa numai de catre aceia care tin varga n mna si cu anumite momeli de dimensiuni foarte mici. S-ar putea spune ca n fiecare regiune, daca nu chiar pe fiecare ru mare, exista o tehnica specifica de pescuit pe fund. Uneori este vorba doar de o simpla varianta care se refera la lungimea forfacurilor sau la tipul de lestaj folosit, nsa de cele mai multe ori deosebirea este esentiala si de aceea est impusa de conditii specifice de mediu care au determinat folosirea acelei metode speciale care, de-a lungul anilor, s-a dovedit cea mai potrivita. Tehnica de pescuit pe fund trebuie sa cuprinda neaparat si sistemul de prezentare a momelii si asezarea plumbilor pe fir. De obicei se pot folosi doua sisteme: cu plumbaj fix si cu plumb culisant.

Daca plumbul este aplicat la capatul firului lestajul va fi fix; forfacurile care poarta crligul, numite n cazul acesta brate, sunt fixate la intervale regulate spre varga, iar lungimea lor va varia n functie de locul de pescuit. n apele statatoare pot fi si scurte, adica 15-20 cm, pentru ca neexistnd curent se aseaza oricum pe fund. Dimpotriva, n apele curgatoare lungimea lor trebuie sa fie ntotdeauna n asa fel nct dupa ce plumbul se afla pe fund, si ele sa atinga fundul. Deoarece n acest caz firul este asezat oblic pe fund, rezulta ca lungimea strunelor forfacelor va varia: prima va fi ntotdeauna mai scurta dect celelalte si va masura cel putin 40 cm. n cazul n care se pescuiesc n ape curgatoare, cu plumb fix, pesti suspiciosi - ca de exemplu crapul - lungimea strunelor va creste astfel nct, ntinse pe fund, sa iasa n afara plumbajului cu cteva zeci de centimetri. Vom avea n felul acesta strune lungi iar lansarea va comporta unele dificultati pentru a evita ncurcarea ntregului ansamblu. Aceasta dispunere permite ca momelile sa stea bine pe fundul apei iar lungimea strunei face ca pestele sa nu simta rezistenta inerta a plumbului cnd apuca momeala. Mai este apoi cazul unor pesti, ca de exemplu mreana, care nu dau atentie plumbului cnd musca; este nsa necesar ca momeala sa fie bine fixata pe fundul apei. n cazul acesta mreana, cnd se ndeparteaza cu momeala n gura, se nteapa singura dnd peste rezistenta plumbajului. Plumbul culisant, dupa cum i spune si numele, este constituit dintr-o greutate care aluneca pe fir. Este aplicat asadar nainte de struna. De obicei lestajul culisant se realizeaza introducnd plumbul pe firul mulinetei; cursa este limitata n partea inferioara de un vrtej obisnuit la care se leaga struna cu crligul sau o bucata de fir care are un crlig la capat si altul n pozitie intermediara fixat cu un brat. n unele cazuri exista un forfac fixat sub plumbaj si altul deasupra; la aceasta metoda, nodul de legare a forfacului asezat deasupra plumbului opreste culisarea acestuia. Plumbajul culisant se foloseste n toate apele; n cele statatoare lungimea forfacului trebuie sa fie mai mare dect n apele curgatoare pentru ca pestii musca mai cu prudenta. Daca este posibil, e bine sa se foloseasca ntotdeauna pentru acest tip de pescuit plumbaj culisant, mai ales daca firul este ntins. Data fiind greutatea plumbajului, acest tip de pescuit pe fund poate fi definit ca mijlociu sau usor, n timp ce pescuitul pe fund cu fir fix va fi ntotdeauna un pescuit greu sau mijlociu. Nadirea: pentru o tratare exhaustiva a se vedea capitolul dedicat nadirii unde, pe lnga alte notiuni tehnice, sunt furnizate cele mai importante retete pentru prepararea diferitelor tipuri de nada. LOCURILE DE PESCUIT De obicei, pescuitul pe fund este practicat n lunile cu temperatura moderata sau calde. De la aceasta regula face nsa exceptie pescuitul la stiuca, a carui perioada optima este toamna trziu si iarna, cnd aerul apa ncep sa se raceasca. n orice perioada a anului capturile trebuie sa fie cautate n locurile n care adncimea apei este destul de mare, n general de cel putin doi metri. Tocmai din acest motiv cei ce practica pescuitul pe fund aleg pentru a-si arunca undita gropile mai adnci ale rurilor si lacurilor, convinsi ca n acestea se afla ntotdeauna o mare concentrare de pesti. n apele unui ru, cele mai bune locuri se afla dupa coturile unde curentul a sapat albia, n locul n care intra un afluent sau

ncepe un teren mlastinos si afundat, spre mijlocul cursului de apa pe unde trece curentul principal si n lungul malurilor protejate prin lucrari de consolidare. Numai n cazul pescuitului cleanului si al mrenei prezinta importanta si zona aceea de ape mai putin adnci si repezi care curg pe prundis sau pe nisip. n aceste locuri se pescuieste si cu fire trte pe fund. ntruct pescuitul pe fund este ndreptat n principal spre ciprinide, acestea vor trebui sa fie cautate n locurile n care curentul nu este prea repede si nu are prea multe bulboane si vrtejuri, n locurile n care apa curge la vale ncet si constant. Aceasta preferinta este dictata de necesitatea de a mentine momelile nemiscate pe fund, fara ca curentul sa le deplaseze sau sa le agite prea mult, manevra care ar alarma pestii. n general, tot n ruri, daca se pescuieste ntr-o groapa, se procedeaza n asa fel nct momeala sa cada pe fundul apei, deoarece aceasta este zona n care pestii se hranesc de obicei. n apele statatoare zona favorabila este situata ntotdeauna dincolo de coroana de ierburi, unde fundul ncepe sa coboare, la poalele peretilor pietrosi, n mprejurimile gurilor de varsare ale afluentilor, pe bancurile de nisip sau de pietris asezate la oarecare distanta de maluri, n special unde exista o vegetatie acvatica deasa. Golurile dintre ierburi si stuf sunt ntotdeauna folosite de catre pesti ca locuri de trecere si un fir ntins ntr-una din aceste cai subacvatice da ntotdeauna rezultate bune. Se poate pescui pe fund pe fund si acolo unde stuful formeaza desisuri ncurcate, chiar daca apa este adnca de numai ctiva centimetri. Dimineata si la apusul soarelui crapii si linii se duc n aceste zone, tipice lacurilor si baltilor, pentru a se hrani si uneori e suficient sa descoperi un luminis de ctiva metri pentru a putea pescui cu folos. Pe lacurile mari malurile locuite pot reprezenta locuri foarte bune pentru pescuitul pe fund al clenilor mari, care se apropie de obicei de maluri pentru ca sunt atrasi n mod irezistibil de resturile menajere. ORELE DE PESCUIT Orarul de pescuit are o mare importanta n pescuitul pe fund, ntruct bancurile de pesti se deplaseaza la adncimi diferite n functie de ora. Imediat nainte de aparitia zorilor si pna cnd lumina nu e prea puternica, n timpul verii, se poate pescui aproape de mal; chiar si la adncime de sub 1 m se pot gasi crapi si alti pesti de talie mare, dar de ndata ce soarele devine puternic, unditele trebuie aruncate n larg, n locurile n care adncimea este mare. La apusul soarelui pestii revin la mal si deci se va pescui la scurt. Primavara si toamna, n schimb, se poate pescui cu folos n tot timpul zilei. Iarna se pescuieste numai n orele mai calde si ntotdeauna n locurile mai adnci; ntr-adevar pestii se refugiaza aici si numai cnd apa se ncalzeste putin ncep sa se miste, ramnnd nsa mereu n spatiul ngust al gropilor mai adapostite