Sunteți pe pagina 1din 23

Principalele tipuri de crap gasite in tara noastra.

Particularitati

In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in


Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie
mare, greutatea medie a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi
40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand
vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in
toata Europa.
Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o
cantitate de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este
deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu
putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de
puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu
intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana
anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele
sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate
de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura
apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.
In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta
speciile cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.

1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand


corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari
deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire
de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura
mai mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de
1
particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre
speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte
frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul
drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.
Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare
sau Delta se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele
si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din
punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.
Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si
toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se
orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand
consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se
retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon
mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a
suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse
randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante
determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati
impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub
denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele
ale crapului comun.

2
3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a
solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani
si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb,
prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la
adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor. Modul de hranire si comportamentul sau sunt
similare cu cele ale crapului comun.

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc).


Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand
preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este
acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate.
Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti
deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

5. Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite


in tara noastra, in special in lacurile de campie (crescatorii).
Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai
deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de
culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger.
Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii

3
dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu
prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi
capturate in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari
de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au
fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni
uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari
se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il
separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).

Crapul. Biologie

Spatiul vital al crapului il constituie apele dulci, curgatoare si statatoare din


regiunile de ses. Poate fi gasit insa si in apele salmastre, unde se dezvolta bine, ca de
exemplu, crapii din Marea Azov sau Caspica ori din unele lacuri cu apa salmastra de pe
litoralul nostru, desi aceste ape nu constituie mediul firesc al crapului. Prefera portiunile
cu curenti mai domoli ale raurilor. Crapul apare de asemenea in unele lacuri si rauri mai
mari din regiunile colinare. Apele de la altitudini de peste 500-600m sunt lipsite de crap.
Crapul prefera apele dulci statatoare, deci lacurile, dar ii plac si bratele moarte sau
baltile de revarsare ale raurilor mari. Deci crapul prefera apele ce nu curg sau cu un curs
extrem de lent, cautand mai ales locurile unde adancimea nu depaseste 1-2 m. La aceste
adancimi, apele se incalzesc relativ repede in timpul verii, atingand chiar 20-26°C,
temperatura optima pentru crap, care se simte cel mai bine si are cea mai mare pofta de
mancare in asemenea conditii. Locurile sale preferate ca ascunzis sunt zonele cu vegetatie
subacvatica abundenta, precum si cele cu multa papura si stuf sau alte plante specifice
zonei. Aici crapul isi tradeaza adesea prezenta sarind din apa sau miscand vizibil tulpinile
de stuf si papura, la care se adauga un sunet specific pe care il produce cu buzele in timp
ce scurma cu botul malul de pe fundul albiei, in cautarea hranei.
In rauri, crapul manifesta predilectie pentru bancurile de nisip, dar adesea poate fi gasit si
in adanciturile spalate de ape, in anumite portiuni ale albiei. Ii place sa stea in zonele unde

4
raul primeste afluenti, ascunzandu-se in apropierea trunchiurilor, radacinilor, picioarelor
de pod sau a pietrelor mai mari din apa, la adapostul carora se simte mai in siguranta. In
mod obisnuit, crapul are "domiciliu stabil", pe care il schimba doar in perioada de
revarsare a raului, cand, inotand odata cu apele involburate, patrunde pe teritoriile
inundate. Cand apele se retrag, se intoarce si el, pentru ca dupa revarsarile Dunarii din
fiecare primavara urmeaza imediat perioada de reproducere a crapului, pestii isi depun
icrele pe teritoriile recent inundate, alevinii eclozati dezvoltandu-se pentru o vreme tot in
aceste locuri. Ca urmare, teritoriul de revarsare al Dunarii, precum si baltile de revarsare
din zona functioneaza ca adevarate pepiniere de reproducere naturala a crapului. Odata cu
retragerea apelor, puietul dezvoltat aici se trage spre Delta, unde atinge maturitatea, pentru
a reveni la revarsarile de primavara, depunandu-si icrele la fel ca parintii lor. Datorita
indiguirilor masive, aceste lacuri de reproducere naturala sunt din ce in ce mai putine in
lunca Dunarii.
In lunile dinspre sfarsitul toamnei, crapii se aduna in grupuri numeroase, cautand
cele mai adanci portiuni ale apei, unde hiberneaza pe parcursul iernii, aproape in totala
nemiscare. In zilele de hibernare, functiile vitale se reduc la minim, pestele hranindu-se
extrem de rar, motiv pentru care el isi pierde circa 5-10% din greutatea corporala. Caldura
emanata de razele solare din martie "trezeste" crapii din hibernare. La temperatura de 8-
10°C crapul porneste din nou in cautarea hranei naturale.
Perioada in care crapul se hraneste cel mai intens se situeaza intre sfarsitul lunii mai
si mijlocul lui septembrie, perioada de varf fiind insa intre iunie si august, in aceste luni,
crapul sta mai toata ziua "cu capul in jos", in imediata apropiere a fundului apei,
scormonind cu buzele sale carnoase malul, in aceasta pozitie gaseste si soarbe cu usurinta
hrana. Spre deosebire de pestii rapitori, dintii faringieni ai crapului sunt tociti, destinatia
lor fiind mestecarea hranei (masticatia).
In cautarea hranei, ochii crapului joaca un rol important, ca si unele terminatii
nervoase tactile si gustative de pe mustati si din cavitatea bucala.
Cavitatea bucala a crapului este lipsita de glande salivare. Hrana este despartita de apa cu
ajutorul asa-numitului "aparat Weber", de pe bolta palatina. "Aparatul" functioneaza ca o

5
presa, comprimand si pompand apa din gura prin orificiile spinilor branhiali. Crapul si
"rudele" sale nu au stomac. Bulbul intestinal este scurt, deschizandu-se in intestin. La
convergenta bulbului cu intestinele se varsa si bila. Lungimea intestinelor crapului este de
2,5-3 ori mai mare decat lungimea corpului, intestinele prezentand contorsiuni si un
apendice piloric, la fel cu intestinele mamiferelor. Crapul trebuie sa mestece mai intai
foarte bine, in caz contrar fiind expus unor tulburari digestive, intr-o singura imbucatura,
crapul nu apuca o cantitate mare de hrana.
Crapul este un peste prin excelenta pasnic. Din punct de vedere al hranei ingurgitate,
poate fi considerat omnivor, intrucat in apele naturale, pe linga hrana de origine animala
(viermi, larve, mici crustacee), el o consuma cu placere si pe cea de origine vegetala
(organisme planctonice vegetale sau frunze, seminte de plante acvatice, particule vegetale
intrate in descompunere). In crescatorii, alimentatia crapului este exclusiv de origine
vegetala (ingrasa mai mult), si anume: porumb, cereale, sroturi din floarea soarelui (resturi
de seminte din care s-a extras uleiul, cu continut bogat in proteine si saruri minerale),
nutret granulat pentru crap etc.
Crapul se hraneste in primul rand cu ceea ce culege de pe fundul apelor. Dintre
organismele planctonice care plutesc in apa si care alcatuiesc hrana principala a crapului,
cele mai importante sunt: purecii de apa (speciile de Daphnia si de Bosmina), precum si
Rotatoria, Infusoria latareti, izopode acvatice. Dupa racii minusculi, o parte insemnata a
hranei crapului o constituie insectele si larvele de insecte care traiesc in apa. Pestele
prefera mai ales larvele de Chironomus plumosus. Dintre organismele bentonice, crapul
manifesta cel mai mare interes pentru insectele acvatice si larvele acestora (ca larvele din
apa ale efemeridelor, libelulelor si tantarilor). Aceste insecte mor de regula tot in apa,
devenind in acest fel hrana pentru crap. In afara de cele amintite, pestele se hraneste si cu
rame, melci si scoici minuscule, viermi, precum si cu particule vegetale, cum sunt
semintele sau frunzele unor plante acvatice. La o temperatura de 28-30°C a apei pofta sa
scade considerabil, iar in caz ca temperatura creste si peste aceasta valoare, el inceteaza sa
se mai hraneasca. Piscicultorii care lucreaza in crescatoriile de crap cunosc aceasta
particularitate si, ca urmare, in zilele de canicula hranesc crapii din bazine in zori sau in

6
amurg, cand apa are o temperatura mai scazuta decat la amiaza, sau chiar noaptea, in unele
cazuri, deci atunci si pescuitul la undita da randament.
De obicei, masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, femelele la 4 ani,
desi in cazul unor zone geografice cu climat mai cald si acestea pot deveni apte pentru
reproducere la numai 3 ani. Cand temperatura apei atinge valoarea de 17-18°C,
reproducatorii se aduna in carduri si cauta locurile propice pentru depunerea icrelor, apoi
se aleg perechile. Icrele de crap sunt galbui, cu diametrul de 1 mm. Pentru fiecare
kilogram greutate corporala, o femela depune circa 120000-150000 boabe de icre. Deci o
femela bine dezvoltata, in varsta de 5-6 ani, depune aproximativ 600000-650000 boabe de
icre in fiecare an, unele chiar si peste un milion. Din experienta unor crescatori de crap se
stie ca din 500000-600000 boabe de icre depuse, toamna se pot inregistra 30000-35000
bucati de puiet de crap de o vara; in cel mai bun caz, acest numar se poate ridica la 60000.
Din momentul in care nivelul Dunarii incepe sa scada si puietul de crap se aduna in
grupuri si se straduieste sa ajunga inapoi in fluviu pentru a migra in Delta.
Carnea crapului este gustoasa si foarte cautata, cea a exemplarelor de crescatorie
fiind mai grasa decat a celor care traiesc in mediu natural. Crapii proveniti din apele
statatoare au un usor gust de mal.

Pescuitul sportiv

Fara indoiala, pestele numarul unu, din punct de vedere al pescuitului sportiv
sedentar, dintre speciile pasnice din apele de ses este crapul.
Perioada clasica de pescuit a crapului incepe odata cu inflorirea gutuilor si pana la
terminarea zilelor calde de toamna, insa intervalul cel mai favorabil este cuprins intre
inceputul lunii iulie si finele lui august. Primavara si toamna, pofta cea mai mare a
crapului, cand musca deci cel mai bine, se manifesta intre orele 10 si 12.
Odata cu incalzirea treptata a apei in timpul verii, situatia se schimba: cele mai bune
rezultate se obtin intre orele 5-10 sau 16-20. Crapul manifesta maximum de aviditate in
iulie-august, insa la pranz, cand canicula atinge apogeul, el se odihneste, muscand extrem

7
de rar carligul oferit, sau daca totusi il inghite nu il musca, ci gusta doar putin din nada
agatata, dupa care scuipa carligul. Dintre toate speciile ce traiesc in tara noastra, crapul
este pestele care reactioneaza cel mai puternic la schimbarile de vreme, precum si la
modificarile ce pot interveni in caracteristicile apei. Din acest motiv, atat presiunea
atmosferica, cat si directia si intensitatea vantului, temperatura aerului si a apei, cantitatea
de precipitatii, tendintele de crestere sau de scadere a apelor, precum si gradul de
limpezime sau tulburare influenteaza in egala masura succesul sau insuccesul la pescuitul
sportiv al crapului. Crapul simte cu cateva
zile inainte schimbarea frontului atmosferic, pierzandu-si in buna masura pofta de
mancare. Perturbarile atmosferice sunt insotite de zapuseala, marirea sau scaderea brusca a
presiunii barice prilej cu care crapul isi schimba permanent locurile, este agitat si hrana
nu-l mai intereseaza. Doar cu o ora-doua inainte ca frontul atmosferic sa ajunga la locul
respectiv, presiunea barica revine de obicei la normal pentru acest scurt interval de timp.
Asa se face ca ultimele ceasuri inaintea furtunilor de vara, precum si primele ore dupa
acestea, cand ploaia nu mai cade sau ploua doar marunt, sunt de regula potrivite pentru
pescuit la crap. De obicei, la inceputul unor perioade de revarsare a apelor, crapul musca
bine, pofta sa scazand odata cu retragerea apelor (sau cu scaderea nivelului raului). De
asemenea, temperatura apei influenteaza direct pofta de mancare a acestui peste: cresterea
temperaturii in mod pozitiv, iar scaderea in mod negativ. Un factor hotarator in dobandirea
unor rezultate bune la pescuitul crapului
este nadirea prealabila a locului de pescuit. Nadirea locului de pescuit trebuie facuta
regulat, fara a se utiliza pentru aceasta hrana naturala a crapului, ci mai ales porumb,
mamaliga, sau pasta de boiles, mai rar mazare fiarta. Adaugarea unei cantitati mici de lut
inlesneste modelarea unor bilute din mamaliga, la care se pune si ulei de anason, care are
darul sa atraga crapii datorita aromei sale penetrante. Sugerea, sfaramarea unor astfel de
bilute aromate reprezinta o delectare pentru crap, atragandu-l mereu in acelasi loc, ceea ce
mareste considerabil sansele de succes ale pescarului.
Crapul se pescuieste prin metoda cu pluta si prin cea cu plumbul pe fund.
Pescuitul cu pluta se foloseste mai ales in ape statatoare, in zonele cu mult papuris si stuf

8
(in Delta, la balti, brate moarte etc.), unde carligul se arunca la distante mici, alese cu
multa precizie. Ca unelte sunt necesare: o varga (lunga de 3-3,6, uneori chiar de 4-5 m),
mulineta cu frana bine pusa la punct, carlige in nuante inchise (maro sau negru), marimea
1-5, precum si o pluta. Plumbul poate glisa pe fir sau poate fi fixat. Daca fundul apei este
acoperit cu mal, marimea plumbului trebuie aleasa cu grija, fiindca plumbul greu se
afunda cu fir cu tot in substrat si degeaba vom astepta sa muste crapul. Nu se foloseste fir
mai gros de 0,25-0,30 (mai rar), intrucat aceasta grosime este potrivita chiar si in cazul
capturarii unor exemplare de 4 kg. In locurile unde sant multe scoici pe fundul apei,
portiunea de 1-2 m de la capatul firului se poate roade in timp ce este tras pe acest fund
taios, motiv pentru care se confectioneaza o struna de aceeasi lungime, din nailon de 0,30-
0,35.
Crapul nu inghite la repezeala prada oferita, ci mai intai o cauta, apoi o da afara si
iar o inghite, de cateva ori consecutiv. Toata aceasta "operatie" nu dureaza de cele mai
multe ori decat cateva secunde, motiv pentru care pescarul sportiv nu are la dispozitie
decat o frantura de secunda pentru a simti muscatura crapului si a decide in acelasi timp
momentul cel mai propice pentru inteparea carligului. Acest lucru se executa prin inaltarea
cu repeziciune a capatului vergii sau prin tragerea brusca a firului tinut intre degete.
Crapul nu poate pleca de la fata locului odata ce a inghitit carligul nadit decat daca isi reia
pozitia orizontala (in pozitia aplecata, in care se hraneste, acest lucru ar fi mai dificil
pentru el).
Miscarea prin care pestele isi reia pozitia orizontala este usor detectabila pentru
pescarul care urmareste cu atentie miscarea caracteristica a plutei.
In timpul obosirii, crapului agatat nu trebuie sa i se ofere posibilitatea de a se
refugia in papuris sau prin vegetatia submersa pentru a nu agata firul de plantele
acvatice, in cazul unor zone de apa libere de plante emerse sau submerse se pot derula
chiar 50-60 m de fir dupa crapul care incearca sa scape cu carligul intepat in gura, fir ce se
recupereaza prin rulare inapoi in timpul obosirii pestelui. Crapul repeta de obicei de cateva
ori incercarea de a fugi de la fata locului; pescarul este dator ca, la fiecare asemenea
incercare, sa lase firul sa se deruleze dupa peste. La capatul fortelor, in loc sa traga firul

9
uniform, cu aceeasi putere, crapul il smuceste periodic si neregulat, semn ca a sosit clipa
cand poate fi tras la suprafata apei, unde va inghiti aer, dupa care se va preda. Crapul se
apara cu darzenie timp destul de indelungat, deci pescarul nu se plictiseste deloc in cursul
obosirii pestelui. Toate acestea sporesc insa frumusetea, sportivitatea intrecerii intre om si
crap.
Metoda de pescuit cu plumbul pe fund pare sa fie cea mai interesanta. Se foloseste
mai ales in apele curgatoare, precum si in cele statatoare. Metoda se impune insa de la sine
daca prezenta crapului a fost detectata la o departare mai mare, deci daca vrem sa aruncam
carligul cu momeala la distante mari. Echipamentul corespunde si in acest caz cu cel
descris la metoda cu pluta, cu diferenta ca firul trebuie sa aiba o lungime de 100 m, de
grosimea 0,25-0,30, iar la capat sa aiba o struna ceva mai groasa. Greutatea plumbului
poate fi de 20-30 g sau chiar mai mare. Frana mulinetei trebuie bine reglata, ca sa
functioneze ireprosabil. Varga nu se alege prea rigida, ci, dimpotriva, este bine sa fie mai
elastica, cu varful sensibil. Corespunzatoare in acest caz sunt vergile lungi de 2-2,3 m. Se
folosesc carlige numarul 1-4, cu tija de lungime mijlocie. Ca nada se foloseste in principal
bobul de porumb fiert pe jumatate si partial cojit, dar se pot fixa de carlig si boabe laptoase
de porumb, boiles, bucati de mamaliga. Dupa aruncarea unditei, atentia trebuie indreptata
asupra firului tinut intre degete, pentru a putea intepa carligul imediat ce a muscat pestele.
Carligul se inteapa printr-o miscare suficient de energica, prin care carligul patrunde mai
adanc in gura pestelui, in zilele fara vant se monteaza bambina pe fir pentru a vedea
momentul muscaturii. Cand crapul musca, pescarul simte imediat tractiunea lui uniforma,
in aceste clipe, bambina se ridica, iar pestele se inteapa aproape singur in carlig, luand-o la
fuga cu el in gura.
Ca si in cazul altor specii de pesti, este bine ca undita sa fie cat mai sensibila, ceea
ce sporeste in acelasi timp nu numai eficienta pescuitului, ci si sportivitatea, frumusetea
intrecerii.

Nade si momeli

10
Dupa cum am vazut in celelalte doua capitolele dedicate pescuitului crapului, crapii
sunt omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face
exceptie Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. Tot in categoria
exceptiilor mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai
plancton de natura vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace
specifice pescuitului sportiv decat in mod accidental - motiv pentru care nu vom insista
prea mult asupra lor.

Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite,
de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. - intregi sau
macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame,
viermusi albi. Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator.
Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de
caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este
fixata prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza
direct pe ac. La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit,
de caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important
in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si
in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris,
cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada
simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-
7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai
sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de
aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de
calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca
problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ -
buletele.
11
Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": o apa cu
alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc
repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din
contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat,
fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu
aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in
hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment
in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un
bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria
PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada
mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata.
Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara,
i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante,


conform prezentarii din tabelul urmator:

Momeli / nade de origine vegetala Momeli de origine animala

• porumbul (de lapte, uscat sau Pentru pescuitul crapilor de orice


fiert); marime:
• graul (uscat sau fiert); • viermusii (de culoare alba
• mazarea; sau roza);
• cartoful; • libelulele;
• floarea soarelui; • ramele;
• castraveti, rosii; • greierii;
• mamaliga;
• painea;
• buletele; Pentru pescuitul exemplarelor mari
si foarte mari de crap:

12
• pufuleti.

Obs:
• lacustele;
Experienta a aratat ca rezultate foarte
• coropisnita;
bune se pot obtine prin combinarea mai
• scoicile;
multor nade sau momeli. Un exemplu
• racii.
il constituie amestecul de paine si
mamaliga ce poarta numele de cocolos.

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda


utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia
dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul
cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de


caracteristicile lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului,
hidrodinamica apei...) respectiv de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine
satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli


de origine vegetala.

Porumbul

Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp
si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii,
pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla.
Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin
fierbere/conservare.

13
Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-
august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie
porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se
conserva prin congelare. Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul
exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir
subtire ("fir de par") trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si
rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe
"firul de par" (fir de nylon, ata, par de cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut.
Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin
adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o
momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct
din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate
conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc. Cel mai
eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason.
Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec
cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l prepara
chiar noi.

O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se


sorteaza boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de
preferinta din inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de
boabe. Pentru a creste atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma
de uleiuri volatile sau plante aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul
fierberii. Este bine sa adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul.
Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit.
Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel
boabele fierte se umfla fara sa se sparga. Boabele "explodate" nu se folosesc la pescuitul
crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot
fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de
vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb

14
"mocanesc" care prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin
fierbere se umfla bine fara sa crape. In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa,
foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub forma de conserve. De
retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig, numarul optim de boabe prinse in
carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului (deschiderea sa);
intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin iesit din ultima
boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe pestele. Carligele
se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de circa 10 cm
lungime. Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De
retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca
boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in


emulsii cu ulei de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest
tip de nada este mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

Graul

Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti.
Este foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi.
Nadirea cu grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul
de la impactul boabelor de grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul
dezavantaj este ca graul atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful

Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in


saramura, ne poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb,
bulete...) nu dau roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci
mai degraba ca o alternativa pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile
traditionale.

15
Buletele

Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul
crapului, putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate,
caracteristici care nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de
exemplu. O caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea
selectiva a speciilor de pesti pe care dorim sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile
sacaietoare ale altor "nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa reamintim ca o momeala buna
trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate
prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat
in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp
de circa 5-6 ore pentru o digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la
jumatate, iar crapul va manca mai des

O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta.


Se considera ca un bulete de calitate trebuie sa aiba o
consistenta care sa-i asigure o rezistenta corespunzatoare in
timpul lansarii si sa reziste in apa mult timp, fara a se
inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul musca
buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea mare,
moment in care se elibereaza un norisor de arome ce nu-i va
permite crapului sa plece fara a consuma momeala. Primavara, buletele pot fi ceva mai
moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de PH-
ul apei, de specia de crap urmarita etc.

Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez,
proteinele de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste
proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a
usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care
permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix
si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul.
16
Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea
momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie
proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori
ocolit de crapii experimentati.

In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de


specialitate si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin
mijloace proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea
garantata a acestora.

Pentru pescuitul de vara: Pentru pescuitul de toamna:

• 200 g germeni de • 100 g boabe de porumb; • 250 g boabe de porumb;


porumb; • 200 g semnite de grau; • 200 g seminte de grau;
• 100 g seminte grau • 250 g faina grasa de • 150 g canepa prajita si
fine; soia; macinata;
• 100 g seminte de • 200 g faina grasa de • 250 g faina grasa de soia;
orez fine; peste; • 150 g proteine de lapte;
• 100 g proteine de • 100 g Bird-Food pur; • 50 g Robin Red pur;
lapte; • 50 g germeni de grau; • 50 g decorticat de soia;
• 300 g faina grasa de
soia;
• 150 g amestec
seminte pentru
canari;
• 50 g seminte de
hamei desalinizata.

....

Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte
de prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. Modul
17
de preparare este urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se
lasa aluatul la dospit tot cam 15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea
moale dar nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios.

Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar prepararii
perisoarelor, fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor prezentate in figura
alaturata. Buletele se fierb si apoi se aseaza pe o panza pentru a se usca. Marimea buletelor
variaza de la 8 mm (microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).

Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai


multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care se
pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir ca in
figura alaturata. Firul utilizat poate fi un fir dentar. In cazul
buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri datorita
"mascarii" carligului de catre bulete.

Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita. De
mentionat ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea
aromelor in combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. Inainte de lansare,
dupa caz, putem folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se
recomanda supradozarea buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai
economi cu aromele. Ori de cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica
doza de zahar, ca atractant.

Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta uleiuri volatile de usturoi


(foarte eficient), coriandru, canepa, anason, chimen, menta, lamaie. Uleiurile pure precum

18
Complex Oil sunt de asemenea destul de eficiente. Uleiurile se introduc in compozitia
aluatului, la preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare.
Tensiunea superficiala foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa
buletelor. Trebuie mentionat ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi
suficienta pentru aromare si o cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura
de specialitate straina se mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care
umecta buletele in tuica naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de
crap; totodata, alcolul (tuica) favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al
buletelui care difuzeaza lent in apa atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si
ierburile si semintele aromatice. Personal folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul,
coriandrul, menta, seminte de canepa. Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana,
buletele simple pot fi uneori mult mai eficace decat cele puternic aromate.

Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu
miros de peste-culoare maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate
bune. O categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu
randament bun primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag "albitura" care le
pot consuma inainte de venirea crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat
ca si celelalte dar uscate, fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3
minute. Pentru cele nefierte, in reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf. Atentie ! Aceste
bulete pot da rezultate satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul
Novac).

In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea
unor bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai
speciale utilizand mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star
Baits si Protein Mix, cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante
bine realizate pot rezista in apa si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu
mici fire de plumb astfel incat densitatea echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare
decat cea a apei.

19
In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni
mondiali de pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

Vara, in conditii de nadire grea Toamna

• 1 kg Proteine Mix
• 1 kg Bird Food Mix
• 450 g Bird Food Mix sau CEDE
• 400 g MultiFruits Mix
• 450 g MultiFruits Mix
• 500 g Carp's
• 8-10 ml ulei Indian Spice
• 1 lingura de supa stimulator de apetit
• 8-10 ml ulei masline
Fish
• 200 g Natural Food
• 8-10 ml Mega Sweetner
• 15-20 ml ulei de canepa
• 10-15 ml Scopex
• 25-30 ml atractant neutru
• 20 ml ulei masline
• 8-10 ml Mega Eweetner

Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in
aer liber. In ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand
timpul nu este generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai
bune le-am inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea
vechi.

Ca un ultim sfat, retetele recomandate de noi sunt verificate cu bune rezultate pe


balti din zona Bucurestiului dar suntem convinsi ca pot fi imaginate mult mai multe
combinatii, unele poate chiar mai eficiente, totul depinzand de inspiratia fiecaruia.

Mamaliga

20
Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv.
Aprecierea acestei nade se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si
rezultatelor remarcabile obtinute in pescuitul mai multor specii de pesti dintre care
amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul rand crapul.

Mamaliga pentru nada

Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de


preferat extra, si de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in
ea si se lasa la fiert pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai
necesara, ajustandu-se cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa
caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar,
miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des
pana cand compozitia este bine fiarta. In continuare vom adauga treptat si vom amesteca
bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va
rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata pe
fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc,
fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei
prastii. Reteta poate fi adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. Unii pescari adauga
in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul
acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi,
o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

Mamaliga pentru momeala (patratica)

Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga
pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu
trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig
in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect

21
realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la
pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a
se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru
patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care
asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !
In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da
satisfactii depline.

• Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la
fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1
lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de
cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de
malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se
rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres
de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul
respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci,
dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga
pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.

Aceasta poate fi apoi:

o taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;
o facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet
macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata,
mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.

De tinut minte:

• mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le
consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;

22
• fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu,
deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si
momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala";
• apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana
curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un
vas in aer liber;
• in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina,
deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.

23