In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses,

in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in

anumite riuri cu ape domoale si este unul dintre
trofeele cele mai rivnite de pescarii sportivi. In prezent
exista mai multe rase de crap (Romanesc, Salonta,
Novac ...) care au un comportament relativ
asemanator si ca atare le vom discuta la modul global.
Crapul este un peste de talie mare, exemplarele mari
depasind 35 kg. Temperatura optima de hranire a
crapului este de 19 C fapt pentru care primavara si
toamna sunt anotimpurile cele mai spectaculoase la
pescuitul crapului. Reproducerea are loc in aprilie-mai.
Este un peste care se hraneste atit cu vegetale cit si cu
viermi, insecte. Nada preferata de crap este pe baza
de cereale si arome (anasonul da rezultate bune) iar ca
momeli sunt des folosite porumbul conservat, fiert sau
crud (de lapte) precum si griul fiert, mamaliga,
cocolosul (piine preparata cu diverse ingrediente),
boilies, rime, coropisnite, viermusi. Crapul maninca pe
fundul apei preferind zonele cu gropi, miloase. La
pescuitul sportiv este permisa retinerea exemplarelor
cu lungime de peste 30 cm.

Raspindit in toate baltile din tara, in Delata Dunarii si

lacurile de acumulare, carasul este cel mai popular si
indragit peste de la noi. Reproducerea carasului are
loc in perioada primaverii, aprilie-iunie. Carasul este
un peste de talie medie ajungind pina la 3.5 kg.
Dimensiunea minima acceptata pentru exemplarele
retinute de pescari este de 15 cm. Modul de hranire
este similar cu cel al crapului, hranindu-se atit cu
vegetale cit si cu larve, insecte. Nada preferata a
carasului este pe baza de cereale macinate in amestec
cu arome iar ca momeli mentionam viermusii de
carne, rimele, miez de piine, mamaliga etc. Momelile
combinate (carcalete din viermusi si mamaliga, rima si
mamaliga etc) se para ca sunt cele mai potrivite
pentru caras. De regula carasul prefera zonele
nisipoase hranindu-se pe fundul apei.
Datorita valorii economice ridicate, somnul este unul
dintre cei mai rivniti pesti din tara noastra. Foarte
raspindit in Delata Dunarii, Dunare dar si in balti, iazuri
si lacuri de acumulare, somnul atinge dimensiuni
impresionante fiind raportate cazuri de exemplare de
peste 200 kg. In zona capitalei au fost prinse
exemplare de 45-65 kg mentionind aici baltile
Fundeni-Frunzanesti in care traiesc si exemplare de
peste 100 kg. Reproducerea somnului are loc in
perioada aprilie- mai; de retinut ca icrele somnului nu
sunt comestibile. Dimensiunea minima acceptata
pentru exemplarele retinute de pescari este de 50 cm.
Somnul este un peste carnivor, fiind denumit si
sanitarul baltilor datorita predilectiei sale pentru
vietatile moarte si aflate in putrefactie. Somnul
vineaza pesti, pasari, broaste si animale mici. Pentru
pescuit, nada preferata este carnea alterata sau in
singe, ficatul de pasare sau animale, acestea putind
constitui in acelasi timp si momeala. Somnul mai poat
fi pescuit si la rima groasa (serpeasca), la buchet de
viermusi cu mamaliga (exemplarele de circa 1-3 kg.).
Zonele preferate sunt cele cu vegetatie abundenta si
teren accidentat, stufarisuri acestia plecind la
vinatoare in cursul noptii (orele 19-5). Au fost
semnalate capturi de somn de 12 kg (batla Fundeni -
Frunzanesti) si la ore de zi respectiv 12-14. Rezultate
deosebite se obtin daca se produc zgomote in zona
momelii cu frecventa sunetelor de 50-150 Hz (sunete
joase) obtinute cu ajutorul cloncului (unealta
prevazuta cu o cavitate ce se loveste de luciul apei
provocind un sunet asemanator dopului scos de o
sticla de sampanie). Mai nou, cloncul electronic are
mare succes la pescuitul somnului cu lanseta, subiect
care va fi tratat special intr-o alta rubrica.

Este unul dintre cei mai spectaculosi pesti care traiesc

in tara noastra, reprezentind trofeul cel mai rivnit de
catre pescarii sportivi. Foarte raspindita in Delata
Dunarii, in apele de ses, lacuri de acumulare, stiuca
poate atinge peste 1 m lungime si 25 kg greutate, fiind
semnalate cazuri de exemplare mult mai mari
(neomologate insa). Dimensiunea minima a
exemplarelor retinute este de 50 cm. In denumirea
populara mai poarta numele de catea, ciuca, mirlita
etc., in functie si de marimea acesteia. Stiuca este un
peste extrem de hraparet inghitind aproape orice-i
iese in cale. Este des intilnita in zonele cu ape linistite,
limpezi, cu fund curat in care abunda pestii mici. Locul
preferat in care vineaza este la apa mica, aproape de
mal, printre tufisuri. Sezonul favorit al pescuitului la
stiuca este primavara, februarie-martie, respectiv
toamna de la sfirsitul lui septembrie pina la inghetul
apei, cu precadere in zilele innorate. Temperatura
optima a apei, preferata de stiuca, este de 17 C. Stiuca
poate fi pescuita bine la undita dar rezultatele cele mai
spectaculoase se obtin la pescuitul la naluci, twistere
utilizind cirlige nr. 1-3 sau triple nr. 3-6. Momeala
naturala da rezultate bune, utilizindu-se in acest sens
pestisorii vii fixati atent in montura insa de cele mai
multe ori se folosesc, cu succes, momelile artificiale
(linguri, voblere, twistere etc). Dupa ce a fost intepata
stiuca sta citeva clipe nemiscata dupa care trage
puternic. Momentul inteparii si reactia imediata a
pescarului sunt esentiale pentru prinderea pestelui.
Nu uitati sa folositi cascatorul sau un lemn adecvat
cind scoateti cirligul din gura stiucii deoarece aceasta
musca deseori cu putere.

Carnea de stiuca este deosebit de gustoasa ceea ce ii

confera stiucii o valoare economica ridicata. De
asemenea icrele sunt foarte apreciate. In ultimul timp
stiuca a fost pescuita intensiv fiind din ce in ce mai
rara in baltile de ses. O descriere a tehnicii de pescuire
a stiucii puteti gasi la rubrica Tehnici de pescuit.

In tara noastra salaul traieste in mod natural in

Dunare, in baltile si afluentii ei cit si in lacuri interioare
din zona litoralului. Prin populare acestia pot popula si
baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila.
In urma unui experiment de populare cu salau, prin
anii '80, balta Fundeni - Frunzanesti era renumita prin
capturile de salau prinse de pescarii sportivi insa, dupa
citiva ani de la ultima populare specia a disparut
complet. Salaul prefera apele limpezi unde isi poate
urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor,
hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in
special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit,
subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are
dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca.
Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe
spate acesta prezinta 8-12 dungi. Salaul poate atinge o
lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea
minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm.
Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-
aprilie. Pescuitul salaului se poate face cu undita cu fir
subtire (0.2-0.3 mm ) sau cu lanseta iar struna va fi din
fir de nylon sau din materiale compozite, rezistente, ca
si in cazul stiucilor. Momeala cea mai folosita este
pestisorul viu si se agata in ac de buza cu virful iesit
prin nara astfel incit acesta sa ramina in viata cit mai
mult timp. Cirligul va avea nr. 6-8 fiind recomandat un
plumb usor (max. 15 g). Pluta va fi lunga (peste 15 cm),
confectionata din pene de gisca sau din alte materiale
moderne. Salaul musca hotarit, inteparea trebuind sa
fie prelungita si ferma. Nu trebuie sa ne grabim la
intepare deoarece salaul este lacom si insista mult
asupra momelii. La muscare pluta coboara usor pina
dispare complet spre adincurile apei. Cind nu se mai
vede nimic, dupa un timp, intepam energic. Pe cit
posibil vom incerca sa mentinem pestele la suprafata
altfel acesta se poate ascunde dupa obstacolele
situate pe fundul apei. Sezonul salaului incepe din
august si tine pina la inceputul iernii. Orele favorite
sunt cele dupa rasaritul soarelui si spre amurg. Salaul
se poate pescui si la naluci dar rezultatele sunt in
general mai slabe decit la pestisor viu. O descriere a
tehnicii de pescuire a salaului puteti gasi si la rubrica
Tehnici de pescuit.

Bibanul este una din speciile cele mai raspandite din

tara noastra fiind intalnit in ape limpezi si lin
curgatoare. Mediul sau preferat il constituie baltile si
lacurile dar poate fi intalnit incepand din zona raurilor
de deal si pana la Dunare. Este un peste usor de
recunoscut datorita aspectului si coloritului sau
aparte: trup oval, cu regiunea anterioara inalta, spate
arcuit, prevazut cu doua inotatoare apropiate, cea din
fata fiind mai mare si tepoasa. Gura este mare, cu dinti
mici si desi. Coloritul este verde-cenusiu cu reflexe
aramii iar burta cenusiu-alburie cu tente de galben. Pe
spate bibanul are 5-9 dungi verticale, inchise la culoare
iar inatatoarele abdominale sunt rosii. Dimensiunea
medie la maturitate este de 30 cm, cu greutatea de
200 - 500 grame, ajungand in mod exceptional la 60
cm si 5 kg greutate. Bibanul este un peste lacom si se
hraneste aproape numai cu hrana vie: pestisori, vietati
mici, larve, insecte, melci. Este un peste sedentar.
Depunerea icrelor are loc in perioada martie-mai cand
umbla asiduu dupa hrana. Locurile preferate de panda
sunt cotloanele de langa mal, radacinile din apa. De
obicei pornesc la atac ziua, in carduri - intre ape (1-1.5
m adancime). Bibanii traiesc in grupuri ierarhizate,
avand in frunte 1-2 conducatori care prefera apele mai
adanci, fapt ce genereaza un comportament
concurential foarte special. Bibanii inoata foarte
repede si urmaresc prada pana la completa ei
epuizare. Pe canicula nu este activ preferand apa mai
rece, fapt ce face ca bibanul sa fie unul din pestii cei
mai activi iarna.

Pescuitul bibanului cu undita este foarte spectaculos.

Se poate folosi o varga usoara si lunga, cu fir de 0.18-
0.2 mm, cu carlig nr. 3-8 (8 pentru momeli mici, rame).
Se recomanda ca momeala sa fie activa (rama vie
agitata, pestisor viu) sau agitata de pescar, bibanul
fiind receptiv la tot ce tremura. De retinut ca atunci
cand prindem mai multi bibani si "toana" se opreste
brusc, nu trebuie sa renuntam ci sa avem rabdare
deoarece cardurile de bibani revin mereu in acelasi
loc.

Pescuitul cu naluci este foarte atragator aducand

pescarilor cele mai mari capturi. Lingura va fi armata
cu un carlig triplu; s-a dovedit ca nu este necesar sa
impodobim carligul cu ciucurei si alte accesorii. Naluca
va fi agitata prin miscari ascensionale si apoi
scufundari. Trebuie dovedita prudenta la scoaterea
bibanului din apa deoarece inotatoarea dorsala
deseori ne poate rani. Lupta bibanului este de regula
relativ scurta.

Bibanul este un peste valoros, cu carne dulce si este

foarte mult consumat sub forma de "saramura", fript
pe o tabla si apoi pus in apa sarata. Datorita acestor
calitati, braconajul a condus uneori la depopularea
masiva a bibanului in numeroase lacuri si balti de ses.
Pastravul face parte din familia salmonizilor. Patravul
are o mare varietate de culori rareori fiind intalnite
doua exemplare identice. Unii sunt mai deschisi la
culoare, verde-albastru pe spinare, argintii pe flancuri,
altii sunt cafenii pe spate, aurii pe flancuri si albi pe
burta. Cuoarea este influentata de mediul
inconjurator. In toate cazurile sunt prezente punctele
rosii sau negre din zona flancurilor si spate. Pastravul
comun este cel mai raspandit la noi in tara. Ca varietati
de pastrav mai mentionam "fantanelul" (Salvelinus
fontinalis) - peste frumos colorat, "pastravul
curcubeu" (Salmo gairdneri irideus)-cu puncte negre in
loc de rosii. Pastravul poate atinge la maturitate o
greutate de pana la 6 kg si 70 cm lungime. Marimea
legala de pescuit este de peste 20 cm, fiind socotit bun
pastravul de cca. 1/2 kg si foarte bun cel de cca. 1 kg.

Pastravul traieste in ape de munti, reci si limpezi, bine

oxigenate, cu fund pietros, in special din zona
izvoarelor. Temperatura optima a apei este de 10-12 C
pentru fantanel si de 14-19 pentru curcubeu. De la 19
C apa devine slab oxigenata si pestele nu mai
mananca. La noi in tara il intalnim in unele lacuri
montane: Bucura, Gemena, Zanoaga (Retezat), in lacul
Galcescu, la obarsia Lotrului si in Lacul Rosu (Gurgiu),
acumularile Izvorul Muntelui, Tarnita, Valea
Draganului. Locurile preferate de pastrav pentru
odihna si panda sunt cotloanele din maluri, golurile
dintre stanci si pietre, la radacinile copacilor. Perioada
de hranire incepe dupa rasaritul soarelui pana cand se
lasa caldura, moment in care patravul se retrage. In
zilele noroase acesta poate vana toata ziua. Hrana
pastravului este constituita din larve, fluturi,
musculite, crustaceii, pestisorii. Nici proprii sai pui nu
sunt crutati. Perioada de reproducere este octombrie -
ianuarie.

Pescuitul pastravului se face cu undita. Cea mai

eficienta metoda de pescuit este cu rama de nisip, de
pamant de telina. Metoda nu este acceptata in
pescuitul sportiv. Cel mai usor se pescuieste cu rama
in apa tulbure deoarece pescarul nu este vazut de
peste. Aceasta metoda este pe cat posibil de evitat,
fiind socotita de pescari nesportiva. Vom intrebuinta
vergi fine, nervoase si usoare. Daca pescuim la "pipait"
atunci este bine sa alegem o varga mai lunga si o
mulineta adecvata. Pescuitul cu musca artificiala in
ape limpezi este foarte raspandit in randul pescarilor,
pescuit socotit ca o adevarata arta. In acest caz trebuie
sa retinem ca musculitele trebuie sa joace permanent.
Pastravul este un peste greu de prins si adeseori il
gasim unde nu ne asteptam. Din acest motiv trebuie sa
mergem si sa cercetam mai multe locuri preferand
deseori zona apelor de tranzit, zona limitrofa apelor
turbulente. De ce ? El sta la panda si apa ii aduce
mancarea. Alegerea mustei artificiale este cea mai
anevoioasa. Intotdeauna trebuie sa analizam mediul si
sa alegem ceva ce se potriveste locului ales de pescuit.

In functie de marimea pastravilor putem folosi si

linguritele- musca si nalucile. La pescuitul pastravilor
mari deseori se utilizeaza ca momeala pestisori vii.
Metoda nu numai ca este admisa dar este chiar
rcomandata deoarece pastravii mari sunt adevarati
canibali, mancandu-i pe cei mici.

Pastravul este un peste foarte apreciat, avand o carne

gustoasa. Din acest motiv, din pacate, braconierii nu-i
iarta spre nesansa generatiilor viitoare de pescari care
nu vor mai avea sansa de a se bucura de acest gen de
pescuit, socotit a fi cel mai rafinat.

Cu toate ca este foarte lacom si urmareste orice fel de

momeala, este foarte prevazator, inainte de a prinde
momeala se invarte prudent in jurul ei. Are vederea
foarte buna si se sperie la orice miscare suspecta de pe
suprafata sau malul apei. Mananca orice fel de
mancare, putand fi momit cu fructe, diferite seminte,
paine, insecte, rame, viermusi, muste artificiale,
voblere sau cu peste viu. Deseori pandeste sub tufele
de pe marginea apei, insecte sau fructe care cad in
apa. Exemplare mari mai pot fi prinse sub tufele de pe
marginea apelor, in lacurile formate pe marginea
apelor curgatoare sau in marile lacuri de acumulare.

Puietul se hraneste cu larvele insectelor din apa, iar

adultii se hranesc cu pestisori, cu algele de pe pietrele
din apa, cu plantele aduse de apa si chiar cu frunzele
salciilor cazute in apa. Hrana acestui peste se schimba
de la un anotimp la altul. Primavara mananca larve,
rame, scorobeti si pesti, iar iarna larvele depuse pe
pietrele din adancul apelor si cu pestisori.
In raurile mari circula mai mult pe mijlocul raului loc
unde se simt in siguranta. In raurile mici sta aproape
de mal ascunzandu-se sub malurile inalte, in
“cuptoare”, in gaurile sapate de ape si in orice alt loc
ferit de dusmani. Toamna se retrag in apele mai adanci
dar nu raman acolo decat cateva luni, mutandu-se in
apele repezi, mai oxigenate, unde gaseste mancare cu
usurinta, larvele fiind din abundenta chiar si iarna,
supravietuind astfel chiar si in apele inghetate.

Este specific apelor curgatoare traind mai mult in

apele repezi de munte, dar se simte bine si in apele
linistite de ses. Chiar si in raurile inguste de la campie
se pot gasi exemplare de 2-3 kg. Il putem intalni in
lacuri, in bratele apelor, in acumularile montane de
apa in apropierea locurilor in care se varsa paraiele.
Chiar daca este un peste fara valoare economica,
dimensiunea minima legala la care poate fi retinut
este de 20 cm

Denumire: OBLETE (Alburus alburus) Familia: Ciprinide

Raspandire in Romania: : In toate apele curgatoare si

statatoare din regiunile colinare si de ses si in toate
raurile tributare Dunarii, in baltile sale si in lacul de
acumulare Bicaz. Lungime: 12 - 15 cm (exceptional 18 -
20 cm) Greutate: 35 - 45 g (exceptional 100 - 200 g)
Aspect: Spatele verde inchis-masliniu, cu dungi
serpuite, mari, intunecate; laturile mai deschise si cu
puncte rosi, inconjurate de albastru. Abdomenul
deschis pana la alb, in pericada de reproducere
devenind rosu.

Hranire: vietati planktonice, insecte ce cad pe apa.

Se pescuieste la: rama rosie,vierme larve de libelule,

bobite de paine,seminte de canepa si arpacas

Denumire: Morunas( Vimba vimba) Familia: Ciprinide

Raspandire in Romania: : raurite Siret, Prut, Buzau,

Bistrita, Olt, Somes, Mures, Cerna, precum si in
Dunare.

Lungime: :15 - 25 cm (exceptional 40 cm) Greutate:

0,3 0,4 kg (exceptional 1kg)

Aspect: : Corp alungit, comprimat lateral, botul

proeminent cu faica de sus mai mare si gura arcuita,
cu partea inferioara in forma de potcoava. Botul este
asemanator cu cel al morunului de unde isi trage si
numele. Culoarea capului si spatelui este cenusiu-
albastruie, burta alb-argintie, cu luiciu mai puternic
decat al scobarului. Aripioara dorsala este inalta si
scurta.

Hranire: viermi, moluste, broaste, crustacee, larve,

rame, resturi vegetale. Se pescuieste la: momeala
artificiala(lingurita rotativa nr 4-6,linguri oscilante,
voblere 7 cm-12 em hairtarlmomali vii (montura de
nartirnr viul