Arhitectura medievala :

Stilul gotic

Profesor: Batîr Angela

Elaborat: Colin Cristina
Stilul gotic în arhitectură

Ce este goticul?
Denumire tardivă, atribuită unuia dintre cele mai importante stiluri ale artei medievale,
termenul de "gotic" a avut inițial un caracter peiorativ. Derivat din numele migratorilor goți,
înțelesul lui era sinonim cu accla de "barbar",exprimând disprețul nutrit împotriva acestuia de
artiştii luminați ai Renașterii italiene. Captivați de ideea de echilibru și armonie, aspirând spre
cudemonia unei monumentalități statice, in care se materializa un suprem ideal estetic, aceștia
consideraseră goticul ca un stil "excesiv", pentru că le părea nearmonios, haotic, irațional'.
Goticul se impune printr-o greutate mai mare a formelor, prin tendința liniilor ascendente și
prin căutarea echilibrului in locul stabilității maselor.

Din secolele al XII-lea şi al XIII-lea, s-a manifestat stilul architectonic gotic, construcţiile
caracterizându-se prin
✓bolta în ogivă;
✓turnuri înalte;
✓aspect zvelt;
✓ogive şi arce de susţinere;
✓ferestre numeroase.
Catedrale în stil gotic sunt Notre Dame din Paris, Domul din Milano, Biserica Neagră de la
Braşov etc.
Răspândire
Răspândirea stilului gotic în Europa a început cu anul 1140 și a durat până în jurul
anului 1500, Pe pământul românese goticul ajunge relativ târziu, o dată cu
reconstruirea mănăstirii Cârța, din sudul Transilvaniei, către mijlocul secolului al XIII -
lea. Este adevărat că dezvoltarea ulterioară a fost înceată și cu aparență modestă,
fără izbuenirea de suverană splendoare a unor uriașe catedrale. Dar nu-i mai puțin
adevărat că, pentru cel ce zăboveşte mai atent asupra problemelor sale, goticul din
tara noastră prezintă o pasionantă configurație teritorială și o istorie neobişnuit de
aventuroasă. În Transilvania, in Moldova sau în Tara Românească, arta gotică sau de
sorginte gotică îmbracă infățisări de o bogată varietate, ca rezultat al celor mai
neașteptate sinteze și confluențe..

Structura

În ciuda unei dezvoltări bogate a arhitecturii civile și militare, cristalizarea structurii

gotice are loc în arhitectura bisericească. Structura stilului se compune din
elementele primordiale, determinante pentru orice arhitectură: suporturile sau
elementele portante și acoperișul, cu alte cuvinte sistemul de boltire. Acestuia din
umă îi revine un rol decisiv, ca element distinctiv al structurii arhitectonice. În esență,
„sistemul de boltire gotič se întemeiază pe adoptarea și utilizarea consecventă a bolții
în cruce pe ogive. Tipul acesta de boltă a fost realizat prin aplicarea ogivei la bolta în
cruce, rezultată din intersecția, pe un spațiu patrulater, a două bolți semicilindrice cu
diametrul egal. Compusă din două arcuri încrucişate pe diagonală, în dreptul cheii de
boltă, deci în centrul său, ogiva dublează la intrados muchiile bolții în cruce,
sporindu-i rezistența și având o funcție permanentă de sprijin. De aici și denumirea sa
(ogiva – augivam), derivată din cuvântul latin „augere", al cărui înțeles e sinonim cu a
spori rezistența. Alcătuită independent de boltă, ogiva preia funcția muchiilor și
constituie un schelet, o armătură fixă și trainică, pe care pânzele sau panourile bolții
se sprijină. Această inovație tehnică uşurează considerabil problema boltirii unor
spații vaste, ce pot fi astfel subdivizate în multiple unități de spațiu, relativ mici,
cuprinse între patru puncte de sprijin și denumite travee. Fiecare având un plan
patrulater (pătrat sau dreptunghiular) și poate fi boltit individual. Bolta unei travee
stă în picioare indiferent de celelalte, oferind astfel posibilitatea de a adiționa un
număr de unități spațiale cu boltire proprie, ce aoperă prin suma lor spațiul global.
Elaborarea integrală și unitară a noilor principii de construcție, parțial experimentate
în romanic, rezidă nu numai în dezvoltarea tehnicii de boltire, întemeiată pe prezența
ogivei, ci mai ales în adoptarea unor elemente de sprijin ingenios îmbinate. De o
logică riguroasă, sistemul gotic îngăduie crearea unci viziuni a spațiului interior și o
compoziție a maselor arhitectonice, profund originale.

Susținând direct ogivele, ce preiau greutatea bolții și o conduc spre punctele de

sprijin, stâlpul, pilastrul și ocazional consola, constituie principalele elemente
portante. Pentru a spori rezistența suporturilor din interior, arhitecții gotici au așezat
la exteriorul zidurilor perimetrale masive picioare de zidărie, denumite contraforturi.
Ritmic dispuse, în punctele ce corespund elementelor de sprijin din interior,
contraforturile exercită o contraforță (de unde și denumirea lor), contribuind la
neutralizarea împingerilor provocate de povara bolților. Cu timpul, activându-și
funcția, contrafortul este completat prin arcul de sprijin.

Construcții semnificative din România:

 > Castelul de la Hunedoara, Castelul Bran
> Biserica romano - catolică Sf. Mihail din Cluj
> Biserica Neagră - Braşov
> Biserica Sfäntul Niculae din Sighişoara
> Biserica Sfäntul Bartolomeu din Braşov
> Catedrala romano - catolică din Alba-lulia
> Castelul Corvinilor

Din lume:
* Franța (tara clasică a goticului) : Catedrala Notre - Dame din Paris, Catedrala din
Chartres, Catedrala din Reims
* Germania: Domurile din Koln, Nurnberg și Bamberg.
* Anglia: Catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln și Salisbury,
* Spania: Catedralele din Burgos și Toledo,
* Italia:
✓Domul din Milano,
✓ Catedrala Sf. Petru din Roma,
✓Palatul Dogilor din Veneția și admirabila "Casa de aur"
(Ca d'Oro).

Perceperea pur vizuală a catedralei gotice nu epuizează totuși sensurile ei profunde.

Nici fotografia nici ochiul nu pot percepe deodată la interior întreaga încăpere și
bolta grandioasă a catedralei gotice care-l fac pe om sa-şi dea capul peste cap pentru
a putea contempla la coloanele angajate și la nervurile care se împletese unele cu
altele alcătuind parcă un baldachin înalt şi transparent. Văzuta din afara catedrala era
situată aproape întotdeauna de-a lungul unor ulicioare strâmte cu case înghesuite
unele în altele pentru ca de aproape să nu poți nici măcar cuprinde cu privirea, poate
doar de departe mijind printre ți se dezvăluia întreaga ei splendoare." Arta gotică
este aşadar expresia palpabilă, produsul vizibil întruparea spiritului gotic. Un mesaj
generic transmis peste barierele timpului confirmat prin evidența sa materială
îngăduind descifrarea mereu reiterată a sensurilor pe care le subînsumează. Spiritul
gotic este omul gotic definit pe o treaptă precisă a dezvoltării umane lupta cu
silniciile unui cadru social istorie determinat si determinant ținând spre descătușare,
aspirând spre rațiune si lumină.Catedrala gotică este expresia grandioasă și cea mai
directă a acestei duble aspirații în epoca dată.