Sunteți pe pagina 1din 19

ARHITECTURA GOTICA

Baldau Cristina
Gheorghe Beatrice
Minzararu Mariana

Cuprins:
I. Introducere
II. Arhitectura
III. Arhitectura gotica
IV. Istoricul arhitecturii gotice
V. Arhitectura gotica franceza
VI. Arhitectura gotica italiana
VII. Arhitectura gotica spaniola
VIII. Arhitectura romaneasca si trasaturile ei europene
IX. Concluzie : rolul arhitecturii gotice in societate si estetica

I. Introducere

Termenul „artă” provine din latinescul ars, însemnând acelaşi lucru cu


grecescul techne. Dar nici unul dintre aceşti termeni nu are semnificaţia
contemporană a noţiunii de artă. Ei desemnau mai degrabă pricepere, iscusinţa de
a lucra un obiect oarecare, precum şi ştiinţa de a comanda o armată, de a măsura
un câmp, de a convinge pe ascultători.
Arta în antichitate, dar şi în Evul Mediu, cuprindea nu numai artele
frumoase, ci şi meseriile şi o parte dintre ştiinţe. Acele arte ce presupuneau un
efort intelectual erau numite liberale, adică libere de orice efort fizic, iar cele ce
presupuneau o muncă fizică erau denumite vulgare, adică obişnuite. În Evul
Mediu, acestea din urmă se numeau mecanice. În ceea ce priveşte aprecierea
acestor arte, cele liberale erau considerate superioare. Pictura şi sculptura
presupuneau un efort fizic şi erau considerate arte vulgare.
În Evul Mediu artele liberale cuprindeau gramatica, retorica, logica,
aritmetica, geometria, astronomia şi muzica. Între artele mecanice se regăsesc
arhitectura şi arta teatrului.

1
Şi Renaşterea a păstrat noţiunea clasică a artei, dar a procedat la separarea
artelor frumoase de meserii şi de ştiinţe şi la ataşarea poeziei în sfera artelor.
Marsilia Ficino, îndrumătorul academiei platoniciene din Florenţa, a inclus
în artele liberale arhitectura şi sculptura pornind de la ideea că factorul de legătură
între arte este muzica, deoarece aceasta, în sens larg, se referea la tot ce se afla în
slujba muzelor.Arta nouă a crescut din cea veche păşind pe calea negaţiei. Arta
secolului al XIXlea, de exemplu, era pragmatică, se conforma gustului general, pe
câtă vreme arta secolului al XX-lea este în mod pragmatic nonconformistă.
Împotriva dominaţiei artei convenţionale a apărut mişcarea de avangardă. Încă din
secolul al XIX-lea existau artişti independenţi care au format cercurile
simboliştilor şi impresioniştilor. Avangarda a dobândit o influenţă şi o admiraţie
deosebită în secolul al XX-lea. Acum au luat naştere suprarealismul, cubismul,
futurismul, abstracţionismul, expresionismul şi multe alte curente în literatură şi
în muzică.
In prezentul proiect, ne vom indrepta atentia spre arhitectura si in special
spre cea gotica.

II. Arhitectura

Arhitectura este ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri şi ansambluri


de clădiri potrivit anumitor proporţii şi reguli, în funcţie de caracterul şi destinaţia
construcţiilor. Ştiinţa ei constă în rezolvarea funcţională şi tehnică a clădirilor.
Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un
caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează şi se compun
imagini plastice nonfigurative, de esenţă abstractă, fară să imite deci modele ale
naturii.
Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin
aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie
să se armonizeze atât funcţional cât şi estetic.
De-a lungul timpului arhitectura a evoluat in numeroase stiluri, cum ar fi
arhitectura romanica, baroca, gotica, Art Deco, organica, Art Nouveau, etc.

III. Arhitectura gotică

Arhitectura gotica reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu


catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei
medievale, începând cu secolul al XII-lea şi încheind cu anii 1500. Ca o situare

2
mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice
acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în Portugalia şi
din Slovenia până în Norvegia, Suedia şi Finlanda. A fost precedată de arhitectura
romanică şi a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului
romanic, odată cu Renaşterea, începută în Florenţa secolului al XV-lea.
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt,
sau ogiva, care este de fapt o intersecţie longitudinală a doua bolte clasice ale
stilului romanic, şi arcul de susţinere al ogivei, aşa numitul arc butant. În Anglia,
la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaşte o reevaluare şi o nouă
recunoaştere, de fapt o "renaştere" denumită gotic renăscut (conform termenului
original folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic, producând
clădiri memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost total refăcut după
devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic revival.
Mai târziu, la sfârşitul aceluiaşi secol şi începutul secolului 20, arhitectura gotică
are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând opere durabile, în stilul numit deja
atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii, aşa cum ar fi Canada, Filipine,
Germania, India, Norvegia, România, Statele Unite ale Americii şi Ungaria.

IV. Istoricul arhitecturii gotice:

1. În evoluţia sa, arta gotică a cunoscut trei mari faze:

a.Goticul timpuriu sau lanceolat (1140-1220);

Prima etapa a goticului a avut drept carcteristica prezenta turlelor-


clopotnita, in forma de lance, plasate deasupra intrarii navelor laterale ale
catedralei. Ascutite, inalte, acestea dadeau caracterul original de zveltelte si
elansare a arhitecturii noi. Desfasurarea verticalitatii edificiului, cu turnurile
lance, asigura impresia generala a sensului ascensional, opus orizontalei
dominante si caracterului static si masiv al constructiilor romanice.

b. Goticul matur sau radiant (rayonnant) între 1220-1350;

Este considerat momentul clasic al stilului, avand caracteristica ponderea,


echilibrul proportiilor, armonia ansamblului. Prezenta ferestrei in forma circular,
rozeta sau rozasa, plasata pe fatada vestica a catedralei, dadea de asemenea

3
particularitatea goticului radiant. Rozeta era considerata centrul compozitional al
structurii plastic a fatadei.
Catedrala Notre-Dame din Paris este capodopera goticului radiant. Toate
reperele dimensionale urmeaza corespondentele geometrice care converg spre
centrul marcat de rozeta. Armonia proportilor ansamblului, fara excese, fara
ascensionalitatea proeminenta a turlelor-clopotnita, a determinat aprecierea
goticului radiant ca fiind etapa “clasica”.

c. Goticul târziu sau flamboaiant (flamboyant) între mijlocul secolului al XIV-


lea şi al XVI-lea. Arhitectura perioadei are caracteristica abundenta decorarii
fatadelor cu sculpturi in relief si ronde-bosse, dominarea golului asupra plinului
fatadelor si acoperirea golului cu vitralii.

2. Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de


gotic, originase odată cu construcţia numită Saint Denis Basilica, biserica abaţiei
bisericii din Saint-Denis, din apropierea Parisului, caz în care a exemplificat
viziunea arhitecturală a Abatelui Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare
fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o verticalitate şi liniaritate
impunătoare. Asfel, faţada bazilicii a fost creata efectiv de Suger, în timp ce nava
a fost adăugata sute de ani mai târziu.
Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominaţie a
romanicului, îşi face apariţia un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de
oamenii veacului al XVII-lea, care dispreţuiau această artă, văzută ca o artă
"barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuţi "barbari" ai sfîrşitului
antichităţii. În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele
mai mari creaţii ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecţilor
secolului al XII-lea greoaie, masive şi întunecate, datorită ferestrelor puţine şi
înguste. Arhitecţii goticului au revoluţionat viziunea spaţială romanicului prin
două invenţii: ogiva1 şi arcul de susţinere (arc boutant). Bolta semicirculară este
înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frant, sau ogiva, la care presiunea
verticală este mult mai redusă. Meşterii înălţau pe patru coloane, dispuse in plan
pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susţinut de două
coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea
obţine o construcţie foarte solidă, capabilă să susţină, prin încrucisarea de ogive,
bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susţinere, cealalta
1
Sistem de construcţie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecţia a două arcuri de cerc
dispuse diagonal, care formează osatura unei bolţi.

4
invenţie, sprijină, din exterior, peretii înalţi ai navei centrale, alături de
contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolţilor. Aceste soluţii au
îngăduit o nouă organizare a spaţiului bisericii, în care planul cu o navă este cel
mai raspandit.
Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălţime ameţitoare, al
cărui varf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar
unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia,
catedrala din Anvers.
Primele catedrale gotice au apărut în inima Franţei, pe domeniul regal.
Cea dintâi este biserica abaţială de la Saint-Denis din Paris, inălţată în deceniile 4-
5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui
Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale
goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului
al XII-lea, cu cinci nave si o faţadă admirabilă. Întregul ansamblu degajă echilibru
şi armonie. A doua este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala
din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta. În sfârşit, cea mai
frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare
a regilor Franţei.
În Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influenţat de monumentele
franceze. Cele mai cunoscute opere gotice sunt: domurile din Koln, Nurnberg si
Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu trei
nave de înălţimi egale.
În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută
pe continent. Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury,
Wells, Lincoln şi Salisbury. Şi Spania stă sub influenţa goticului francez, adus de
pelerinii sositi în Peninsula Iberică de dincolo de Munţii Pirinei. Caracteristicile
acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo.
In Romania arhitectura gotica a patruns in secolele XIV-XV in
Translivania. Exemple in acest sens sunt : Biserica Sf. Bartolomeu, Biserica
Neagra- Brasov, Catedrala Sf. Mihail- Cluj-Napoca, Castelul de la Bran, Castelul
Corvinilor
În sfârşit, Italia rămâne refractară inovaţiilor gotice, datorită puternicei
rezistenţe a influenţelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din
Peninsula Italică este domul din Milano, înălţat pe parcursul a cinci secole, al
doilea mare monument religios din lumea creştină, dupa catedrala Sf. Petru din
Roma. În schimb, Italia, mai mult decat orice altă ţară europeană, a dat admirabile
monumente gotice în arhitectura civilă. Zeci de palate comunale din oraşele

5
italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganţă şi armonie. Printre cele mai
faimoase edificii civile se număra Palatul Dogilor din Veneţia şi admirabila "Casa
de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeaşi cetate din lagună.

V. Arhitectura gotica franceza

Franta are cea mai stralucita si cuprinzatoare forma de manifestare a artei


gotice,constructii civile si militare, catedrale si palate comunale, primarii si palate
de justitie.

1. Orasul medieval

Evenimentele importante erau concentrate in piata publica unde se afla


catedrala, monument reprezentativ al orasului. Catre piata publica si catedrala
erau directionate toate strazile orasului, avand ca limita zidurile de incinta, inalte
si groase. Piata publica erau si piata comerciala, deoarece zona de aparare trebuia
sa fie cat mai mica. Strazile erau stramte. Castelele cu fatada ingusta erau
orientate catre strada. Desfasurarea continua a incaperilor excludea curtile si
gradinile.Arhitectura de fortificatie a dezvoltat sistemul medieval al imbratisarii
circulare a orasului cu ziduri de incinta, prevazute cu porti de aparare, corridor de
straja si turnuri de observare si aparare. Turnurile zidurilor de fortificatie
apartineau breslelor, ale caror resurse economice si umane asigurau securitatea si
pazacontinua.
Unul din orasele medievale din Franta, foarte bine pastrat, este
Carcassone, datand din secolul al XII-lea si amplificat in secolele XIII-XIV.

2. Arhitectura civila

Arhitectura civila a oraselor includea palatele prelatilor (Palatul


arhiepiscopului din Sens, Palatul Papilor din Avignon), palatele sfaturilor
comunale, spitalele orasenesti administrate de ordinele calugaresti, depozitele de
produse si desfacere ale breslelor si ale negustorilor, casele breslelor, podurile de
piatra (Podul vechi din Praga), podurile cu arce frante cu fortificatii.Catedrala si
universitatea sunt roadele acestei complexe societati urbane europene a secolelor
care au urmat epocii stilului romanic.

3. Arhitectura religioasa

6
Catedrala exprima nu numai inalta stiinta a constructiilor din piatra, ci si
solidaritatea economica si sociala a colectivelor orasului, forta si mandria cultural
a oraselor din centrul si apusul Europei. Cu cat catedrala era mai impresionanta ca
dimensiune si turnul-flesa era mai inat, cu atat ilustra bogatia si orgoliul social al
cetatenilor.

4. Stilul gotic in Franta

Primele experientele ale goticului prin construirea boltii cu arce frante au


fost inregistrate la Bazilica Saint Denis, de langa Paris, la indicatiile abatelui
Suger. Compusa dintr-o nava cu doua travee si doua colaterale mai mici ca
inaltime, cladirea a fost acoperita cu bolti pe ogive incrucisate. Imediat dupa
construirea nartexului a urmat inaltarea noului cor, cu dublu deambulatoriu, cu
acelasi sistem de boltire ogivala, gratie unei ogive suplimentare. Teza estetica
formulate de Suger avea ca reper principal lumina in biserica, sursa de iluminare a
spiritului. Inaltarea si largirea spatiilor, patrunderea luminii prin marile vitralii ale
ferestrelor permitea jocul reflexelor, penumbrei si transparentei luminii.

Goticul lanceolat(timpuriu). Catedrala din Chartres

Prima etapa a goticului a avut drept carcteristica prezenta turlelor-


clopotnita, in forma de lance, plasate deasupra intrarii navelor laterale ale
catedralei. Ascutite, inalte, acestea dadeau caracterul original de zveltelte si
elansare a arhitecturii noi. Desfasurarea verticalitatii edificiului, cu turnurile
lance, asigura impresia generala a sensului ascensional, opus orizontalei
dominante si caracterului static si masiv al constructiilor romanice.

Goticul radiant. Catedrala Notre-Dame din Paris

Este considerat momentul clasic al stilului, avand caracteristica ponderea,


echilibrul proportiilor, armonia ansamblului. Prezenta ferestrei in forma circular,
rozeta sau rozasa, plasata pe fatada vestica a catedralei, dadea de asemenea
particularitatea goticului radiant. Rozeta era considerata centrul compozitional al
structurii plastic a fatadei.Catedrala Notre-Dame din Paris este capodopera
goticului radiant. Toate reperele dimensionale urmeaza corespondentele

7
geometrice care converg spre centrul marcat de rozeta. Armonia proportilor
ansamblului, fara excese, fara ascensionalitatea proeminenta a turlelor-clopotnita,
a determinat aprecierea goticului radiant ca fiind etapa “clasica”.

Goticul flamboyant(goticul tarziu)

Arhitectura perioadei are caracteristica abundenta decorarii fatadelor cu


sculpturi in relief si ronde-bosse, dominarea golului asupra plinului fatadelor si
acoperirea golului cu vitralii.
Catedrala din Reims si Catedrala din Amiens sunt representative pentru
aceasta perioada, in care vitraliile ocupa o mare parte a fatadelor, asigurand
ambianta feerica a luminii.Sculptura in ronde-bosse si relief creaza grandiosul
spectacol al impodobirii intregului exterior al catedralei, siluetele si scenele
figurative fiind amplasate si integrate arhitecturii de la sol pana la acoperis si
muchiile acestora, dispuse pe arcele boutante si stalpii de sprijin ai acestora.Planul
catedralelor gotice pastreaza in linii mari planul bisericilor romanice, cu
distributia spatiilor caracteristice: nava centrala, doua, patru sau sase nave
laterale, plasate simetric de o parte si alta fata de nava central, un transept, un
deambulatoriu, in jurul absidei, si absidiole, acestea din urma fiind totdeauna in
numar impar.

VI. Arhitectura gotica italiana

In Italia, adoptarea goticului francez se opreste la decoratie, deoarece


structura edificiilor italiene ramine fundamental romanica. Astfel, in edificii
precum catedrala din Siena sau cea din Orvieto, se observa o crestere a elevatiei,
iar la exterior apar pinaclul (element de forma piramidala, plasat in partea
superioara a unui contrafort sau a arcelor butante ale culeelor. Acest element de
constructie intareste inertia ansamblului), si croseta gotica (ornament in piatra,
sculptat sub forma de crosa vegetala, plasat uneori pe muchiile unui element
arhitactural), precum si rozase mari in centru si turnulete-clopotnita* (ornament la
baza flesei sau la unghiurile cladirii, va lua forma din ce in ce mai svelte, avind
muchiile acoperite cu crosete),de fiecare perte In interior, insa, chiar daca se
foloseste uneori bolta pe ogive incrucisate, posibilitatile ei arhitectonice ramin
neutilizate. Cit priveste arcul butant, acesta nu apare niciodata in arhitectura
italiana, care foloseste contraforturi puternice sau tiranti de fier pentru a propti
impingerile zidurilor. In plus, sint continuate caracteristicile tipic italiene, ca

8
decorarea cu marmura policroma sau separarea constanta a clopotnitei de restul
edificiului. Pe de alta parte, datorita puterii economice si politice a oraselor,
operele arhitecturii civile se inmultesc; ea imbina traditia medievala, masiculi
(balcon al fortificatiilor zidurilor si turnurilor de aparare, care avea deschizatura
ce permitea supravegherea fortaretei), freste mici cu decorul gotic, ca la Palazzo
Publico din Siena. La Venetia, in palatul Dogilor se adauga influenta decorului
bizantin. Italia, remane pentru mult timp inchisa artei gotice, careia ii da o
interpretare cu totul originala. In plus, la mijlocul secolului XIV, in Toscana se
dezvolta o arta noua- Renasterea-, care va pune capat treptat Goticului, catre
mijlocul secolului XVI.

Arhitectura religioasa in Duecento si Trecento

Structura si acoperisurile romanice sau gotice au fost putin folosite in


constructiile catedralelor din Italia. In schimbul acestora au fost preferate
plafonul cu casete – ca la Pisa – si sarpanta din lemn, bolta semicilindrica din
lemn placata cu decoratii din piatra si cupola bizantina.Cu siguranta mostenirea
antichitatii clasice si-a spus cuvantul in Italia, mai ales in Toscana care a preferat
echilibrul si proportiile linistite in locul asprimii si greutatii structurilor romanice
sau gotice cu avantatele lor bolti.Caracteristice sunt aici marmura, ornamentul
dantelat, ritmurile plin-gol , sculpturile si mozaicurile care transforma catedralele
italiene in adevarate monumente – bijuterii, atat din punct de vedere al detaliilor
cat si ansamblului.Decoratiile fatadelor preiau selectiv arcul semicircular romanic
si arcurile frante gotice.Originalitatea catedralelor italiene este data de placarea cu
decoratie din marmura colorata . In cazul catedralelor, baptiseriilor si
campanilelor din Pisa, Lucca, Pistoia si Prato este folosita marmura alba si
albastra-verzuie. La Florenta, este marmura alba, roz si verzuie , la Siena
marmura neagra si alba.

Arhitectura civila in Duecento si Trecento

Turnul, aspectul securitatii, poate fi urmarit din secolul XII pana in secolul
XIV la Florenta, Siena si in alte cetati toscane.Un turn arata originea nobila a
proprietarului sau ( la fel ca si donjonul medieval european ), era un loc de
retragere in caz de pericol si de asemenea, un loc de atac de unde se lansau sulite
si pietre impotriva dusmanilor.Problemele au aparut in momentul in care fiecare
nobil isi ridica propriul turn. Florenta, de exemplu, avea in total 150 de turnuri ,

9
in afara de cele din vechile cartiere ale orasului. Din acest motiv, aici s-a dat o
lege care interzicea construirea unui turn mai mare de 30 m de catre cetateni.
Scopul legii era evitarea razboaielor civile in oras.San Gimignano este un
exemplu unic in peisajul toscan de ” cetate cu turnuri ” bine pastrata. Orasul cu
palate din calcar auriu, cu logii, turnuri, castele si fantani publice ilustreaza cel
mai bine orgoliul medieval manifestat prin ridicarea de turnuri. Din 72 de turnuri
in trecut s-au mentinut in picioare doar 14. Arhitectura toscana este dominata de
tipologia turnului pana in secolul XIV.

Arhitectura civila in Quatrocento

Arhitectura se inspira din geometrie, urmareste frumusetea ideala a


formei. Perspectiva se bazeaza pe reguli matematice. Revine numarul de aur.
Apar palate pe mai multe nivele cu ziduri groase si fatade din blocuri de piatra.
Acestea respecta conceptul constructiei cubice. In centrul sunt curtile interioare –
cortile, delimitate de arcade, imbogatite cu fresce si sculpturi. Etajele sunt
delimitate orizontal si ultimul nivel are cornise cu streasina. Ferestrele gemene
sunt imbogatite cu arce deasupra. Toate acestea degaja o eleganta severa, un simt
al volumelor si o claritate a ansamblelor.

VII. Arhitectura gotica spaniola

Goticul spaniol vorbeste casteliana si catalana cu un accent specific


francez ce caracterizeaza intregul secol al XIII lea.In Sevilla goticul si-a dorit sa
fie zvelt si inaripat ,printr-o incercare delicata de a depasi povara formelor din
secolul al XIII lea; nu numai ca nu suprima confortul romanic,ci deasupra lui
inalta arcul butant, arc in sfert de cerc,ai carui menire este accea de a contracara
impingerile navelor centrale ,deosebit de inalte.
Un alt mijloc de a usura incarcatura este acela de a deschide mari ferestre
acoperite de vitralii.Catedrala devine un schelat de piatra savant calculat,dar nu
intr-atat incat sa poata egala solidaritatea romanica,si ,in felul acesta ,multe
edificii, ca de exemplu, frumoasa biserica din Leon, au ajuns pana la noi cu daune
grave.Delicat si cu aspect fragil,goticul transmite sculpturii sale monumentale
surasul unor secole optimiste, poate datorita faptului ca Europa reusea sa evite
pericole teribile.
Catalonia, Catalonia secolului al XIII lea, se anunta ca o regiune cu
resurse artistice proprii.Arhitectura religioasa din acest secol a folosit numai

10
modelele cele mai simple ,ccea ce convenea ordinilor religioase ale dominicanilor
si ale franciscanilor,modele folosite , de preferinta ,la templele cu o singura nava,
in care cuvantul catehist sa poata rasuna puternic si sa ajunga la urechile tuturor.
N-au supravetuit bisericile Santa Catalina si San Francisco din Barcelona , care
intruchipau acest tip, iar Santo Domingo, din Gerona, intemeiata in 1253, trebuie
sa o consideram drept edificiu ce anunta goticul catalan: inaltimea impunatoare a
unicei nave, impartita de cinci travee gotice, alungita in directie perpendiculara cu
axul templului (barlonga), la care se adauga o absida pentagonala, totul fiind
decorat cu maxima sobrietate. Dupa incheierea secolului al XIII-lea, Catalonia,
dispunand de mai mijloace materiale, de o reconquista dusa pana la capat si
intrand repede in contact cu orice solutie mediteraneana,putea sa se gandeasca in
liniste la inaltarea de catedrale care sa le inlocuiaca pe cele vechi ,romanice.Odata
initiata aceasta actiune in Barcelona si Gerona, nu s-a avut in vedere nici o clipa
abandonarea traditiei existente in aceasta regiune, pentru a se copia.
Catedrala din Gerona constituie punctul cel mai inalt , ca maiestrie si
grandiozitate ,atins de goticul catalan. In Valencia , goticul este mai simplu si mai
sarac decat in Catalonia, lipsind si aici puternicele ambitii constructive pe care le-
a cunoscut regatul aragonez.Catedrala din Valencia, inceputa in 1262, are unele
preluari romanice in fatada Palau;navele, simple in secolul al XVIII-lea n-ar putea
fi date ca exemplu de gotic levantin daca n-ar exista alte parti ale bisericii,cum ar
fi minunatul ciboriu, sala capitulara si indeosebi acel turn octogonal,numit
Miquelete, ce pare a fi desprins de catedrala, iind proictat si construit de Jose
Franch.
Goticul din regiunile basconavarreze,un gotic tarziu si fecund,este aproape
in exclusivitate francez, prin comunitatea stilului de viata, a obiceiurlor si a
politicii existente la curtile din Paris si Pamplona.Unul dintre monumentele cele
mai interesante din istoria artei spaniole ni-l ofera activitatea desfasurata de Regii
Catolici, si, mai exact de catre Isabel. Nu numai din pietate, ci datorita inteligentei
sale politice, ea s-a ingrijit sa inzestreze cu splendide lacasuri monastice orasele
cele mai importante ale Castiliei,iar cand cititorii nu constituiau o consecinta a
propriei sale hotarari,ii indemna la aceasta pe colaboratorii sai cei mai apropiati,
ca Hernando de Zafra si Beatriz de Galindo. In realitate, putin mai ramanea din
sipritul gotic, si intr-un mod asemanator cu acea uimitoare eterogenitate de teme
ornamentale, care incepea a de ivi din pietrele luzitane,in timpul domniei lui
Manuel el Adortunado,un stil nou, cel isabelin,se constituia ca o ultima si
fascinanta expresie a goticului din aceasta durereoasa trcere la epoca moderna.

11
VIII. Arhitectura romaneasca si trasaturile ei europene

Constienti de faptul ca o cultura nationala nu poate in general exista in


afara sferei culturii universale, oamenii de arta, scriitorii si nu in ultimul rand
arhitectii romani ai epocii si-au afirmat prin lucrarile si atitudinea lor, pozitia de
participanti la integrarea in sistemul universal de valori. Romania se situeaza la
confluenta dintre cultura occidentala si cea orientala, pe care le-a sintetizat prin
propria spiritualitate. De-a lungul veacurilor, ea a receptat in diverse moduri
marile curente artistice europene. Intervalul de timp cuprins intre cele doua
Razboaie Mondiale ramane insa un moment de varf al aderarii si participarii
intelectualitatii romanesti la sfera culturii universale.
Abandonand fortificatie traditionale, de pamant si lemn, care se
dovedisera prea putin trainice , locuitorii Transilvaniei s-au grabit sa ridice acum
cetati de piatra, din aceasta perioada datand si cele mai vechi biserici intarite. Prin
numarul lor mare, cetatile ridicate in aceasta perioada au prilejuit inmultirea
atelierelor de zidarii locale, fapt care a contribuit la dezvoltarea artei de a construi
in epocile urmatoare. Tara Transilvaniei era impodobita cu numeroase castele,
proprietate a nobilimii in cea mai mare parte. Marile familii nobiliare isi aveau
castele pe una sau pe mai multe din mosiile ce alcatuiau domeniul. Unele din
acestea erau de fapt cetati transformate in castele , altele castele devenite cetati ,
de aceea ocupa un loc intermeniar intre castelele si cetatile propriu zise. Castelele
si catedralele care formeaza o imagine tipica, chiar daca simplificata, a Evului
Mediu vestic din punct de vedere arhitectural, a corespondent, in lumea
romaneasca, mai ales prin conacele vremii. Cele mai multe edificii construite au
disparut, datorita trecerii timpului sau distruse de razboaie, cutremure, incendii. In
arhitectura medievala, influentele curentelor vestice pot fi regasite, in masura mai
mare sau mai mica, in cele trei tari locuite de romani. Ele sunt mai puternice in
Transilvania, mai slabe in Moldavia, in forme absorbite de traditia bizantina
locala, si inca mai putin vizibile in Valahia unde incepand cu secolul XIV
arhitectura s-a bazat pe interpretarea locala a modelului bizantin.
In evul mediu, cand intreaga activitate sociala se dezvolta sub imperiul
conceptiilor religioase, una din cele mai rentabile investitii putea fi un locas de
cult care beneficia fie de legenda unui miracol fie de o maretie sau de o frumusete

12
deosebita care putea fi convertite in legenda. Atunci cand se analizeaza faptele de
arta din Transilvania nu trebuie sa se vada in formele provinciale ale
monumentelor locale dovezi de izvoare sau de ramaneri in urma la modul absolut.

Bistrita-Nasaud

Dintre putinele monumente construite in aceasta perioada, notabila este biserica


evanghelica din satul Teaca, ud. Bistrita-Nasaud . De tip basilical, cu trei nave si
cu un puternic turn-clopotnita pe latura de vest, acest edificiu isi trateaza
apartenenta la momentul gotic doar prin silueta mai elansata, prin absida de plan
poligonal si prin deschiderile in arc frant. Alminteri, structura basilicala asociata
cu masivitatea si sobrietatea formelor si cu proportiile reduse ale deschiderilor
constituie o evidenta referinta la fondul romanic traditional.

Alba-Iulia

Primul monument gotic din Transilvania este corul catedralei romano-catolice din
Alba-Iulia. Atribuit verosimil episcopului Andrei Szechy, noul cor – care
inlocuieste absida romanica – este alcatuit dintr-o ingusta travee boltita in cruce
pe ogive si o absida adanca cu sapte laturi. Repertoriu de forme este aici
caracteristic goticului matur, boltile au travee suple, capitelele au o decoratie cu
vrejuri usoare, iar ferestrele sunt largi dominand plinul zidariei. Vechea biserica
ortodoxa Sf. Nicolae din Zlatna , jud.Alba , prezinta aceeasi planimetrie
traditionala. Nava este alcatuita din doua travee patrate care fusesera boltite in
cruce pe ogive. Altarul este patrat si pastreaza boltile originale caracteristice fiind
profilele delicate ale nervurilor. Biserica ortodoxa din Lupsa, jud. Alba, are aspect
de sala tavanita, prevazuta cu un altar decrosat si poligonal, intarit cu contraforti,
ancadramente nu se pastreaza dar aspectul deschiderilor in arc frant, contrafortii
treptati, sunt elemente indelungatoare pentru incadrarea tipologica a
monumentului de lemn.

Sibiu

O adevarata antologie a arhitecturii gotice transilvanene este oferita de actuala


biserica parohiala evanghelica din Sibiu, monument care anterior Reformei a avut
hramul Sf. Maria. A fost planuita ca o bazilica cu un transept de tip traditional,
ceea ce nu surprinde daca ne reamintim ca Sibiul se afla intr-o zona de puternica

13
autoritate artistica a manastirii cisterciene de la Cirta. In forma initiala,
monumentul este alcatuit dintr-un corp basilical cu trei nave, din transept, cor cu
absida si un masiv turn-clopotnita pe latura de vest. Din prima etapa se mai
pastreaza fara transformarii importante, doar transeptul si corul. Boltile in cruce
pe ogive, cu pofile robuste ca si consolele cilindrice terminate in jumatate de con
tradeaza o data mai mult persistenta amintirile cisterciene. Biserica evanghelica
din Mosna, jud. Sibiu. Este o ampla hala cu trei nave separate prin patru perechi
de stalpi. Pe latura de nord se afla doua turnuri neterminate care protejeaza
intrarile in axul fatadei vestice , dar deplasat la 4 m de monument , se afla un
puternic turn-clopotnita. Corul acoperit de o bolta in retea de desen complicat ,
este luminat de largi ferestre.

Sebes-Alba

Spre deosebire de biserica din Sibiu, aceea din Sebes-Alba are o expresie foarte
framantata, fiind puternic marcata de istoria orasului insasi. De mari dimensiuni,
conceptul pe sistem hala cu patru perechi de stalpi bogat articulati, corul bisericii
din Sebes-Alba vadeste prezenta unui atelier experimentat atat prin logica subtila
a compozitiei arhitectonice, cat si prin abundenta decoratiei sculptate. Remarcat
este regimul inegal al traveelor mai largi spre interiorul bisericii, mai inguste spre
absida, ceea ce craza un efect de mare adancime, sporand impresia de
monumentalitate. Decorul sculptat al interiorului consta din capitel cu frize de
vrejuri vegetale, populate cu figuri fantastice, iar cheile de bolta sunt
individualizate prin reliefuri cu motive florale, cu masti umane si embleme
heralice. Stalpii articulati sunt prevazuti cu console si baldachine pentru statui ,
azi disparute, console decorate cu reliefuri. Exteriorul este bogat ornamentat: pe
contraforti se etajeaza statui pe console adapostite de baldachine si reliefuri inalte
gazduite de nise polilobe.

Oradea

In conditii cu totul exceptionale, beneficiind de sprijinul direct al casei regale, in


anii 1342-1372 a fost construita la Oradea o ampla catedrala, pentru cel mai
amplu si mai complex edificiu gotic din Transilvania. Manita sa adaposteasca
mormantul regelui Ladislau cel Sfant – al carui cult se bucura de o deosebita
pretuire in timpul dinastiei angevine- catedrala din Oradea a disparut – descrierea
ei fiind posibila doar pe baza datelor arheologice si a marturiilor documentare. Se

14
stie ca era o biserica hala, cu trei nave si doua turnuri in fatada de vest, corul
prevazut cu deambulatoriu si corola de capele, era la randul sau incadrat cu doua
turnuri. Tipul de biserica hala, caracterizat prin inaltimea egala a navelor s-a
constituit ca in cadrul arhitecturii romanice din Franta si Germania si se pare ca isi
are originea in constructiile marilor cripte.

Cluj

La Cluj, lucrarile pentru construirea bisericii Sf. Mihail, au inceput dupa 1349,
intr-o prima etapa fiind executat corul. Alcatuit din trei travee si o adanca absida
pentagonala. Conceput ca o biserica cu trei nave si doua turnuri spre vest
monumentul clujean a ramas in fapt neterminat, pentru ca turnurile nu au depasit
inaltimea navelor, fiind cuprinse in cele din urma sub pantele aceluiasi amplu
acoperis. Navele sunt inegale, ca deschidere nava centrala mai larga, are traveele
aproape patrate, in timp ce navele laterale sunt alcatuite din travee
dreptunghiulare. La Turda in imediata vecinatate a bisericii reformate se inalta
cladirea fostului palat voievodal, actualmente sediul muzeului de istorie din
localitate. Constructia din piatra si caramida, edificiul are aspectul unui
paralelipiped de zidarie, desfasurat pe doua nivele deasupra beciului cu bolti
semicirculare. Incaperile de la parter si de la etaj sunt tavanite. Intrarea principala
este marcata de un portal in arc frant cu profile gotice tarzii deasupra caruia se
afla un balcon pe console de piatra. In Cluj se pastreaza o casa in care, potrivit
traditiei, s-ar fi nascut Matei Corvine. Desfasurata pe doua nivele, cu intrarea
principala marcata de un larg portal care conduce spre o sala de degajare ce
asigura circulatia spre celelalte incaperi, cladirea pastreaza cateva ancadramente
in arc frant , cu pofile simple , dar cele mai multe sunt dreptunghiulare, cu
menouri de piatra.

Brasov

Biserica Neagra din Brasov inceputa inainte de sec. XIV, noua constructie a avut
ca prim model biserica din Sebes-Alba, de la care a fost preluata ideea corului de
tip hala cu trei nave. Marele incendiu din 1689, care a negrit biserica, este cauza
refacerii boltilor corului. La inceput spatiul navelor corului era compartimentat in
cate cinci travee cu ajutorul a cinci perechi de stalpi – azi mai sunt doar trei
perechi de stalpi – partea estica fiind intregita de o absida cu sapte laturi. Ca si la
Sebes-Alba , contrafortii sunt decorati cu statui sub baldachine. Turnurile nu au

15
fost executate integral, cel de nord-vest a fost construit doar pana la etajul patru,
ramanand nerealizata camera clopotelor. Sete alcatuit din trei nave despartite prin
cinci perechi de stalpi ortogonali care delimiteaza, in plan si in spatiu, cat sase
travee: dreptunghiular in nava centrala, patrate in colaterale. Elementul nou adus
de biserica brasoveana este faptul ca navele laterale si traveea vestica a navei
centrale sunt prevazute cu tribune sustinute pe bolti stelare. Latura de nord a
Bisericii Negre este prevazuta cu doua intrari monumentale : Poarta de Aur si
Poarta Sf. Jertfe. Biserica ortodoxa din Tirpiu este o monumentala constructie de
tip sala, alcatuita din nava si cor cu absida poligonala. Compartimentata din doua
travee, nava este acoperita de o bolta cu sectiune semicilindrica, al carei intrados
este decorat cu nervuri gotice ce descriu o retea cu compozitie stelara. Corul si
absida cu bolti traditionale in cruce pe ogive.
In cazul Brasovului, trecerea la tipul de fortificatie perimetrala a fost precedata de
construirea mai multor cetati de refugiu , in legatura cu principalele cartiere ale
orasului. Astfel zona centrala a asezarii a beneficiat de fostul castru regal de pe
Timpa. Era prevazuta cu o curtine inalt, intarite cu turnuri si baritoane puternice
sistemul defensiv fiind completat cu ziduri. Castelul Bran situat pe un varf de
stanca a fost ridicat in anul 1378. Are un plan patrulater neregulat, latura de nord
marginita de o rapa abrupta fiind dominata de turnul donjon care are aspectul unei
uriase prisme patrulatere, cu acoperis in pupitru. Pe latura de sud se afla un
puternic turn de piatra tot de plan patrulater, in timp ce coltul de sud-vest este
strabatut de un turn cilindric. Pentru România, discursul despre identitate
înseamnă astăzi şi o recuperare a valorilor europene pentru care a optat de-a
lungul istoriei sale, fie că aceste valori s-au exprimat în plan politic, economic,
cultural, literar, fie că s-au exprimat în planul vieţii cotidiene, în general.

Sighisoara

Un monument deosebit de impresionant datorita masei de zidarie de o dever


nuditate, este biserica evanghelica Din Deal, din Sighisoara. A fost adaptata
stilului hala cu trei nave alcatuite din cinci travee, in partea de vest fiind inglobat
un masiv turn de cetate. De remarcat este la biserica Din Deal ingustimea
golurilor de fereastra in raport cu dimensiunile zidurilor pline.

IX. Concluzie : rolul arhitecturii gotice in societate si estetica

16
ESTETICA f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul categoriilor si legilor artei,
considerata ca cea mai inalta forma de creare si de receptare a frumosului. 2)
Ansamblu de probleme ce tin de esenta artei si de raporturile ei cu realitatea. [G.-
D. esteticii] /<fr. esthétique, lat. aesthetica.
ARTA, arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor
valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific;
totalitatea operelor (dintr-o epoca, dintr-o tara etc.) care apartin acestei activitati.
♢ Loc. adj. De arta= artistic. ♢ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = in
mod dezinteresat. 2. Indemanare deosebita intr-o activitate; pricepere, maiestrie. ♦
Indeletnicire care cere multa indemanare si anumite cunostinte. – Din fr. art, lat.
ars, -tis.
ARHITECTURA f. 1) Stiinta si arta de a proiecta si a construi cladiri. 2)
Stilul, caracterul distinctiv al unei constructii. 3) fig. Aspectul compozitional,
structura armonioasa a unei lucrari, a unei opere. /<fr. architecture, lat.
architectura.
Arhitecura exprima nu numai inalta stiinta a constructiilor din piatra, ci si
solidaritatea economica si sociala a colectivelor orasului, forta si mandria cultural
a oraselor din centrul si apusul Europei. Cu cat, de exemplu, catedrala era mai
impresionanta ca dimensiune si turnul-flesa era mai inalt, cu atat ilustra bogatia si
orgoliul social al cetatenilor. Arhitectura de fortificatie a dezvoltat sistemul
medieval al imbratisarii circulare a orasului cu ziduri de incinta, prevazute cu
porti de aparare, coridor de straja si turnuri de observare si aparare. Turnurile
zidurilor de fortificatie apartineau breslelor, ale caror resurse economice si umane
asigurau securitatea si paza continua. Evenimentele importante erau concentrate
in piata publica unde se afla catedrala, monument reprezentativ al orasului. Catre
piata publica si catedrala erau directionate toate strazile orasului, avand ca limita
zidurile de incinta, inalte si groase. Piata publica era si piata comerciala, deoarece
zona de aparare trebuia sa fie cat mai mica. Strazile erau stramte. Castelele cu
fatada ingusta erau orientate catre strada. Desfasurarea continua a incaperilor
excludea curtile si gradinile. Aceasta trecere la arhitectura gotica mai „afirma” si
stabilitatea vietii sociale, in urma incetarii navalirii barbarilor; desprinderea
individului si familiei lui din dependenta fata de senior; organizarea cetatenilor
liberi in bresle mestesugaresti, devenite la randul lor autoritati autonome, care
decideau destinul colectivitatii; societatea nu mai depindea asa mult de biserica;
progres material si cultural al societatii europene. Pornind de la necesitatile
sociale directe la necesitatile legate de psihologia umana, tehnologie etc., ele
reprezentand in final nivelul de confort. Scopul pragmatic major pe care îl are

17
arhitectura şi cadrul construit în viaţa socială, acela de a exprima modul de viaţă
al oamenilor, de a asigura adăposturi pentru activităţile complexe ale oamenilor.
Personaje ale lumii occidentale, statuile cu fizionomii individualizate ale
catedralelor gotice la inceput evocate prin semnele zodiacului, apoi prin muncile
campului, au fost completate de alegorii(exprimarea unei idei printr-o imagine).
Medalioane cu scene ale scolarilor, lectii ale profesorilor cu studentii ilustreaza
imagini ale lumii invatamantului, mentalitatea epocii. Artele decorative au
dezvoltat ca centru de interes vitraliul, tehnica panourilor decorative din sticla
colorata, montata in armature de plumb. Tematic, vitraliile au avut acelasi univers
de inspiratie ca si sculptura, subiecte biblice si scene din viata contemporana.
Manuscrisele gotice dezvolta doua categorii diferite prin continut: unele
destinate cultului, care cuprind texte religioase si altele cu continut laic. Evoluand
oarecum diferit de artele plastice, muzica sau literatura, arhitectura nu a cunoscut
o etapa ce ar putea fi definita ca miscare de avangarda propriu-zisa, in sensul
impulsului negativist sau contestatar. Aceasta tendinta a fost indreptata spre ideea
de progres, spre o sincronizare cu civilizatia europeana. Arhitectura moderna
romaneasca se va imune printr-o innoire echilibrata, moderata, gasind insa resurse
pentru o intensa forta in exprimare. Ancorata puternic in determinari materiale si
sociale, arhitectura romaneasca ilustreaza cel mai clar spiritualitatea, fluenta
culturala si dorinta de emancipare a societatii romanesti; arhitectura si urbanismul
a avut in Romania semnificatii unice, determinand racordarea, alaturi de celelalte
arte, la cultura mondiala. Devenit "fenomen mondial", arhitectura a participat
masiv la transformarea Romaniei printr-un salt spectaculos spre civilizatie,
ramanand dovada incontestabila a uneia dintre cele mai fertile etape din istoria
noastra culturala. Geometria se regaseste si in forma functionala, pe de o parte
pentru ca deseori forma functionala este o forma geometrica si, pe de alta, pentru
ca ea este prezenta in masa unei multimi, in insiruiri si ordonari. Dar, in aceste
cazuri, geometria apare ca tipar al formei functionale si nu de dragul expresiei.
Efectele estetice constituie efecte secundare si nu scopul modelarii. E
suficient sa ne gandim la lucrari de inginerie, în care insiruirile produc efecte
estetice deosebite, fara ca acestea sa fi existat in intentiile constructorului. Se pune
intrebarea daca artistul trebuie sa se bazeze pe astfel de efecte sau trebuie sa le
ignore. Fara indoiala, artistul trebuie sa ia in considerare aceste efecte, tocmai
pentru ca ele decurg din ideea formei de utilizare.
Societatea moderna prin dinamismul sau, prin flexibilitatea sa, deschide
calea spre inovatii, solicita un model al personaitatii umane capabila sa faca fata
cerintelor secolului XXI care s-a anuntat ca un mileniu al schimbarilor continue.

18
Educatia devine imboldul progresului social, exigentele timpului an de an suscita
noi abordari si valorificari ale stiintelor pedagogice, psihologice, politice, sociale,
economice in scopul formarii unei generatii tinere capabile sa asigure in
continuare un nivel de bunastare a vietii, o interactiune sociala sporita, conditii
optime pentru dezvoltarea creativitatii omului.

Bibliografie:

 Boboc,Alexandru: Etic si estetic. Arta si solidaritatea sociala, ed.


Meridiane, Buc. 1976
 Pascadi,Ion Arta si civilizatie, ed. Meridiane, Buc. 1979
 Botez-Crainic, Adriana: Istoria artelor plastice, vol. I
 J.A Gaya Nuno, a975, Istoria artei apaniole,Editura Meridiane, pg. 109-
131.
 http://istoria-artei.blogspot.com/2009/07/stilul-gotic.html
 http://www.vacanta-perfecta.ro/despre-arhitectura-din-italia/

19