STILUL GOTIC

Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale

asociate cu catedralele, precum și cu alte biserici din aproape
toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu
secolul al XII-lea și încheind cu anii 1500. Ca o situare mai
exactă în timp și spațiu, cele mai importante opere
arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind
construite din România până în Portugalia și din Slovenia până
în Norvegia, Suedia și Finlanda. A fost precedată de arhitectura
romanică și a fost succedată de arhitectura renascentistă, o
transformare a stilului romanic, odată cu Renașterea, începută
în Florența secolului al XV-lea.
Catedrala din Reims
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice
sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecție
longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, și arcul
de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al treilea
element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind
însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât
și în alte forme ornamentale.

Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din

necesitatea de a da o altă dimensiune verticală clădirilor.
Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost faza de apogeu
artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea abundenței
Sistemul de boltire al Bisericii Sf. Mihail din Cluj
detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care clădirile
gotice o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a
stilului.
 ORIGINE
Stilul gotic își are originea în construcția Bazilicii Sfântul Denis, biserica abației din Saint-Denis,
din apropierea Parisului. Bazilicia Saint-Denis a concretizat viziunea arhitecturală a Abatelui
Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a Ierusalimului ceresc printr-o clădire de o
verticalitate și liniaritate impunătoare. Fațada bazilicii a fost proiectată efectiv de Suger, în timp
ce nava a fost adăugată sute de ani mai târziu.

Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominație a romanicului, își face apariția un
nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care disprețuiau
această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuți "barbari" ai
sfârșitului antichității. În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai
mari creații ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecților secolului al XII-lea Catedrala din
greoaie, masive și întunecate, datorită ferestrelor puține și înguste. Arhitecții goticului au Coutance, Franța
revoluționat viziunea spațială romanicului prin două invenții: ogiva și arcul de susținere (arc
butant). Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frânt, sau ogivă, la
care presiunea verticală este mult mai redusă. Meșterii înălțau pe patru coloane, dispuse în plan
pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susținut de două coloane diagonal
opuse.
Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obține o construcție foarte solidă, capabilă să susțină, prin încrucișarea
de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susținere, cealaltă invenție, sprijină, din exterior, pereții
înalți ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolților. Aceste soluții au
îngăduit o nouă organizare a spațiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai răspândit. Una dintre gloriile
catedralelor gotice este turnul de înălțime amețitoare, al cărui vârf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai
multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers.
Primele catedrale gotice au apărut în inima Franței, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserică abațială de la Saint-Denis
din Paris, înălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea.
Au urmat, între 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua
jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o fațadă admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru și armonie. A doua
este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta. În
sfârșit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franței. În
Germania, goticul pătrunde mai târziu, influențat de monumentele franceze. Cele mai cunoscute opere gotice sunt:
domurile din Köln, Nürnberg și Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu trei nave de
înălțimi egale.
În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută pe
continent. Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury,
Wells, Lincoln și Salisbury. Și Spania stă sub influența goticului francez, adus de
pelerinii sosiți în Peninsula Iberică de dincolo de Munții Pirinei. Caracteristicile
acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo. În sfârșit, Italia
rămâne refractară inovațiilor gotice, datorită puternicei rezistențe a influențelor
bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este domul
din Milano, înălțat pe parcursul a cinci secole. În schimb, Italia, mai mult decât
orice altă țară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura
civilă. Zeci de palate comunale din orașele italiene preiau elementele stilului, ce
le oferă eleganță și armonie. Printre cele mai faimoase edificii civile se număra
Palatul Dogilor din Veneția și admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeași Domul din Köln (Germania)
cetate din lagună.
MAI MULTE IMAGINI