Limba- întâiul mare poem al unui popor

Limba reprezintă primul și cel mai puternic poem al unui

popor, fiind fundamentul primordial pe care a fost clădit
pământul strămoșesc. Ea oglindește întreaga istorie a neamului,
în care am plâns, râs, am demonstrat afecțiunea unii față de alții.
Prin intermediul limbii, menținem toate tradițiile și obiceiurile
lăsate de strămoșii noștri către viitoarele generații. Ea ne
călăuzește drumul pe care îl vom crea prin propriile noastre
puteri.

Limba poate pune în mișcare revoluții, poate motiva

reforme, dar și uni comunități, încuraja înțelegerea reciprocă
prin armonie și poezie. Limba are un rol esențial pentru
identitatea populației ca neam unic; ea, fiindu-ne stăpână, avem
obligația să ne supunem cu multă dragoste. Indiferent de poziția
pe care o ocupăm în societate, toți rămânem legați de limba
maternă. Poeții, publiciștii dirijează gândurile pe foaie,
politicienii țin discursuri și fiecare dintre noi participă la vorbire
în limba care ne-a fost destinată de la naștere. Chiar dacă ne
aflăm la mii de kilometri distanță de țara natală, limba ne unește
și ne dă puteri să navigăm în lume pentru a găsi persoanele
alese. În graiul matern se ascunde amintirea trecutului nostru,
testamentul strămoşesc, a originilor cultivate cu iubire. Oamenii
au calificat dintotdeauna limba maternă drept o comoară sacră
care nu are preţ de vânzare sau cumpărare, dar în schimb, poate
fi moştenită, păstrată și transmisă cu sfinţenie din respect pentru
ceea ce suntem astăzi. Ceea ce ne rămâne nouă, este să avem
grijă de ea precum un prunc care a văzut lumina și își dorește un
viitor ales.

În concluzie, pot afirma cu pregnanță că limba s-a născut

odată cu poporul, se dezvoltă odată cu el și, dacă va muri pilonul
poporului, se va destrăma întreaga comunitate.

_____________________________
 ELOGIU LIMBII ROMÂNE

Cuvintele își au de spus cuvântul,

Ce se revarsă-ntr-un izvor de viață.

Puterea lor pătrunde gândul,

Limba română este-o dimineață. 

Argintul limbii este-n slova-i dreaptă

La vremea potrivită te tămăduiește

Și duhul cel mâhnit se-nveselește

Pătruns prin vocea mamei ca o șoaptă. 

Românime, îți aduc în dar o floare,

Cea a sufletului etnic

Fără s-o miroși, nu-i simți splendoarea

Dac-o crești, înalți în cer un sfeșnic!

                       Casapu Adriana, eleva clasei a XII-a 

______________________________________________________

„Limba - întâiul mare poem al unui popor”.

                                                                        (Lucian Blaga)

Limba română este efigia cea mai pregnantă a românilor. Limba este ca un organism viu
care se naște, crește, se dezvoltă, îmbătrânește și moare odată cu poporul care a creat-o și
căruia i-a servit ca mijloc de comunicare. De aceea vorbim de limbi vii și de limbi moarte.
A noastră este vie și oricât de contaminată este cu neologisme, cu barbarisme, cu
hiperurbanisme, cu prescurtări sau cu SMS-uri năstrușnice, nu trebuie să ne temem. Limba
română are puterea de a rămâne ea însăși în ciuda variatelor influențe.

Nu poți fi român dacă nu vorbești românește, deși poți vorbi românește fără să fii român. În
ciuda unor elucubrații născute din prea multă iubire, din rea voință, din ignoranță sau din
dorința de a epata (de exemplu: limba română este limba dacică eternă și nu are nicio
legătură cu limba latină; limba română este o limbă balcanică, fără personalitate,
sistematizată abia în secolul al XVIII-lea prin relatinizarea sa de către Școala Ardeleană;
româna este o limbă în care nu ar trebui să ne mai exprimăm, ci s-o folosim doar pentru
impercații), limba română rămâne viața noastră ca popor. 

Nu există popor pe lumea asta care să nu-și  prețuiască, îngrijească și conserve limba. La fel
fac ori ar trebui să facă și românii. Noi nu ne săturăm să auzim că limba noastră este ,,ca un
fagure de miere”, sau că este „limbă sfântă, limba vechilor cazanii” sau că este principala
formă de comunicare verbală și scrisă a poporului român. Chiar de studiezi și vorbești și în
alte limbi, nu va fi precum limba care vine de la mama și de la bunica. Cei ,,care locului se 
țin”, ne-au cultivat limba, au normat-o, i-au stabilit o gramatică și au scos-o în lume.
Lingviștii, încă de la origini, se îngrijesc de corectitudinea limbii și de zestrea ei. Dovadă ne
sunt Dicționarele Tezaur ale Limbii Române, Monumente menite să învingă timpul.

Prin limba noastră comunicăm și ne prezentăm lumii cu literatura română, de la cronicari

încoace. În rândul celor 6000-7000 de limbi vii de pe planetă, româna se află - în funcție de
mai multe criterii obiective, fixate de specialiști neromâni- între primele 15-20, ceea ce nu
este puțin lucru.

Cea mai importantă creație spirituală a poporului român este Limba Română.

S-o păzim așa cum ne îndeamna cândva Ienăchiță Văcărescu și s-o dăm frumoasă, caldă,
curată, strălucitoare feților și fetelor noastre.

 Lucian Blaga, cel mai mare filosof român din toate timpurile, om apocaliptic,
câteodată ,,mut ca o lebădă”, cel care auzea „cum bat în geamuri razele de lună” și care
credea că lumina lunii „sporește și mai tare taina nopții” a prevestit despre  întâiul mare
poem vierean al poporului nostru basarabean: ,,În al limbilor tezaur/ Pururea o să rămână/
Limba doinelor de aur/ Limba noastră cea română”.

Ne împărtășim din „acel farmec sfânt”, inspirându-ne din scrierile patriotului neamului
nostru Nicolae Dabija, care s-a dăruit limbii române, alfabetului latin, dangătului
Căprianei, ,,Literaturii și artei”, părinților și buneilor, tuturor celor care ne-au hărăzit pe
lumea asta ca neam.

Cultura autentică aduce câștiguri care nu se pot măsura în bani sau în bunuri palpabile de
consum material. În centrul culturii noastre scrise se află limba. Să preamărim limba română
așa cum au făcut-o Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, cronicarii moldoveni: Kogălniceanu,
Hașdeu, părintele Mateevici.

Limba română ,,căreia i se închinară părinții noștri ca unui idol viu și însuflețitor e singurul
tezaur ce ne-a rămas de la ei, ereditare neînstrăinată și necomună cu alții” (Timotei Cipariu),
este ,,cartea de noblețe a neamului românesc”  (Vasile Alecsandri), e o ,,împărăție bogată”
și ,,însăși floarea sufletului etnic al românimii (Mihai Eminescu), este ,,frumoasă și
cuminte”  (Ion  Luca Caragiale), este „o comoară fără cheie” ( Ioan Slavici), e „distanța
dintre inimă și umbra ei, care se numește suflet” ( Fănuș Neagu) și „s-ar putea crede că
întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române” ( Grigore Vieru).

Să nu uităm niciodată mottoul pus de Duiliu Zamfirescu la ciclul Comăneștenilor: ,,Suntem

datori să citim în limba noastră. Popoarele mari nici nu cunosc alte limbi”. 

Limba noastră este viața noastră ca popor. Este nevoie și de o veghe asupra limbii pentru a o
feri de poluare.

Putem face acest lucru punându-ne cu problema față în față, ochi în ochi și suflet către suflet
ca s-o confruntăm. Atunci cu adevărat ne vom putea bucura de literatura noastră, de muzica
noastră, de remarcabilele arte plastice autentice, de științele fundamentale ale poporului
nostru mioritic, adică de toată creația spiritului românesc, pusă sub înaltul patronaj al lui
Eminescu. Noi ne bucurăm că participăm astăzi la concertul internațional, adică la dialogul
dintre națiuni.

Datorăm acest dialog identității noastre naționale, pe care au exprimat-o toți marii creatori ai
culturii române, în frunte cu cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate,
pământul românesc. 

                                                                                           Vicol Gabriela, eleva cl.a XII-a

 Dialog intercultural – interviu cu profesoara de limba și literatura română, grad
didactic I, IP LIS Lipoveni, raionul cimișlia, negrub Angela

 Doamnă profesoară, care este parcursul dezvoltării Dumneavoastră

profesionale?

 Itinerarul dezvoltării mele profesionale este unul axat pe căutare și motivare încă
fiind elevă până în prezent. Am avut norocul să întâlnesc în viața mea oameni
deosebiți, care m-au ajutat să înțeleg ce pot și știu să fac frumos și prețios:
profesorii, lectorii universitari, colegii de școală, cei de la facultate și, ulterior, toți
oamenii care mă înconjoară, de la toți am ceva de învățat. Până în prezent eu învăț
și-mi place s-o fac.

 Suntem curioși să aflăm de ce ați ales să fiți profesoară de română?

 Încă de pe băncile școlii am înțeles că la orele de limba și literatura română eu sunt

ca o pasăre în zbor, nu era nevoie deloc să fac efort la lectură, scriere, analiza
textelor, studiul biografiilor scriitorilor, elaborarea compunerilor, expunerilor,
recitarea poeziilor, fragmentelor de text epic, dramatic. Am avut parte de cei mai
buni profesori de română, care au observat competențele mele și mă implicau în
varia activități extrașcolare: concursuri, olimpiade școlare. 

 Ce vă place cel mai mult să predați la orele de limba și literatura română?

 Obiectul de limba și literatura română este o știință care se învață în timp, are
 domenii complexe, menirea mea a fost și este mereu să potrivesc pentru anumite
grupe de elevi strategii și metode interactive de lucru,  care să faciliteze învățarea, să
devină materia predată ușor de asimilat, memorată pe o durată de timp cât mai
îndelungată și aplicată corect în practică.

Îmi plac orele integre care intercalează: lectura, scrierea, comunicarea, analiza, evaluarea și,
desigur, autoevaluarea. Urmăresc obiectivul ca fiecare elev să se 

regăsească măcar într-un segment al subiectului predat, să se conecteze cu lumea, cu natura,

cu sine însuși.

 Care este scriitorul dră îndrăgit?

  Eu îi îndrăgesc doar pe acei pe care  îi citesc cap-coadă. Pot confirma că de la un

timp nu aleg eu cărțile pe care să le citesc, ci ele mă aleg pe mine.

 Dumneavoastră în decursul ultimilor ani de activitate îi ajutați pe copiii

veniți/reveniți în țară, care nu cunosc româna, să învețe limba acestui stat, cum
vă reușește?

 Am păstrat o prietenie temeinică cu o fostă colegă de facultate, Lucia Cucu, care

activează astăzi în calitate de director la ANTEM –Asociația Națională a Tinerilor
Europeni din Moldova.

Mă implic în diverse activități de formare continuă: Viziune modernă asupra formării

lingvistice și orientarea spre valori; Crearea unui mediu lingvistic favorabil; Formarea
competenței de însușire a vocabularului și de înțelegere la auz.

 Utilizăm manualele elaborate de echipa acestui  centru, predestinate pentru categoria de

elevi necunoscători ai limbii române, ne acordă consilieri ale elevilor, însoțiți de părinți,
pentru a identifica nivelul de cunoaștere a limbii, întru stabilirea unui program adecvat de
lucru cu elevul respectiv. Acești elevi au nevoie de acceptare din partea noastră, de atenție,
prietenie.

 Care sunt dificultățile cu care se confruntă acești copii mai des?

 Pentru noi, vorbitorii nativi ai limbii române, nu prezintă dificultăți unele aspecte de
fonetică, vocabular, frazeologie, gramatică, aspecte ce le creează unele incomodități
celor care învață limba română. De exemplu, înlocuirea unei prepoziții (în) cu alta 
(la), substantivul rămânând același, schimbă sensul mesajului: ,,Doru este în țară”
 și ,,Lenuța este la țară”. Alt fenomen gramatical  neclar este folosirea substantivului
fără articol, cu articol nehotărât și cu articol hotărât: ,,Aveți pâine? Doresc o pâine.
Cât costă pâinea? 

 Ce vă deranjează cel mai mult la generațiile cărora le predați româna?

 Am avut și am cei mai dulci copii din lume, dornici de carte, lucruri interesante,
interes, atitudine responsabilă,  provocări.

Totul depinde de dispoziția care se creează la ore.

 De ce, totuși, elevii comit unele și aceleași erori la scrierea ortogramelor, greșeli
de punctuație, de exprimare, stilistice?

 Greșesc doar cei care nu lucrează conștiincios asupra greșelilor comise, cei care nu-
și doresc schimbarea, deoarece orice evaluare sumativă este urmată de analiza
rezultatelor obținute, la care elevul primește indicații, exersează modelele dificile,
primește varianta corectă a fiecărui răspuns incorect.

 Considerați limba română o limbă dificil de studiat?

 Limba română nu e dificilă, e o limbă bogată în forme.

 Doamnă profesoară, ce viitor îi preziceți limbii române?

 Limba română va dăinui și va rămâne în continuare Casa Mare a Neamului, în care

se vor păstra cu sfințenie urmele luminate ale strămoșilor noștri, care au trudit întru
țară, neam și limbă, înaintașilor care au adus la desăvârșire limba română. Mă
mândresc că la un loc de cinste în această Casă Mare a Neamului se va păstra, pentru
generațiile viitoare, și tezaurul spiritual cultivat   și  de mine.

 Vă mulțumim pentru
interviu!                                                                                                   

                                                                       Găleată Gabriela, eleva cl.a XII-a