TESTOASA DE

BALTA

ELABORAT:NEGARI
CORINA 33A
Broasca-țestoasă europeană de baltă (Emys orbicularis), de asemenea denumită
și Broasca-țestoasă europeană de iaz, este o specie de țestoase de apă dulce.
Specia este răspândită în sudul și centrul Europei, Asia de Vest și Africa de Nord. În
perioada post-glacială, țestoasa de iaz a avut o distribuție mult mai largă, fiind găsită la
nord, până în sudul Suediei.
Aspectul exterior. Are carapacea bombată, în partea posterioară adesea mai lată. Plăcile din care
este alcătuită sunt netede, cu inele anuale bine pronunțate. Lungimea carapacei la adulți atinge
până la 30 cm. Culoarea ei poate fi brună, negrie, măslinie-închis, cu puncte sau liniuțe galbene.
Capul, gâtul și membrele sunt mai mari, acoperite cu numeroase pete galbene minuscule.
Membrele sunt scurte și groase, dotate cu gheare ascuțite. Membrele posterioare au membrană
înotătoare interdigitală.
Răspândirea. Este răspândită pe tot teritoriul Moldovei; preponderent în cursul inferior al
râului Prut și cel al fluviului Nistru, al afluenților lor. În afara republicii populează platourile și
zonele colinare ale Europei, cu excepția regiunilor nordice, parțial cele centrale. Arealul speciei
se extinde până în Asia și Africa Nord-Occidentală, Crimeea și Caucaz.
Habitatul. În Moldova, cele mai populate habitate sunt bălțile cursurilor inferioare al Prutului și
al Nistrului, sectoarele cu apă lin curgătoare ale râulețelor mai mici, lacurile, heleșteiele,
canalele de irigație, lacurile artificiale ale gospodăriilor piscicole. În zonele de munte se ridică
până la altitudinea de 600 m. În Carpații Transilvaniei formează populații în zăvoiul Tisei.
Particularitățile biologice și ecologice. Fiind o specie de baltă, este răspândită în habitatele
acvatice, umede sau în zonele limitrofe ale acestora. Adeseori poate fi observată încălzindu-se la
soare câte una sau în grupuri mici pe malurile apelor. Când este prea cald, stă ascunsă în apă,
scoțându-și afară doar capul și gâtul. Este o specie precaută, la cel mai mic zgomot dispare în
apă. Înoată rapid, se poate cufunda rămânând sub apă un timp îndelungat, în caz de pericol, se
ascunde în nămolul de la fund.
Este activă ziua și în amurg. Pe malurile apelor se hrănește cu lăcuste, gândaci și cu alte insecte.
În apă vânează crustacee, moluște, mormoloci și broaște mici, mai rar pește, în special acel
afectat de boli. Folosește în alimentație și hrană vegetală: alge și plante superioare.
Iernează pe fundul bazinelor acvatice, căzând în hibernare în luna octombrie și trezindu-se
primăvara. În fiecare an depune ponta pe uscat în trei reprize, a câte 5-12 ouă în fiecare. Ouăle
sunt îngropate în sol la adâncimea de 10-15 cm. Perioada de incubație este relativ lungă- 2-3 luni.
Se consideră că broscuțele,
eclozând din ou spre sfârșitul verii, nu ies la suprafața terestră, ci rămân în ascunzișurile lor
subterane până în primăvara următoare. Dezvoltarea și creșterea lor are loc datorită substanțelor
nutritive localizate în sucul vitelin. Când ies la suprafață terestră ele ating lungimea de circa 2,5
cm.
Rolul în natură și în viața omului. Fiind una dintre puținele specii de reptile acvatice, broasca-
țestoasă-de-baltă constituie o importantă verigă trofică a ecosistemelor nominalizate,
contribuind la stabilitatea și buna lor funcționalitate. Este un element viu al naturii, care, prin
modul său dublu de viață amfibiu, contribuie la realizarea integrității ecosistemelor acvatice
palustre cu cele terestre. Poate fi considerată drept monument al naturii și trebuie pretutindeni
ocrotită.
BIBLIOGRAFIE
Sursa: Lumea animală a Moldovei /Min. Ecologiei și Resurselor Naturale al Rep. Moldova.
-Ch.: Î.E. P. Știința, 2007. -(Col. „Lumea vegetală și lumea animală a Moldovei” . -p 126.