Broaștele țestoase.

Elaborat: Mîra Gheorghe

Grupa: FA 2107
Coordonator: Iurașco Galina
 Broaștele țestoase

Broaștele țestoase constituie un ordin de reptile

terestre și acvatice. Se cunosc 250 de specii care sunt larg răspândite pe
toate continentele (cu excepția Antarctidei). În fosta URSS se întâlneau
7 specii: broasca țestoasă de baltă, broasca țestoasă caspică,
mediteraneană, de stepă, usuriană (toate de apă dulce), logerhedul și
broasca țestoasă piloasă (de mare).

În Republica Moldova trăiește o singură specie - broasca țestoasă

de baltă, care până nu demult se întâlnea pe tot teritoriul. În urma
valorificării terenurilor agricole și a poluării bazinelor de apă, numărul
acestor animale și biotopul lor (sectorul mediului de trai) s-a redus
considerabil. Se întâlnește foarte rar în bălțile Nistrului, Prutului și în
bălțile afluenților lor. Este inclusă ca specie rară în Cartea Roșie a
Moldovei.
 Caracteristici

În colțurile naturaliștilor sunt întreținute circa 10 specii de broaște

țestoase. Din cele terestre - broasca țestoasă de stepă și cea mediteraneeană.
Preferă vegetalele mustoase, mai ales păpădia, varza, morcovul, mere tăiate
felii, precum și pâinea albă muiată în lapte. Uneori mănâncă viermi-morari
(viermi de făină) și carne. Întrucât aceste broaște țestoase se simt bine la
temperatura de 24 - 25 °C, ele au nevoie de o sursă de lumină artificială.

Dintre speciile de apă dulce în captivitate pot fi întreținute broasca

țestoasă de baltă, broasca țestoasă caspică (cu pete galbene și întunecate pe
spate și cu dungi albicioase pe marginile laterale și pe membre), broasca
țestoasă usuriană, carapacea căreia e acoperită cu tegumente moi.
Broaștele Nord-Americane.
Sunt interesante și câteva specii de broaște țestoase Nord-Americane
asemănătoare cu broasca țestoasă de baltă și cu cea Caspică. În terariile pentru
broaște se amenajează un bazin cu apă 15 - 20 cm adâncime cu o ”insuliță”, unde ele
se vor odini. Broaștele țestoase de apă dulce sunt hrănite cu:
• pești;
• carne;
• viermi-morari.
Pentru a nu murdări apa din bazin, ele trebuie învățate să-și ia hrana de pe o
pensă.
Broaștele țestoase Nord-Americane sunt mai pretențioase și necesită mai multă
grijă. Ele sunt foarte sperioase, se îmbolnăvesc des de avitaminoze. Pentru cele tinere
vor servi ca hrană:
 dafnele
 larvele de țânțari-Hieronymus
 râmele vii
 carne tocată.
Li se dă numaidecât și hrană vegetală - frunze de nufăr, ceratopterus, lintiță. Periodic
li se adaugă în hrană și vitamine.
 Țestoasa europeană de apă dulce

Țestoasa europeană de apă dulce

Țestoasa europeană de apă dulce (Emys orbicularis) trăiește în lacuri și bălți,
rareori pe uscat. Este adaptată secundar la viața terestră. Se deosebește de
țestoasa de uscat prin următoarele caractere:
este carnivoră
carapacea este mai mare
de culoare negricioasă
asemănătoare mâlului
degetele sunt dezlipite prin membrană interdigitală
 Țestoasa cu tâmple roșii

Țestoasa cu tâmple roșii de Florida este o

țestoasă verde, dar gâtul țestoasei cu tâmple
roșii din Florida este roșu.

Dimensiuni: 25-30 cm;

Speranță de viață: 30-50 de ani;
Taxonomie: familia Emilidae;
Genul:Trachemys.
 Țestoasa de uscat
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăiește în pădurile și regiunile de stepă din Oltenia, Banat și Dobrogea.

Speciile întâlnite în România sunt țestoasa de uscat bănățeană sau țestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) și țestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).

Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un țest format din 2 părți:

carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat)

plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă)

Ele sunt unite pe laturi, lăsând două deschizături prin care ies capul și membrele anterioare, iar la partea posterioară,
membrele posterioare și coada. Țesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de plăci cornoase Coastele și
vertebrele sunt concrescute cu carapacea. Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie.
Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale șopârlei, există două fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de
cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Masculul se deosebește vizibil de femelă, în general prin dimensiunea cozii care este mai
mare la mascul și a plastronului care la mascul este concav. Țestoasele sunt animale greoaie, care se deplasează încet din cauza
conformației și a țesutului. Cele patru membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu degete scurte, prevăzute cu gheare. Se
hrănește cu ierburi sălbatice, fructe, insecte, melci și viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Respirația și înmulțirea este la
fel ca la șerpi și șopârle. Hibernarea ideală este între 3 și 9° Celsius, cu o umiditate cuprinsă între 70 și 90%.
 Mulțumesc
pentru atenție!