Țestoasă

Țestoasa este o reptilă din ordinul Testudines.

Cuprins
 1 Țestoasa de uscat
 2 Țestoasa europeană de apă dulce
 3 Țestoasa cu tâmple roșii de Florida
 4 Caretul
 5 Bibliografie
 6 Legături externe

Țestoasa de uscat
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăiește în pădurile și regiunile de stepă din
Oltenia, Banat și Dobrogea.

Speciile întâlnite la noi sunt țestoasa de uscat bănățeană sau țestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) și țestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).

Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un țest format din 2 părți:

 carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat)

 plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă)

Ele sunt unite pe laturi, lăsând 2 deschizaturi prin care ies capul și membrele anterioare, iar la
partea posterioară, membrele posterioare și coada. Țesutul este format din plăci osoase bine
sudate, acoperite de plăci cornoase. Coastele și vertebrele sunt concrescute cu carapacea.
Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie. Pe
lângă organele de simț, asemănătoare cu ale șopârlei, există 2 fălci învelite într-o materie
cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Masculul se deosebeste
vizibil de femela, in general prin dimensiunea cozii care este mai mare la mascul si a
plastronului care la mascul este concav . Sunt animale greoaie, care se deplasează încet din
cauza conformației și a țesutului. Cele 4 membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu
degete scurte, prevăzute cu gheare. Se hrănește cu ierburi salbatice, fructe, insecte, melci și
viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Respirația și înmulțirea este la fel ca la șerpi și
șopârle.

Sunt specii protejate de lege, detinerea, comercializarea, donarea sau cadonarea acestor specii
este interzisa si sanctionata penal, dar poate fi facuta doar daca testoasa are documentul care
arata ca e nascuta si crescuta in captivitate: certificat CITES GALBEN (nu alb).

Hibernarea ideala este intre 3 si 9° Celsius cu o umiditate cuprinsa intre 70 si 90%.

Țestoasa europeană de apă dulce

Țestoasa europeană de apă dulce (Emys orbicularis) trăiește în lacuri și bălți, rareori pe uscat.
Este adaptată secundar la viața terestră. Se deosebește de țestoasa de uscat prin următoarele
caractere:

 este carnivoră
 carapacea este mai mare
 de culoare negricioasă
 asemănătoare mâlului
 degetele sunt dezlipite prin membrană interdigitală

Țestoasa cu tâmple roșii de Florida

Țestoasa cu tâmple roșii de Florida este o țestoasă verde, dar gâtul țestoasei cu tâmple roșii
din Florida este roșu.

 dimensiuni 25-30 cm
 speranță de viață 30-50 de ani
 taxonomie: familia Emilidae
 genul:Trachemys

Caretul
Caretul sau țestoasa de mare ajunge la 1-2 m lungime și 200 kg. Are carapacea mai puțin
bombată, cu plăci osoase mai puțin sudate. Picioarele sunt adevărate vâsle care îi servesc la
înot. Înmulțirea se face prin ouă pe care le depune în nisipul de pe plajă. Sunt vânate pentru
carne, grăsime și ouă.

Rapița (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera) este o plantă din familia
cruciferelor Brassicaceae cu florile galbene și cu tulpina subțire, lungă și ramificată.
Țestoasă

Broasca testoasa uriasa (Testudo gigantea)

Renumiti reprezentanti ai genului Testudo, broastele testoase uriase traiesc in cele doua mari grupuri
de insule, aflate intre Ecuator si Tropicul Capricornului (Galapagos sau Insula Broastelor Testoase si
grupul de insule format din: Aldabra, Reunion, Mauritius, Rodriguez si Madagascar). Pot vietui pana la
100-250 de ani, fapt ce le-a permis sa-si dezvolte pe aceste insule propria varietate locala, cu forme de
carapace distincte.

Ocupa al doilea loc in lume ca marime, carapacea lor ajungand pana la 1-2 m lungime, iar greutatea
pana la 300-400 de kg.

Conditiile in care au aparut nu sunt cunoscute, dar insulele

Galapagos erau intens populate de aceste vietati, inainte de
aparitia oamenilor. Pe vremuri numarul lor era foarte mare, in
principal datorita longevitatii, care le permitea existenta
simultana a numeroase generatii, dar si a faptului ca nu erau
atat de expuse vanatorii. Inca din sec. al XVI-lea si al XVII-lea
cantitati considerabile de carne provenite din vanatoarea lor au
completat proviziile de pe vase, astfel incat pana in sec. al XIX-
lea numeroase testoase au pierit, constandu-se chiar disparitia completa a unor specii.|

Dintre broastele testoase din Galapagos (aici exista aprox.10 specii si subspecii) cele mai mari sunt:
Testudo vicina si Testudo elephantopus ephippium (Broasca testoasa elefant), care poate ajunge la o
greutate de 450 kg. – mai ales masculii, care sunt mai mari decat femelele. Carapacea acestora din
urma este foarte subtire si elastica, in comparatie cu marimea si greuntatea animalului. Ea formeaza un
arc inalt deasupra capului retras, fiind indreptata in sus ca o sa. Aceste animale traiesc pe uscat, in
interiorul insulelor, dar se reproduc pe costele marii, unde ajung in 2-3 zile, parcurgand pana la 12 km.
Femela depune intre 8 si 17 oua intr-un cuib, pe care il sapa in pamant nisipos, moale.

Testoasele se hranesc, in special, cu alge si cu un anumit tip de iarba, denumita iarba-de-mare, care
creste in apropiere de malurile apelor si dupa care se dau in vant. Ca si alte reptile, pot trai fara hrana
sau fara apa o perioada indelungata de timp – pana la 400 de zile.

Puterea de regenerare a broastelor

testoase este impresionanta - de exemplu
in cazul in care carapacea le este arsa sau
ranita profund, in proportie de 70%,
refacerea ei dureaza mai putin de doi ani.
Forta lor de supravietuire este, de
asemenea, uluitoare: in cazul in care sufera
amputari grave, broastele testoase pot trai
luni de zile.

Una dintre cele mai frumoase specii de

Testudo este broasca testoasa cu stele sau
Testudo elegans, aflata in India de rasarit. Carapacea de forma ovala, boltita puternic la mijloc are
dimensiunea de cca. 26 cm. si este splendid colorata. Pe un fond negru placile cornoase formeaza
desene de o mare frumusete, iar pe campurile mediane galbene radiaza niste benzi in forma de stea,
care se latesc usor; capul si membrele sunt marmorate pe fond galben.
www.zooland.ro

Câmp de rapiță
Rapița se cultivă pentru semințe din care se obține ulei folosit în alimentație și în industrie
pentru fabricarea de biocombustibil (biodiesel). Planta verde este un nutreț valoros, în
perioada de înflorire având și importanță meliferă. Este răspândită în zone cu clima uscată
temperat continentală excesivă.

Rapița - canola este o marcă înregistrată a unui hibrid de rapiță, inițial produsă și cultivată în
Canada, în zone cu clima uscată temperat continentală excesivă. Uleiul din semințe de rapiță a
fost produs în secolul al 19-lea ca o sursă de lubrifiere pentru motoarele cu abur. Uleiul are un
gust amar din cauza nivelului ridicat de acizi. Canola a fost produsă tocmai pentru a reduce
această cantitate de acid, rezultând un ulei gustos.