Andrei-Cristian PRELIPCEAN

Clasa 9E

DEȘERTUL SAHARA
Sahara este cel mai mare deșert fierbinte
din lume și al treilea ca mărime după
Antarctica și Arctica, care sunt ambele
deșerturi reci. Sahara este unul dintre cele
mai dure medii de pe Pământ, acoperind
3,6 milioane de mile pătrate (9,4 milioane
de kilometri pătrați), aproape o treime din
continentul african, aproximativ de
dimensiunea Statelor Unite (inclusiv
Alaska și Hawaii). Numele deșertului
provine de la cuvântul arab ṣaḥrāʾ, care
înseamnă „deșert”.

1
 Geografie
Sahara este mărginită de Oceanul Atlantic la
vest, Marea Roșie la est, Marea Mediterană la
nord și Sahel Savannah la sud. Deșertul enorm
se întinde pe 11 țări: Algeria, Ciad, Egipt, Libia,
Mali, Mauritania, Maroc, Niger, Sahara de Vest,
Sudan și Tunisia.
Deșertul Sahara are o varietate de caracteristici
terestre, dar este cel mai faimos pentru câmpurile
de dune de nisip care sunt adesea descrise în
filme. Dunele pot atinge aproape 600 de picioare
(183 de metri) înălțime, dar acoperă doar
aproximativ 15% din întregul deșert. Alte
caracteristici topografice includ munți, podișuri,
câmpii acoperite cu nisip și pietriș, saline, bazine
și depresiuni. Muntele Koussi, un vulcan stins din
Ciad, este cel mai înalt punct din Sahara, la
11.204 picioare (3.415 m), iar Depresiunea
Qattara din Egipt este cel mai adânc punct al
Saraha, la 436 picioare (133 m) sub nivelul mării.
Deși apa este limitată în întreaga regiune, Sahara conține două râuri permanente (Nilul și Niger), cel
puțin 20 de lacuri sezoniere și acvifere uriașe, care sunt sursele primare de apă în cele peste 90 de oaze
majore de deșert. Autoritățile de gestionare a apei se temeau cândva că acviferele din Sahara se vor
usca în curând din cauza suprasolicitarii, dar un studiu publicat în jurnalul Geophysical Research Letters
în 2013, a descoperit că acviferele „fosile” (neregenerabile) erau încă alimentate prin ploaie și scurgere.
2
 Flora și fauna
În ciuda condițiilor dure și aride ale deșertului, mai multe plante și
animale găsesc regiunea acasă. Există aproximativ 500 de specii de
plante, 70 de specii de mamifere cunoscute, 90 de specii de păsări și
100 de specii de reptile care trăiesc în Sahara, plus câteva specii de
păianjeni, scorpioni și alte mici artropode, potrivit World Wildlife Fund.
Cămilele sunt unul dintre cele mai emblematice animale din Sahara.
Marile mamifere sunt originare din America de Nord și în cele din urmă
și-au făcut drum prin Istmul Bering în urmă cu 3 și 5 milioane de ani,
potrivit unui studiu din Research Journal of Agriculture and
Environmental Management în 2015. Cămilele au fost domesticite în
urmă cu aproximativ 3.000 de ani pe Sud-estul Peninsulei Arabe, pentru
a fi folosit pentru transport în deșert, potrivit Universității de Medicină
Veterinară, Viena. Cămilele, cunoscute și ca „navele deșertului”, sunt
bine adaptate pentru mediul fierbinte și arid, potrivit Grădinii Zoologice
din San Diego.
Cocoașele de pe spatele unei cămile stochează grăsime, care poate fi folosită pentru energie și hidratare între mese.
Cămilele stochează energia atât de eficient încât pot sta mai mult de o săptămână fără apă și câteva luni fără mâncare.
Alți rezidenți ai Saharei includ o varietate de gazele, addax (un tip de antilopă), gheparzi, caracali, vulpi deșertului și
câini sălbatici, conform Sahara Conservation Fund. Multe specii de reptile se dezvoltă, de asemenea, în mediul deșert,
inclusiv mai multe specii de șerpi, șopârle și chiar crocodili în locuri unde există suficientă apă. Mai multe specii de
artropode găsesc, de asemenea, Sahara acasă, cum ar fi gândacul de bălegar, gândacul scarab, scorpionii „pânditori
de moarte” și multe tipuri de furnici. Speciile de plante din Sahara s-au adaptat la condițiile aride, cu rădăcini care ajung
adânc în subteran pentru a găsi surse de apă îngropate și frunze care sunt modelate în spini care reduc la minimum
pierderea de umiditate. Cele mai aride părți ale deșertului sunt complet lipsite de vegetație, dar zonele de oază, cum ar
fi Valea Nilului, susțin o mare varietate de plante, inclusiv măslini, curmali și diferiți arbuști și ierburi. 3
 Climat
Sahara alternează de la a fi un deșert uscat, inospitalier și o oază
luxuriantă și verde aproximativ la fiecare 20.000 de ani, potrivit unui
studiu publicat în revista Science Advances în 2019. Autorii studiului
au examinat sedimente marine care conțin depozite de praf din
Sahara din ultimii 240.000 de ani. ani. Echipa a descoperit că ciclul
dintre Sahara uscată și cea verde corespunde ușoarelor modificări ale
înclinării axei Pământului, care determină și activitatea musonilor.
Când axa Pământului a înclinat emisfera nordică cu doar un singur
grad mai aproape de soare (aproximativ 24,5 grade în loc de 23,5
grade de astăzi), aceasta a primit mai multă lumină solară, ceea ce a
sporit ploile musonice și, prin urmare, a susținut un peisaj verde
luxuriant în Sahara. Arheologii au descoperit picturi preistorice peșteri
și rupestre și alte rămășițe arheologice care au aruncat lumină asupra
modului în care era viața în Sahara cândva verde. Bucăți de ceramică
sugerează că în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, păstorii antici
creșteau animale și recoltau plante în ceea ce acum este un deșert
arid. Dar în ultimii 2.000 de ani, clima Saharei a fost destul de stabilă.
Vânturile de nord-est usucă aerul deasupra deșertului și conduc vânturile fierbinți spre ecuator. Aceste vânturi pot
atinge viteze excepționale și pot provoca furtuni severe de praf care pot reduce vizibilitatea locală la zero. Praful
din Sahara călătorește pe alizee până în partea opusă a globului. Precipitațiile din Sahara variază de la zero la
aproximativ 3 inci de ploaie pe an, unele locații nu văd ploaie de câțiva ani la un moment dat. Ocazional, zăpada
cade la altitudini mai mari. Temperaturile de vară în timpul zilei sunt adesea de peste 100 de grade Fahrenheit
(38 de grade Celsius) și pot scădea la temperaturi aproape de îngheț pe timp de noapte.
4
 Originea SAHAREI
Deșertul Sahara a fost o zonă verde și
umedă până acum câțiva 1000 de ani.
există artă rupestre și petroglife care arată
animale și scene de apă. S-au găsit și
dovezi fizice ale ocupației umane într-un
climat mult mai umed în zona care acum
este Deșertul Sahara. Ce eveniment poate
face ca o zonă atât de masivă precum
Deșertul Sahara să devină brusc un deșert?
Nisipul și caracteristicile fizice din zonă
sugerează că un eveniment/catastrofă din
Universul Electric a avut loc pentru a
schimba pământul pentru totdeauna.
Continentul African, in general, și Africa de
Nord, in particular, au „cratere de impact” În 1996, geologul egiptean Aly
masive care sunt sunt mai repede formațiuni Barakat a descoperit o piatră
aparute in urma unei descărcari electrice
masive. Un crater nou sau proaspăt, mică, cu aspect ciudat, în Sahara
Craterul Kamil (vezi figura), a fost găsit în de est. Era puţin mai mare decât o
deșertul Egiptului. Se spune că este nou sau
proaspăt, deoarece este în stare foarte pietricică, cu o lățime de doar 3,5
curată și nu a fost acoperit. El seamana centimetri și o greutate de doar
foarte mult cu formatiunile din zona marelui 30 de grame. Piatra este
canion si muntelui Olimp de pe Marte.
cunoscută ca “Piatra Hypatia”.
5
 Intreaga
compoziție chi-
mică a Pietrei
Hypatia nu sea-
mănă cu nimic
din ceea ce
oamenii de
știință au găsit
pe Pământ sau
în cometele şi
meteoriții care
au fost studiaţi
până acum.

Sticla misterioasă
În 1932, arheologul Patrick Clayton se afla în Egipt pentru a o cercetare. Conducând printre dunele din apropierea Platoului
Saad, o zonă nelocuită din sud-vestul Egiptului, a simțit cum cauciucurile au atins ceva ce nu era nisip. A coborât din mașină și
a descoperit bucăți mari și incredibil de clare de sticlă galben-verde. Nu era o sticlă ordinară, ci în cea mai pură formă, cu un
conținut de siliciu de 98%.
Clayton nu a fost primul care a descoperit sticla în deșert. Au existat câțiva vânători preistorici care au creat cuțite și alte
obiecte tăioase cu ajutorul ei. Ulterior, au fost găsite peste o mie de tone de-a lungul deșertului, unele fragmente cântărind
peste 25 kg. De unde vine cantitatea enormă de sticlă dispersată peste tot? În compoziție, s-a descoperit iridiu, lucru ce a dat
naștere unor speculații privind un impact extraterestru de tipul meteoritului sau cometei. Nu există însă dovezi ale existenței
vreunui crater care să fi apărut în urma coliziunii. Speculațiile curg, dar felul în care a apărut sticla pură din deșert rămâne un
mister.
6