www.animale-salbatice.

ro

REPTILELE
Reptilele si mai ales serpii nu au scapat nici ele de restrangerea habitatului si de conceptia oamenilor comform careia reptilele ar fi daunatoare gospodariilor si a mediului in care traiesc. Se simte din ce in ce mai tare si impactul nesabuit al turistilor care de multe ori ignora avertismentele si campeaza sau fac gratare in zonele protejate. Sunt si vesti bune datorate faptului ca sunt oameni pasionati care muncesc enorm in activitatile de conservare si monitorizare a speciilor de reptile si mai ales a speciilor de serpi. Astazi majoritatea reptilelor care mai pot fi vazute la noi sunt ocrotite prin lege.

Broasca testoasa de apa ( Europeana ) ( Emys orbicularis )

Ordinul Testudines Familia Emydidae

Broasca testoasa de apa ( Emys orbicularis ) mai este denumita si testoasa europeana sau testoasa de balta. Dupa cum ii spune si numle ii plac baltile si lacurile dar si apele curgatoare cu un curent slab. Prezenta ei in tara noastra este destul de sinuoasa; sunt zone unde este reprezentata bine, cum ar fi Delta Dunarii si zone de unde a disparut in totalitate. In momentul de fata este o specie protejata pentru ca este o specie afectata foarte mult de disparitia habitatului, a lucrarilor de indiguire si amenajare, a poluarii apelor si nu in ultimul rand de rea credinta din partea unora. Broasca testoasa de apa poate ajunge la o lungime de maxim 25 cm. Forma corpului, sau mai bine zis a carapacei difera in functie de stadiul de dezvoltare. Puii au forma corpului rotunda si pe masura ce ajung la maturitate acesta se alungeste si ajunge la forma eliptica. Culoarea este cafeniu inchis spre negru cu presarat cu puncte galbene. Broasca testoasa de apa se hraneste cu pesti, mormoloci, raci, diferite insecte si viermi acvatici. Mai rar consuma diferite rozatoare si pasari mici. Se hraneste frecvent sub apa unde isi rupe prada in bucati pe care le poate inghiti. Incepand cu luna aprilie femela depune pana la 16 oua care eclozeaza toamna sau chiar primavara urmatoare. Puii sparg coaja oului cu ajutorul unui dinte de eclozare situat pe maxilarul superior.

Broasca testoasa de uscat ( Testoasa dobrogeana ) ( Testudo graeca ibera )

Ordinul Testudines Familia Testudinidae

Broasca testoasa de uscat ( Testudo graeca ibera ) mai este cunoscuta si sub numele de testoasa mare sau testoasa dobrogeana. In prezent numarul lor a scazut foarte mult si au fost declarate animale ocrotite de lege, monument al naturii. Coloritul variaza de la exemplar la exemplar si mai ales de la o regiune la alta. La modul general putem spune ca broasca testosa de uscat este de un galben inchis si fiecare placa a carapacei este marginita de linii brune inchis. Sunt si exemplare aproape negre sau exemplare cu nuanta de masliniu. Exemplarele tinere sunt de obicei mai deschise la culoare. Lungimea testoasei de uscat are o medie la noi de 25 cm. Au fost studiate si exemplare cu o lungime de 32 cm iar in Bulgaria au fost masurate exemplare de aproape 40cm. Exemplarele mari pot ajunge in mod exceptional la 6kg. La noi in tara cele mai multe sanse sa intalnim o broasca testoasa de uscat sunt in Dobrogea, in Muntii Macinului si pe totata lungimea tarmului Marii Negre. Asta este motivul pentru care mai este numita si testoasa dobrogeana. In Romania mai traeste o specie de broasca testoasa de uscat numita testoasa banateana (testudo hermanni boettgeri). Este de mai mici dimensiuni decat prima, asemanatoare la infatisare si raspandita mai mult in sud -vestul tarii, fiind de asemenea o specie ocrotita prin lege si declarata monument al naturii. Iarna broasca testoasa de uscat hiberneaza in gropi facute in pamant. Cand vine primavara si 2

simt caldura ele ies din letargie si incep perioada de imperechere. Adoua perioada de imperechere este toamna. Testoasa de uscat depune 2-3 serii de oua pe an a cate 4-5 bucati. Ouale sunt aproape sferice, de culoare alba. La o temperatura constanta de 28-30 grade puii eclozeaza dupa 69 de zile. Dupa eclozare puii au o lungime de 3,5 cm si o greutate de 15g r. Tinerii sunt foarte vulnerabili in fata pradatorilor,de la pasari si pana la animale de prada. Porcii mistreti pot provoca pagube insemnate cuiburilor de broasca testoasa de uscat. In momentul de fata in Romania este interzisa recoltarea testoaselor de uscat in vederea comercializarii. SUNT MULTI CRESCATORI SAU DORITORI DE EXEMPLARE IN CAPTIVITATE INSA NU TREBUIE SA UITAM CA LOCUL LOR ESTE ACOLO IN FAUNA SALBATICA A DOBROGEI.

Gusterul ( Lacerta viridis )

Ordinul Squamata Subordinul Lacertilia Familia Lacertitae

Gusterul ( Lacerta viridis ) este una din cele mai frumoase vietati care traiesc la noi in tara. Mai este numita si soparla de smarald iar daca ne uitam la imagini ne dam seama imediat si de ce. Ca orice reptila, gusterul este un mare iubitor de soare care ii asigura energia necesara. Din acest motiv aceste soparle sunt prezente in numar mai mare in partea de sud a tarii si mai ales in Dobrogea. Gusterul este cea mai mare soparla intalnita la noi in tara. Poate ajunge la o lungime de 40 cm din care mai mult de jumatate este reprezentata de coada. Aceasta din urma ajuta gusterul si inpotriva pradatorilor. Atunci cand este atacat si nu poate scapa cu fuga, isi desprinde coada sau bucati din ea cu care reuseste sa pacaleasca pradatorii si astefel castiga timp suficient pentru a se adaposti.Ulterior coada se va regenera. Culoarea generala a gusterului este verde stralucitor cu nuante galbene. Coada este castanie iar pe obraji si pe gusa este de un albastru azur. Insectele formeaza hrana lor de baza dar nu se dau inapoi si de la alte specii de soparle mai mici. Inmultirea este realizata prin depunerea la adapost a unor oua mici si cu coaja 3

subtire. Parintii nu au grija de cuib si nici de pui. Iarna hiberneaza in scorburi sau in crapaturile stancilor.

Sarpele de apa ( Natrix tessellata )

Ordinul Squamata Subordinul Serpentes Familia Colubridae

Sarpele de apa ( Natrix tessellata ) se aseamana mult la aspect si comportament cu sarpele de casa cu care de altfel imparte de multe ori acelasi habitat. Prima diferenta vizibila ar fi ca la sarpele de apa nu gasim acel inel galben din spatele capului de la sarpele de casa. Mai este denumit si sarpele de balta. Dupa denumirile folosite in cazul sarpelui de apa ne dam seama lesne de arealul acestei specii. Este mai putin tolerant cu prezenta umana si traieste exclusiv in zonele cu apa, atat curgatoare cat si statuta. 5

Culoarea generala a sarpelui de apa este galben cenusiu cu variatii de masliniu si brun deschis. Hrana este alcatuita aproape exclusiv din pesti si broaste. Rar se intampla sa consume soreci si pasari mici. La sfarsitul lunii martie masculul incepe sa curteze femelele care depun in luna iulie, in cuiburi din gramezi de frunze,paie,gunoi pana la 40 de oua. Parintii nu au grija de pui care se descurca singuri dupa eclozare si se hranesc cu mormoloci si puiet de peste.

Sarpele de casa ( Natrix natrix )

Ordinul Squamata Subordinul Serpentes Familia Colubridae

Sarpele de casa ( Natrix natrix ) este total inofensiv pentru om. Nu este nici veninos si nici constrictor si cu toate astea este omorat des pentru ca, in necunostinta de cauza, este confundat cu vipera cu care de altfel nu prea se aseamana. Cu toate astea sarpele de casa este destul de des intalnit la noi, mai ales in zonele umede, langa baltile cu apa statuta sau cu un curent slab. Lungime masculului ajunge la aproximativ 1m, in timp ce femela este aproape dubla ca lungime;1,8m. Coloritul sarpelui de casa variaza de la cenusiu verzui si pana la aproape negri.pe burta sunt galbeni-albiciosi iar ca semn distinctiv gasim cele doua pete galbene de o parte si de alta in spatele capului. Ziua o petrec in locuri insorite unde se incalzesc pentru a obtine energia necesara digerarii sau altor activitati zilnice. Seara se retrag in locuri ferite, linistite si uscate. Pe timpul iernii sarpele intra in hibernare, un somn prelung, in cavitati, crapaturi in maluri sau scorburi de copaci. Sarpele este un bun inotator si se simte excelent in mediul acvatic: poate ramane scufundat pana la o ora. Hrana este alcatuita in principal din broaste si pesti si mai rar din soareci si pasari mici. La fel ca toti serpii, dupa ce a consumat o prada poate sta foarte mult timp fara sa mai manance 7

ceva. Pe parcursul unui an intreg ii sunt suficiente 7 mese. Prazile sunt inghitite intregi. Asa cum am mai spus, sarpele de casa nu produce venin si singura lui arma de aparare este camuflajul foarte bun dar si fuga, fiind cunoscut ca un sarpe foarte agil si vioi. Este vanat de animale ca bursucul, ariciul, sacalul, diferite pasari de prada si de apa. La sfarsitul lunii martie sau chiar mai tarziu daca soarele nu este suficient de puternic, serpii de casa parasesc locurile de iernat iar masculii incep sa curteze femelele. In luna iulie femela depuna pana la 40 de oua in gramezi de frunze si paie, in gunoi sau sub gramezi de stuf uscat. Femela nu are grija de cuib sau de urmasi, care dupa eclozare isi poarta singuri de grija. Dieta puilor este alcatuita in general din mormoloci si puiet de peste. Lungimea puilor este de aproximativ 15cm.

Sarpele lui Esculap ( Zamenis longissimus ) / ( Elaphe longissima )

Ordinul Squamata Familia Colubridae

Sarpele lui Esculap ( Zamenis longissimus ) este un sarpe care a reusit sa intre in legenda inca de pe vremea romanilor. Legenda spune ca Apollo (zeul soarelui) a fost primul care a patruns in tainele vindecarii oamenilor. Fiul sau Esculap este considerat zeul medicinei. Acesta a observat cum un sarpe a reusit sa vindece alt sarpe folosint anumite plante tamaduitoare si astfel a reusit sa aduca la viata sarpele bolnav. Dupa ce a vazut toate astea, Esculap a inceput sa vindece si el oameni folosind aceleasi plante. Astfel a aparut simbolul sarpelui incolacit in jurul toiagului zeului Esculap, simbol care se numeste caduceu. In mitologia greaca este un simbol asemanator care reprezinta bastonul lui Hermes. Astazi medicina are ca simbol sarpele incolacit in jurul unei cupe. Cupa reprezinta recipientul in care era pastrat veninul de sarpe, des folosit si el in vindecarea oamenilor. Sarpele lui Esculap este un sarpe lung si este considerat cel mai arboricol sarpe care exista la noi datorita abilitatii sale de a se catara in arbusti si copaci. Poate ajunge la o lungime maxima de 2m insa frecvente sunt exemplarele de 1,5-1,6m. Culoarea sarpelui este maslinie inchisa pe spate cu variatii la unele exemplare inspre cenusiu sau galbui. Pe spate la unii indivizi putem observa si linii intrerupte sau puncte de culoare alba. Pe burta au o coloratie alb-galbuie. 8

Hrana sarpelui lui Esculap este alcatuita din soareci dar se catara si in copaci unde cauta in scorburi dupa pasari, oua si chiar veverite. Imperecherea are loc in luna mai iar ponta are 5-8 oua de culoare alba.La eclozare puii au aproximativ 25cm.

Sarpele rau ( Dolichophis caspius )

Ordinul Squamata Subordinul Serpentes Familia Colubridae

Sarpele rau ( Dolichophis caspius ) este cel mai lung sarpe din Romania care poate ajunge la lungimi de peste 2m. Cel mai des poate fi intalnit in zonele sudice ale tarii si in 9

special in zona deltei. Il putem vedea in zonele stepice in apropierea tufisurilor sau a pietrelor si in zone populate de popandai si soparle care reprezinta hrana lui favorita. Sarpele rau este un sarpe foarte agresiv si poate ataca oamenii care trec prin apropierea lui. Din acest motiv este un sarpe greu de observat si fotografiat. Nu trebuie insa sa uitam ca nu este un sarpe veninos iar eventuala lui muscatura trebuie doar dezinfectata. Imperecherea are loc in luna mai iar ponta contine pana la 12 oua. Puii apar in luna august. In momentul de fata sarpele rau este o specie protejata la nivel european.

Vipera comuna ( Vipera berus )

Ordinul Squamata Subordinul Serpentes Familia Viperidae

10

Vipera comuna ( Vipera berus ) este cea mai intalnita specie de vipera de la noi din tara. Este intalnita atat in zonele montane cat si in cele de deal. Vipera comuna este un sarpe veninos si putem spune ca este responsabila pentru teama oamenilor de serpi in general. Cu toate aceste realitatea despre vipera este ca este un sarpe car musca doar daca este provocat si ca ultima varianta de aparare. In general prefera sa fuga si sa se ascunda atunci cand simte prezenta omului. Poate si din acest motiv sunt si destul de greu de vazut. Culoarea viperei comune difera mult in functie de mediul in care traieste si chiar de la un exemplar la altul. In zonele montane culoare generala este de la gri inchis si pana la brun cu pete negre pe spate iar pe burta de culoare galbena. In zonele de deal culoarea generala este bruna-rosiatica cu pete inchise pe spate. Este foarte des intalnita si forma melanica care are o coloratie neagra aproape complet. Pe cap in zona maxilarului putem vedea o linie alba. Ochii viperelor sunt de culoare rosie, asemanatori felinelor. Vipera comuna este un sarpe de talie mijlocie spre mica. Corpul ajunge la o lungime de maxim 70cm si are o structura robusta. Viperele prefera versantii cu mult soare, de obicei cei cu pozitionare sudica unde stau si lenevesc foarte mult la soare. In acest fel isi incarca "bateriile" cu energie pentru activitatile zilnice. Hrana viperelor este constituita in general de mamifere mici si insecte pe care le vaneaza cu ajutorul veninului. Viperele sunt animale vivipare, nasc pui vii.

11

Vipera cu corn ( Vipera ammodytes montadoni ) si ( Vipera ammodytes ammodytes )

Ordinul Squamata Subordinul Serpentes Familia Viperidae

12

vipera ammodytes montadoni Vipera cu corn are doua subspecii care difera una de alta mai ales prin zona geografica in care traiesc.Vipera ammodytes montadoni o gasim in toata Dobrogea, mai putin in Delta Dunarii. Prefera zonele pietroase cu mult soare. A doua subspecie, vipera ammodytes ammodytes o intalnim in partea de S-V a tarii, in zonele de munte si de deal. Vipera cu corn din zona Dobrogei este mai mica decat cealalta subspecie si ajunge la maxim 70cm insa are corpul un pic mai indesat. Are cel mai periculos venin dintre toate speciile de vipere intalnite la noi in tara. Vipera ammodytes ammodytes ajunge la o lungime de maxim 90 cm. Coloritul viperei cu corn difera in functie de habitat.In general au o coloratie cenusie-galbuie si pana la aramiu, culoare mai des intalnita la femele.Pe spate se observa desenul de culoare inchisa in zigzag de romburi continuu sau intrerupt. Capul are o forma triunghiulara si este aplatizat. Ca semn distinctiv al speciei vom putea observa un corn nazal, moale, care da si numele de vipera cu corn. La masculi se observa o dunga neagra pe cap care pleaca in prelungirea ochilor.Ochii sunt rosiatici si sunt asemanatori cu cei ai felinelor. Hrana viperei cu corn este alcatuita in principal din mamifere mici si insecte pe care le imobilizeaza cu ajutorul veninului. Viperele sunt animale vivipare si nasc pui vii.

vipera ammodytes ammodytes

13

Vipera de stepa ( Vipera ursini )

Ordinul Squamata Subordinul Serpentes Familia Viperidae

14

Vipera de stepa ( Vipera ursini ) este cea mai mica dintre speciile de vipera intalnite la noi si cea mai putin veninoasa. Lungimea maxima este de 60cm. Si variatiile de colorit sunt mai putine si asta datorita arealului destul de redus in care traiesc. Cele mai multe vipere de stepa le gasim in zona deltei, acolo unde gasesc zone de stepa, aride si nisipoase. A mai fost semnalata si in lunca Siretului din judetul Galati si mai nou in unele zone din judetul Iasi. Vipera de stepa din judetul Iasi este considerata o subspecie aparte, denumita vipera ursini moldavica si traieste in doar doua locatii din judet insa nu vom divulga locatiile din motive de conservare. Numarul lor este estimat la aproximativ 800 de exemplare. Aceste exemplaere sunt monitorizate de Stefan Zamfirescu si Alex Strugariu de la Facultatea de Biologie din Iasi carora trebuie sa le multumim pentru efortul depus. O alta subspecie, denumita vipera ursini rakosiensis traieste in judetul Cluj dar nu avem informatii suplimentare legate de numarul lor si de areal. Toate speciile de vipere sunt protejate prin lege si populatile de vipere sunt in continua scadere. Faptul ca sunt semnalate zone noi in care acestea au reusit sa ajunga nu poate decat sa ne bucure. Speram si intr-o mai buna intelegere a oamenilor in relatia cu ele. Coloritul viperei de stepa este in general cenusiu cu desenul in zig-zag de pe spate de culoare bruna inchisa.Abdomenul este de culoare alba-galbuie-cenusie. Ca toata familia si vipera de stepa este un animal vivipar care naste pui vii.

15

16