CAMUFLAJUL ŞI MIMETISMUL LA ARTROPODE

Lumea animală este un perpetuu câmp de luptă, protagoniştii împărţindu-se, de cele mai multe ori, în vânători şi vânaţi. Fiecare
dintre aceştia are metode proprii de realizare a ţelului, iar camuflajul şi mimetismul este una dintre ele. Dar fie că vine vorba de
imitarea mediului în care trăiesc, fie de imitarea comportamentului altor specii, unele vieţuitoare se dovedesc adevăraţi maeştri ai
deghizării.
Insectele, paianjenii, crustaceele, caracatiţele şi sepiile, se ascund chiar sub ochii nostri, contopindu-se cu peisajul, prefacându-se
într-un fragment din priveliştea înconjurătoare.

-Ceea ce pare a fi o ramurică
uscata, cafenie, e, în realitate, o
insectă care o imită perfect, având
până şi nodurile asezate la
distanţele potrivite.
Insecta băţ- măsoară 7 cm lungime,
dar mai puţin de 1 mm grosime, deci este
incredibil de subţire.
-Unele specii de insecte care nu
înţeapă imită coloritul altor insecte
pentru a păcăli păsările prădătoare.
Ex: - dungile distincte galbene şi
negre scot în evidenţă viespile şi
albinele. Acest semnal de avertizare
colorat este bine înţeles de
potenţialii prădători, dar el trebuie
să fie exact deoarece păsările de
pradă au o vedere excelentă şi
recunosc rapid imitaţiile evidente.
-Forma corpului viermelui de mătase
(Automeris) seamănă cu structura
frunzelor hranei sale preferate. Cele
doua pete negre în formă de ochi de
pe aripi sunt folosite pentru
intimidarea şi distragerea atentiei
prădătorilor. Această specie de molie
nu are gura şi nu se poate hrăni,
singura sa funcţie fiind aceea de
reproducere.

-Ceva ce ochilor nostri li se

înfăţişează ca o frunză
vestedă s-ar putea dovedi a fi -Alte exemple:
un fluture sau un gândac.

-Unii gândaci nu depind de culoarea

 lor ci se acoperă cu calcarul, nisipul
sau noroiul din mediul înconjurător.

Insecta frunza (Phasmida

Phylliidae)

Timp de milioane de ani arta camuflării animalelor a progresat odată cu dezvoltarea formelor fizice şi a tipurilor de
comportament. Rezultatul este un număr mare de trucuri şi capcane uluitoare ale culorilor.

Majoritatea animalelor văd în culori dar nu văd lumea la fel ca oamenii. Unele sunt mai sensibile la roşu şi portocaliu,
altele văd în special verdele şi albastrul. Insectele percep radiaţiile ultraviolete, astfel că fructele şi florile, care pentru noi
par albastre spre negru, pentru ele pot să pară viu colorate. El pot să urmărească semnele ultraviolete de pe petalele
florilor care conduc la nectar. Culoarea unui obiect depinde de pigmenţi şi de structură..