-Reptile-

 Reptilele sunt vertebrate tetrapode care au aparut in fauna terestra in perioada Carbonifera a erei Pleozoice si au atins apogeul
dominatiei in era Mazozoica.
 Reptilele din fauna actuala sunt exclusiv terestre cu unele exceptii. Ele nu mai

 revin in mediul acvatic pentru reproducere, avand in structura lor caractere multiple care reprezinta adaptari la viata terestra.
Sunt animale poikiloterme, temperatura corpului variind sensibil fata de cea in zonele cu clima calda, putinele specii din
regiunile temperate hiberneaza in sezonul rece. Corpul lor, mai mult sau mai putin masiv, este inzestrat cu 4 picioare (membre)
ppentadactile ale caror degete se termina cu gheare. Membrele sunt situate latero-ventral si nu ridica de la sol restul corpului.
Ele servesc pentru sprijin pe substratul pe care se tarasc.La unele reptile adaptate secundar la viata acvatica (broastele testoase)
membrele sunt transformate in palete pentru inot, iar la serpi, 24488bui58xuu3b

 acestea au disparut sau sunt rudimentare, locomotia facandu-se prin tarare.

 Reptilele au un tegument sarac in glande secretoare, de aceeea el este uscat si impermeabil ca rezultat al adaptarii la viata
terestra. Patura externa a epidermei este cornoasa, groasa si apara corpul de uscaciune. De asemenea produce solzi, scuturi si
placi cornoase cu rol de protectie. La crocodili si broaste testoase, derma tegumentului produce placi osoase, care dubleaza
scuturile cornoase, formand o adevarata armatura care uneori este extrem de dura. Datorita acestor formatiuni epidermice si
dormice, in perioada de crestere are loc naparlirea, sub forma de exuvie (teaca continua la serpi) sau sub forma de petice (la
soparle). Exceptie fac testoase si crocodilii care nu naparlesc.

 Tegumentul reptilelor contine pigmenti care dau culoarea corpului si care nu se modifica in functia de variatia cromatica a
mediului. Fac exceptii unele specii de soparle la care pigmentii sunt localizati in cromatofori, iar culoarea corpului se modifica in
concordanta cu cea a mediului asigurand camuflarea animalului (cameleonul).

 Coloana vertebrala este formata din vertebre amficelice la reptilele inferioare si notocordul persista toata viata, vertebre de tip
procelic la reptilele superioare iar coarda dorsala nu persista si la adult. Craniul este articulat printr-un singur condil occipital de
primele vertebre cervicale. In alcatuirea coloanei vertebrate se afla cele 5 regiuni: cervicala, dorsala, lombara, sacrala si caudala.
Exceptie fac serpii ale caror member sunt reduse sau au disparut iar coloana vertebrala nu prezinta aceasta impartire. Reptilele
sunt primele vertebrate la care se diferentiaza primele 2 vertebre cervicale, atlas si axis. Atlas are forma unui inel care se invarte
usor in jurul apofizei odontoide a axisului asigurand o mare mobilitate capului. Vertebrele dorsale poarta coaste articulate
ventral cu osul stern (lipseste la serpi). Regiunea lombara este formata dintr-un numar variabil de vertebre, cea secrala din din
2-3 vertebre care au apofize transverse iar caudala are numar mare de vertebre. Coastele care se articuleaza la nivelul sternului
se numesc adevarate, iar celelalte flotante. uu488b4258xuuu

 Sistemul nervos si organelle de simt sunt mai evoluate decat la anfibieni, emisferele cerebrale sunt mai voluminoase. Bulbii
olfactivi bine dezvoltati iar simtul tactil si visual de asemenea.

 In plus la unele specii se afla organe termoreceptoare cu care depisteaza hrana in timpul noptii. Tubul digestive incepe cu
cavitatea bucala in care se afla dintii dezvoltati pe falci, pe oasele palatine, pe vomer si pe oasele pterigoide. Chelonienii au
falcile prevazute cu trei cornoase care au aspectul unui cioc taios. Dintii reptilelor apartini urmatoarelor tipuri: tipul de dintre
acrodont reprezinta dinti fixati la extremitatea distala a falcilor (soparle); tipul pleurodont are dinti fixati pe partea interna a
falcilor intr-un sant (la serpi) si dintii de tip tecodont fixati in elveole dentare (la crocodili). Reptilele veninoase au anumiti dinti,
de regula fixati pe maxilar care sunt in legatura cu glandele veninoase; ei au un canal (la vipera) sau un sant (la sarpele cu
ochelari) prin care se scurge veninul. Soparlele si serpii au in cavitatea bucala o limba subtire bifida (bifurcata la varf) si extrem
de mobila care poate fi proiectata mult in afara. Pe planseul cavitatii bucale se afla orificiile nazale interne (coane). Serpii au o
gura extensibila. Cavitatea bucala se continua cu faringele care comunica lateral cu camerele timpanicce. Esofagul este lung si
dilatabil iar in continuarea lui se afla stomacul de forma alungita. Intestinul este diferentiat in subtire si gros si se deschide
printr-un rect in cloac alaturi de conductele urinare si genitale. Cloacul comunica cu exteriorul prin orificiul anal. Aparatul
respirator are in alcatuire caile respiratorii care incep cu fosele nazale, apoi faringe, laringe, trahee si bronhiile ce patrund in
plaman. Ca urmare a adaptarii la respiratia aeriana, plaminii au o suprafata mare de schimb iar respiratia este de tip toracal
realizandu-se prin miscari de ridicare si coborare a cutiei toracice. La serpi este dezvoltat numai plamanul drept, cel stang fiind
redus ca urmare a corpului cilindric mult alungit si a locomotiei prin tarare. Circulatia sangelui este la fel ca la amfibieni, inchisa,
dubla si incompleta. Inima este tricamerala, formata din 2 atrii si un ventricul in care se schiteaza un sept ventricular care la
crocodili va separa complet cele 2 ventricule, aparand pentru prima data in seria animala o inima tetracamerala. Reptilele au 2
arcuri aortice, stang si drept, care se deschid separate in ventricul unde sangele se amesteca. Excretia se realizeaza prin 2 rinichi
care se deschid prin 2 uretere in cloac. Putine specii au si vezica urinara.

 Legat de viata terestra, apar unele elemente de adaptare in dezvoltarea embrionului. Reptilele se inmultesc prin oua care
rezultain urma fecundatiei interne. Masculii au 1-2 organe copulatoare. Ouale sunt depuse in cuiburi pe locuri uscate si insorite
sau ingropate in nisip, sunt protejate de o coaja pergamentoasa sau calcaroasa;
  Embrionul care se dezvolta in ou are o anexa embrionara numita amnios, un sac plin de lichid care protejaza contra socurilor si o
a doua anexa embrionara numita alentoida cu rol in respiratia si excretia embrionului.

Stiati ca …

 Soparlele isi pot taia coada pentru a scapa de un agresor, care astfel ramane cu coada intre dinti. Coada soparlei creste la loc.
 Cea mai mare soparla este dragonul de Komodo, care atinge o lungime de 3 m. El se hraneste cu capre si cerbi mici.

 Masurand pana la 10 m lungime, anaconda si pitonul reticulat sunt cei mai mari serpi.

 Broasca-testoasa alligator se foloseste de un siretlic pentru a prinde pesti. Ea asteapta in apa, cu gura deschisa, pentru ca
pestele sa se apropie sa-i cerceteze varful limbii, care seamana cu un vierme, si atunci il inhata.

 Reptilele acoperă o multitudine de specii, de la şerpi viu coloraţi care trăiesc în arbori până la şopârle uriaşe, asemănătoare unor
balauri şi până la crocodili mâncători de oameni. Au evoluat pentru a se adapta la mediu şi se numără printre cele mai de succes
şi mai prolifice animale de pe planetă.

Varanul de Komodo

 Dimensiuni: Până la125 kg şi 3,1 metri lungime

Răspândire: Komodo, Rinca şi alte două insuliţe din Indonesia
Hrănire: Porci, capre, bivoli, căprioare, cai, varani mai mici, chiar şi oameni.
Reproducere: Specie ovipară. Depune între 15 şi 40 ouă.
 Cea mai mare specie de şopârlă din lume, varanul uriaş este şi una dintre cele mai recente descoperiri în rândul reptilelor.
Necunoscut oamenilor de ştiinţă occidentali până în 1912, varanul uriaş trăieşte numai pe câteva insule mici din arhipelagul
indonezian, deşi rudele sale apropiate din rândul şopârlelor-monitor sunt răspândite în întreaga lume.
 Celebri pentru dimensiunea, puterea şi aspectul lor ca de dinozaur, varanii uriaşi sunt prădători abili, care vânează adesea chiar
şi animale de mari dimensiuni. În ciuda aspectului greoi, se pot deplasa incredibil de rapid şi pot să prindă din fugă oameni,
porci, căprioare sau capre, care alcătuiesc cea mai mare parte a dietei lor. Au maxilare puternice şi gheare care le permit să
ucidă rapid. Pe de altă parte, animalele care reuşesc să scape de un atac iniţial mor totuşi ulterior, din cauza infecţiilor mortale
provocate de bacteriile conţinute în saliva acestei şopârle.
 Din cauza răspândirii geografice limitate, există doar un mic număr de varani uriaşi la nivel mondial, însă adulţii nu au nici un
duşman natural. În plus, specia este acum protejată prin lege, iar existenţa lor este întreţinută şi de popularitatea ca atracţie
turistică, în ciuda faptului că se spune că aceste animale au ucis cel puţin un turist.

Pitonul uriaș verde

 Dimensiuni: Până la 1,5m
Răspândire: Pădurile tropicale din Papua Noua Guinee, câteva insule indoneziene şi extremitatea nord-estică a Australiei.
Hrănire: Păsări, şopârle, mamifere
Reproducere: Specie ovipară
 Frumosul piton verde de arbori este un membru tipic al familiei pitonilor. Nu este atât de mare precum rudele sale gigantice, de
exemplu pitonul reticular, dar are aceleaşi caracteristici cu acestea: trupul gros, forma tipică a capului şi fosele termosensibile
din jurul gurii. După cum sugerează şi numele său, pitonul verde de arbori are un stil de viaţă aproape exclusiv arboricol,
preferând să se hrănească, să bea apă şi chiar să se înmulţească între ramurile arborilor, în loc să coboare pe sol. Deşi nu este un
şarpe veninos, este echipat cu colţi lungi, îndreptaţi înapoi, care străpung penele păsărilor care alcătuiesc principala sa hrană.
 Pitonii verzi sunt remarcabili pentru variaţiile de culoare, care reflectă probabil regimurile alimentare diferite sau culoarea
frunzelor din arborii în care trăiesc. Mulţi adulţi au o nuanţă de verde iridescent, dar puii sunt adesea de un galben viu. Pitonul
verde de arbori devine o specie în pericol de dispariţie în sălbăticie, căci habitatul său este distrus prin defrişarea pădurilor, însă
se poate înmulţi în captivitate şi este ţinut adesea ca animal de companie. Exemplarele prinse în sălbăticie sunt renumite
pentruagresivitatea lor şi pot provoca răni foarte dureroase celor care îi manevrează imprudent.
 Tuatara

 Dimensiuni: 40-60 cm
Răspândire: Câteva insuliţe din largul coastelor Noii Zeelande
Hrănire: Viermi, melci, greieri. Uneori, ouă de păsări sau chiar pui abia ieşiţi din ou.
Reproducere: Specie ovipară. Depune 5-20 ouă.
 În ciuda asemănării sale cu şopârlele, tuatara este o reptilă unică, încadrată într-un grup de sine stătător. Se cunosc numai două
specii de tuatara, care aparţin unui singur gen, Sphenodon. Aceste animale rar întâlnite, care duc o viaţă retrasă, trăiesc numai
pe aproximativ 30 de insuliţe din largul coastelor Noii Zeelande, unde împart stâncile bătute de vânturi cu păsările marine.
 Exemplarele de tuatara trăiesc singure în adăposturile pe care uneori le împarte cu vecinii săi, furtunarii (Puffinus tenuirostris),
dar pe care le apără împotriva altor membri ai propriei specii. Sunt active în special noaptea, deşi uneori stau la soare, în zilele
senine, chiar la intrarea în adăposturile lor. Masculii au o creastă impresionantă pe ceafă şi pe spate, pe linia coloanei

Șarpele inelat

 Dimensiuni: Până la 50 cm
Răspândire: Regiunile împădurite din Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Guiana franceză, Guyana, Panama, Peru,
Surinam, Trinidad, Venezuela
Hrănire: Mici animale nevertebrate
Reproducere: Specie ovipară
 Aceste reptile îşi petrec cea mai mare parte a vieţii sub pământ. În ciuda numelui, nu sunt de fapt şopârle, ci aparţin unui
grup distinct de animale, cu stil de viaţă asemănător. Ca majoritatea amphisbaenienilor, şopârla inelată nu are membre
vizibile, iar ochii săi atrofiaţi sunt aproape complet acoperiţi de solzi micuţi, transparenţi. În timpul zilei îşi sapă galerii
folosindu-se de capul turtit, cu un craniu extrem de dur.