În celulele plantelor, pectina constă dintr-un set complex de polizaharide (a se vedea mai jos), care sunt

prezente în majoritatea peretii celulelor primare şi, în special abundente in zonele non-lemnoase din
plantele terestre. Pectina este prezentă nu numai în întreaga peretii de celule primare, dar şi în lamela
mijloc între celulele de plante în cazul în care ajută la celulele lega împreună.

Compoziţia sumă, structura chimică şi de pectina diferă între plante, în termen de o instalaţie de-a
lungul timpului şi în diferite părţi ale unei instalaţii. În timpul maturării, pectina este defalcate în funcţie
de pectinaza enzimele şi pectinesterase; în acest proces de fructe devine mai moale ca lamela mijloc
descompune şi celulele devin separate una de alta. Un proces similar de separarea celulelor cauzate de
defalcare pectina are loc în zona de extirpare a peţiolele de plante foioase la căderea frunzelor.

Pectina este o parte naturala a dietei umane, dar nu contribuie în mod semnificativ la nutriţie. Aportul
zilnic de pectina din fructe şi legume pot fi estimate la aproximativ 5 g (presupunând consumul de
aproximativ 500 g fructe şi legume pe zi).

Hemiceluloza este o substanţă care provine din condensarea moleculelor de arabinoză,

xiloză (pentoze),manoză, galactoză, glucoza (hexoze) şi acid glicuronic.
Se solubilizează atât în licoarea Schweizer, cât şi în soluţiile alcaline la cald. Acizii minerali diluaţi o
hidrolizează. 
Hemiceluloza se găseşte şi ca substanţă de rezervă (in endospermul se minţelor de cafea şi de lupin
sau în sâmburii fructelor de curmal)