CELULOZA

Celuloza este o substanță macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituentul

principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharidă care împreună cu
lignina (un compus macromolecular aromatic) și alte substanțe, formează pereții celulelor
vegetale și conferă plantei rezistență mecanică și elasticitate. Aceasta are aceeași formulă
brută ca și amidonul (C6H10O5)n, unde n poate atinge
cifra miilor.
1. Istoric
Celuloza a fost prezenta pe Terra de când au apărut
copacii si plantele fiind constituentul principal al
pereților celulari vegetali. Datorita acestui fapt nu
exista o data anume pentru descoperirea ei; a apărut
înainte de nașterea omului. Recunoașterea celulozei ca fiind un constituent principal al
peretelui celular vegetal a fost in glucoza.
Hârtia (cea mai utilizata celuloza) anul 1838 datorita descoperirilor botanistului francez
Anselme Payen care a izolat celuloza pentru prima data din lemn. Atunci a fost înțeleasa
structura sa. In prezent celuloza este polizaharida cea mai răspândita in natura si se afla sub
observația oamenilor de știință producându-se schimbări in procesul de prelucrare, utilizări
si genetica plantelor (mulți fermieri fiind interesați de mutațiile genetice pentru a produce
cantități mai mari de bumbac).
2. Surse de celuloză
Apare in stare pura in componenta bumbacului. Din acesta se obține cea mai pura celuloza
prin îndepărtarea semințelor si spălarea vatei din capsulele de bumbac, iar celuloza
rezultata este folosita in industria textila deoarece are un procent de 91% celuloza. Se
găsește in combinație cu lignina in lemn (40-60%). Fibrele de celuloza prezente in lemn sunt
sub forma unui polimer complex: lignina. Acesta tratat cu substanțe alcaline duce la
formarea hârtiei. Alte surse sunt inul, cânepa, stuful (50%). Formarea celulozei in plante este
rezultatul unui proces de biosinteză fotochimica. Peretele celular vegetal este alcătuit din
celuloza cu excepția câtorva tipuri de alge. Celuloza este organizata in microfibre. Structura
conferă rigiditate plantei si un mediu poros favorabil circulației apei, mineralelor si altor
substanțe nutritive. Celuloza formează părțile de susținere ale plantelor împreună cu lignina
si alte substanțe necelulozice, si conferă acestora elasticitate. Multe din speciile de plante
care conțin un nivel ridicat de celuloza sunt benefice omului.
Numeroasele grupări hidroxil existente de-a lungul lanțulului, in resturile glucozice,
formează intre ele un număr uriaș de legături de hidrogen care împachetează foarte strâns
lanțurile macromoleculare si conferă celulozei structura macroscopica de fir. Deși este
considerat ca fiind produs de plante si unele bacterii produc celuloza.
3. Structura celulozei
Timp de mulți ani s-a acceptat ca celuloza este un lanț lung de polimeri, alcătuit din glucoza.
In anii 1900 celuloza a fost descrisa mai amănunțit de Cross si Bevan. Ei au îndepărtat părțile
vegetale prezente in mod normal in celuloza prin dizolvarea lor in soluție concentrata de
dioxid de sodiu. Partea care nu s-a dizolvat a fost numita a-celuloza. Materialul solubil (ß-
celuloza si γ-celuloza) s-a dovedit mai târziu a nu fi celuloza ci zaharuri si carbohidrați.
celuloza structura
Astfel α-celuloza descoperita de Cross si Bevan este ceea ce numim noi astăzi celuloza.
Formula chimica este (C6H10O5)n unde n variază intre 700 - 800 si 2500 - 3000. Celuloza este
formata din molecule de glucoza unite in poziția 1-4. Este o substanța organica, un polimer
sau mai specific o polizaharida care este formata din peste 3 000 de molecule de glucoza. Un
polimer este o macromolecula formata din molecule mai mici care se repeta (glucoza in
acest caz). Acest lucru explica faptul ca structura celulozei este formata din molecule de
glucoza sau C6H12O6 . celuloza
Glucoza este o substanța care are rol foarte important in respirația celulara si in fotosinteza:
CO2 (g) + H2O (l) + lumina = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuația fotosintezei).
Atomii de hidroxil sunt grupați ordonat precum structura cristalului in lanțul de celuloza.
Legăturile de hidrogen in regiunile cristaline sunt puternice ducând la insolubilitate in
majoritatea solvenților. Ei împiedica celuloza sa se topească. In regiunile mai puțin ordonate
lanțurile sunt mult mai depărtate si mai dispuse la combinarea hidrogenului cu alte
molecule precum apa. Deoarece elementele componente ale celulozei sunt nemetale
celuloza prezintă legături covalente. Rezulta astfel o structura filiforma a lanțului
macromolecular celulozic. Datorita structurii (celuloza este formata dintr-un singur
monomer) este numita polizaharida si nu poate fi digerata de oameni. Din punct de vedere
chimic este un carbohidrat, adică o polizaharida. Hidroxilii celulozei reacționează cu
aldehidele si formează acetații. Aceasta reacție duce la stabilitate. Animalele precum vacile,
oile, caii si alte ierbivore au enzimele necesare digerării acestui material mărind viteza
hidrolizei celulozei si transformând-o in glucoza. Omul nu are aceste enzime.
4. Producerea celulozei
Polizaharidele, precum celuloza sunt produse eliminând apa conținută in moleculele
monozaharoase. In acest caz glucoza este monozaharida. Companiile de bumbac si alte
fabrici de materiale textile împreuna cu alte metode folosesc acest proces pentru a rafina
celuloza. Cea mai pura varietate de celuloza se obține din bumbac prin egrenarea
(îndepărtarea semințelor) si apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Aceasta
varietate este folosita aproape exclusiv in scopuri textile.
O celuloza mai puțin pura se obține din lemn, stuf sau paie. In acestea celuloza este
amestecata cu diferiți componenți necelulozici, numiți irecruste (lignina, oligozaharide,
ceruri, rășini.), care trebuie îndepărtați. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi
acizi sau bazici care dizolva incrustele, eliberând cea mai mare parte a materialului celulozic
util. Printre reactivii folosiți, cel mai întrebuințat este bisulfitul de calciu, Ca(HSO3)2 (in
procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu si hidroxid de sodiu (in procedeul
sulfat). Celuloza rezultata este supusa albirii si servește la fabricarea hârtiei sau la chimizare.
5. Proprietăți fizice
Formula: (C6H10O5)n
Culoarea: poate fi opaca sau transparenta; deoarece este foarte stabila poate rezista la
umezeala sau la contactul cu alte grăsimi foarte bine, dar fiind ușor distrusa la contactul cu
acizii.
Punctul de topire: necunoscut
Punctul de fierbere: necunoscut
Temperatura de descompunere: 2600C
Densitatea (in stare naturala): intre 1,27 - 1,60 g / ml
Masa: 162g
Compoziția: 44,4% din componenta celulozei este carbon; 6,2% hidrogen; 49,4% oxigen.
Celuloza este o substanța amorfa, de culoare alba, insolubila in apa sau in solvenți organici.
Deși se umfla nu se dizolva in apa. Este solubila in hidroxid de tetraaminocupru [Cu(NH3)4]
(OH)2, numit si reactiv Schweitzer.
Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin hidroliza enzimatica celuloza formează
celobioza (dizaharida) care, hidrolizata enzimatic, conduce la glucoza. Organismul uman nu
are enzimele necesare hidrolizarii celulozei. De aceea celuloza nu este o substanța nutritiva
pentru om.
Structura filiforma a macromoleculelor de celuloza a permis orientarea lor paralela si
realizarea unui număr mare de legături de hidrogen intre grupările hidroxil din
macromoleculele învecinate. In felul acesta macromoleculele de celuloza sunt foarte strâns
împachetate iar firul de celuloza este rezistent.
Celuloza este hidroscopica, retine apa prin legături de hidrogen si de aceea se recomandă
purtarea lenjeriei de corp confecționată din bumbac.
6. Proprietăți chimice
Deoarece conține un număr mare de grupări de hidroxil reacționează cu acizi si formează
esteri sau cu alcool si formează eteri. Din modul in care celuloza reacționează cu diferiți
reactivi s-a dedus ca in macromolecula sa fiecare rest de glucoza prezintă trei grupări
hidroxil capabile să reacționeze chimic. Grupările hidroxil din celuloza au reactivitate
normala si participa la reacțiile specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli. După
numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic, care participa la asemenea reacții se obțin
produși cu diferite grade de transfer.
Tratata cu amestec de acid acetic si anhidrida acetica, celuloza poate forma mono-, di- sau
tri-acetatul de celuloza. Prin tratare cu soluții concentrate de hidroxid de sodiu, celuloza
formează un produs de tip alcoolat (alcoxid), denumit alcoliceluloza, ce poate avea, de
asemenea, diferite grade de transformare. Asemenea produși sunt obținuți si folosiți direct
la fabricarea fibrelor artificiale. Fibrele de celuloza din bumbac au lungimi de 20-30 mm si de
aceea pot fi toarse in fire care apoi se țes. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte, 3-5
mm si încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat. Prin prelucrare fizico-chimica
a acestora s-au realizat fibrele artificiale, denumite curent mătase artificială (au luciu
asemănător cu cel al mătăsii naturale).
Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătase artificiala. Procedeul vâscoză se
bazează pe relația ce are loc intre alcoliceluloza si sulfura de carbon, CS2 prin care se obține
xantogenatul de celuloza. Acesta este solubil in soluție de hidroxid de sodiu, formând o
soluție coloidala, vâscoasa, vâscoză (de unde si numele procedeului ). Trecuta prin orificii
foarte fine intr-o baie de acid sulfuric diluat (filare umeda) soluția de vâscoză se
neutralizează, iar xantogenatul se descompune in celuloza si sulfura de carbon. Pe aceasta
cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu, deși provine din fibre foarte scurte
din lemn. Daca celuloza este supusa fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric)
concentrat, ea se descompune intr-un produs care se dovedește a fi glucoza.
7. Derivați ai celulozei
Nitratul de celuloza a fost primul material plastic realizat cu succes in 1869 prin
transformarea celulozei in nitrat. Este folosita in industrie pentru confecționarea lacurilor
(1920 - folosita pentru prima data), pieselor de toaleta. Este folosita si la explozibili. Tratata
duce la formarea vâscozei sau celuloza acetată folosita pentru lacuri.
Acetatul de celuloza a fost produsa din reacția celulozei cu acidul acetic, anhidrida acetica si
catalizatori. A fost folosita pentru prima data in 1930. E utilizata in confecția materialelor de
împachetat, a jucăriilor, uneltelor, izolatorilor si ochelarilor. Este cel mai ieftin material
produs. Este solubila in solvenți organici precum acetona si poate fi modelata in forme
diferite sau trasa in fire. Procedeul acetat realizează mătasea acetat, folosind acetatul de
celuloza. Soluția acestuia in acetona este supusa filarii la cald (uscata). Solventul se evapora
si este recuperat, iar firul de acetat de celuloza coagulează si se întărește. Țesăturile de
mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puțin higroscopice decât cele din mătase vâscoză.
La noi in tara fibrele artificiale se fabrica prin procedeul vâscoză la Brăila, Lupeni si Popești-
Leordeni.
Celuloza etilica rezulta atunci când celuloza este tratata cu sulf sau clor etilic. Este folosita in
comerț, pentru extinctoare si in industria electronicelor. Este cea mai scumpa celuloza.
Mătasea artificiala a fost produsa in 1884 pentru a fi folosita in industria confecțiilor dar a
fost scoasa repede de pe piața deoarece era inflamabila. Acum mătasea artificiala e folosita
ca materie prima pentru haine si este fibra cea mai utila omului.
Celuloidul (primul plastic).
8. Utilizări
Celuloza este utilizata la obținerea substanțelor explozibile de tip pulbere fără fum; a mătăsii
artificiale de tip vâscoză (milaneza) si a mătăsii acetat; a nitrolacurilor si nitroemailurilor
(lacuri de acoperire cu uscare rapida si luciu puternic); a celofanului. Este o materie prima
de mare valoare economica si constituie punctul de plecare in fabricarea unor produse
importante, dintre care cea de hârtie ocupa un loc principal (a fost folosita pentru obținerea
hârtiei încă din secolul 2).
Se întâlnește în cantități mari in aproape toate plantele si este o principala sursa de hrana.
Are proprietăți de reducere a valorii calorice a unor alimente daca in acestea se adăuga
celuloza cristalizata. Mătasea vâscoză este întrebuințata la fabricarea diferitelor țesături
precum si a cordului pentru anvelope. Daca soluția de vâscoză este filata, printr-o fonta fina
in baie de acid sulfuric diluat si glicerina, se obțin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul.
Produse care conțin celuloza: bureți, spray-uri pentru alergie sau pudre, benzi medicale.
Celuloza este foarte ieftina pentru ca este foarte abundenta.
Celuloza, deoarece are 3 grupe hidroxil OH supuse esterificării, mai poate fi scrisă sub forma
{C6H7O2(OH)3}n.