Nutritie C3 - 10 Martie 2015

1) CONTINUTUL NUTRETURILOR SI AL CORPULUI ANIMAL IN HIDRASTI DE CARBON

Hidratii de carbon (glucidele) sunt ocmpusi chimici neutri care contin in majoritatea lor C, H, O. Sunt
insa altii care contin in plus si N, P, sau S.

Principalul rol al glucidelor in organism este cel energetic (desi valoarea energetica a glucidelor e mai
mica decat a lipidelor si a proteinelor, se justifica acest rol energetic prin ponderea mare a glucidelor in
nutreturi). In secundar, glucidele indeplinesc in organism si un rol plastic prin componente ale
membranelor celulare.

H idratii de carbon in majoritatea situatiilor reprezinta fractiunea dominanata in regnul vegetal. Cea mai
adesea proportie se gaseste in grauntzele de cereale (65-75%) urmate de fanuri si grosiere contin 40-
45%, radacinile si tuberculii (10-25%) iar nutreturile verzi (10-15%)

In corpul animal glucidele se gasesc in cantitati foarte mici si relativ constante (sub 1% din greutatea
corporala), sub forma de glcogen de rezerva si glucoza circulanta.

Din punct de vedere biochimic glucidele sunt:

A- glucide simple

B- glucide complexe

A. Glucide simple

Glucidele simple se pot clasifica in urmatoarele subgrupuri (in functie de numarul de atomi de carbon
prezenti in molecula):

- Trioze

- Tetroze

-Pentoze

- Hexoze

Triozele si tetrodele

Apar drept produsi intermediari ai metabolismului glucidelor si au un rol minor in nutritie

Pentozele

Si ele au un rol direct nesemnificativ in nutritie. Sunt de amintit doar arabinoza si riboza

Arabinoza e component al hemicelulozei si al pectinelor. Se gaseste in silozuri ca rezultat al

proceselorde hidroliza si in guma arabica

Riboza mai cunoscuta e prezenta in toate celulele vii, drept constituent al ARN (acidul ribonucleic). E de
asemenea comonenta a unor vitamine si coenzime.
Hexozele

Ele au insa un rol mai evdent in nutritie si sunt reprezentate in primul rand de glucoza, fructoza, manoza
si galactoza.

Glucoza (dextroza) exista in natura fie in forma libera (plante, fructe, miere, sange) fie drept constituent
al glucidelor complexe.

In corpul animal glucidele complexe se scindeaza in glucoza si asigura mai ales la animalele
monogastrice, o parte importanta din necesarul de energie al acestora.

Fructoza se gaseste si ea in stare libera (fructe, miere, frunze) sau intr-o forma combinata (dizaharide).

Manoza nu se gaseste in forma libera in natura, ci intr-o forma polimerizata (ca mananii) sau drept
component al glicoproteinelor. Mananii se gasesc in special in drojdii, in bacterii, in mucegaiuri.

Galactoza nici ea nu se gaseste in natura in forma libera. Ea se regaseste fie ca produs de degradare al
glucidelor complexe (prin fermentare), fie in lactoza (un dizaharid din lapte, in combnatie cu glucoza).

B. Glucidele complexe

Glucidele complexe fac parte din urmatoarele grupuri:

- dizaharide

- trizxaharide

- homoglicani

- heteroglicani

Dizaharidele

Din acest grup de glucide complexe o importanta mai mare, din punct de vedere nutritional o au:
sucroza (zaharoza), lactoza si maltoza.

Dizaharidele ca atare se gasesc in anumite nutreturi (sucroza in sfecla de zahar si in trestia de zahar,
lactoza in lapte, maltoza in orzul germinat) sau ca produsi de clivaj ai amidonului sau celulozei.

Trizaharidele

Cel mai cunoscut trizaharid este rafinoza, care se gaseste in cantitati mici, in sfecla de zahar. Se
concentreaza in melasa, un subprodus rezultat in urma extractiei zaharului.

Homoglicanii

Multi dintre homoglicani apar in plante fie ca substante de rezerva, fie ca elemente structurale ale
acestora.

Cei mai cunoscuti sunt amidonul, celuloza si glicogenul.

Amidinul este prezent in nutreturi, in plante, ca rezerva de hidrati de carbon (cea mai mare cantitate de
amidon se gaseste in semintele cerealelor, in radacini si tuberculi. Amidonul care se gaseste in plante si
nutreturi e sub forma de granule a caror marime si forma depinde de la un nutret la altul.

Celuloza este cel mai abundent polimer in regnul vegetal, in special in nutreturile grosiere si in fanuri.
Alaturi de alte substante celuloza confera rezistenta tijelor plantelor. Exista si o celuloza pura
necombinata cu alte substante in bumbac.

Glicogenul se regaseste in ficat, in muschi, in alte tesuturi ale organismului animal. E forma de rezerva a
glucidelor in corpul animal. Glicogenul este principalul hidrat de carbon de rezerva pentru animale si
joaca un rol esential in metabolismul energetic.

Heteroglicanii

Sunt de amintit din acest grup de gidrati de carbon substantele pectice, hemiceluloza si lignina.
Substantele pectice sunt strans asociate cu polizaharidele (solubile in apa fierbinte) si se gasesc, in
special, in peretii celulari ai plantelor si in zonele intercelulare. Substantele pectice poseda proptietati
gelefiante (de a se transforma in gel).

Hemiceluloza este polizaharidul peretilor celulari, solubil in alcali, si care este strans asociata cu celuloza,
formand complexul celuloza-hemiceluloza. Numele este inselator pentru ca induce conversia ei in
celuloza, ceea ce nu este adevarat.

Lignina, care de fapt nu face parte din categopria hidratiolor de carbon (este un derivat fenolic), insa
este strans legata structural de acestia (in special de celuloza), confera rezistentza peretilor celulari ai
plantelor.

Pentru nutritie, lignina este importanta deoarece este foarte rezistenta la degradarile chimice si
enzimatice (este practic inerta din punct de vedere digestiv). Paiele, fanurile, sunt foarte bogate in
lignina, ceea ce face ca digestibilitatea lor sa fie scazuta. Prin tratamente chimice, in special ale paielor
cu NaOH sau amoniac anhidru se relaxeaza legaturile dintre celuloza si lignina conducand in final la
cresterea digestibilitatii unor asemenea nutreturi precum paiele.

2) CONTINUTUL NUTRETURILOR IN FACTORI ANTINUTRITIONALI

Factori anitnutritionali (FA) pot fi definiti ca substante care se gasesc natural in unele nutreturi si care
prin diferite mecanisme pot afecta sanatatea si productiile animalelor. A nu se confunda cu principii
toxici vs factori antinutritionali. Orice lucru poate fi clasificat in ceea ce priveste FA se propune aceasta
clasificare dupa tipul de elemente nutritive pe care le pot afecta. Pe acest criteriu se definesc trei
grupuri principale si unul mai mic:

1. FA care actioneaza asupra proteinelor

2. FA care actioneaza asupra mineralelor

3. FA care actioneaza asupra vitaminelor

4. Si alti FA (care nu au nici o legatura cu primele trei categorii)

1. FA care actioneaza asupra proteinelor

- Inhibitorii de proteaze

- Lectinele

- Saponinele

- Taninurile

Inhibitorii de proteaze

Inhibitorii de proteaze practic se confunda cu inhibitorii de tripsina, cu toate ca si alte enzime

proteolitice precum chimotripsina sau pepsina pot fi afectate.

Inhibitorii de triopsina sunt larg raspanditi in semintele plantelor, in special celor care apartin familiei
leguminoase (soia in special).

Efectele inhibitorilor de tripsina asupra animaleleor constau in reducerea ritmului de crestere (este
afectat pancreasul) si, implicit, in reducerea performantzelor productive.

Distrugerea acestora se face prin tratamente termice sau cu raze infrarosii.

Lectinele (hemoaglutininele)

Primul efect al lectinelor (glicoproteine) este acela ca aglutineaza globulele rosii ale sangelui. De
asemenea, afecteaza epiteliile peretelui intestinal si microflora intestinala si inevitabil duc la scaderea
gradului de absorbtie.

Efectele negative ale lectinelor difera printre nutreturi. Astfel, lectinele din fasolea comuna sunt foarte
evidente iar cele din mazare si soia nu au avut efecte sistematice la toate speciile.

Tratamentele termice sunt cele mai frecvente metode de reducere a activitatii lectinelor, cu exceptia
caldurii uscate, la care sunt foarte rezistente. Prin urmare caldura umeda se recomanda. Acesta e unul
din motivele pentru care fasolea se fierbe bine si se indeparteaza apa de fierbere o data de doua ori.

Saponinele

Dintre nutreturile cu un continut mai ridicat in saponine sunt de amintit doar doua plante verzi: lucerna
si mazarea furajera.

Saponinele se remarca prin gustul specific (de sapun) si prin faptul ca fac spuma in solutii apoase.

Au activitate proteolitica precum cea henmolitica care reduce ritmul de crestere.

Datorita faptului ca formeaza spuma in solutii apoase, saponinele sunt responsabile de aparitia
timpanismului la rumegatoare in anumite conditii in cazul in care rumegatoarele consuma cantitati mari
de leguminoase verzi (acumulare de gaze la nivelul rumenului – se formeaza o spuma in rumen, se
depune pe diafragma si blocheaza activitatea respiratorie).

Taninurile

Taninurile au proprietatea de a precipita proteinele din solutiile apoase si, odata cu aceasta de a scadea
gradul lor de utilizare in organism.
Taninurile se gasesc practic in toate semintele cerealelor, dar in mod deosebit in semintele de sorg.

Taninurile se gasesc si in semintele multor leguminoase (bob, gasole, mazare etc). In leguminoase se
gases, in special, in invelisul boableor, asa incat decorticarea (indepartarea) acestui invelis conduce la
scaderea continutului in taninuri.

Se gasesc si in struguri (cojile boableor de struguri si in semintzele de struguri).

Au proprietati antibacteriene insa, si distrug bacterii care se dezvolta in vinuri. Se pare ca taninurile din
vinuri au si proprietati antioxidante pentru organismul uman. Imprima acel gust astringent specific unor
soiuri de vinuri (mai ales cele rosii).

2. FA care actioneaza asupra mineralelor

- Acidul fitic

- Acidul oxalic

- Glucozinolatii

Acidul Fitic

Este capabil, prin sarurile sale, sa “complexeze”, sa imobilizeze anumite elemente minerale, in frunte cu
fosforul insa si alte minerale pot fi afectate precum Ca, Mg, Fe, sau Zn pot forma compusi insolubili cu
acidul fitic.
Prin urmare P dar si alte minerale formeaza compusi cu acidul fitic, si desi mineralele se gasesc in hrana
ele nu pot fi valorificate in organism (ca si cum nu ar fi). Acidul fitic se gaseste in special in grau orz
secara orez si fasole.

Adaugarea fitazelor sintetice in hrana monogastricelor creste digestibilitatea forsforului si a altor

minerale si reduce odata cu acesta, concentratia lui in fecale si urina.

Problema fosforului (poloarea cu P) este cea mai evidenta.

Rumegatoarele adulte au disponibilitatea sa descompua sarurile acidului fitic in rumen eliberand in felul
acesta mimneralele asa incat in cazul rumegatoarelor teoretic problema nu s-ar pune. (nu e chiar asa
mai ales la tineret)?

Acidul oxalic

Dintre plantele cu continut mai ridicat in acid oxalic sunt de amintit: sfecla (in special frunzele de sfecla),
spanacul, unele buruieni (macrish, popular, din genul Rumex), s.a.

Efectul sau antinutritic se localizeaza in special la nibelul calciului prin formarea oxalatului de calciu,
altfel spus Ca e surprins in aceasta forma de oxalat de Ca si devine neutilizabil in organism si animalele
pot suferi hipocalcemia.

Desi bovinele si ovinele au abilitatea de a descompune acidul oxalic, totusi au aparut unele probleme de
sanatate si in cazul lor. De multe ori in multe ferme sfecla de zahar de decoleteaza, frunzele sunt date la
vaci si toate sunt cu burta in sus de hipocalcemie.

La porci si pasari cauzeaza o depresie in crestere si op reducere a cantitatii de calci uretinut in corp.
Glucozinolatii

Glucozinolatii sunt responsabili de mirosurile patrunzatoare ale condimentelor (mustar de exemplu).

Dintre plantele folosite in hrana animalelor un continut mai ridicat in glucozinolati au cele care fac parte
din genul Brassica (rapita, sau varza). .. Isi maresc glanda tiroida pentru ca se produce un deficit in iod
(glucozinolatii complexeaza iodului) – evident apar si alte simptome specifice hipotiroidismului.

Efectele sunt indreptate, mai ales, asupra iodului

3. Factori antinutritionali care actioneaza asupra vitaminelor

Practic toate vitaminele cunoscute au si factor antinutritionali, antivitamine.

Antivitamina A

Semointzele unor leguminoase, in special de soia netratata, contin enzime (lipoxidaze) care catalizeaza
oxiodarea carotenului (provitamina A) si, deci, distrugerea lui.

Pornind de la aceasta idee, s-a demonstrat ca viteii hraniti cu soia netratata termic, au avut un nibel mai
scazut al vitamionei A si al carotenului in plasma sangvina si au acuzat hipovitaminoza A.

Antivitamina D

S-a aratat ca proteine izolate din soia netratata termic, dar si din unele cereale, pot produce rahitism la
pasari si portci, ca urmare a unei antivitamine D (un compus sterolic) care produce hipovitaminoza D.
Autoclavarea acestor proteine a eliminat efectele rahitogene, deci nu a mai aparut rahitismul.

Este de specificat ca suplimentarea hranei in calciu si in fosfor nu a condus la remontarea situatiei.

Antivitamina E

Administrarea continua la pui si la miei a unor ratii care au inclus fasolea comuna, care contine aceasta
antivitamina, au produs distrofii musculare. Acestea au putut fi atenuate prin autoclavare sau prin
suplimentare cu vitamina E

Antivitamina K

<Boala sulfinei> este caracterizata prin hemoragii fatale pentru vitei. Responsabil pentru aceasta este
dicumarolul, care reduce nivelul protrombinei din sange, consecinta a scaderii implicarii vitaminei K in
producerea de trobina la nivelul ficatului.

Si vitaminele hidrosolubile au antivitamine. So far we prezented antivitamins for loposoluble vitamines.

Antivitamina B1 (tiaminaza)

Factorul antitiamina, se gaseste in special in feriga si in mucusul de pe solzii pestilor. Caii si vitele care au
consumat feriga si carnivorele care au consumat peste crud continuu, chiar si in cantitati mici, au acuzat
hipovitaminoza B1, prin tulburari nervoase (inebuneste calul).

Antibiotina (avidina)
Animalele carnivore (caini, pisici, nurci) care au consumat timp mai indelungat oua crude (avidina se
gaseste in albus) au manifestat tulburari nervoase.

S-au descoperit antivitamine si pentru alte vitamine hidrosolubile: antivitamina niacinei (din porumb),
antivitamina piridoxinei (din in), antivitamina C (cu actiune la prepararea vegetalelor la foc mic sau
indelungat).

4. Alti FA

Se gasesc in anumite nutreturi si influentzeaza negatic digestibilitatea acestora, sanatatea animalelor, si

implicit performantele productive.

Dinte acestia sunt de amintit: vicina si convivina (din bob) lupinina (din boabele de lupin), solanina (din
cartofii cruzi), sinapina (din rapitza), gossypolul (din bumbac), etc.