Cărbuni

Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu

proprietăți combustibile formată prin carbonizarea (îmbogățirea în 
carbon în condițiile lipsei oxigenului) resturilor unor plante din
epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice
s-a produs cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai
importante
1. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă
celuloza și lignina din plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se
produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp
îndelungat huila și antracitul. Acest proces are ca rezultat o
îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon.
În tehnică, compoziția cărbunilor se exprimă parțial în 
elemente chimice, carbon (C), hidrogen (H), azot (N), oxigen (O) și 
sulf (S), parțial în substanțe ca masa minerală și umiditatea .
În timpul încălzirii, din cărbune se degajă gaze combustibile,
numite materii volatile. Cu cât se degajă mai multe materii volatile,
cu atât cărbunele se aprinde mai ușor.
 Metanol

Metanolul este un alcool care se sintetizează prin substituirea în molecula de metan

 a unui atom de hidrogen cu o grupare - OH (hidroxilică). În natură metanolul poate
fi întâlnit în plante ca: bumbacul, brânca-ursului, ierburi sau semințe care conțin
uleiuri eterice. Metanolul mai poate fi obținut prin fermentarea siropului produs din 
sfecla de zahăr. În procesele de fermentare a fructelor se poate forma metanol prin
descompunerea pectinelor. Consumul de metanol poate produce intoxicații grave,
acesta poate lua naștere prin distilarea fracționată în mod particular a alcoolului.
În stare lichidă, metanolul se prezintă sub forma unor asociații moleculare legate
între ele prin intermediul legăturilor de hidrogen, lucru indicat de valori mai mari ale
punctelor de fierbe, de topire și a forțelor de dispersie London decât a altor substanțe
cu același număr de electroni și cu o structură similară.
 Acid acetic
Acid acetic sau acidul etanoic este un lichid organic incolor a cărui formulă
chimică este CH3COOH. Când este dizolvat în apă, se obține un cunoscut
amestec numit oțet, folosit ca aditiv în alimente pentru o lungă perioadă de timp.
Oțetul este o soluție apoasă de acid acetic cu o concentrație de aproximativ 5%.
Formula sa este suficientă pentru a realiza că este formată prin unirea unei
grupări metil (CH3) și o grupare carboxil (COOH). După acidul formic,
HCOOH, este unul dintre cei mai simpli acizi organici; care reprezintă, de
asemenea, punctul final al multor procese de fermentare.
 Grăsimi

Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal din

esteri ai glicerinei cu acizii grași, numiți gliceride. Se mai găsesc în
afară de gliceride și ceruri, vitamine, fosfatide etc.
Acizii grași sunt acizii cu următoarele proprietăți:
• au număr mare de atomi de carbon (între 4 și 24);
• au număr par de atomi de carbon;
• au catenă liniară, fără ramificații;
• sunt monocarboxilici;
• pot fi saturați sau nesaturați.
 Proteine
Proteinele sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri
simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în celulele tuturor
organismelor vii în proporție de peste 50% din greutatea uscată. Toate
proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secvența acestora este
codificată de către o genă. Fiecare proteină are secvența ei unică de
aminoacizi, determinată de secvența nucleotidică a genei.
Din punct de vedere chimic, proteinele sunt heteropolimeri constituiți din 20
de L-α aminoacizi (așa numiții aminoacizi standard), în care grupările
carboxil se pot combina cu grupările amino formând legături peptidice și
rezultând lanțurile peptidice. Aminoacizii standard au proprietăți variate,
proprietăți care sunt direct responsabile de structura tridimensională a
proteinei, dar și de proprietățile acesteia.
 Glucoza si fructoza
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care are 
formula chimică C6H12O6. Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este diferită
față de glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singură
grupare de alcool primar, pe când fructoza are două grupări de alcool primar.
Glucoza poate fi folosita fie pentru diluarea unor medicamente, dar si pentru o buna
hidratare, avand aceasta proprietate. De asemenea, am putea spune ca glucoza este
un bun diuretic osmotic, astfel incat este folosita adesea pentru tratarea edemelor.
Fructoza este un compus organic cu formula brută C6H12O6, aparținând clasei 
zaharidelor, o monozaharidă de tipul cetohexozelor, epimer al glucozei. După 
glucoză este cea mai răspândită monozaharidă. Apare în stare liberă în fructele dulci
și în miere sau combinată în di-, tri- și polizaharide.
Este o substanță solidă, cristalizată în formă de ace, cu gust dulce (este cea mai dulce
monozaharidă), solubilă în apă și metanol.
 Zaharoza
Zaharoza, numită și sucroză este o
dizaharidă foarte răspândită în natură,
întâlnindu-se în special în sfecla de zahăr
  12-23% și în trestia de zahăr 20-27%,
fiind cea mai comună formă de zahăr
 utilizată în alimentație.
Sub acțiunea acidului clorhidric sau sub
acțiunea zaharazei ea se descompune în 
monoglucidele componente.
Amestecul format în urma hidrolizei are
acțiune levogiră deoarece valoarea
puterii rotatorii a fructozei (levogiră) este
mai mare decât a glucozei (dextrogiră).
 Amidon si celuloza
Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este
alcătuită din amiloză și amilopectină. Amidonul este una dintre sursele
energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în
organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în prezența 
amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre 
celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale
organismulu
Amidonul se găsește în semințele, fructele și tuberculii plantelor și care se
folosește în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului,
determinată prin analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei.
Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece în D-glucoza, cu randament
cantitativ. Din punct de vedere al compoziției chimice, amidonul este un
amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină și amiloză, care diferă
între ele prin structură și reactivitate.
Celuloza este un compus organic natural din categoria polizaharidelor,
fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Împreună
cu lignina (un compus macromolecular aromatic) și alți compuși
macromoleculari, intră în structura pereților celulelor vegetale și conferă
organismelor vegetale rezistență mecanică și elasticitate. Aceasta are
aceeași formulă brută ca și amidonul, (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra
miilor. Celuloza este constituită dintr-o catenă liniară, în care se regăsesc
mii de unități de D-glucoză, legate între ele prin intermediul unor legături
β(1→4).
Glucoza este o substanță care are rol foarte important în respirația celulară
și în fotosinteză:
CO2 (g) + H2O (l) + lumină = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuația
fotosintezei).
 Medicamente, vitamine si droguri
Un medicament este o substanță chimică sau un amestec de substanțe (împreună
cu excipientul sau excipienții, fiind un produs complex) care este utilizat pentru
tratamentul (curativ), prevenirea (profilactic) sau diagnosticarea unei anumite boli.
Medicamentele se obțin pornind de la substanțe chimice sau de la produse de
origine vegetală, animală sau umană; acestea sunt transformate în medicamente cu
ajutorul unor operații farmaceutice, iar știința care se ocupă cu formularea acestora
se numește tehnologie farmaceutică sau galenică.
Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca
organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către
organism, deci ele trebuie obținute din alimentație.
Drog este un termen folosit pentru a desemna acele substanțe naturale sau sintetice
care prin natura lor chimică determină alterarea funcționării unui organ și modifică
starea psihică a unei persoane. Acest termen se referă la substanțe psihoactive, mai
ales cele ilegale. În sens științific, drog înseamnă orice substanță care are
capacitatea de a determina o stare de dependență.
 Coloranti industriali si
alimentari
Coloranți alimentari sunt compuși chimici sau naturali
care modifică tonalitatea originală a alimentelor și sunt
folosiți în diverse scopuri, printre care se numără căutarea
de a da o culoare mult mai atractivă sau inovatoare
produsului și, pe de altă parte, pentru a încerca să redea
culoarea pierdut în manipulările pentru conservarea acestuia.
Marea majoritate a coloranților folsiți în prezent în
practica vopsirii sunt compuși de sintezã. Aceștia sunt
performanți, atât sub aspectul paletei coloristice cât și al
rezistențelor la agenții  exteriori: lumină , umiditate, gaze
industriale, spălare etc.
 Fibre naturale, artificiale si sintetice
Fibrele naturale sunt fibre care sunt produse de plante , 
animale și procese geologice .Pot fi utilizate ca o
componentă a materialelor compozite , unde orientarea
fibrelor are impact asupra proprietăților.Fibrele naturale
pot fi, de asemenea, măturate în foi pentru a face hârtie
 sau pâslă .
Fibre artificiale – denumite astfel întrucât sunt
fabricate din materii prime organice naturale.
Reprezentanții mai importanți sunt mãtasea vâscozã
și mãtasea acetat.
Fibre sintetice – sunt cele fabricate din materii
prime organice de sintezã, cele mai importante fiind
fibrele poliamidice, poliesterice și poliacrilonitrilice.