BIOLOGIE CELULARĂ ŞI MOLECULARĂ

CURS 3

Lect. univ. dr. Anca ŞUŢAN

Facultatea de Ştiinţe, Educaţie Fizică şi Informatică
Departamentul Ştiinţe ale Naturii
CARBOHIDRAȚII
 Carbohidraţii
• reprezintă o familie mare de molecule biologic
esenţiale, constituite din una sau mai multe molecule
de zaharuri.
• Aceşti polimeri se deosebesc de proteine şi de acizii
nucleici prin faptul că sunt macromolecule ramificate.
• Comparativ cu proteinele, care sunt în general
compacte, polizaharidele hidrofile tind să se
răspândească în soluţiile apoase, maximizând
legăturile de hidrogen cu apa.
• Carbohidraţii ocupă un volum de 5-10 ori mai mare
decât o proteină de aceeaşi masă.
• Termenii de glicoconjugaţi sau carbohidraţi
complecşi sunt de preferat pentru a denumi aceşti
polimeri, comparativ cu termenul de polizaharide.
 Carbohidrații puri au formula empirică
(CH2O)n.
 Carbohidrat înseamnă carbon şi apă (H2O).
 Pentru fiecare carbon este o moleculă de apă
sau 2 atomi de hidrogen şi unul de oxigen.

SAU
 De unde provin carbohidraţii?
• Plantele şi fotosinteza:
 Clorofila captează energia luminoasă care este transformată în
energie chimică – ATP
 Energia chimică este utilizată pentru sinteza glucozei din
combinarea CO2 şi H2O. *Rezultatul este eliberarea de O2.

 Glucoza suplimentară este depozitată în plante ca amidon.

• ** Plantele se găsesc la baza lanţului trofic pentru toate
vieţuitoarele.
 Carbohidraţii
• 2 categorii:
Simpli sursă primară de energie utilizată pentru a
complecşi alimenta corpul

Carbohidratii simpli se găsesc în lapte, fructe şi zahărul

rafinat, iar cei complecşi în cereale, tuberculi şi leguminoase.
 Carbohidraţii
simpli (zaharide)

Monozaharide Dizaharide
(zaharuri simple, (2 zaharuri legate,
6 atomi de C) cu 12 atomi de C)

Glucoză Maltoză
Fructoză Sucroză
Galactoză Lactoză
Sucroză Maltoză Lactoză
• Carbohidrații simpli sunt zaharurile simple sau
monozaharidele.
• Glucoza (dextroză) este un monozaharid cu 6
atomi de carbon (hexoză) folosită ca sursă de
bază de energie de către marea majoritate a
celulelor heterotrofe.
• Fructoza (levuloza sau zahărul din fructe) este o monozaharidă
izomeră cu glucoza.
• Se găseşte din abundenţă în fructe (mere, pere,
cireşe, coacăze negre), în anumite legume de obicei în
combinaţie cu glucoza şi în miere (40%)
• Intră în compoziţia zahărului (zahăr = zaharoza) şi este mai
dulce decât acesta (putere de îndulcire 1,7, faţă de 1, la
zaharoză)
În stare liberă fructoza are formă
piranozică (formă ciclică de 6
atomi), în timp ce în oligo- și
polizaharide adoptă forma
furanozică (formă ciclică de 5
atomi).
• Galactoza este o monozaharidă și are aceeași formulă
chimică precum glucoza (C6H12O6). Structura este
similară cu cea a glucozei, diferă numai în poziția unei
grupe hidroxil. Această diferență, totuși, conferă
galactozelor diferite proprietăți chimice și biochimice.
• Galactoza este furnizată în dieta din produsele lactate.
Digestia lactozei produce glucoză și galactoză.
• Lactoza, principalul zahar din lapte, este un dizaharid format din
glucoză și galactoză (un epimer al glucozei).
• Riboza și deoxiriboza sunt zaharuri cu 5 atomi
de carbon (pentoze) care intră în structura
acizilor nucleici, respectiv ARN și ADN.
 Carbohidraţii
complecşi

Polizaharide
Oligozaharide (3-10
zaharuri simple legate (mai multe de 10 zaharuri
între ele) simple legate între ele)

Glicogen
Rafinoza
Amidon şi fibre
Stachioza
• Majoritatea moleculelor de carbohidrați naturali sunt
formați din sute de zaharuri și sunt denumiți
polizaharide.
• Monomerii polizaharidelor sunt legați covalent prin
legături glicozidice.
• Celobioza, unitatea repetitivă a celulozei, este un
dizaharid al moleculelor de glucoză, legate prin
legături glicozidice.

Celobioza
• Oligozaharidele sunt polimeri mici formați din 3
până la 10 monozaharide.
• Sucroza este un dizaharid format din două
monozaharide, glucoza și fructoza (un izomer al
glucozei).
»Sucroza este principalul zahar
transportat între celulele plantelor, în
timp ce glucoza este principalul zahar
transportat între celulele animale.
• Carbohidrații deservesc câteva funcții majore în organismele vii:
 monozaharidele și oligozaharidele, prin legăturile lor covalente, sunt
surse de energie. Amidonul și glicogenul, spre exemplu, sunt depozite
macromoleculare de energie în celulele vegetale, respectiv animale.
 carbohidraţii sunt componentele structurale cele mai abundente.
Astfel, unii carbohidrați au roluri structurale, ca de exemplu: celuloza în
peretele celulei vegetale, chitina în exoscheletul artropodelor,
glicozaminoglicanii în matricea intercelulară a ţesuturilor conjunctive;
 intră în alcătuirea acizilor nucleici;
 suprafața carbohidraților este adesea complexată cu proteine formând
glicoproteine sau cu lipide formând glicolipide, în membrana
plasmatică. Aceste complexe oferă un mare potențial de diversitate
structurală, și în consecință, de specificitate, conferă acestor molecule
statutul de markeri extrem de utili în recunoașterea celulară, în
comunicarea celulară și atașarea celulelor între ele.

• Notă!
• Glicogenul este un polimer al moleculelor de glucoză, legate prin
legături α(1→4) și se ramifică prin legături α(1→6). Amidonul are mai
puține legături α(1→6), comparativ cu glicogenul.
 LIPIDELE
• Lipidele sunt molecule organice insolubile în apă și solubile în
solvenți slab polari sau nepolari (ex. cloroformul).
• Sunt constituite predominant din acizi graşi şi glicerol
(hidrocarburi aromatice şi alifatice)
• Reprezintă o sursă importantă de energie.
• Cea mai importantă funcție a lipidelor pentru toate tipurile de
celule decurge din ancorarea proteinelor solubile şi participarea
lor la formarea membranelor celulare.
• În plus, lipidele depozitează energie şi transportă informaţie ca
hormoni extracelulari şi ca mesageri intracelulari secundari.
• Principalele tipuri de lipide care intră în alcătuirea membranelor
celulare sunt:
 Fosfogliceridele
 Sfingolipidele
 Sterolii
 Glicolipidele
 Trigliceridele.
 Tipuri de lipide

Lipide cu acizi Lipide fără acizi

graşi graşi

Trigliceride
Fosfogliceride Steroizi
Sfingolipide
 Acizii graşi
• sunt acizi carboxilici cu un
număr mare de atomi de C (C4-
C24)
• Insolubili în apă
• Pot fi:
 saturaţi = legături simple C-C
 Nesaturaţi = cu una
(mononesaturaţi) sau mai
multe legături duble C=C
(polinesaturaţi)
• Acizi graşi esenţiali = acizi graşi necesari pentru
procesele biologice, pe care omul şi alte
animale trebuie să-i ingereze pentru că nu-i
poate sintetiza.
• La om se cunosc trei acizi graşi esenţiali: acid
linolenic, acid linoleic şi acid arahidonic.

Acid arahidonic
• Fosfogliceridele (denumite imprecis şi fosfolipide, pentru
că şi alte lipide conţin fosfaţi) sunt principalii constituenţi ai
bistratului lipidic al membranelor celulare.
• Ele sunt formate dintr-un schelet de glicerol (glicerină),
prin esterificarea a două grupări hidroxil din structura
glicerinei cu doi acizi graşi şi a celei de-a treia, cu acid
fosforic.
• Gruparea fosfat la rândul ei, leagă diferite tipuri de
molecule, formându-se regiunea cap hidrofilă a diferitelor
tipuri de fosfogliceride:

Glicerina Cap hidrofil

Fosfatidilserina
 Tipuri de fosfogliceride
• acidul fosfatidic (PA)
• fosfatidilglicerol (PG) sau
cardiolipina (leagă glicerol)
• fosfatidiletanolamina (PE -
leagă etanolamina)
• fosfatidilcolina (PC - leagă
colina)
• fosfatidilserina (PS - leagă
serina)
• fosfatidilinozitol (PI - leagă
inozitol).

• În acidul fosfatidic
gruparea fosfat nu este
legată la o altă moleculă
polară.
Grupări polare care apar în glicero-fosfo-lipide.
• Metabolismul complicat al fosfogliceridelor poate
fi simplificat după cum urmează: enzimele pot să
transforme toate capetele polare ale
fosfogliceridelor şi să remodeleze lanţurile de
acizi graşi.
• De exemplu, trei reacţii enzimatice succesive de
metilare transformă fosfatidiletanolamina (PE) în
fosfatidilcolina (PC), în timp ce o altă enzimă
schimbă serina la etanolamină, convertind
fosfatidilserina (PS) la PE.
• Alte enzime modifică lanţurile de acizi graşi după
sinteza iniţială a fosfogliceridelor. Aceste enzime
sunt localizate pe suprafaţa citoplasmatică a
reticulului endoplasmic neted.
• Sfingolipidele sunt derivaţi de sfingozină (amino-
alcool cu 18 atomi de carbon) şi sunt abundente în
ţesutul nervos. În general, sunt concentrate în partea
exterioară a membranei plasmatice.
• Sterolii reprezintă cea de-a treia clasă de lipide
membranare.
– Colesterolul este un sterol important în membrana
plasmatică a celulelor animale, mai puţin prezent în
membranele intracelulare.
– Colesterolul participă în mai multe căi metabolice, inclusiv
acelea care conduc la sinteza de hormoni steroizi
(estrogen, testosteron şi cortizol), vitamia D şi săruri
biliare.
– Plantele şi alegele conţin alţi steroli, precum sitosterolul
şi stigmasterolul, în timp ce ficomicetele conţin exclusiv
ergosterol.
• Glicolipidele există în celulă sub trei forme:
sfingolipide (forma predominantă)
glicero-glicolipide
glicozil-fosfatidil-inozitol
• Trigliceridele sunt esteri ai acizilor graşi cu
glicerina. Pentru că toţi atomii de carbon sunt
esterificaţi, nu au o porţiune polară şi nu intră în
alcătuirea bistratului lipidic al membranelor.
Adipocitele sunt specializate pentru sinteza şi
depozitarea trigliceridelor, care reprezintă surse
importante de energie.