Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Specializarea: Chimie
POLIZAHARIDE DE ORIGINE
ANIMALĂ
Coordonator științific: Student:
GALAȚI
2024
Cuprins
Introducere................................................................................................................................................1
Capitolul I – Structura polizaharidelor...................................................................................................2
Capitolul II – Polizaharide de origine animală.......................................................................................3
Glicogenul..............................................................................................................................................3
Chitina....................................................................................................................................................3
Mucopolizaharide..................................................................................................................................4
1. Acidul hialuronic........................................................................................................................4
2. Condroitina și condroitin sulfații...............................................................................................4
3. Dermatan sulfații........................................................................................................................5
Heparina.................................................................................................................................................6
Bibliografie.................................................................................................................................................7
Introducere
Zaharidele sunt compuși organici alcătuiți din carbon, hidrogen și oxigen. Hidrogenul și
oxigenul se găsesc în proporție de 2:1, proporție întâlnită în molecula de apă. De aceea acești
compuși se mai numeau și hidrați de carbon. Această proporție se mai întâlnește și la alte
substanțe care nu sunt zaharide, de aceea această denumire este improprie. (Furdui, 2023) Ei mai
sunt definiți ca plihidroxicetone, polihidroxiacetone sau derivați
CH2OH
ai acestora. (Lehninger, 1987)
O
Denumirea de zaharide provine de la zaharoză
(reprezentant al clasei) substanță dulce, iar glucide de la glikis =
dulce, provenit de la glucoză (Fig. 1). HO
1
Capitolul I – Structura polizaharidelor
2
Capitolul II – Polizaharide de origine animală
Glicogenul
Glicogenul este cel mai răspândit polizaharid din regnul animal. Cel mai mult se găsește
în mușchi (4-5%) și în ficat (10-20%) (Dumitru, 1980). A fost izolat pentru prima dată de
C l a u d e B e r n a r d (1855). El se găsește în diferite cantități mai mici în toate celulele
animale, dar și în unele bacterii, ciuperci, drojdii, alge și plante superioare. Sinteza lui din
glucoză se realizează în ficat:
Chitina
Chitina este un polizaharid răspândit la ciuperci, alge și unele nevertebrate. Din punct
de vedere chimic este un polizaharid liniar, alcătuit din resturi β-D-2-acetamido-2-deoxi-D-
glucopiranozice unite între ele prin legături glicozidice 1→4. Chitina este mai puțin reactivă
decât celuloza din cauza insolubilității ei în apă, solvenți organici, reactiv cuproamoniacal. Este
3
parțial solubilă în acizi minerali concentrați, în soluții apoase concentrate ale sărurilor de litiu și
calciu.
Chitina din cuticula animalelor este asociată în proporții diferite cu săruri anorganice, de
cele mai multe ori cu carbonatul de calciu sau cu diferite tipuri de proteine.
Prin hidroliza chitinei cu HCl la cald se obține glucozamină (sub formă de clorhidrat) și
acid acetic. Prin hidroliza cu enzima chitinază se formează N-acetil-glucozamină. (Dumitru,
1980)
Mucopolizaharide
Mucopolizaharidele reprezintă un grup de substanțe extracelulare răspândite în țesutul
conjunctiv, unde în stare nativă sunt legate covalent cu proteinele formând glicoproteine sau proteoglicani
(compuși polizaharido-proteici). Acești compuși controlează metabolismul apei, ionilor, diferiților
compuși ai metabolismului intermediar, induc procesul de calcifiere, etc.
4 CH3
OC
n
COOH CH2OSO3H
O O
O
O
O
HN
OC CH3
n
Fig. 6 – Condroitin sulfatul C
Acizii condroitin sulfurici sunt substanțe cu vâscozitate mare și putere de reținere a apei,
larg răspândite în țesutul conjunctiv unde sunt legați covalent de molecule de natură proteică și
au un important rol în calcifierea cartilajelor. Masa lor moleculară a acestor mucopolizaharide
variază între 300000 și 500000 de daltoni, iar a acizilor condroitin sulfurici din structura lor este
de aproximativ 50000.
3. Dermatan sulfații sunt polizaharide răspândite în dermă, mucoasa gastrică, creier, splină,
cordon ombilical, plămâni și însoțesc în unele formațiuni acidul hialuronic. Datorită
asemănării structurale cu acizii condroitin sulfurici au fost denumiți și condroitin sulfați
B (Fig. 7), iar datorită activității lor anticoagulante, au mai fost denumiți β-heparine.
CH2OH
O HO3SO O
O
O
COOH
O
HN
OC CH3
n
Fig. 7 – Condroitin sulfatul B
5
Dermatanii sunt hidrolizați de numeroase enzime izolate din Flavobacterium
heparinum și Proteus vulgaris, care sunt folosite pentru determinarea condroitin sulfaților și a
dermatan sulfaților în prezența altor mucopolizaharide.
Heparina
Heparina este un polizaharid cu o mare răspândire în lichidele și țesuturile mamiferelor,
îndeosebi în ficat (de unde îi vine și denumirea, hepatos=ficat), în mușchi, splină, plămâni și în
cantități mai mici în sânge, timus, rinichi, cord, etc. Datorită proprietăților ei terapeutice,
heparina este preparată în cantități mari din ficatul și plămânii de la bovine și este
comercializată sub diferite forme (amorfă, cristalizată, lichidă, etc).
Masa moleculară a preparatelor de heparină variază între 8000 și 20000 daltoni. Din
punct de vedere chimic, heparina este componenta unei familii de polizaharide care cuprinde
heparin monosulfatul, haparansulfatul sau heparitinsulfatul și care prin hidroliză pun în
libertate resturi de 2-acetamido-2-deoxi-D-glucopiranozil, de acid β-D-glucopiranoziluronic, de
acid L-iduropiranoziluronic, O-sulfat, N-sulfat, grupări N-acetil, etc.
HOOC HO3SOH2C
O O
O O O
(HO3S)O HN
HO3S n
Fig. 8 – (1→4)-O-2-deoxi-2-sulfamino-α-D-glucopiranozil-6-sulfat-(1→4)-O-α-D-glucopiranuronozil
6
Bibliografie