Compuși hidroxilici

Compușii hidroxilici sunt compuși organici ce conțin în molecula lor una sau mai multe grupări
hidroxil (“-OH”).

Clasificare:

- Alcooli – au formula generală “R-OH” în care gruparea hidroxil se leagă de un carbon sp3
- Fenoli – au formula generală “Ar-OH” în care gruparea hidroxil se leagă de un cabon ce
aparține unui nucleu aromatic
- Enoli– au formula generală “R-CH=CH-OH” în care gruparea hidroxil se leagă de un carbon
sp2 și sunt instabili

Cap. 1 - Alcooli

Alcoolii sunt compuși organici ce conțin în molecula lor grupări hidroxil legate de atomi de
carbon sp3; au formula generala “R-OH”.

Denumirea alcoolilor se face adăugând terminația “-ol” la numele hidrocarburii cu același număr
de atomi de carbon.

O denumire mai veche folosește numele de “alcool” la care se adaugă numele radicalului
respective, împreună cu terminația “-ic”.

CH3  OH Metanol sau alcool metilic

CH3  CH 2 OH Etanol sau alcool etilic
CH3  CH 2  CH 2  OH Propanol sau alcool propanoic
HO Etandiol sau glicol

OH
HO OH Propentriol sau glicerina

HO

Proprietăți fizice

Datorită prezenței grupărilor hidroxil, alcoolii au structură polară și sunt solubili în apă.

Solubilitatea scade odată cu numărul de atomi de carbon și crește odată cu numărul grupărilor
hidroxil.
 Între moleculele alcoolilor și moleculele de apă, la dizolvare apar legături de hidrogen ceea ce
determină contracția volumetrică.

Alcoolii au punctele de fierbere și de topire ridicate datorită apariției legăturii de hidrogen între
moleculele de alcool. Poliolii, care conțin mai multe grupări hidroxil) au o structură vâscoasă datorită
legăturilor de hidrogen.

Metanolul și etanolul sunt substanțe solubile în apă în orice proporție.

Proprietăți chimice

1. Caracter acid – alcoolii au un caracter slab acid pus în evidență cu ajutorul reacției cu sodiul
metalic. În urma reacției se obțin alcoxizi sau alcoolați.

1
R  OH  Na  RO  Na   H 2 RO-Na+ este formula generală pentru alcoxid
2

1
CH 3  OH  Na  CH 3  O  Na   H 2
2
metanol metoxid de sodiu

Deoarece alcoolii au caracter slab acid, ei pot fi scoși ușor din compușii lor de către substanțe cu
character mai pronunțat (acizi, fenoli).

CH 3  O  Na   CH 3COOH  CH 3OH  CH 3COO Na 

metoxid de acid acetic metanol acetat de sodiu
sodiu

CH 3  O  Na   H 2 CO3  CH 3OH  NaHCO3

metoxid de sifon sau metanol bicarbonat de sodiu
sodiu (acid carbonilic )

CH 3  O  Na   Ar  OH  CH 3  OH  Ar  O  Na 
metoxid de fenol metanol fenoxid de sodiu
sodiu

2. Reacția de oxidare
a. Oxidare blândă – se face cu K2Cr2O7 în prezența H2SO4 obținându-se aldehide (din
alcooli), cetone (din alcooli secundari), iar alcoolii terțiari nu reacționează

K2Cr 2O7
R + [O] R + H2O
H2SO4
OH O
alcool primar aldehida
 K2Cr 2O7
H3C + [O] H3C + H2O
H2SO4
OH O
etanol etanal

Această reacție se folosește la testul alcooscopic când dicromatul de potasiu de culoare galben
portocaliu se transformă în sulfat de crom de culoare verde.

K 2Cr2O7  H 2SO 4  K 2SO 4  Cr2 (SO 4 )3  4H 2O  [O]

potocaliu verde

R R
K2Cr 2O7
R + [O] R + H2O
H2SO4
OH O
alcool secundar cetona

CH3 CH3
K2Cr 2O7
H3C + [O] H3C + H2O
H2SO4
OH O
2 propanol acetona (propanona)

R R
R + [O] Nu reactioneaza
OH
alcool tertiar

b. Oxidare energică se face cu KMnO4 în mediu de H2SO4 transformând alcoolii în acizi

KMnO4
R + 2 [O] R COOH + H2O
H2SO4
OH acid
alcool

KMnO4
H3C + 2 [O] H3C COOH + H2O
H2SO4
OH acid acetic
etanol

Prin fermentația acetică a etanolului se obține oțet.

bacterii
H3C + 2 O2 H3C COOH + H2O
OH acid acetic
etanol
 c. Arderea alcoolilor este o reacție puternic exotermă, din acest motiv metanolul și etanolul sunt
substanțe folosite drept combustibil

3
CH 3  OH  O 2  CO 2  2H 2O  Q (Q  7000kcal/k g)
2
CH 3  CH 2  OH  3O 2  2CO 2  3H 2O  Q

3. Reacția de deshidratare (reacția de eliminare a apei) se face în prezența acidului sulfuric și la

temperatură ridicată obținându-se alchene din alcooli monohidroxilici

R  CH 2  CH 2  OH H  R  CH  CH 2  H2O

2SO4 ,temp

Prin deshidratarea glicerinei se obține acroleina în prezența acidului sulfuric și la temperatură.

HO OH
H2SO4
H2C + 2 H2O
temp
O
acroleina
HO
glicerina

Metanolul (alcoolul metilic) “ CH3-OH ” mai este numit și alcool de lemn pentru că a fost
obținut prima oară din lemn prin distilare. La nivel de urme există metanol, dar în cantități mici în fumul
de ardere a lemnului și în vinul nou.

Proprietăți fizice – metanolul este un lichid incolor, volatil, cu miros ușor dulceag și este solubil
în apă și alți alcooli.

Acțiunea biologică – metanolul este toxic pentru organismul oamenilor. El nu este o otravă, dar
are indirect o acțiune extrem de nocivă. Metanolul este toxic, deorece atunci când este introdus în
organism, acesta se transformă în compuși organici: aldehidă formică și acid formic. Acești compuși, în
cantitate mică, atacă celulele retinei, ceea ce conduce la orbire, iar în cantitate mare, provoacă moartea
(~0.15 g/kg corp). Acidul formic este folosit ca insecticid pentru furnici și omizi.

Arderea metanolului. Metanolul este inflamabil și arde ca o flacără albastră-deschisă, aproape

invizibilă, transformându-se în dioxid de carbon și apă.

3
CH 3  OH  O 2  CO 2  2H 2O  Q 
2

Avantaje

 Are o putere calorică mare (7000 kcal/kg)

 Formează compuși de reacție care nu poluează atomosfera și poate fi fabricat pe cale industrială
 Nu este folosit drept combustibil, deoarece este toxic
 Va fi folosit drept combustibil (benzina)
 Aplicații practice

 Se folosește mai rar drept combustibil și solvent (toxic)

 Este materia primă pentru sinteza altor compuși organici folosiți pentru obținerea de mase
plastice, coloranți, rășini sintetice etc.

Etanolul (alcoolul etilic) “ CH3-CH2-OH ”, în lumea întreagă drept alcool, dar se mai numește și
spirt alb. Este folosit în băuturi alcoolice.

Etanolul se obține prin fermentația alcoolică a compușilor dulci (zaharide) din fructe sau din
melasă sub acțiunea unor ciuperci, care există în drojdia de bere. Ca materie primă se folosesc produse
bogate în amidon (cereale – porumb, grâu, orez și legume – cartofi, sfeclă), care nu se supun direct
fermentației, deoarece este necesară o prelucrare preliminară în urma căreia se obțin compuși
fermentabili.

În urma fermentației alcoolice se obține o soluție apoasă, care conține alcool în concentrații de
12%-18% alături de alți compuși chimici.

Vinul de masă conține 20 de molecule ( una etanol, iar restul moleculelor sunt a altor compuși –
majoritatea fiind molecule de apă).

În urma proceselor de distilare între soluții apoase și cantități mari de etanol, se poate ajunge la o
soluție de 95-96% etanol.

În urma reacției dintre reactivi avizi de apă și etanol concentrate, se obține etanol anhidru, care nu
conține deloc apă.

Vinul, berea, băuturile alcoolice au un conținut variabil de alcool, care este scris pe etichetă sub
formă de grade alcoolice.

Acțiunea biologică

Din punct de vedere fiziologic, etanolul are o structură depresivă și acționează ca un anestezic.
Alcoolul acționează la nivelul membrane celulelor nervoase. Dacă se combină alcoolul cu medicamente
care au acțiune sedativă și tranchilizantă poate conduce la moarte.

Este interzisă conducerea autovehiculelor după ce ai consumat alcool. Pentru a detecta dacă în
organism există sau nu etanol se folosește testul cu fiolă care conține dicromat de potasiu (din potocaliu
devine verde).

Alte efecte fiziologice:

 Stimulează producerea de hormoni, diuretice, determină creșterea secreției de apă și urină, ceea
ce conduce la senzația de deshidratare
 Provoacă dilatatarea vaselor de sânge, crește fluxul de sânge prin vasele capilare subcutanate,
ceea ce produce înroșirea unor porțiuni ale pielii și la senzația de căldură
  La nivelul ficatului, etanolul în contact cu metabolismul conduce la obținerea unui produs toxic,
care poate conduce la ciroză
 Alcoolul afectează sistemul nervos central și sistemul circular
 Consumul de alcool în cantități mari este toxic, provoacă dependență
 Intoxicația cu alcool provoacă demență etilică sau moartea
 Etanolul se administrează ca antidot celor care au băut sau inhalat metanol

Utilizări – etanol

 Dezinfectant – soluție apoasă, este comercializat sub numele de alcool / spirt medicinal / sanitar
 Băuturi alcoolice
 Medicamente
 Solvent – la fabricarea lacurilor și vopselelor sub denumirea de alcool (spirt) tehnic
 Industria parfumurilor
 Conservarea unor preparate biologice
 Lichid în termometre
 Combustibil – în spirtierele folosite în unele laboratoare de chimie
 Materia primă pentru sinteza unor compuși organici

Glicerina (glicerol) este un lichid incolor, fără miros, are gust dulce și vâscozitate mare, este ușor
solubilă în apă și alcool.

Întrebuințări care au la bază capacitatea mare a glicerinei de a forma legături de hidrogen, atât
intramolar, cât și cu molecule de apă sau cu grupa –OH, -SH, -NH2 din alți compuși organici

 Intră în compoziția unor soluții farmaceutice (rol – antisept, calmant), a unor produse cosmetice
(are acțiune emoliantă, catifelează pielea și împiedică uscarea ei) și în pastele de dinți (împiedică
uscarea)
 Se adaugă în compoziția bomboanelor pentru a împiedica procesul de cristalizare a zahărului
 Se pune pe frunzele de tutun ca să împiedice încrețirea lor și chiar în tutun pentru a se păstra
umiditatea
 Se încorporează în unele materiale plastice pentru a le păstra plasticitatea, deoarece acționează ca
un lubrifiant între moleculele de polimeri
 Este un constituent vâscos al vinurilor de calitate, contribuind la gustul dulce și catifelat
 Se utilizează ca lichid în termometrele care sunt folosite la temperaturi sub +290°C

Întrebuințări care au la bază proprietățile chimice ale glicerinei:

 Este componenta de bază a grăsimilor, este folosit în fabricarea săpunurilor

 Se întrebuințează ca materie primă pentru fabricarea unor rășini sintetice
 Este materia primă de bază pentru fabricarea trinitratului de glicerină

Trinitratul de glicerină (TNG) se obține în urma reacției dintre glicerină și acid azotic. TNG este
un lichid uleios incolor, care explodează foarte ușor. El se descompune prin autooxidare, din cauza
conținutului mare de oxigen din moleculă.
 Un șoc magnetic oricât de mic, deformează formula de TNG, astfel încât atomii de carbon,
hidrogen și oxigen își pot schimba partenerii, formându-se un număr foarte mare de molecule în stare
gazoasă.

OH HONO 2 O NO 2
NO 2
H2SO4 conc.
OH + HONO 2 O + 3 H2O

OH HONO 2 O NO 2

4C3H5 (ONO2 )3  12CO2  10H2O  6N2  O2  Q 

Cap. 2 – Fenoli

Fenolii sunt compuși organici ce conțin în molecula lor una sau mai multe grupari hidroxil legate
de nucleu aromatic. Formula generală este “ Ar-OH ”.

Reprezentanți

OH Fenol

OH Orto-crezol
CH3

OH Meta-crezol

CH3
OH Para-crezol

CH3
 OH Pirocatechina sau 1,2-
dihidroxibenzen
OH

OH Rezorcina sau 1,3-

dihidroxibenzen

OH
OH Hidrochinona sau 1,4-
dihidroxibenzen

OH
OH Pirogalol sau 1,2,3-
trihidroxibenzen
OH

OH
OH Fluoroglucina sau 1,3,5-
trihidroxibenzen

HO OH
OH Alfa-naftol

OH Beta-naftol
 Proprietăți fizice

Fenolii sunt substanțe solide, cristaline cu miros caracteristic pătrunzător.

Fenolul este substanță solidă, cristalină, incoloră care în timp datorită oxidării cu oxigenul din aer
se colorează în ușor roz.

Naftolii sunt inodori, greu solubili în apă, dar sunt solubili în solvenți organici.

Solubilitatea în apă crește odată cu creșterea grupărilor hidroxil.

Obținere

Fenolul și cei trei crezoli se obțin din uleiul mediu al gudroanelor rezultate la distilarea uscată a
cărbunilor de pământ ce distilă între 170° și 230°C.

Proprietăți chimice

Reacțiile date de fenoli sunt determinate atât de prezența grupării hidroxil, cât și de prezența
nucleului aromatic.

I. Reacții date de prezența grupării hidroxil

1. Caracterul acid al fenolilor este mai accentuat decât al alcoolilor, deoarece aceștia pot
reacționa atât cu sodiul metalic, cât și cu hidroxidul de sodiu obținându-se fenoxizi sau
fenolați

- +
OH O Na

+ Na + 1/2 H2

- +
OH O Na

+ NaOH + H2O

Aciditatea fenolilor este mai mare decât al alcoolilor și alchinelor, dar mai mică decât a acizilor
anorganici slabi, deci nu îi poate scoate pe aceștia din compușii lor.
- +
OH O Na

+ H3C + H3C
- +
O Na OH
 - +
O Na

+ H3C Reactia nu are loc

OH

- +
O Na OH

+ HCN + NaCN

- +
O Na OH

+ H2CO 3 (H2O + CO2) + NaHCO3

Ka H2CO3  4.3 107

- +
OH O Na

+ NaHCO3 + H2CO 3 (H 2O + CO2)

Ka HCO  4.8 10 11

3

Ka C6H6OH  1.3 10 10

Fenolii nu impresionează indicatorii acido-bazici. Aciditatea fenolilor este dependentă de natura

grupărilor funcționale, care mai sunt legate de nucleul aromatic. Astfel, substituenții de oridinul I
micșorează aciditatea fenolilor, iar substituenții de ordinul II măresc aciditatea.
 OH Ka  1.3 1010 mol / L

OH Ka  5.49 1011mol / L

CH3
OH Ka  7 108 mol / L

NO 2
OH Ka  0.56mol / L
O 2N NO 2

NO 2 acid picric

2. Reacția de esterificare a fenolilor se poate face cu acizi sau anhidride acide cu randament
scăzut

OH
O
H3C COOH + H3C + H2 O
acid acetic O
fenol

OH
O O
H3C + H3C + H3C COOH
O O
H3C
O
anhidrida acetica
Esterificarea se face cu randament maxim între fenoxizi și cloruri acide.

- +
O Na
O O
H3C + H3C
- NaCl
Cl O
clorura de acetil

3. Reacția de oxidare se face ușor la hidrochinonă în prezența acidului cromic

OH O

+ [O] + H2O

OH O
hidrochinona benzochinona

4. Reacții de culoare cu clorură ferică (FeCl3) este o ecuație de recunoaștere a fenolilor când se
formează compuși cu culori speficifice, cum ar fi:
- Violet – fenol, alfa-naftol, acid salicilic
- Albastru – crezoli, xilenoli, hidrochinonă, floroglucină
- Verde – beta-naftol, pirocatechina

CH3
CH3

Xilenoli OH

- -
OH O FeCl 2

+ FeCl 3 + HCl

violet
 II. Reacții date de prezența nucleului aromatic

Gruparea hidroxil este un substituent de ordinul I ce orientează în pozițiile orto și para.

- -
OH O FeCl 2

+ FeCl 3 + HCl

OH OH OH OH OH
NO 2 O 2N NO 2
+ HONO 2 + HONO 2
2 + 2 HONO2 + 2 2
- H 2O - H 2O

+ 2 H2O
NO 2 NO 2
Acidul picric este o substanță explozivă, din acest motiv obținerea și manipularea lui sunt
periculoase.

Din cauza caracterului acid, acidul picric este coroziv, atacă metalele și formează picreți care sunt
mai instabili decât acidul picric. A fost primul colorant sintetic și a fost folosit drept vopsea galbenă.

Structura fenolilor. Atomul de oxigen din molecula fenolilor posedă doi dubleți de electroni
neparticipanți din care unul participă la o deplasare spre nucleul aromatic, ceea ce determină o conjugare
a electronilor π din nucleu.

Utilizări

Fenolul este utilizat pentru obținerea unor medicamente, a coloranților, a novolacului, a

bachelitei, fibre sintetice, ierbicide, soluții antisetice.

Crezolii sunt folosiți pentru obținerea coloranților, iar prin dizolvarea lor într-o soluție de săpun
se obține o soluție dezinfectantă numită creolină.

Alfa-naftolul și beta-naftolul sunt substanțe folosite pentru obținerea coloranților.

Hidrochinona este folosită ca revelator în tehnica fotografică.

Pirogalolul se folosește pentru dozarea oxigenului din amestecurile gazoase.

 Timolul se găsește în uleiul de cimbru și este un dezinfectant slab.

CH3

OH

H3C CH3

Orcina se găsește în unele specii de licheni, se folosește pentru obținerea turnesolului ce poate fi
un indicator acido-bazic sau colorant folosit în Evul Mediu.

OH

H3C OH