UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAȚI

CONVERSIE CHIMIE

Coloranți chinonici naturali și de sinteză

Coordonator științific
Bianca Furdui Student Mocanu Mădălina Iuliana
 CUPRINS
 INTRODUCERE
 COLORANȚI - CLASIFICARE
 COLORANȚI CHINONICI
 COLORANȚI DE SINTEZĂ
 CONCLUZII
 Colorantii sunt substante organice sintetice sau naturale,
care au culoare proprie si care au proprietatea de a colora
substraturile pe care sunt aplicate(textile, ceramica, piele, hartie
etc.), rezistand în timp la lumină, spălare, frecare.

 Cele mai importante grupe cromofore sunt:

 a) grupa nitrozo -N=O
 b)grupa nitro -NO2
 c)grupa azo -N=N-
 d)grupa cetonica -C=O
 e)dubla legătura >C=C<
CLASIFICARE
În funcţie de structura chimică, în general foarte variată,
pigmenţii vegetali pot fi împărţiţi în cateva categorii mai
importante :
 pigmenţii porfirinici;
 pigmenţi carotenoidici;
 pigmenţii chinonici;
 pigmenţi flavonoidici;
 pigmenţi indolici.
COLORANȚI CHINONCI
Structurile fundamentale ale acestor coloranţi sunt chinone de
culoare galbenă care nu au proprietatea de a colora.
Pigmenţii chinonici sunt substanţe care conţin în
moleculă, un nucleu benzochinonic, naftochinonic,
antrachinonic sau fenantrenchinonic cu proprietăţi
cromofore.
Combinaţi cu glucidele sub formă de glicozide sunt
răspândiţi în tot regnul vegetal.
PIGMENŢII BENZOCHINONICI: se găsesc în cantităţi mai mari, sub
formă de glicozide, în plantele medicinale, ciuperci şi bacterii.
PIGMENŢII NAFTOCHINONICI: se întâlnesc în plantele superioare.
Juglona (5-hidroxil-1,4-naftochinona) se găseşte în coaja nucilor verzi,
vitaminele K conţin de asemenea un nucleu naftochinonic, iar vitaminele
E un nucleu derivat din naftochinonă (croman).
PIGMENŢII ANTRACHINONICI: se găsesc predominant în plantele
superioare şi în ciuperci sub formă de combinaţii (glicozide).
 COLORANȚI DE SINTEZĂ

Coloranții sintetici sunt cel mai des utilizați în industria alimentară.

Exemple de coloranți alimentari sintetici:
 Caramelul obținut din porumb, trestie de zahăr sau prin simpla topire a
zahărului.
 Unele E-uri sunt coloranți alimentari, autorizați în țările Uniunii
Europene : E 104 (galben de chinolină), E 123 (azorubin-roșu), E 132
(indigotin-albastru), E 160 s (licopină-oranj).
 E104 (galbenul de chinolină) este un aditiv alimentar din categoria
coloranţilor sintetici non-azoici. Conferă culoarea verde-galben şi este
admisă a se folosi în orice tip de aliment
 Aditivul alimentar E 123 (azorubin-roșu), face parte din clasa
coloranților de sinteză monoazoici. Se adaugă la icre, băuturi, vinuri
aperitive etc. Mai este folosit pentru colorări decorative și pentru
ștampilarea și datarea prospețimii ouălor.
 E 132 (indigotin-albastru) este obținut din sulfonat de indigotina, fiind
un compus fotosensibil, solubil în apă și în alcool etilic. Se adaugă în
preparate din carne (șuncă, salam), dulciuri, lichior. Nu se recomandă
consumul frecvent de E132, deoarece poate provoaca alergii, greață,
hipertensiune, tumori cerebrale.
 Aditivii alimentari E 160a-e se pot adăuga în: produse lactate
fermentate aromatizate, brânză maturată, coajă comestibilă de brânză,
brânză topită, înghețată, fructe și legume uscate sau în oțet, grăsimi, unt
și uleiuri.
Coloranți alimentari de diferite culori și produse alimentare
colorate
 CONCLUZII

 Coloranții organici servesc pentru multe scopuri:colorarea pielii tăbăcite,

a hartiei, a alimentelor,a cernelurilor de tipar , a cauciucului , a benzinei
și a uleiurilor minerale.
 Coloranții alimentari sunt aditivi utilizați în alimente pentru a îmbunătăți
aspectul și prezentarea. Există îngrijorări cu privire la siguranța
coloranților alimentari, dar aceștia sunt reglementați în multe țări și
trebuie să fie etichetați pe ambalajele alimentare.
VĂ MULȚUMESC