Culoarea este o proprietate a

materialelor. Multe substante cu aceeasi

compozitie chimica, dar cu alta structura sau
configuratie, pot avea culori diferite.
Culoarea corpurilor depinde de doi factori :
lungimea de unda a luminii care cade pe
corp si modul cum lumina este absorbita de
corp.
De exemplu, cand lumina rosie cade
asupra unui corp ea poate fi absorbita sau
reflectata sau cand lumina alba cade asupra
unui corp ea poate fi reflectata total-cand
corpul pare negru sau partial. Senzatiile de
culoare pentru ochiul uman sunt provocate
de radiatiile electromagnetice cu lungimi de
unda diferite.
 Colorantii sunt substante organice
sintetice sau naturale, care au culoare
proprie si care au proprietatea de a colora
substraturile pe care sunt aplicate(textile,
ceramica, piele, hartie etc.), rezistand in
timp la lumina, spalare, frecare. Culoarea
substanţelor se datorează prezentei in
molecula a unor grupe de atomi, numite
grupe cromofore sau cromofori, care
absorb selectiv diferite radiaţii ale luminii,
fiecărui cromofor corespunzându-i una sau
mai multe benzi de absorbţie in spectrul
vizibil.
 În general existența culorii este legatã de
prezența dublelor legãturi conjugate într-o
moleculã . Substanțele care conțin în
molecula lor unul sau mai mulți cromofori
se numesc cromogene și sunt
colorate. Pentru ca o substanțã coloratã sã
devinã și colorantã (sã poatã colora la rândul
ei), trebuie sã conținã în moleculã , pe lângã
cromofori și alte grupe, numite auxocrome.
Grupele auxocrome imprimã substanței
proprietatea de a colora, produce totodatã o
intensificare a culorii și dau o nuanțã mai
închisã culorii existente în absența lor.
Coloranții organici pot fi clasificați dupã
proveniența lor în: coloranți naturali și
coloranți de sintezã .
Un colorant contine:
-un schelet format din nuclee aromatice
-una sau mai multe grupari cromofore
Cele mai importante grupe cromofore sunt:
a)grupa nitrozo –N=O
b)grupa nitro –NO2
c)grupa azo –N=N-
d)grupa cetonica –C=O
e)dubla legatura >C=C<
-una sau mai multe grupe auxocrome
  Pincipalele grupe auzocrome sunt :
a)grupa amino –NH2
b)grupa hidroxil fenolica (si derivatii ei
alchilati)
 -una sau mai multe grupe solubilizante
(favorizeaza solubilizarea colorantilor
insolubili in apa –SO3H, -COOH)

Coloranți organici naturali

Primii coloranți organici utilizați , au fost
produse naturale de origine vegetalã și
numai în micã mãsurã de origine animalã .
Colorantii de origine vegetalã provin din
anumite plante, ca de exemplu: garanța
(roiba) obținutã din rãdãcinile plantelor
din familia Rubiaceelor, indigoul (extras din
plante din familia Indigofera), colorantul
albastru extras din lemnul de bãcan. Garanța
și extractele de lemn de bãcan vopsesc
materialele textile numai în prezența unor
substanțe numite mordanți (oxizi și hidroxizi
de aluminiu, fier, crom, etc). 
 Dintre coloranții de origine animalã este
cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã
din unele varietãți de melci rãspândiți
pe coastele Mãrii Mediterane și carminul
(extras dintr-un gândac parazit care se
dezvoltã pe diverse specii de stejar pitic
rãspândit în Asia și sudul Europei).
Numãrul compuși lor naturali utilizați în
decursul timpului drept coloranți a fost
foarte mare, însã numai puțini dintre aceștia
sunt valoroși din punct de vedere al
rezistenței culorii pe suportul pe care se
aplicã.
 Coloranți organici de sinteză
Marea majoritate a coloranților folsiți în
prezent în practica vopsirii sunt compuși de
sintezã. Aceștia sunt performanți, atât sub
aspectul paletei coloristice cât și al
rezistențelor la agenții  exteriori: lumină ,
umiditate, gaze industriale, spălare etc.
Vopselele sunt folosite pentru colorarea
superficială, opacă a diverselor obiecte.
Lichidele peliculogene pot fi uleiuri
sicative (de exemplu ulei de in) sau
substanţe macromoleculare dizolvate în
solvenţi volatili. După
evaporarea solventului aceste lichide lasă pe
suprafaţa vopsită , pelicula solidă în care
este înglobat colorantul.
 O altă posibilitate de utilizare a
pigmenţilor este colorarea în masă a unor
materiale plastice, fibre şi a
cauciucului. Operaţia are loc într-un malaxor
în care se află materialul care trebuie
colorat.

Coloranți alimentari
 Coloranții alimentari sunt substanțe care
redau sau intensificã culoarea produselor
alimentare. Ei pot fi constituenți naturali ai
produselor alimentare și / sau alți compuși
naturali, care în mod normal nu sunt
consumați ca alimente și nu sunt utilizați
ca ingrediente caracteristice în alimentație.
Coloranții alimentari sunt folosiți în scop
comercial, deoarece prin culoare se
dã impresia unei calitãți mai bune și se
stimuleazã apetitul. Sunt utilizați în:
dulciuri, îngheþate, limonade, margarinã ,
brânzã și în diverse produse din carne.
Coloranții alimentari pot fi clasificați dupã
urmãtoarele criterii:
- în funcție de proveniența lor, se împart
în: coloranți naturali și sintetici;
- în funcþie de culoarea pe care o
prezintã și o imprimã produselor, pot fi de
culoare: galben, oranj, roșu, albastru,
verde, brun etc;
Unii coloranți pot fi introduși în
produsele alimentare, alții sunt folosiți
pentru colorarea unor textile, mase plastice,
vopsele etc.
 Colorantul ideal trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
-să nu fie toxic sau cancerigen;
-să fie dispersabil şi/sau solubil, în funţie
de destinaţie;
-să nu imprime gust şi miros particular;
-să fie stabil la lumină, într-un domeniu
larg de pH (2 – 8);
-să fie stabil termic, compatibil cu
tratamentul aplicat produsului alimentar 
(pasteurizare, sterilizare, fierbere);
-să fie stabil la depozitare;
-să nu reacţioneze cu metalele şi nici cu
agenţii oxidanţi/reducători;
-să posede caracteristici identice pentru
fiecare lot;
 -să poată fi detectat/dozat prin metode
analitice;
-să fie disponibil şi economic;
-să fie aprobat de legislaţia în vigoare.
 Coloranti sintetici alimentari de care
trebuie sa ne ferim :
E127 sau eritrozina – este unul dintre
colorantii de culoare rosie care se foloseste
in compoturi si diverse alimente. Un studiu
facut in 1990 a aratat ca aceasta substanta
poate provoca cancer de tiroida la sobolani,
boala posibila si in cazul omului. Din 1990
colorantul a fost interzis in Statele Unite si
Norvegia.
E110 sau sunset yellow – acest colorant
galben se gaseste in sucuri, inghetata,
snacks-uri, diverse bauturi, conserve de
peste, budinca etc. Colorantul acesta este
interzis in Norvegia. De asemenea, este pe
lista substantelor cancerigene.
E102 sau tartrazina - este colorantul
galben care se gaseste de cele mai multe ori
in dulciuri precum budinci si bomboane, dar
si in supele instant, unele bauturi, mustar,
cereale etc. Aceasta substanta poate
determina deficiente de vitamina B6 si zinc,
poate provoca mutatii cromozomiale si este
un colorant sintetic cancerigen. Tartrazina a
fost interzisa in Norgegia, Suedia, Austria,
Elvetia, Olanda si Marea Britanie. Si APC
Romania a cerut autoritatilor interzicerea
utilizarii acestui colorant, in special in
produsele care sunt consumate mai mult de
copii.
E132 sau indigotina - este un colorant
sintetic care se foloseste in prepararea
tabletelor, capsulelor, produselor de
patiserie, inghetata etc. De multe ori poate
provoca greataurticarie, diverse reactii
alergice, hipertensiune arteriala sau
probleme de respiratie. Si acest colorant este
interzis in Norvegia.
 E250 sau nitritul de sodiu - este interzis
in foarte multe tari. Folosit pentru
stabilizarea culorii rosietice a carnii
conservate, colorantul sintentic amintit poate
duce la aparitia unor boli cardio-vasculare
sau poate sa formeze nitrozamine in stomac,
combinandu-se cu alte substante. Nitritii din
alimente produce substante cancerigene.
E122 sau azorubina - este colorantul
rosu, obtinut din gudron, se gaseste in
ducliuri, jeleuri, martipan si poate sa
afecteze persoanele astmatice sau pe cele
care au alergii la aspirina. Acest colorant
sintetic este interzis in Statele Unite,
Japonia, Norvegia, Suedia si Austria.