CURSUL 7

LIPIDE

• Lipidele sunt biomolecule insolubile în apă, solubile în solvenţi organici

nepolari.
• Din punct de vedere structural sunt substanţe eterogene incluzând acizi, esteri,
compuşi cu nucleu sterol şi alte tipuri de compuşi având ca proprietate comună
hidrofobicitatea.
Clasificarea lipidelor conform sistemului Bloor
Lipidele simple incluzând esterii acizilor graşi cu diferiţi alcooli. Din această
categorie fac parte:
• esterii acizilor graşi cu glicerolul (grăsimi);
• cerurile – esterii acizilor graşi cu alcooli monohidroxilici cu catenă alchil lungă
(alcooli graşi);
Lipidele complexe incluzând esteri ai acizilor graşi conţinând de asemenea
fosfat, grupări glucidice, sulf. Din această categorie fac parte:
• fosfolipidele conţinând grupări fosfat esterificate. Acestea conţin frecvent
baze azotate sau alţi compuşi;
• glicolipidele conţinând o moleculă de acid gras esterificat cu sfingozină şi o
moleculă glucidică;
• alte lipide complexe – sulfolipide, aminolipide, lipoproteine. Precursori şi
derivaţi ai lipidelor incluzând acizi graşi, glicerolul, steroizii, alcooli graşi,
aldehide grase, corpi cetonici, hidrocarburi, vitaminele liposolubile şi unii
hormoni
Precursori ai lipidelor-acizi graşi
• Din punct de vedere structural sunt acizi alifatici monocarboxilici cu catenă
lungă (14 – 24 atomi de carbon) şi cu număr par de atomi de carbon. Catenele
pot fi saturate sau mono sau poli nesaturate. Cei mai des întâlniţi sunt cei care
conţin 6 şi 18 atomi de carbon. Acizii graşi din organismele animale au catene
neramificate.
• În cazul acizilor graşi nesaturaţi confuguraţia dublelor legături este
întotdeauna cis. Configuraţia cis din catenele nesaturate determină o îndoire cu
30º a catenei hidrocarbonate, determinând aşezarea paralelă a catenelor alifatice
din acizii graşi. Această particularitate structurală constituie o modalitate de
reglare a fluidităţii lipidelor care îi conţin şi implicit a membranelor din care fac
parte.
Acizi graşi saturaţi Denumirea Numărul atomilor de carbon Acid butiric 4
Acid caproic 6 Acid caprilic 8 Acid caprinic 10 Acid lauric 12 Acid miristic 14
Acid palmitic 16 Acid stearic 18 Acid arahidinic 20 Acid behenic 22 Acid
lignoceric 24
Acizi graşi nesaturaţi Denumirea Numărul atomilor de carbon şi poziţia
dublelor legături Acid palmitoleic C 16 9 Acid oleic C 18 9 Acid linoleic C
18 9,12 Acid  linoleic C 18 9,12,15 Acid γ linoleic C 18 6, 9,12 Acid
linolenic C 18 Δ 9,12,15 Acid arahidonic C 20 5,8,11,14 Acid clupanodonic C
22 7,10,13,16,19 Acid cervonic C 22 4,7,10,13,16,19
Acizi graşi esenţiali • Dacă şobolanii imaturi sau sugari sunt supuşi unei diete
lipsite de grăsimi cresc rău, au o piele care se descuamează, un păr care cade,
alte simptome patologice, iar în final mor. Aceste fenomene nu apar dacă în
dietă se adaugă acid linoleic, linolenic şi arahidonic.
• Din această observaţie s-a dedus faptul că mamiferelor le lipseşte
echipamentul enzimatic necesar introducerii în catena alchil a acizilor graşi a
unei noi duble legături după cea din poziţia 9, cum se întâlnesc în compuşii de
tipul acid linoleic,  linoleic, linolenic, arahidonic numiţi, de aceea, acizi graşi
esenţiali. Aceştia reprezintă 10 – 20 % din totalul acizilor graşi care intră în
compoziţia lipidelor.
Triacil gliceroli • Aceştia sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi. În grăsimile
naturale cele trei grupări hidroxil ale moleculei de glicerină sunt esterificate cu
acizi graşi diferiţi şi foarte rar cu acelaşi tip de acid gras.
• Triacilglicerolii reprezintă cea mai extinsă familie de lipide, constituind
componentele majore ale lipidelor de depozit.
Fosfatidil colinele (lecitinele) Lecitinele, întâlnite în membranele plasmatice,
unde se găsesc în cele mai mari cantităţi dintre toate fosfolipidele conţin colină.
Dipalmitoil lecitina este un agent tensioactiv extrem de eficace şi constituie
surfactantul pulmonar ce înveleşte alveolele pulmonare şi împiedică colapsul
respirator la prima expiraţie a noului născut. Absenţa sa în plămânii copiilor
prematuri cauzează sindromul de distres respirator. Majoritatea fosfolipidelor
conţin un radical acil saturat esterificat la atomul de carbon 1 al restului glicerol
şi un radical acil nesaturat la atomul de carbon 2.
 Fosfatidil etanolaminele (cefalinele) Fosfatidil etanolaminele (cefalinele) sunt
abundente în ţesutul nervos. Alaturi de celelalte fosfolipide, sunt componente
majore ale membranelor celulare. Datorită atomului de carbon 2 al glicerolului,
care este asimetric. În structurile biologice se întâlneşte exclusiv seria
stereochimică L. Au molecule amfipatice, cuprizând cozi lungi nepolare
provenind de la acizii graşi şi capete polare reprezentate de grupările fosfat.
Datorită acestei structuri, au proprietăţi tensioactive manifestate prin asocierea
spontană a moleculelor lor sub formă de de bistrat lipidic.
Sfingomielinele Sfingomielinele se găsesc în cantităţi mari în ţesutul nervos,
mai ales în tecile de mielină ale axonilor. Ultimele rezultate arată că joacă un rol
important în transducţia semnalelor.
Steroizi • Sunt derivaţi ai unei hidrocarburi ipotetice (steran) care cuprinde trei
nuclee ciclohexenanice şi un nucleu ciclopentanic condensate.
Colesterolul Este un compus important al membranelor celulare şi al
lipoproteinelor plasmatice. Se găseşte de obicei sub formă esterificată cu un acid
gras. Se găseşte în grăsimile animale şi foarte rar în grăsimi vegetale (unt de
cacao).
Acizii biliari Sunt steroizi C24, dervând dintr-un compus ipotetic (acidul
colanic) prin hidroxilare. Sunt rezultaţi prin degradarea metabolică a
colesterolului. La pH-ul alcalin al secreţiei biliare ei se găsesc sub formă de
săruri. Au un rol important în solubilizarea şi absorbţia intestinală a lipidelor.
Acizii colici au proprietatea de emulsifiere a grăsimilor datorită structurii
particulare a moleculei lor. Moleculele lor cuprind grupări –OH polare, -COOşi
–SO3 , conferind caracter hidrofil, care sunt orientate spaţial pe aceiaşi faţă a
planului nucleului sterol, precum şi o faţă hidrofobă. Sărurile biliare se dizolvă
în apă formând soluţii micelare. În prezenţa altor lipide formează cu mare
uşurinţă agregate micelare mixte. Sunt agenţi emulsifianţi de elecţie, putând
dispersa substanţe hidrofobe în medii hidrofile. Prin faţa hidrofobă a
moleculelor, sărurile biliare interacţionează cu moleculele hidrofobe, le învelesc
cu un strat de molecule de săruri biliare, expunând spre faza apoasă grupările lor
hidrofile. Structuri de acizi biliari Acid colic (3, 7, 12 - trihidroxicolanic)
Acid taurocolic
Glucide • Definitie-molecule cuprinzând o funcţiune carbonilică (aldehidică sau
cetonică) şi mai multe funcţiuni hidroxil.
• Roluri biologicefurnizori de energie intermediari în procesele catabolice
substanţe de rezervă rapid mobilizabile elementele structurale ale pereţilor
celulei bacteriene şi vegetale şi al exoscheletului artropodelor partea prostetică a
numeroase proteine joacă roluri-cheie în procesele de recunoaştere celulară
Monoglucide aldehide sau cetone cu două sau mai multe grupări hidroxil şi a
căror formulă empirică este (CH2O)n În funcţie de tipul grupării carbonil
sunt: aldoze (cu grupare aldehidică) şi cetoze (cu grupare cetonică) conţin atomi
de carbon asimetrici Pentru monoglucidele cu mai mult de un atom de carbon
asimetric, simbolurile D şi L utilizate în denumirile acestor compuşi se referă la
configuraţia atomului de carbon asimetric aflat la cea mai mare distanţă de
gruparea aldehidică sau cetonică
Glucoza Glucoza-forma liniara Glucoza-forma ciclica Glucoza este o aldoză cu
şase atomi de carbon, care se găseşte ţesuturile plantelor, fiind cel mai abundent
monoglucid din celulele vii. Molecula de glucoză poate adopta o formă liniară
sau o formă ciclică. În organismele animale este folosită ca moleculăcombustibil
pentru furnizarea de energie metabolică.
Fructoza Fructoza este o cetoză cu şase atomi de carbon . Este una din cele trei
monoglucide alimentare, alături de glucoză şi de galactoză . Molecula de
fructoză poate adopta o formă liniară sau o formă ciclică . Fructoza se găseşte în
miere, fructe şi rădăcini dulci .
Galactoza • Galactoza este o aldoză cu şase atomi de carbon, izomer al
glucozei, cu care formează un diglucid –lactoza- care se găseşte în laptele
mamiferelor Diglucide sunt formate din două molecule de monoglucide unite
printr-o legătură O-glicozidică. cele mai cunoscute sunt lactoza şi zaharoza.
Lactoza Este un diglucid compus dintr - o moleculă de glucoză şi una de
galactoză, unite printr - o legătură β 1 - 4 glicozidică . Se găseşte în laptele
mamiferelor în procent de 2 - 8 % . Hidroliza lactozei în procesul digestiei este
realizată de lactază , o enzimă localizată în exteriorul celulelor epiteliale
intestinale . Există o deficienţă în metabolizarea acestui diglucid întâlnită mai
ales la adulţi , fapt ce provocă tulburări digestive . Cauza este secreţia din ce în
ce mai scăzută de lactază pe măsura creşterii şi maturizării organismului . La
adulţii cu deficit de lactază, lactoza se acumulează în lumenul intestinului
subţire după ingestia laptelui datorită lipsei mecanismului de asimilare al
diglucidului .
Zaharoza Zaharoza este o diglucidă alcătuită prin legarea  1-2 glicozidică a
unei molecule de  D glucoză cu una de  D fructoză. Zaharoza se obţine în
scop comercial din trestie de zahăr sau din sfeclă de zahăr.
Poliglucide Sunt molecule polimere continand mai multe unitati monoglucidice
identice unite prin legaturi glicozidice Pot îndeplini rol de compuşi de rezervă
sau compuşi structurali Compuşi de rezervă (stocare): glicogenul şi amidonul
(unitatile structurale au anomerie α) Compusi structurali: celuloza (unitatile
structurale au anomerie β)
Glicogenul Glicogenul este un polimer foarte mare, cu structură ramificată,
alcătuit din molecule de glucoză unite prin legături glicozidice  1-4 în zonele
liniare şi  1-6 în zonele ramificate. El constituie poliglucidul de rezervă pentru
celula animală.
Amidonul Amidonul constituie poliglucidul de rezervă al celulei vegetale. Este
alcătuit din două tipuri de polimeri:
• amiloza – cu moleculă neramificată, alcătuită din unităţi de glucoză unite
exclusiv prin legături  1-4 glicozidice;
• amilopectina – cu moleculă ramificată, alcătuită din unităţi de glucoză unite
 1-4 şi  1-6 la ramificaţii, având o moleculă mai puţin ramificată decât a
glicogenului. Amidonul constituie mai mult de jumătate din glucidele raţiei
alimentare a omului. În urma proceselor digestiei, amiloza şi amilopectina sunt
rapid hidrolizate de  amilază secretată de glandele salivare şi de pancreas.
Structura amidonului Amiloza Amilopectina Celuloza Este un poliglucid
major al celulei vegetale, cu rol structural . Este un polimer neramificat al
glucozei în care aceasta este unită prin legături  1 - 4 . Este cel mai abundent
compus organic al biosferei . Configuraţia  permite celulozei să formeze lanţuri
liniare foarte lungi . Oxigenul din ciclul piranozic formează legături de hidrogen
cu gruparea OH de la atomul de carbon 3 . Lanţurile polimerice sunt dispuse
paralel, formând fibrile .
Glicozaminoglicani Sunt poliglucide cu structuri speciale de pe suprafaţa
celulelor animale şi din matrixul extracelular. Principalii glicozaminoglicani
sunt: condroitin sulfatul, keratan sulfatul, heparina, heparan sulfatul, dermatan
sulfatul, hialuronatul.
Hialuronat Heparina Functia biologica a heparinei • Heparina este secretată
de mastocite în apropierea pereţilor vaselor sanguine şi se găseşte de asemenea
pe suprafaţa celulelor endoteliale. Este un polimer cu masă moleculară cuprinsă
între 3-30 kD, cu structură eterogenă, având la bază unităţi diglucidice cu grade
diferite de sulfatare. • Unul din rolurile ei biologice este acela de anticoagulant,
fapt pentru care este utilizată în terapie. Prin încărcarea negativă a moleculei
sale, heparina se fixează pe antitrombină şi creşte viteza formării unui complex
stabil între antitrombina III şi proteazele care acţionează ca factori de coagulare,
inactivându-le