Curs-S8 Biochimie

2.3. LIPIDELE

Lipidele constituie o grupă de substanţe bioorganice larg răspândite în organismele

vii,caracterizată prin heterogenitatea structurii şi a proprietăţilor fizico-chimice. Lipidele sunt
substanţe insolubile în apă şi solubile în solvenţi organici.
În organismele vii, lipidele îndeplinesc mai multe funcţii:
–rol energetic datorită energiei ce rezultă în urma degradării lor catabolice, această energie,
acumulată sub forma legăturilor macroergice ale moleculelor de ATP putând fi utilizată
decătre organisme în procesele de biosinteză şi în efortul fizic şi intelectul; (1g
lipide9,1kcal)
–rol de rezervă îndeplinit de lipidele localizate în ţesuturile adipoase;
–rol plastic jucat de lipidele celulare care sunt, în general, lipide complexe care intră în
compoziţia citoplasmei şi a tuturor membranelor biologice.
Dacă lipidele de rezervă sunt consumate în caz de subnutriţie, lipidele plastice
reprezintă elementul constant, concentraţia lor rămânând nemodificată.
–rolul de material izolant jucat de lipidele localizate în ţesuturile subcutanate sau în jurul
diferitelor organe unde asigură protecţia mecanică şi termică.

Clasificarea lipidelor se poate face după mai multe criterii, astfel:

1. După criteriul biologic:
a. Lipide de rezervă (care se acumulează la om în țesutul adipos, iar la plante în
diferite organe, mai ales unele semințe și fructe)
b. Lipide de constituție (intră în structura celulelor)
c. Lipide circulante ( circulă prin sânge sau limfă)
2. După criteriul biochimic (după structura chimică):
a. Lipide simple-conțin doar C, H și O:
- din această grupă fac parte: gliceridele (acilgliceroli),
ceridele, steridele, etolidele
b. Lipide complexe- conțin pe lângă C, H, O și alte elemente (P, S, N)
- din această grupă fac parte: fosfolipidele, glicolipidele și
lipoproteinele

1
Curs-S8 Biochimie

3. D. p. d.v. alimentar:
a. Lipide de origine animală (conțin preponderent acizi grași saturați, cu
excepția peștilor)
b. Lipide de origine vegetală (predomină în semințele oleaginoase și au un
conținut ridicat de acizi grași nesaturați)

Structura lipidelor:
Din punct de vedere chimic, lipidele sunt esteri ai acizilor grasi saturați sau
nesaturați cu diferiți alcooli, cel mai adesea glicerolul (numite și lipide saponificabile). În
structuraanumitor lipide se găsesc și alte substanțe cum ar fi aminoalcooli și acidul fosforic.
Analizachimică elementară arată prezența C, H, O, iar la unele lipide mai există N, P sau S.

Proprietățile lipidelor depind în mare măsură de natura acizilor grași și a alcoolului

dincompoziție.

Acizii grași (AG)

Acizii graşi ce intră în structura lipidelorsunt acizi carboxilici cu următoarele
proprietăți:
 au număr mare de atomi de carbon (între 4 si 32);
 au număr par de atomi de carbon;
 au catenă liniară, fără ramificații;
 sunt monocarboxilici;
 pot fi saturați sau nesaturați.

2
Curs-S8 Biochimie

Clasificarea acizilor grași se poate realizaîn funcție de natura restului hidrocarbonat:

1.Acizii grași saturați sunt acizii grași care nu prezintă duble legături, având
formulagenerală CnH2nO2 sau CH3 – (CH2)n– COOH.

Exemple: acidul butiricCH3 – (CH2)2 – COOH;

acidul palmiticCH3 – (CH2)14– COOH

acidul stearicCH3 – (CH2)16– COOH

2.Acizii grași nesaturați sunt acizii grași monocarboxilici cu una sau mai multe duble
legături CC,majoritatea de consistență uleioasăla temperatură obișnuită, cu excepția acidului
arahidonic(C20).
Dintre acizii grasi nesaturați, compusii care posedă osingură dublă legătură,
poartănumele de acizi grasi mononesaturați, iar cei cu mai multeastfel de legături duble, se
cheamăacizi grasi polinesaturați.
Cel mai cunoscut acid grasmononesaturat este acidul oleic care se găsește în lipide în
proporție de până la 80% dintotalul acizilor prezenți și adesea este însoțit de acidul linoleic și
palmitic.
Exemple: acidul oleic (omega 9)

acid palmitoleic

Acizii grași polinesaturați prezintă 2 sau mai multe duble legături și sunt considerați
pentru om acizi grași esențiali (AGE) sau vitamine F.
Exemple:Acid linoleic(omega 6)

Acidul linolenic (omega 3)

3.Hidroxiacizi grași - conțin în molecula lor și o grupare funcțională hidroxil.

Exemple: acidul sabinic HO‒CH2‒(CH2)10‒COOH
acidul ricinoleic:

3
Curs-S8 Biochimie

Alcoolii
Alcoolii reprezintă al doilea component al lipidelor naturale. Pot fi aciclici sau
ciclici,monohidroxilici sau polihidroxilici, cu sau fără azot.
Alcoolii aciclici monohidroxilici fără azot intră în compoziția cerurilor și
adeseacorespund acizilor grasi superiori:
- Alcool cetilic CH3-(CH2)14-CH2-OH corespunzător acidului palmitic
- Alcool stearilic CH3-(CH2)16-CH2-OH corespunzător acidului stearic
- Alcool cerilic CH3-(CH2)25-CH2-OH corespunzător acidului cerotic
Glicerolul sau glicerina este alcoolul trihidroxilic component principal al
gliceridelorși al multor lipide complexe.Fiind un alcoolmanifestă toate proprietățile chimice
ale funcției OH, însă acestea vor fi mai pronunțatedatorită vecinătății grupelor alcoolice:

Aminoalcoolii sunt alcooli aciclici azotați care intră în constituția lipidelor

complexe.Cei mai răspândiți sunt colamina și derivatul său trimetilat – colina, care intră în
structuraacestor lipide sub formă de esteri fosforici.
Sterolii sunt alcooli superiori cu structură tetraciclică ce au la bază
nucleulciclopentanperhidrofenantrenic:

Sterolii se găsesc liberi în natură, dar și esterificați la hidroxilul din poziția 3 cu

acizigrași, formând steride.Cel mai răspândit sterol din organismele animalelor superioare şi
omuluieste colesterolul:

4
Curs-S8 Biochimie

colesterol colesteridă
În sângele uman, o treime din cantitatea totală de colesterol se află sub formă de
alcoolliber, iar 2/3 sub formă esterificată.

I. Lipide simple

Sunt compuși ternari constituiți din C, H, și O.

D.p.d.v chimic sunt esteri ai acizilor grași cu diferiți alcooli (monohidroxilici aciclici
sau ciclici și polihidroxilici).
În funcție de compoziția chimică se împart în :
‒ Gliceride esteri ai glicerolului cu acizi grași superiori
‒ Ceride esteri ai alcoolilor monohidroxilici superiori cu acizi grași superiori
‒ Steride esteri ai sterolilor cu acizi grași superiori
‒ Etolide compuși de condensare intermoleculară a hidroxiacizilor

1. Gliceridele (acilglicerolii)

Gliceridele sunt lipidele simple cele mai răspândite în natură; sunt componentele
principale ale grăsimilor de rezervă din țesuturi și ale grăsimilor din lapte. În proporții
variabile se găsesc și-n lipoproteinele plasmatice.
Acilgliceroliisunt esteri ai acizilor graşi cu glicerolul. Întrucât glicerolul este un alcool
trihidroxilicse deosebesc monoacilgliceroli (monogliceride), diacilgliceroli (digliceride)şi
triacilgliceroli (trigliceride).
Dacă esterificarea celor două sau trei grupări –OH se produce cu acizi grași identici, se
formează di- sau trigliceride omogene. Dacă esterificarea decurge cu acizi grași diferiți,
rezultă di- sau trigliceride mixte.

5
Curs-S8 Biochimie

Grăsimile de rezervă sunt alcătuite aproape exclusiv din trigliceride. Mono- și

digliceridele sunt intermediari în cursul sintezei și degradării trigliceridelor și se găsesc în
cantități mici în țesuturi.
Trigliceridele din țesutul adipos uman cuprind următorii acizi grași (în procente de
greutate): acid oleic (45%), acid palmitic (2%), acid linoleic (8%), acid palmitoleic (7%), acid
stearic (7%), alți acizi (8%).
Proprietățile fizice și chimice ale trigliceridelor sunt determinate de natura
acizilorgrași pe care îi conțin.
Gliceridele sunt substanțe hidrofobe, insolubile în apă, solubile în solvenți organici
(benzen, cloroform, eter etilic, acetonă, benzină).
Gliceridele naturale se pot afla în stare lichidă (uleiurile vegetale) și solidă sau
semisolidă (grăsimile animale). Fiind amestecuri de gliceride mixte nu au temperaturi de
topire fixe.
Din punct de vedere al proprietăților chimice, trigliceridele vor da reacții
caracteristicelegăturilor ester și dublei legături, dacă acizii grași constituenți sunt nesaturați.
 Hidroliza poate avea loc fie în prezența acizilor tari (minerali), a bazelor tari sau
înprezența enzimelor – lipaze, eliberându-se treptat acizii grasi constituenți și
glicerolul.

Hidroliza acilglicerolilor sub acţiunea hidroxizilor alcalini se numeşte saponificare.

Ionii carboxilaţieliberaţi în urma acestei reacţii formează cu cationii, sărurile corespunzătoare
numite săpunuri(săruri de Na sau K ale acizilor grași).

6
Curs-S8 Biochimie

Cantitatea în mg de KOH necesară pentru saponificarea unui gram de triacilglicerol se

numeşteindice de saponificare. Un indice de saponificare mic corespunde unei grăsimi cu
masă moleculară mare și invers.
 Hidrogenarea este o proprietate caracteristică trigliceridelor de natură
vegetală,nesaturate, deoarece adiționează doi atomi de H la fiecare dublă legătură,
rezultând gliceridesaturate. Pe această proprietate se bazează procesul industrial de
obținere a margarinelor din uleiuri vegetale.
În cursul hidrogenării majoritatea dublelor legături iniţiale se rup, dar apar şi
altele noi, numite duble legături convertite. Acestea nu sunt convenabile pentru
organism, unele având chiar acţiune toxică . Pe de o parte şi de alta a catenei, în
dreptul legăturilor duble convertite, poziţia atomilor de hidrogen este schimbată,
rezultând acizi graşi TRANS nenaturali, cu o puternică acţiune de inhibare asupra
acizilor omega 9 (acid oleic).
 Halogenarea-adiția de halogeni la dublele legături; această reacție are loc numai la
uleiuri (grăsimi nesaturate). Cantitatea de I2 sau Br2, în grame, adiţionată la dublele
legături ale acizilor graşi din 100g acilglicerol se numeşte indice de iod-măsoară
gradul de nesaturare a grăsimii.
 Râncezirea grăsimilor‒sub acţiunea oxigenului, luminii şi a umidităţii,gliceridele
suferă un proces de peroxidare (râncezire) care le alterează gustul și mirosul. Este mai
accelerată cu cât gliceridele au un conținut mai mare de acizi grași nesaturați.
Râncezirea poate fi împiedicată dacă grăsimile se păstrează la rece, întuneric,
ferite de umezeală sau cu ajutorul unor substanțe antioxidante naturale: vitamina E,
caroteni.

2. Ceridele

Ceridele sunt esteri ai acizilor graşi superiori (C24 – C32) cu alcooli monohidroxilici
superiori. Sunt substanțe de culoare alb-gălbuie, cu aspect unsuros, insolubile în apă,
rezistente la acțiunea agenților chimici și la râncezire, greu hidrolizabile.
În natură, ceridele apar sub forma unui amestec de hidrocarburi, alcooli şi acizi graşi
care poartănumele de ceruri.Cerurile pot fi de provenienţă animală (spermacet, ceara de
albine, lanolina)sau vegetală (ceara de Carnauba).

7
Curs-S8 Biochimie

Cerurile formează un strat protector pe pielea, părul şi penele vieţuitoarelor, de

asemenea, pe frunzele, florile şi fructele diferitelor plante.Cerurile de pe suprafața organelor
vegetale împiedică pierderile prea mari de apă printranspirație si protejează planta de agenți
dăunători.

3. Steridele

Steridele sunt esteri ai acizilor graşi superiori cu alcooli tetraciclici monohidroxilici

saturaţi cunoscuţi sub numele de steroli.
Sterolii sunt răspandiţi atât în ţesuturile animale (zoosteroli) cât şi în plante
(fitosteroli) şi ciuperci (micosteroli). În regnul vegetal se prezintă sub formă liberă sau sub
formă de glicozide; exemple: sitosterolul și stigmasterolul din semințele plantelor oleaginoase
și leguminoase, în semințele germinate de cereale.

Colesteroluleste cel mai important sterol în organism,îndeplinind mai multe funcții:

‒ are acțiune antitoxică, antihemolitică și de reglare a permeabilității membranelor
celulare;

8
Curs-S8 Biochimie

‒ este compusul de bază pentru sinteza altor steride importante (acizi biliari, hormoni
steroidieni, vitamina D);
‒ în cazul unor dereglări metabolice, contribuie la instalarea aterosclerozei și formarea
calculilor biliari;

4. Etolidele

Sunt ceride vegetale care formeazăcomponentul principal al cerurilor de la conifere.Au

structură specială fiind esteri ai unor hidroxiacizi superiori care se combină între ei,
participând de obicei 3-5 molecule la reacția de esterificare. Mai des întâlniți sunt
acidulsabinic si acidul iuniperic.

II. Lipide complexe

Sunt compuși biochimici componenți ai unor organe și țesuturi cu activitate biologică

și fiziologică intensă, răspândiți atât în regnul vegetal (semințe, fructe), cât și în cel animal
(creier, ficat, inimă).
Sunt esteri ai acizilor grași în constituția cărora mai intră pe lângă glicerol și acid
fosforic, aminoalcooli, aminoacizi, glucide.
Lipidele complexe conţin în molecula lor, pe lângă componenta lipidicăşi o
componentă de altă natură.
Dinpunct de vedere al structurii lor chimice, lipidele complexe se împart în mai multe
clase: fosfolipide, glicolipide și lipoproteine.

9
Curs-S8 Biochimie

1. Fosfolipidele (fosfatide)

Sunt lipide complexe formate dintr-un alcool, o bază azotatăși acizi grași
superiori.Alcoolii din constituția fosfatidelor sunt de obicei glicerina, inozitolul, sfingozina.
Ca baze azotate participă colamina și colina, uneoriaminoacidul serina.
Fosfolipideledenumite şi fosfatide, se împart la rândul lor în două
grupeglicerofosfolipide (glicerofosfatide) şi sfingofosfolipide (sfingofosfatide).
a.Glicerofosfolipidelesunt lipide complexe ce conțin în moleculă glicerină
esterificatăcu acizi grași și cu acid fosforic.Sunt lipide de structură intrând în
compozițiamembranelor plasmatice, alături de proteine si glicolipide.
În structura glicerofosfatidelor, restul de acid fosforic este la rândul lui esterificat cu
alţicompuşi. În funcţie de natura acestora, glicerofosfatidele se clasifică astfel:
· lecitine (fosfatidilcoline) – conțin colină,
· cefaline(fosfatidiletanolamine)– conțin colamină,
· seringlicerofosfolipide (fosfatidilserine) – conțin serină,
· inozitolglicerofosfolipide(fosfatidilinozitoli) – conțin inozitol.
Aceastăstructură conferă glicerofosfolipidelor atât un caracter amfoter (sunt amfioni),
cât și caracter amfipatic. Caracterul amfipatic este determinat de prezența unei componente
hidrofobe, liposolubilă (catenele celor doi acizi grași) și a unei componente hidrofile, solubile
în apă(fosforil-colina, fosforil-colamina sau fosforil-serina).

Datorită acestor două componente, moleculele se pot orienta diferit în

structurilecelulare, formează straturi duble de fosfolipide în care sunt incluse proteine, steroli
șiglicolipide. Fosfolipidele sunt orientate cu grupările hidrofile spre exterior și cu acizii

10
Curs-S8 Biochimie

grași,hidrofobi, spre mijlocul acestui bistrat. Printre moleculele de fosfolipide se găsesc

moleculede glucide, steroli și proteine integrate parțial sau total, cu rol de enzime, proteine
receptoare și proteine transportoare, conform ipotezei mozaicului fluid a lui Singer si
Nicholson (1972).

Datorităacestei structuri, membranele plasmatice sunt semipermeabile, permit trecerea

apei prin osmoză, iar a substanțelor dizolvate prin proteine transportoare.
În ţesuturile animale, în special în muşchi şi în ţesutul nervos, au fost
identificateglicerofosfatide în care grupa –OH din poziţia 1 este eterificată cu un alcool α-β-
nesaturat. Aceşticompuşi au primit numele de plasmalogene.
b. Sfingofosfolipidele(sfingomieline)sunt fosfolipide care predomină în țesutul
nervos; aceste substanțe conţin în molecula lor unaminoalcool dihidroxilic nesaturat numit
sfingozină, un acid gras superior, acid fosforic şi colină:

sfingozina

sfingomielina

2. Glicolipidele

Glicolipidele conţin în molecula lor, pe lângă componenta lipidicăşi o

componentăglucidică. Sunt prezente la bacterii, dar și-n organismul mamiferelor. Între
glicolipide se disting: cerebrozide, gangliozide,şi sulfatide.

11
Curs-S8 Biochimie

a.Cerebrozideleconţin sfingozină (aminoalcool), un acid gras superior şi o hexoză

(galactoză sau glucoză); sunt întâlnite în creier, dar și-n eritrocite, leucocite, splină, plămâni.

galactocerebrozidă

b. Gangliozidelesunt cele mai complexe lipide a căror componentă glucidică conţine

glucoză,galactoză, N-acetilgalactozaminăşi acid N-acetil-neuraminic. Ele au fost descoperite
în ganglioniisistemului nervos, creier şi alte ţesuturi. Gangliozidele au un rol extrem de
important înfuncţionarea membranelor celulelor nervoase. S-a observat căîn unele boli
neuropsihice, însistemul nervos apar gangliozide cu structură modificată.
c. Sulfatidele(cerebrozidsulfatidele) se deosebesc de cerebrozide prin prezenţa restului
deacid sulfuric, legat esteric la carbonul C-3 al galactozei. Se găsesc în creier şi alte ţesuturi şi
au rol deosebit în transportul ionilor la nivelul membranelor biologice.

3. Lipoproteinele

Lipoproteinele sunt agregate biochimice formate din lipide (gliceride, fosfolipide),

colesterol și esteri ai colesterolului. Se biosintetizează în ficat și constituie forma de transport
a lipidelor insolubile în apă prin plasma sangvină.
În funcție de densitate, lipoproteinele plasmatice se clasifică astfel:
 chilomicroni lipoproteine cu un conținut foarte mare de lipide (98-99%) și puține
proteine (1-2%); sunt sintetizați în enterocite și încorporează lipidele alimentare
absorbite.
 VLDL lipoproteine cu densitate foarte mică, conținând 50-60% trigliceride; funcția
principală a VLDL estetransportul trigliceridelor produse de ficat spre țesuturile
extrahepatice.

12
Curs-S8 Biochimie

 LDL lipoproteine cu densitate mică, con

conținând
ținând 50% colesterol; au rolul de a furniza
colesterol diverselor țesuturi periferice. Nivelul prea mare de LDL are ca rezultat
formarea plăcilor de colesterol pe artereLDL
artere LDL este considerată fracţiune de risc
aterogen.
 HDL lipoproteine cu densitate mare, con
conținând
ținând 50% proteine și cantități mici de
colesterol, trigliceride; rolul lor este de a esterifica colesterolul liber și de a-l
transporta de la celulele periferice spre ficat, opunându
opunându-se
se procesului de ateroscleroză.
HDL fiind considerată fracţiunea cu rol protector, antiaterogenă.

13
Curs-S8 Biochimie

Metabolismul lipidic

Lipidele reprezintă un grup eterogen de molecule organice insolubile în apă, care pot fi
separate prin extracţie cu solvenţi organici.
Funcţiile pe care lipidele le îndeplinesc în organism sunt următoarele:
- reprezintă sursa majoră de energie;
- procură componentele necesare formării barierelor hidrofobe cesepară conţinutul apos al
celulelor şi structurilor celulare;
-prezintă activitate reglatorie sau coenzimatică (hormoni steroizi,vitamine).
Un adult consumă între 60-150 g de lipide zilnic din care 90% sunt trigliceride, restul
fiind colesterol liber, colesterol esterificat, fosfolipide şi acizi graşi liberi.

1. Digestia și absorbția lipidelor

Digestia lipidelor este un proces care consta în hidroliza (înprezenţa unor enzime
specifice fiecărei clase de lipide) şi emulsionarea loradică menţinerea în stare solubilizată a
unor componente hidrofobe într-un mediu apos (în prezenţa bilei şi a sărurilor biliare).
 Hidroliza este realizată de enzime specifice. Astfel, lipazeleacţionează asupra
trigliceridelor, fosfolipazele (PL) asupra fosfatidelor,colesterolesteraza asupra esterilor
de colesterol.
De exemplu:

Hidroliza lecitinei (fosfolipid) sub acţiunea fosfolipazelor specifice

14
Curs-S8 Biochimie

 Emulsionareaînseamnă solubilizarea componentelor hidrofobe.

Lipidele sunt prezente în mediul apos sub forma unor picături şi hidroliza enzimaticăse
petrece la interfaţa picăturii lipid-apă. Agenţii emulsionanţi interacţioneazădeopotrivă cu
aceste picături şi cu apa, acţiune ce are ca urmare ruperea picăturilor înaltele mai mici,
stabilizarea acestora din urma şi împiedicarea reunirii lor. Ca urmareare loc o mărire a
suprafeţei picăturii astfel ca enzimele să poată acţiona cât maieficient.
Emulsionarea este realizată prin două mecanisme: folosirea proprietăţilorsărurilor
biliare care au rol detergent şi amestecarea mecanică dată de peristaltism.

Digestia lipidelor începe în stomac şi este catalizată de o lipază gastrică, care

hidrolizeazăîn specialtrigliceridele ce conţin acizi graşi cu catenă scurtăşi medie (prezente în
special înlapte, frișcă, ou). Viteza cu care are loc hidroliza este excesiv de mică deoarece
lipidele suntneemulsionate şi enzimele pot hidroliza doar trigliceridele situate la interfaţa. De
aceea se poate spune că lipidele trec în intestin aproape intacte.
Digestia masivă a lipidelor are loc în intestin unde trigliceridele, esterii decolesterol şi
fosfolipidele sunt degradate la produşi primari, după procesul de emulsionare, sub acțiunea
sărurilor biliare.
Trigliceridele sunt hidrolizate de lipaza pancreatică până la acizi grași liberi,
monogliceride, glicerol.
Esterii de colesterol sunt hidrolizați de colesterolaza pancreatică până la colesterol
liber și acizi grași liberi.
Hidroliza fosfolipidelor este realizată de fosfolipazele pancreatice, enzime activate în
intestin de tripsină.

Absorbția lipidelor
Acizii grași liberi cu lanțuri mari, colesterolul liber, monogliceridele formează cu
sărurile biliare micelii de lipide amfipaticeși devin astfel solubile în mediul apos din lumenul
intestinal. Miceliile se apropie de marginea în perie a enterocitelor și sunt absorbite.
La nivelul enterocitelor acești produși se transformă din nou în trigliceride, colesterol
esterificat, fosfatide, care împreună cu cantități mici de proteine formează particule
lipoproteice numite chilomicroni. Chilomicronii intră în sistemul limfatic, apoi în sânge;
chilomicronii reprezintă forma de distribuire a lipidelor exogene.

15
Curs-S8 Biochimie

Acizii graşi cu lanţuri mici şi mediisunt absorbiţi direct prin mucoasa intestinală
(nunecesită formarea miceliilor pentru absorbţie), şi sunt distribuiţi prin sistemul portalhepatic
(nu prin cel limfatic).

2. Metabolismul acizilor grași

Acizii graşi existăîn organism în formă liberă (neesterificată) sau sub formăde esteri în
molecule complexe cum sunt trigliceridele.
Acizii graşi liberi pot fi oxidaţi în multe ţesuturi (ficat, muşchi) pentru afurniza
energie.
Trigliceridele reprezintă forma de stocare a rezervelor energetice aleorganismului şi de
aceea funcţia lor principală este cea energogenă. Aceste rezervese formează pe baza excesului
de glucide care este convertit în acizi graşi, ce sunt încorporaţi în trigliceride şi depozitaţi în
ţesutul adipos.

a. Biosinteza acizilor grași:

Biosinteza acizilor grași are loc în citosolul celulei, iar acetil-coenzima A are rolul de
precursor (primer). În celula vie acetil-CoA poate rezultadin degradarea acizilor grași, din
acidul piruvic în metabolismul glucidelor, din degradarea aminoacizilor glucoformatori.
Acizii graşi din organism provin din următoarele procese:
‒ Sinteza acizilor grași pornind de la acetil-coenzima A; procesul are loc în ficat, țesutul
adipos, rinichi, plămâni, mucoasa intestinală, creier.
‒ Elongarea acidului nou sintetizat sau a unor acizi grași endogeni pentru obținerea
acizilor grași cu catenă mai lungă.
‒ Biosinteza acizilor grași nesaturați prin introducerea în molecula aciduluigras saturat
corespunzător a dublelor legături prin intervenţia unor enzime specifice,numite
desaturaze.În organism poate fi sintetizat pe această cale numai acidul oleic (cu
osingură dublă legătură), restul trebuie aduși prin alimentație.
‒ Din hidroliza trigliceridelor

16
Curs-S8 Biochimie

b. Catabolismul acizilor grași:

Degradarea acizilor graşi se face pe mai multe căi. Cea mai importantă este β-
oxidarea care reprezintă procesul de degradare completă cu formare de dioxid de carbon,
apăşi energie.
Acizii grași eliberați prin hidroliza trigliceridelor în țesutul adipos trec în plasmă unde
se fixează pe pe albumine și sunt transportați la ţesuturile capabile să-ioxideze (ficat, rinichi,
inimă, muşchi, plămân, creier, ţesut adipos). Se formează acetil-CoA care intră în ciclul Krebs
și este degradată total până la CO2, H2O și o mare cantitate de energie.

3. Metabolismul trigliceridelor

Trigliceridele sunt esteri ai acizilor graşi cu glicerina. Ele reprezintă forma de

depozitare a excesului energetic al organismului.

a.Biosinteza trigliceridelor:
Pentru sinteza trigliceridelor organismul utilizează glicerolul şi aciziigraşi superiori,
care sunt mai întâi activaţi la acil-CoA.Biosinteza trigliceridelor are loc prin două mecanisme:
‒ Calea monogliceridelor, activă in celula intestinalăreprezintă o cale de resinteză
atrigliceridelor din produşii de digestie. Aceste trigliceride împreună cu colesterolul
liber şi esterificat,fosfolipide şi proteine sunt încorporate în particule lipoproteice
denumitechilomicroni care trec în circulaţie prin sistemul limfatic.
‒ Calea glicerol-fosfatului, activăîn ficat și alte țesuturi, capabile de sinteză. Acizii
graşi necesari sintezei trigliceridelor provin fie din sinteza “denovo” din acetil-CoA
(rezultată în urma oxidării glucozei), fie din acizii graşiliberi circulanţi.

Trebuie notat că ficatul nu este un organ de depozitare a trigliceridelor aşa cum este
ţesutul adipos. Trigliceridele sintetizate în ficat sunt exportate laţesuturile extrahepatice sub
forma de lipoproteine de densitate foarte mică(VLDL). Ajunse acolo trigliceridele cuprinse în
VLDL sunt hidrolizate (subacţiunea lipoprotein- lipazei) şi acizii graşi sunt reţinuţi. Aceştia
din urma suntreîncorporaţi în trigliceride şi depozitaţi (în special în ţesutul adipos).
Ţesutul adipos reprezintă locul de stocare a excesului caloric sub formă de lipide.
Glicerol-fosfatul necesar sintezei provine din dihidroxiaceton-fosfatul provenit din glucoză şi

17
Curs-S8 Biochimie

din glicerolul eliberat prin hidroliza trigliceridelor.Acest fapt evidenţiază dependenţa sintezei
trigliceridelor de nivelele glicemieişi indirect al insulinemiei.

b. Catabolismul trigliceridelor:
Degradarea tisulară a trigliceridelor are loc prin hidroliză când se pun în libertate acizi
graşi şi glicerol sub acţiunea unei lipaze hormon-sensibile. Glicerolul rezultat difuzeazăîn
plasmăşi constituie un indicator al vitezei dehidroliză a trigliceridelor.Acizii graşi rezultaţi
sunt utilizaţi în principal ca sursă de energie.
În organism există două mari fluxuri plasmaticede trigliceride:
- circulaţia trigliceridelor exogene de la intestin în restul organismuluisub formă de
chilomicroni;
- circulaţia trigliceridelor endogene de la ficat spre restul organismuluisub formă de VLDL.

4. Metabolismul glicerolului

Glicerolul este component al gliceridelor şi fosfogliceridelor.Liber se formează prin

hidrolizatrigliceridelor, fiind un produs al metabolismului țesutului adipos. Glicerolulformat
în ţesutul adipos difuzeazăîn plasmă de unde este captat de ficat care îl utilizează după
conversie în glicerol – fosfat.
După condiţiile specifice fiecărui ţesut, glicerol – fosfatul poate evolua pe următoarele
căimetabolice:
– poate fi transformat în trigliceride sau fosfogliceride (glicerofosfolipide);
– după conversia sa într-un triozofosfat (dihidroxiaceton – fosfat şi 3 – gliceraldehid –
fosfatul)poate urma calea glicolitică degradativăşi apoi oxidare completă la dioxid de carbon
şi apă; catriozofosfat poate fi substrat gluconeogenetic.

5. Metabolismul colesterolului

Colesterolul este sintetizat de aproape toate ţesuturile umane, dar în special de ficat,
gonade, placentă, din acetil-CoA (rezultată prin glicoliză sau prin oxidarea acizilor grași).
El prezintă o serie de funcţii esenţiale în organism: este component al membranelor
celulare, precursor al acizilor biliari, al hormonilor steroizi, şi al vitaminei D.
Colesterolul se prezintă sub două forme: colesterolul liber şi colesterolulesterificat.

18
Curs-S8 Biochimie

Factorii reglatori ai biosintezei colesterolului sunt:

 consumul alimentar de colesterol când dieta este săracă în colesterol, este activată
sinteza în ficat, intestin şi suprarenale, iar o dietă bogată în colesterol diminuează
sinteza endogenă;
 valoarea calorică a dieteio dietă bogată în glucide sau lipide creşte sinteza hepatică
de colesterol
 hormonii insulina stimulează sinteza de colesterol, iar glucagonul reduce sinteza de
colesterol.
Degradarea colesteroluluise face pe mai multe căi:
‒ transformarea în acizi biliari, la nivelul ficatului
‒ transformarea în vitamina D3, la nivelul pielii
‒ participă la sinteza homonilor steroizi în glandele endocrine (corp galben, testicule,
glandele suprarenale)
‒ este utilizat în sinteza de membrane
Colesterol nu poate fi degradat la CO2 şi H2O şi de aceea inelul sterolic esteeliminat
din organism ca atare sau mai corect foarte puţin modificat. Calea principalăde excreţie este
bila care cuprinde atât colesterolul cât şi acizii biliari, cataboliţi aiacestuia.
Colesterolulbiliar împreună cu cel rezultat din descuamarea intestinalăşi cel exogen se
amestecă în intestin.Colesterolul absorbit ajunge în ficat unde este transformat în acizi biliari
și săruri biliare. Acestea ajung în duoden, apoi în jejun, ileon, de unde sunt reabsorbiți și
ajung iar la ficat (circuitul enterohepatic). În intestin acizii biliari emulsionează lipidele. După
efectuarea mai multor circuite enterohepatice, ei sunt total eliminați.
Colesterolul neabsorbit se elimină prin fecale subforma a doi compuşi rezultaţi în
urma acţiunii bacteriilor intestinale şi anumecolestanol şi coprostanol.

Trecerea colesterolului din ficat în bilă este însoţită de secreţia simultană a

fosfolipidelor şi sărurilor biliare. Dacă acest fenomen cuplat este viciat şi intră în bilă mai
mult colesterol decat poate fi solubilizat de sărurile şi lecitina prezente, atunci colesterolul
precipită formând calculii biliari şi declanşând litiaza biliară.

19
Curs-S8 Biochimie

6. Corpii cetonici

Prin corpi cetonici se înţeleg următorii trei compuşi acidul acetilacetic, acidul β-
hidroxibutiricşi acetona:

Corpii cetonici sunt substanțe care apar în organism prin arderea lipidelor și a
proteinelor. Ei sunt produși de ficat în mod constant; cantități semnificative apar, în special,
în perioadele de înfometare (inaniție) sau în cazul unui metabolism dereglat.
Corpii cetonici reprezintă o importantă sursă de energie pentru ţesuturileextrahepatice
(muşchi scheleticşi cardiac, cortex renal, creier) deoarece:
- sunt solubili și astfel nu necesită un sistem de transport (încorporare în lipoproteine
sau cuplare cu albumina),
- sunt sintetizați în ficat atunci când cantitatea de acetil-CoA prezentă depășește
posibilitățile ficatului de a o metaboliza, pe alte căi.

În condiții normale, corpii cetonici sunt degradați în ciclul Krebs. În condiții

patologice se acumulează în sânge și țesuturi.
Corpii cetonici se elimină din organism prin respirație (acetona) și prin urină (acidul
acetilacetic și acidul β- hidroxibutiric). Corpii cetonici sunt absenți în urină în condiții
normale.
Când rata formării corpilor cetonici depăşeşte rata metabolizării lor, nivelurileacestora
cresc în sânge (cetonemia) şi în urină (cetonuria).Aceşti doi parametri suntde obicei întâlniţi
în inaniţie şi în diabetul zaharat. Acidul aceto-acetic şiβ-hidroxibutiratul sunt eliminaţi ca
săruri, ei epuizând rezerva alcalină din sânge şi în consecinţă, duc la scăderea pH-ului. Pe de
alta parte fiind substanţe osmoticeantrenează pierderi mari de apă (poliurie) şi deshidratarea
organismului. Cuplareacelor două efecte duce la instalarea acidozei (cetoacidoza).

Reglarea metabolismului lipidic se face prin mecanisme nervoase (hipotalamus) și

endocrine (insulina, hormonii sexuali favorizează lipogeneza, iar somatotropul,
glucocorticoizii, hormonii tiroidieni au efect lipolitic).

20