Sunteți pe pagina 1din 20

GLICEMIA

Glicemia se refera la cantitatea de glucoza din sange. Exista foarte multe substante care intra in categoria zaharuri/zaharide: fructoza, lactoza, galactoza, zaharoza, dar glucoza constituie cea mai importanta sursa de energie pentru organismul uman.

Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si sangele omului si constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei necesare activitatii omului. Din arderea unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii.

Glucoza in organism provine din alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate alimente in glucoza sunt dulciurile , precum si alimentele care contin amidon care in organism se transforma prin actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar din orice nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza.

Glucoza provine din dieta (zahar si produse zaharoase, miere, cartofi, faina, cerealele), dar poate fi sintetizata si la nivelul tesuturilor, din orice tip de constituent inclusiv grasimi si proteine. Pentru a ajunge din sange la nivel celular, glucoza trebuie sa strabata membrana celulara. Acest proces este facilitat de insulina, un hormon pancreatic. Cand insulina este eliberata in sange, nivelul glicemiei scade.

Glucoza care nu se foloseste imediat de catre organism este stocata in ficat, rinichi si muschi sub forma de glicogen. In momentul in care organismul are nevoie de glucoza pentru producerea de energie, glicogenul este eliberat de catre tesuturi si transformat in glucoza astfel incat nivelul glicemiei creste.

Nivelul glucozei in sange poate varia in functie de foarte multe aspecte: dieta, activitate fizica, boli, medicamente, stres si chiar in functie de momentul din zi la care se masoara. Astfel, dimineata devreme nivelul glicemiei este mai ridicat datorita eliberarii hormonilor hiperglicemianti In anumite cazuri, ca urmare a unor nivele prea scazute de glucoza, organismul poate raspunde exagerat, prin eliberarea in sange a unei cantitati mari de glucoza.

Echilibrul dinamic al glucozei sanguine


Prin echilibru dinamic se nelege valoarea fiziologic relativ constant a glicemiei, n ciuda faptului c glucoza din snge se afl ntr-o permanent micare, n ceea ce privete intrrile i ieirile sale, n i din fluxul sanguin. De aceea, echilibrul dinamic, poate fi definit, att n cazul glicemiei, ct i n cazul altor constante biologice, ca o micare n jurul unui punct de echilibru.

Nivelul glicemiei se menine n parametrii normali datorit unor mecanisme care intervin, pe de-o parte n alimentarea sngelui cu glucoz i pe de alt parte, n extragerea glucozei din circuitul sanguin, de ctre esuturi. Perfuzarea sngelui cu glucoz se realizeaz prin intestin, din produsele de digestie care conin glucide energetice, i prin ficat, n urma hidrolizei glicogenului. Extragerea glucozei din snge este realizat n principal de ctre muchii aflai n activitate, de ctre creier i de ctre ficat.

Valorile normale ale glicemiei sunt cuprinse ntre 70 i 120 mg de glucoz la 100 ml de snge. Dac glicemia scade sub 65 mg glucoz la 100 ml de snge se instaleaz hipoglicemia, iar dac crete peste valoarea de 125, apare hiperglicemia. n general, la persoanele vrstnice, glicemia este mai ridicat, deoarece organismul consum mai puin glucoz.

Hiperglicemia
Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza sangelui se face dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza care i-a provocat cresterea.

O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie. Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic. Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina de enzime digestive ce se elimina in duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei din sange si celule.

In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta deloc si din aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in sange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200300 mg% si chiar mai mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu stiu ca au diabet. De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care dozeaza cantitatea de glocoza in sange si depisteaza prezenta ei in urina.

Hipoglicemia Scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca simptome: slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma hipoglicemica). Acest lucru se intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz de infometare (inanitie).

Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat (in special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile unor glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii de diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamente antidiabetice.

Variatii fiziologice ale glucozei in sange . Dupa ingestia de alimente se constata o crestere a nivelului glucozei in sange. Cercetari facute asupra nivelului glicemiei in cursul zilei, in functie de mese, arata ca dupa masa de pranz, glicemia creste mai mult decat dimineata.

Varsta este unul dintre factorii care influenteaza nivelul glicemiei pe nemancate, care creste direct proportional cu aceasta;in cursul probei de hiperglicemie provocata, la fiecare decada peste 40 de ani, valoarea creste cu 10 mg / 100 ml.

In timpul sarcinii, glicemia este cu 15-20 % mai mica deoarece aportul de energie al fatului este dat de glucoza mamei; Excesul ponderal este unul dintre factorii care altereaza testul de toleranta la glucoza; Postul influenteaza nivelul glicemiei, in special la obezi si la femeile gravide;

Repausul la pat prelungit mai mult de 3 zile, duce prin diminuarea utilizarii glucozei periferice la alterarea vitezei de metabolism a glucidelor. Stresul psihic face sa creasca nivelul glicemiei, datorita descarcarii de adrenalina; Efortul fizic sustinut, duce la o scadere a valorii glicemiei.

Multumesc pentru atentia acordata!