GLICEMIA

BIOCHIMIE

Glicemia se refera la cantitatea de glucoza din sange. Exista foarte multe substante care intra in
categoria zaharuri/zaharide: fructoza, lactoza, galactoza, zaharoza, dar glucoza constituie cea mai
importanta sursa de energie pentru organismul uman.

Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si sangele
omului si constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei necesare activitatii omului.
Din arderea unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii.

Glucoza in organism provine din alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate alimente in
glucoza sunt dulciurile , precum si alimentele care contin amidon care in organism se transforma prin
actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar din orice nutriment,
chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza.

Glucoza provine din dieta (zahar si produse zaharoase, miere, cartofi, faina, cerealele), dar poate fi
sintetizata si la nivelul tesuturilor, din orice tip de constituent inclusiv grasimi si proteine. Pentru a
ajunge din sange la nivel celular, glucoza trebuie sa strabata membrana celulara. Acest proces este
facilitat de insulina, un hormon pancreatic. Cand insulina este eliberata in sange, nivelul glicemiei
scade.

Glucoza care nu se foloseste imediat de catre organism este stocata in ficat, rinichi si muschi sub
forma de glicogen. In momentul in care organismul are nevoie de glucoza pentru producerea de
energie, glicogenul este eliberat de catre tesuturi si transformat in glucoza astfel incat nivelul
glicemiei creste.

Nivelul glucozei in sange poate varia in functie de foarte multe aspecte: dieta, activitate fizica, boli,
medicamente, stres si chiar in functie de momentul din zi la care se masoara. Astfel, dimineata
devreme nivelul glicemiei este mai ridicat datorita eliberarii hormonilor hiperglicemianti In anumite
cazuri, ca urmare a unor nivele prea scazute de glucoza, organismul poate raspunde exagerat, prin
eliberarea in sange a unei cantitati mari de glucoza.

Echilibrul dinamic al glucozei sanguine

 Prin echilibru dinamic se înţelege valoarea fiziologică relativ constantă a glicemiei, în ciuda faptului
că glucoza din sânge se află într-o permanentă mişcare, în ceea ce priveşte intrările şi ieşirile sale, în şi
din fluxul sanguin. De aceea, echilibrul dinamic, poate fi definit, atât în cazul glicemiei, cât şi în cazul
altor constante biologice, ca o mişcare în jurul unui punct de echilibru.

Nivelul glicemiei se menţine în parametrii normali datorită unor mecanisme care intervin, pe de-o
parte în alimentarea sângelui cu glucoză şi pe de altă parte, în extragerea glucozei din circuitul
sanguin, de către ţesuturi.
Perfuzarea sângelui cu glucoză se realizează prin intestin, din produsele de digestie care conţin
glucide energetice, şi prin ficat, în urma hidrolizei glicogenului. Extragerea glucozei din sânge este
realizată în principal de către muşchii aflaţi în activitate, de către creier şi de către ficat.

Valorile normale ale glicemiei sunt cuprinse între 70 şi 120 mg de glucoză la 100 ml de sânge. Dacă
glicemia scade sub 65 mg glucoză la 100 ml de sânge se instalează hipoglicemia, iar dacă creşte peste
valoarea de 125, apare hiperglicemia.
În general, la persoanele vârstnice, glicemia este mai ridicată, deoarece organismul consumă mai
puţină glucoză.

Hiperglicemia

Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza sangelui

se face dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic
sau psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie crescuta, fara a fi
bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza care i-a
provocat cresterea.

O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla concentratia
glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele)
produce hiperglicemie.
Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic.
Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina de enzime digestive ce se
elimina in duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei
din sange si celule.

In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta deloc si din
aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in sange, crescand glicemia.
Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma
hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu stiu ca au diabet.
De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care dozeaza cantitatea de glocoza
in sange si depisteaza prezenta ei in urina.

Hipoglicemia
Scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca simptome:
slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma hipoglicemica). Acest lucru se
intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz de
infometare (inanitie).

Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat (in special la
bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile unor
glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii
de diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamente antidiabetice.

Variatii fiziologice ale glucozei in sange .

Dupa ingestia de alimente se constata o crestere a nivelului glucozei in sange. Cercetari facute
asupra nivelului glicemiei in cursul zilei, in functie de mese, arata ca dupa masa de pranz, glicemia
creste mai mult decat dimineata.

Varsta este unul dintre factorii care influenteaza nivelul glicemiei pe nemancate, care creste direct
proportional cu aceasta;in cursul probei de hiperglicemie provocata, la fiecare decada peste 40 de ani,
valoarea creste cu 10 mg / 100 ml.

 In timpul sarcinii, glicemia este cu 15-20 % mai mica deoarece aportul de energie al fatului
este dat de glucoza mamei;

 Excesul ponderal este unul dintre factorii care altereaza testul de toleranta la glucoza;

 Postul influenteaza nivelul glicemiei, in special la obezi si la femeile gravide;

 Repausul la pat prelungit mai mult de 3 zile, duce prin diminuarea utilizarii glucozei periferice
la alterarea vitezei de metabolism a glucidelor.

 Stresul psihic face sa creasca nivelul glicemiei, datorita descarcarii de adrenalina;

 Efortul fizic sustinut, duce la o scadere a valorii glicemiei.