Glicemia: ce este, ce rol are, valori

Glicemia se referă la nivelul zahărului din sânge sau la concentrația glucozei din
sânge. Hidrații de carbon, în principal zahărul și amidonul, au rolul de a furniza
organismului energie. În prezența fermenților salivari, a enzimelor pancreatice și
intestinale, acești hidrați se transformă în cea mai simplă formă de glucid,
respectiv glucoză. Sub această formă, poate trece din intestinul subțire în sânge,
pentru a putea fi folosită de către organism. Citind în continuare, poți afla mai
multe despre valorile normale ale glicemiei, cum se reglează nivelul său, ce
factori o pot influența, precum și cum poți recunoaște hiperglicemia și
hipoglicemia.

Valori normale ale glicemiei în funcție de vârstă

Cum se reglează nivelul glicemiei
Tipuri de testări ale glicemiei
Cum influențează sănătatea nivelul glicemiei
Glicemia ridicată sau hiperglicemia
Glicemia scăzută sau hipoglicemia
De ce este important să controlăm glicemia
Valorile normale ale glicemiei în funcție de vârstă
Pentru adulții sănătoși, glicemia are următoarele valori:

74-106 mg/dl, dimineața, înainte de masă;

Pentru gravidele sănătoase, valorile normale ale glicemiei sunt cuprinse între și
74 - 106 mg/dl pe stomacul gol, după trezire.

În cazul copiilor, glicemia variază, de la nou-născuți până la adolescenți. Astfel,

pentru copiii mai mici de 6 ani, glicemia normală este cuprinsă între 60 - 100
mg/dl.

Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani, glicemia înainte de masă,

dimineața, este de 60-100 mg/dl.

În cazul celor cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani, glicemia normală are valori
de 60-100 mg/dl dimineața, înainte de masă, și cel mult 180 mg/dl.

Cum se reglează nivelul glicemiei

Nivelul glicemiei este reglat printr-o serie de hormoni specifici, numiți hormoni
hipoglicemici, ce reduc, la nevoie, nivelul glicemiei, și hormoni hiperglicemici,
care cresc nivelul glicemiei.

Principalul hormon cu acțiune hipoglicemică este insulina, produsă de pancreas. În

momentul în care pancreasul nu produce suficientă insulină sau chiar deloc, nivelul
zahărului din sânge nu mai este reglat prin mecanismele hormonale și apar
dezechilibre.

Pe cealaltă parte, se regăsesc hormonii care cresc glicemia, respectiv glucagonul,

catecolamina, cortizolul și GH-ul. Similar, dacă există o producție deficitară sau
intervin anumite probleme de sănătate care afectează producția acestor hormoni,
apar dezechilibrele.

În mod simplificat, ne putem imagina organismul uman precum o balanță cu talere. Pe

un taler se află hormonii ce reduc nivelul zahărului din sânge, iar pe celălalt,
hormonii care cresc nivelul glucozei din sânge. Organismul sănătos menține aceste
talere în echilibru, iar acesta din urmă asigură distribuirea energiei proporțional
cu nevoile corpului nostru.

Atunci când apare o anomalie, de exemplu, nu se mai produce suficientă insulină,

astfel poate crește pericolul de hipertensiune arterială și sarcină cu risc
ridicat, situații care, la rândul lor, pot cauza alte complicații.
Tipuri de testări ale glicemiei
Testarea glicemiei, numită și monitorizarea glicemiei serice, este principalul
instrument prin care poți ține diabetul sub control. Prin testarea glicemiei, se
măsoară concentrația de glucoză din sânge. Cea mai simplă modalitate de testare
constă în înțeparea degetului cu un ac mic, după care prima picătură de sânge este
aplicată pe o lamelă de testare, care este, mai apoi, introdusă într-un aparat
numit glucometru.

În general, testarea glicemiei are patru forme:

Testarea glicemiei à jeun (pe nemâncate) - constă în determinarea glucozei serice

(glicemia plasmatică bazală) și prelevarea mai multor probe de sânge, prima fiind
după o perioadă de cel puțin opt ore fără alimente. Este cea mai folosită în
diagnosticarea diabetului;
Testarea postprandială a glicemiei - este un test de sânge care măsoară
concentrația glucozei după o masă cu un conținut stabilit de carbohidrați. Acest
tip de testare oferă informații cu privire la cât de tolerant este organismul la
glucoză;
Testarea aleatorie a glicemiei - este utilă pentru a ajuta medicii să determine
nivelul glucozei din sânge în orice moment al zilei. Nu este potrivită pentru cei
care au glicemia ușor mărită, însă este indicată pentru persoanele cu hiperglicemie
și care au nevoie de tratament urgent. Se aplică mai ales în vederea diagnosticării
diabetului de tip 1, deoarece întârzierea administrării tratamentului poate duce la
complicații grave;
Testarea de toleranță la glucoză administrată oral - acest test este util pentru a
determina intoleranța la glucoză, diabetul de tip 2 sau diabetul gestațional.
Persoana este rugată să înghită o anumită cantitate de glucoză, iar la intervale
bine stabilite de la administrare, se recoltează glicemia prin puncție venoasă.
Cum influențează sănătatea nivelul glicemiei
Starea de sănătate poate afecta nivelul glicemiei. De exemplu, administrarea de
corticosteroizi (așa cum este prednisonul) poate crește semnificativ nivelul
zahărului din sânge, deoarece acest medicament îi „transmite” ficatului să crească
producția de glucoză. În general, după încetarea administrării de steroizi,
glicemia ar trebui să revină la normal.

Un alt factor ce poate avea efecte asupra glicemiei este niacina (vitamina B3).
Această vitamină este recomandată mai ales în unele afecțiunile cardiovasculare,
unde îmbunătățește nivelul lipidelor din sânge, prin creșterea nivelului
colesterolului bun. Un efect secundar este creșterea nivelului zahărului din sânge.

Lăsată netratată, boala celiacă poate duce la degradarea semnificativă a

intestinului subțire. Acest lucru poate duce la hipoglicemie (un nivel redus al
zahărului din sânge), deoarece intestinul nu mai poate absorbi nutrienții la fel de
ușor. Aproximativ 6% dintre persoanele cu diabet de tip 1 au boala celiacă.

Chiar și banala răceală poate influența glicemia. Nivelul zahărului din sânge
crește pe măsură ce organismul încearcă să îndepărteze virusul. În plus, unele
medicamente recomandate în răceală, precum antibioticele sau decongestionantele,
pot crește nivelul glicemiei. Mai mult, unele medicamente pentru răceală conțin
zahăr sau mici cantități de alcool, care pot afecta glicemia.

Unele contraceptive orale pot afecta glicemia. Este vorba despre estrogen. Acesta
poate modifica activitatea insulinei din organism. Deși contraceptivele de acest
fel sunt sigure inclusiv pentru femeile cu diabet, este bine de știut că estrogenul
poate crește ușor nivelul zahărului din sânge.

Glicemia ridicată sau hiperglicemia

Glicemia crescută (hiperglicemia) afectează persoanele cu diabet. Există numeroși
factori ce pot duce la apariția hiperglicemiei, de la alegerile alimentare la
activitatea fizică, administrarea unor medicamente, omiterea ocazională a
medicației pentru diabet. Mai jos, poți afla mai multe despre cauzele, simptomele,
tratamentul și prevenția hiperglicemiei.

Cauze
Diabetul poate reduce din efectele insulinei în organism, deoarece pancreasul nu
mai produce o cantitate suficientă de insulină, cum este cazul diabetului de tip 1.
În cazul diabetului de tip 2, organismul este rezistent la efectele insulinei sau
nu produce suficientă insulină pentru a menține constant nivelul zahărului din
sânge.

În acest context, glucoza se acumulează în sânge și apare hiperglicemia, care poate

atinge valori mari ce pot pune viața în pericol, dacă nu este tratată. Alte cauze
ale hiperglicemiei includ:

Pacientul a uitat să ia doza prescrisă pentru diabet, medicamentele sau insulina;

Persoana a consumat mai mulți carbohidrați decât poate organismul sau medicamentele
să țină sub control.
Fenomenul „de zori” este, de asemenea, întâlnit în cazul persoanelor diabetice.
Acesta apare în primele ore ale dimineții, când anumiți hormoni, în special
epinefrina, glucagonul și cortizolul, determină ficatul să elibereze glucoză în
sânge. În general, are loc la 8-10 ore de la culcare.

Cu toate acestea, nivelul crescut al glicemiei, atunci când este luat după trezire,
poate avea și alte cauze, precum un consum mare de carbohidrați înainte de culcare
sau o doză incorectă de medicamente. Testarea glicemiei în timpul nopții poate fi o
soluție eficientă pentru a determina dacă valorile mari ale nivelului zahărului din
sânge apar din cauza fenomenului „de zori”.

Factori care pot conduce la creșterea nivelul zahărului

Cronicizarea hiperglicemiei, chiar și după pauzele alimentare, este cauzată de
diabetul zaharat. Hiperglicemia intermitentă poate fi o caracteristică a
prediabetului. Episoadele acute de hiperglicemie, fără o cauză aparentă, pot indica
dezvoltarea diabetului sau existența unei predispoziții pentru diabet.

Totodată, administrarea de corticosteroizi, medicamente beta-blocante, inhibitori

de proteaze sau unele diuretice cresc riscul de hiperglicemie. Multe persoane care
suferă un infarct miocardic sau un atac vascular cerebral pot dezvolta
hiperglicemie.

De asemenea, stresul mintal sau emoțional, anxietatea, intervențiile chirurgicale,

infecțiile, sedentarismul și participarea la activități fizice intense reprezintă
alți factori de risc în hiperglicemie.

Simptome

Semnele timpurii ale hiperglicemiei includ:

Senzație intensă de sete;

Dureri de cap;
Probleme de concentrare;
Vedere încețoșată;
Oboseală fizică;
Pierderea în greutate fără un motiv aparent.
După o perioadă mai mare de hiperglicemie, se cronicizează simptome precum
urinările frecvente, senzația de sete și cea de foame. Lăsată netratată,
hiperglicemia cronică poate duce la:
Infecții cutanate și/sau vaginale;
Răni care se vindecă lent;
Disfuncții erectile;
Greață și vărsături;
Dificultăți respiratorii;
Uscarea gurii;
Înrăutățirea problemelor de vedere;
Deteriorarea sistemului nervos periferic - picioarele devin reci sau amorțite;
Constipația sau diareea cronică.
Tratament
Tratamentul variază de la caz la caz și constă într-o combinație de medicamente,
modificarea alimentației și introducerea activității fizice în programul zilnic.
Obiectivul este menținerea glicemiei într-un interval stabilit de medic. Pot fi
recomandate următoarele tratamente:

Administrarea medicamentelor conform recomandărilor doctorului - dacă apar episoade

frecvente de hiperglicemie, medicul poate ajusta dozele sau momentul zilei la care
se administrează medicamentele; Activitatea fizică - exercițiile fizice regulate
ajută la controlarea glicemiei. Totuși, cele intense trebuie evitate, în special
dacă cetonele sunt prezente în urină. Acest lucru poate duce la creșterea
glicemiei; Urmarea unui plan alimentar special, adaptat de către medic - de
asemenea, sunt indicate reducerea porțiilor și evitarea băuturilor îndulcite;
Verificarea periodică a glicemiei; Ajustarea dozelor de insulină, pentru a ține sub
control hiperglicemia.

Cazurile severe de hiperglicemie sunt tratate prin administrarea de fluide pe cale

orală sau intravenoasă, înlocuirea electroliților pe cale intravenoasă și/sau
terapia cu insulină.

Prevenție
Urmarea recomandărilor de mai jos te ajută să menții glicemia în intervalul normal
și să limitezi apariția episoadelor de hiperglicemie:

Adoptă o dietă sănătoasă pe bază de fructe, legume, carbohidrați complecși, precum

cei din cereale integrale, paste și orez integral. Limitează consumul de pâine
albă, făinoase, produse fast food, prăjeli, grăsimi saturate;
Introdu activitatea fizică ușoară spre moderată în rutina zilnică;
Redu stresul;
Mergi la consult medical general, cel puțin o dată pe an;
Tratează problemele de sănătate existente (dacă este cazul).
Glicemia scăzută sau hipoglicemia
Hipoglicemia apare atunci când concentrația de glucoză din sânge scade mai jos de
72 mg/dl. Diabetul apare atunci când glicemia este prea mare, însă unele
medicamente luate de diabetici pot duce la scăderea periculoasă a nivelului
zahărului din sânge. Hipoglicemia poate apărea chiar și la persoanele care nu au
diabet, dacă organismul nu mai poate stabiliza concentrația glucozei din sânge.

Mai mult, hipoglicemia poate apărea, paradoxal, după masă, dacă organismul produce
prea multă insulină. În general, episoadele de hipoglicemie apar mai ales la
persoanele care au diabet sau afecțiuni conexe. În continuare, poți citi despre
cauzele hipoglicemiei, factorii de risc, simptomele, tratamentul și prevenția
acestei afecțiuni.

Cauze
Există câteva cauze ce pot duce la apariția hipoglicemiei. Acestea includ:

Administrarea de medicamente - o doză prea mare de medicamente pentru diabet sau

luarea din greșeală a medicației altei persoane poate duce la hipoglicemie. Alte
medicamente pot cauza hipoglicemie la copii sau persoane cu afecțiuni renale. Un
exemplu este chinina, folosită pentru a trata malaria;
Consumul excesiv de alcool - în lipsa alimentației, alcoolul poate bloca ficatul să
mai elibereze glucoză în sânge, ducând, astfel, la hipoglicemie; Unele afecțiuni -
unele boli severe de ficat, precum hepatita sau ciroza, pot cauza hipoglicemie.
Afecțiunile renale pot împiedica organismul să elimine medicamentele și afectează
glicemia, pe fondul acumulării de medicamente în organism;
Înfometarea - anorexia nervoasă poate cauza hipoglicemie. În acest caz, organismul
primește prea puțini nutrienți pentru a produce glucoză;
O producție excesivă de insulină - prezența unei tumori la nivelul pancreasului
poate cauza o producție prea mare de insulină. Dezvoltarea excesivă a celulelor
pancreasului poate determina o eliberare excesivă a insulinei;
Deficitul hormonal - anumite afecțiuni tumorale de la nivelul glandelor suprarenale
sau al glandei pituitare pot cauza un deficit al hormonilor cheie, implicați în
reglarea producției de glucoză. Copiii se pot confrunta cu hipoglicemie, dacă au o
producție scăzută a hormonului creșterii.
Hipoglicemia după masă
Hipoglicemia poate apărea atunci când nu ai mâncat, însă nu mereu. Uneori, apare
după o masă bogată, deoarece organismul produce mai multă insulină decât are
nevoie. Această formă poartă numele de hipoglicemie reactivă sau postprandială.

Factori care pot duce la scăderea glicemiei

Episoadele hipoglicemice pot afecta atât copiii, cât și adulții, fie că au sau nu
diabet. Unele persoane sunt predispuse la hipoglicemie. Acestea:

Sunt obeze;
Au alte probleme cronice de sănătate;
Au rude în familie, părinte sau frate, cu diabet;
Au suferit intervenții la stomac;
Simptome
Hipoglicemia se manifestă prin următoarele simptome:

Transpirație;
Oboseală;
Senzație de amețeală;
Paloarea feței;
Senzația de foame;
Dureri de cap;
Ritm cardiac mai mare decât în mod normal;
Confuzie;
Vedere încețoșată;
Nervozitate;
Iritabilitate;
Tremurături;
Somnolență.
Lăsată netratată, hipoglicemia poate duce la:

Convulsii;
Pierderea cunoștinței;
Cădere și accidentare.
În timp, repetarea episoadelor de hipoglicemie poate duce la nesesizarea acestei
probleme. Corpul și creierul nu mai produc semnale care să indice un nivel scăzut
al glucozei din sânge, tremurăturile și bătăile neregulate ale inimii fiind cele
mai frecvente. În momentul în care nivelul zahărului din sânge scade fără apariția
simptomelor, există riscul de complicații severe, ce pot pune viața în pericol.

Tratament
Dacă ai simptome de hipoglicemie, este indicat să mănânci sau să bei 15-20 de grame
de carbohidrați. Poți lua zahăr cuburi, sucuri dulci de fructe, miere sau bomboane
cu zahăr. Verifică glicemia la aproximativ 20 de minute după consumul
carbohidraților. Dacă nivelul glucozei este sub 70 mg/dl, mai consumă 15-20 de
grame de carbohidrați și verifică din nou, după 20 de minute. Repetă până când
glicemia este peste 70 mg/dl.

Odată stabilizată glicemia, poți lua o gustare sau o masă, pentru a reface
rezervele de glucoză din organism.

Pentru cazurile severe de hipoglicemie, este nevoie de intervenția unei alte

persoane. De exemplu, dacă nu poți consuma ceva dulce, va fi nevoie de injecții cu
glucoză sau glucagon. În general, persoanele cu diabet de tip 1 au și injecții cu
glucagon, pentru situațiile de urgență. Este indicat ca prietenii și familia să
știe unde se află trusa cu insulină, pentru a putea administra injecțiile cu
glucagon.

Dacă episoadele hipoglicemice sunt recurente, este necesară intervenția medicului,

pentru a determina cauza și a o trata. De regulă, medicul recomandă
schimbarea/încetarea administrării unui anumit medicament sau ajustarea dozei.

Prevenție
Hipoglicemia poate fi prevenită doar dacă înțelegi de ce apare. De cele mai multe
ori, este cauzată de o doză prea mare de medicamente pentru diabet și de sărirea
peste mese. Este bine să ai la îndemână zahăr sau bomboane.

Testarea regulată a glicemiei te poate ajuta să înțelegi în ce condiții, uneori,

specifice propriului organism, scade glicemia. În cazul persoanelor care nu au
diabet, ajustarea dietei poate preveni reapariția hipoglicemiei. Alimentația
variată și echilibrată este esențială pentru a preveni noi episoade de
hipoglicemie. De asemenea, pot ajuta menținerea unei rutine a meselor, precum și
introducerea a două gustări, pe lângă mesele principale.

Mai mult, exercițiile fizice moderate contribuie la stabilizarea glicemiei, iar

controlul medical periodic ajută la detectarea timpurie a unor afecțiuni, inclusiv
a diabetului.

De ce este important să controlăm glicemia

Menținerea glicemiei în limite normale este importantă pentru a evita complicațiile
ce pot apărea. Hipoglicemia poate duce la apariția convulsiilor și chiar a
decesului, în timp ce hiperglicemia poate cauza probleme de inimă, neuropatie,
probleme renale sau de vedere, care pot duce până la orbire, ulcer varicos,
disfuncții sexuale, probleme osoase și articulare, infecții și afecțiuni gingivale.

Ținerea sub control a glicemiei aduce numeroase beneficii pentru sănătate:

Energie - un consum prea mare sau prea mic de carbohidrați poate cauza
hiperglicemie sau hipoglicemie. Adaptarea dietei la nevoile organismului îți va
oferi mai multă energie;
Concentrare - studiile au arătat, de-a lungul timpului, că o cantitate prea mare
sau prea mică a glucozei din sânge afectează atenția, memoria și capacitatea de
concentrare. Mai mult, creierul folosește un plus de glucoză, atunci când are de
rezolvat sarcini dificile. Astfel, este important să menții glicemia în limitele
normale, pentru a beneficia de funcții cognitive optime;
Piele sănătoasă - o creștere a nivelului zahărului din sânge duce la o producție
mai mare de insulină, fapt ce crește producția de hormoni androgeni. Prin
stimularea producției de hormoni androgeni, crește riscul de acnee;
Control asupra greutății - persoanele care nu își țin sub control glicemia au un
risc mai mare de îngrășare, prin comparație cu cele care își mențin glicemia în
limite normale. În plus, în cazul diabeticilor cu exces ponderal, celulele corpului
sunt mai puțin sensibile la insulina produsă de pancreas;
Prevenirea prediabetului și a diabetului - menținerea nivelului zahărului din sânge
în limite normale previne aceste probleme de sănătate ce pot cauza complicații.
Orice persoană sănătoasă se poate confrunta, la un moment dat, cu scăderea sau
creșterea glicemiei. Pentru unele persoane, valorile neobișnuite ale glicemiei pot
fi primele semne ale instalării unei afecțiuni cronice. Dacă ai peste 45 de ani sau
dacă apar frecvent fluctuații ale glicemiei, este bine să vorbești cu un medic
specialist în boli metabolice. Dacă nu te încadrezi în aceste situații, glicemia
poate reveni la normal, dacă adopți un stil de viață sănătos, marcat de o
alimentație echilibrată și activitate fizică moderată.