În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică

este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului

(adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia
în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este
subordonarea față de substantiv[1].

Există limbi, de pildă în Asia de Sud-Est, care nu au o clasă de cuvinte

corespunzătoare adjectivelor în sensul de mai sus, ci verbelor. De exemplu, cuvinte
ca roșu, tare, rece etc. exprimă nu numai proprietăți, ci și stări, precum verbe ca
a-i plăcea sau a-i fi teamă
Clasificare
Adjectivele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

După proveniență
Adjective propriu-zise
Adjectivele propriu-zise constituie o clasă deschisă. Unele sunt moștenite, în
cazul limbii române, din latină, ex. acru, bun, dulce, negru, verde. Se presupune
că altele sunt moștenite din substratul tracic: aprig, creț, searbăd etc.[3]

Alte asemenea adjective sunt împrumutate din alte limbi, ex. ro blajin (din slava
veche), gingaș (din maghiară), murdar (din turcă), ieftin (din neogreacă), actual
(din franceză) etc.[3]

Multe adjective sunt formate pe terenul propriu al limbii, prin derivare cu sufixe
specifice.

În română, cuvintele bază ale adjectivelor derivate sunt substantive, verbe sau
alte adjective. Sufixele cele mai productive sunt cele scrise cu carectere aldine
în exemplele de mai jos:

sufixe autohtone: ceresc, auriu, inimos, chinuitor[1], bunicel, sprintenel[3];

sufix împrumutat: locuibil[1].
În limbi ca BCMS[4] sunt și adjective derivate din alte categorii de substantive
decât în română, precum nume de materiale (ex. zlato „aur” → zlatni prsten „inel de
aur”) sau nume de posesori, inclusiv în sens larg: brat „frate” → bratov kaput
„paltonul fratelui”, majka „mamă” → majčino pismo „scrisoarea mamei”, koza „capră”
→ kozje mlijeko „lapte de capră”, benzin → benzinski motor „motor pe benzină”). În
aceste limbi sunt și adjective derivate de la adverbe de timp (sutra „mâine” →
sutrašnji „de mâine”) sau de loc: tamo „acolo” → tamošnji „de acolo”[5].

În limba maghiară se derivă adjective de la relativ multe categorii de substantive,

printre altele din nume proprii (ex. Bartók → bartóki „caracteristic lui Bartók”,
Afrika → afrikabeli „din interiorul Africii”) sau de unități de măsură: méter
„metru” → egy méternyi „de un metru”[6]. Și în această limbă sunt adjective
derivate de la adverbe, ex. közel „aproape” → közeli „de aproape”, hátul „în spate”
→ hátulsó „(cel) din spate”[7]. Mai există și adjective derivate din postpoziții:
mellett „lângă” → az áruház melletti parkoló „parcarea de lângă magazin”[8].

Compunerea furnizează de asemenea adjective, ex. binevoitor, nemaivăzut,

semifabricat, gri-închis[3].

Alte adjective rezultă prin conversiune. În română, unele sunt la origine adverbe
de mod (ex. asemenea reviste, așa casă), dar cele mai multe provin din forma de
participiu a verbelor (ex. vestit, liniștit)[3]. În limba literaturii relativ vechi
au intrat și câteva adjective provenite din gerunziu, sub influența limbii
franceze, ex. suferind, -ă[9], mână tremurândă, răni sângerânde[3].

Și în alte limbi sunt adjective provenite din participiu.