Anxietatea este definita ca fiind o teama difuza, fara o cauza bine determinata cu

privire la diferite evenimente ale vietii cotidiene si este mai frecvent intalnita
la copii si persoanele adulte de sex feminin.
Ce este anxietatea
Anxietatea este definita ca fiind o teama difuza, fara o cauza bine determinata cu
privire la diferite evenimente ale vietii cotidiene si este mai frecvent intalnita
la copii si persoanele adulte de sex feminin.

De ce apare afectiunea
Comportamentul anxios este unul dobandit pe parcursul vietii, deci nu este
innascut, fiind dezvoltat in viata adulta in urma unor situatii traumatizante cum
sunt evenimentele negative din copilarie (neglijare sau abuz parental), sau cele
aparute mai tarziu in viata divort, depresie, pierderea unor persoane apropiate,
teama de a nu face fata dificultatilor vietii generate de contextul social actual
sau aparitia unor episoade acute de boala (accidente vasculare, infarct miocardic).

Tulburarea poate fi de sine statatoare sau prezenta in evolutia altor afectiuni asa
cum este cazul sindromului obsesiv compulsiv (aparitia nedorita si persistenta a
unor obsesii - o serie de acte mentale sau comportamentale ritualizate induc o
stare de neliniste accentuata pacientului).

In cazul copiilor, afectiunea poate fi clasificata pe grupe de varsta in functie de

factorii declansatori:

Intre 7 si 9 luni de viata este prezenta frica de persoane straine;

Intre 12 si 18 luni apare anxietatea de separare atunci cand copilul este separat
de parinti pentru o perioada scurta de timp;
In jurul varstei de 8 ani copii dezvolta anxietate legata de intuneric, animale,
reprezentatii imaginare (monstri) sau de copii mai mari;
Varsta de 10-12 ani este caracterizata de teama cu privire la aspecte legate de
performanta scolara, acceptarea in diverse cercuri de prieteni, prima experienta
sexuala, uneori aspecte religioase.
Cum se manifesta anxietatea
Manifestarile clinice ale afectiunii la copii si adulti sunt in mare parte similare
insa in cazul primei categorii, afectiunea poate duce la scaderea performantei
cognitive si al achizitiilor scolare, afectarea stimei de sine si uneori depresie.
Din punct de vedere al simptomatologiei, caracteristice pentru anxietate sunt:

Starea de agitatie, nerabdare, ingrijorare constanta;

O stare de oboseala cronica datorata mobilizarii exagerate ale energiei psihice;
Alterarea calitatii somnului;
Dificultate de focusare pe anumite sarcini, obiective in viata profesionala sau de
familie;
Crizele de anxietate (atac de panica) sunt reprezentate de accelerarea ritmului
cardiac si respirator, transpiratii, vasoconstrictie periferica (maini reci,
tegumente palide), “nod in gat”, tensiune musculara uneori simptome
gastrointestinale.
Cum se stabileste diagnosticul de anxietate
Diagnosticul afectiunii se stabileste in cadrul unei evaluari psihoterapeutice a
copilului sau adultului cu tulburare de anxietate. La copii afectarea performantei
cognitive si implicit a celei scolare si ale abilitatilor de relationare si
socializare sunt principalii indicatori ai anxietatii in timp ce la adultii cu
anxietate generalizata se poate observa o deteriorare semnificativa a calitatii
vietii cotidiene profesionale si sociale.

Care este tratamentul anxietatii

Psihoterapia cognitiv comportamentala (modificarea modului de gandire si de
actionare in diferite situatii) si medicatia, reduc semnificativ tulburarile de
anxietate atat la copii cat si la adulti si contribuie la functionarea optima
individuala in plan scolar, profesional, social si personal.