DIETOTERAPIE

Dieta sănătoasă constă în:

• diversitate;
• echilibru;
• moderaţie.
Corelarea informaţiilor despre alimentaţie şi
greutatea corporală se realizează în creier, în trei
centri:
• centrul foamei: nucleul paraventricular;
• centrul de integrare a informaţiei vagale;
• centrul saţietăţii: hipotalamus.
Dietoterapia foloseşte diagnosticele stabilite de
medicina clasică.
Pentru a avea un rezultat mai bun al dietoterapiei
se recomandă doi paşi:
• detoxifiere;
• reîncărcare.
Organele eliminatorii ale toxinelor sunt:
- rinichi,
- piele,
- tub digestiv,
- vezică biliară,
- plămâni.
Reîncărcarea – reprezintă încărcarea nutritivă şi
energetică după detoxifiere printr-un anumit regim
alimentar şi un anume stil de viaţă.
Apar 10 semne ale intoxicării organismului:

• apatie, energie scăzută, plictiseală, stare de

oboseală nejustificată;
• creşte perioada de somn, dar somnul nu este
odihnitor;
• fecalele capătă un miros puternic şi neplăcut;
transpiraţia are un miros pătrunzător; poate
să apară halena (miros urât al respiraţiei);
• apar depozite albicioase pe limbă;
• apare nevoia de a mânca dulciuri, alimente
prăjite, excesiv de sărate sau condimentate;
• pot să apară manifestări de depresie: anxietate,
nervozitate, isterie, lipsa puterii de concentrare,
dureri de cap, dorinţe sexuale intense şi
necontrolate etc.;
• stare de tensiune la nivelul ficatului, indigestie,
greaţă, vomă, stare de greutate a membrelor şi a
corpului în general;
• se reduce amplitudinea respiraţiei, aceasta
devenind insuficientă;
• există una sau mai multe afecţiuni cronice
(constipaţie, migrene, acnee, psoriazis,
hemoroizi, reumatism, alergii, diabet, artrită, boli
infecţioase frecvente, cancer etc.);
• începe să se depună ţesut adipos în diferite zone
ale corpului şi apare predispoziţia pentru
obezitate.
Pentru detoxifiere se folosesc cure şi regimuri
de detoxifiere:

• cura cu sucuri de fructe şi legume;

• regimuri de crudităţi sau “hrană vie”;
• cura cu tinctură de usturoi;
• cura cu tije de păpădie;
• cura cu suc de lămâie;
• diferite forme de post.
Alte procedee de detoxifiere:
• curăţarea limbii şi a nasului;
• clisma cu cafea (terapia Gerson);
• masajul de drenaj limfatic;
• diverse băi cu apă sau ceaiuri de plante etc.
 REGIM ALIMENTAR ECHILIBRAT
Felul muncii efectuate necesită o cheltuială de
energie foarte variată:
• profesiunile pentru care este nevoie de un
efort fizic foarte mare, au nevoie de
aproximativ 3500 kcal/zi;
• profesiunile care impun un efort fizic moderat
au nevoie de aproximativ 2500 – 3500 kcal/zi
(persoane active, care fac gimnastică);
• profesiunile pentru care este nevoie de un
efort fizic redus, au nevoie de aproximativ
2500 kcal/zi (persoanele sedentare,
funcţionarii, persoanele cu muncă de birou).

Calitatea alimentelor este influenţată de tradiţie,

de naţionalitate, de factorul economic, de
vârstă, de profesie.
Acesta este modelul din SUA al unei alimentaţii echilibrate
care seamănă cu cel din România.
Regim alimentar caloric pentru un om normal,
trebuie să conţină:

• glucide 45 – 50% (4 – 6 g/kgcorp/zi)

• grăsimi 35% (1 – 2 g/kgcorp/zi)
• proteine 15% (1 – 1,5 g/kgcorp/zi)
• biocatalizatori 1 – 5% (săruri minerale,
vitamine, enzime).
COEFICIENTUL DE UTILIZARE A TROFINELOR (CUD)

I−f
CUD% =
I
unde:
I = cantitatea de alimente ingerată;
f = cantitatea de alimente eliminată prin fecale.
REGIM RAŢIONAL DE CRUŢARE, REGIM COMPLET

Se recomandă un regim complet pentru un adult

sănătos, cu următoarele caracteristici, repartizat în
5 mese pe zi:
• normocaloric: 25 – 35 kcal/kgcorp/zi
• normoglucidic: 4 – 6 g/kgcorp/zi
• normolipidic: 1 – 2 g/kgcorp/zi
• normoproteic: 1 – 1,5 g/kgcorp/zi
• apă sau lichide: aproximativ 2 litri/zi.

Orar mese: 5 mese pe zi.

 REGIM RAŢIONAL DE CRUŢARE, REGIM COMPLET
carne şi derivate 200 – 250 g carne/zi; mezeluri, conserve
peşte orice fel de peşte
lapte şi derivate toate
ouă fără abuz şi fără prăjire
grăsimi animale / vegetale 1:1 şi neprăjite
pâine intermediară sau albă
făinoase toate cu moderaţie
legume toate, salate de crudităţi sau fierte
fructe toate, ca atare, sosuri de fructe, în preparate
băuturi toate (excepţie: băuturile alcoolice)
supe toate
mâncăruri toate dietetice (fără prăjeală de rântaş sau ceapă)
condimente toate cele aromate şi în cantităţi mici cele excitante
(piper, usturoi, muştar etc.)
sare (NaCl) 8 – 15 g NaCl
dulciuri –
 MALNUTRIŢIA
Are două forme:
- subnutriţia,
- supranutriţia (hipernutriţia).

Malnutriţia mai poate produce:

• ambliopia toxică (reducerea acuităţii vizuale);
• xeroftalmia şi ulterior keratomalacie –
caracterizată de degenerarea corneei.
Ambliopia toxică: Xeroftalmia:
Factorii care determină malnutriţia:
• supraalimentaţia – asociată cu activitate fizică
redusă;
• toxicitatea unor alimente şi poluarea chimică;
• industrializarea alimentaţiei;
• lipsa efortului fizic,
• stresul intelectual;
• abuzul de medicamente;
• modificarea gusturilor cu o mare uşurinţă la
adaptare alimentară.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Principalii factori de risc ai obezităţii sunt:
• factorul genetic;
• sedentarismul;
• alimentaţia neraţională;
• vârsta;
• consumul de alcool etilic > 30 g/zi;
• sexul;
• factorii psihici;
• tulburări endocrine;
• sarcina, lactaţia, pubertatea;
• utilizarea unor medicamente;
• abundenţa alimentară.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• Pentru o persoană cu risc de obezitate, este foarte
important locul de depozitare al grăsimilor.
• Un exces de grăsime în zona abdominală este asociat cu un
risc crescut de boli cardiovasculare şi tulburări metabolice.
• Grăsimea abdominală trebuie să fie măsurată prin
măsurarea circumferinţei taliei.

Dacă măsurătorile abdominale sunt:

• > 88 cm la femei şi > 102 cm la bărbaţi, creşte riscul de boli
metabolice;
• > 80 cm la femei şi > 94 cm la bărbaţi, măresc incidenţa
bolilor.
Măsurătoarea abdominală se face cu un metru care nu este
extensibil, în jurul abdomenului, la jumătatea distanţei dintre
creasta iliacă şi rebordul costal.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Ţesutul adipos este un organ endocrin cu rol în
echilibrarea balanţei energetice şi homeostaziei. El are
funcţii:
• endocrine;
• paracrine;
• autocrine.
Secretă hormoni şi citokine care controlează:
• energia corpului,
• sistemul imun,
• sistemul autonom.
Celulele ţesutului adipos se numesc adipocite şi acestea
secretă doi hormoni importanţi: leptina şi adiponectina.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)
Leptina este un polipetid şi este sintetizată direct
proporţional cu masa ţesutului adipos.

Rolul leptinei:
• acţionează asupra energiei la nivelul căilor
hipotalamice cu efecte asupra ţesutului muscular;
• acţionează asupra depozitelor de grăsime, ca un
semnal, în perioada de pubertate şi în perioada de
fertilitate;
• acţionează ca un semnal al foamei.
Secreţia leptinei este influenţată de:
– insulină;
– procesul inflamator (α-TNF);
– căile hormonilor steroizi.

Deficitul de leptină produce:

– hiperfagie cu obezitate severă;
– scăderea consumului energetic.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Adiponectina – circulă în sânge şi se sintetizează invers

proporţional cu masa ţesutului adipos.

Adiponectina acţionează la nivelul ficatului, vaselor

sanguine, muşchilor, prin:
• sensibilizarea insulinei;
• proprietăţi antiinflamatoare;
• proprietăţi antiaterogenice.
Există mai multe feluri de obezitate:
• obezitate androidă (se asociază cu
hiperuricemie, HTA, diabet zaharat,
dislipidemii);
• obezitate ginoidă (se asociază cu boala
varicoasă, boala artrozică);
• obezitate abdominală sau pletorică (se
asociază cu hipertensiune arterială, diabet
zaharat, angină pectorală).
obezitate ABDOMINALĂ:
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Complicaţiile obezităţii:
• boli cardiovasculare (cardiopatie ischemică, HTA,
ateroscleroză);
• boli endocrine (diabet zaharat de tip II);
• osteoartrită;
• hernie;
• varice;
• frecvente complicaţii postoperatorii;
• litiază urinară etc.
Complicaţiile obezităţii:
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• Consecinţe endocrine ale obezităţii
– hormon somatotrop hipofizar (STH) – secreţia de STH este
scăzută la persoanele obeze. Hipoglicemia şi arginina
stimulează secreţia de STH;
– glanda tiroidă – funcţionează normal la obezi;
– glandele suprarenale – produc cortisol. Creşte secreţia de
cortisol la persoanele obeze, cu menţinerea concentraţiei
normale a acestuia în plasmă. Este necesară investigaţia
corticosuprarenalei pentru a putea exclude sindromul
Cushing din etiopatologia obezităţii;
– hormonii sexuali – la obezi există tulburări sexuale datorită
tulburărilor metabolismului hormonilor sexuali.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)
Consecinţe endocrine ale obezităţii
În plasmă, la obezi:
• creşte LH (hormonul luteinizant) asociat cu scăderea FSH
(hormonul foliculostimulant);
• creşte raportul FSH/LH;
• cresc estrogenii/androgenii.
Manifestări:
• menopauză precoce;
• hipermenoree, oligomenoree, amenoree;
• ciclu menstrual neregulat;
• infertilitate;
• ovare polichistice;
• hiperandrogenism, hirsutism;
• creşte incidenţa cancerului de sân;
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• Consecinţe endocrine ale obezităţii

– diabetul zaharat de tip II

Obezitatea este un factor mare de risc pentru apariţia diabetului

zaharat de tip II.

Este determinată apariţia diabetului zaharat:

• fie din cauza rezistenţei la insulină din ţesuturile periferice;
• fie datorită alterării funcţiei celulelor pancreatice şi insulare;
• fie datorită distribuţiei grăsimii de rezervă;
• fie datorită supraalimentării.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• Consecinţe endocrine ale obezităţii
– diabetul zaharat de tip II
Creşterea rezistenţei la insulină este determinată de mai mulţi
factori:
• creşterea concentraţiei acizilor graşi în plasmă (datorită
eliberării mărite din adipocite), creşte oxidarea acestora în
ţesuturile periferice, apoi scade metabolizarea glucozei, ceea
ce determină stimularea glucogenezei hepatice;
• creşte concentraţia leptinei din plasmă (datorită eliberării
mărite din adipocite) şi în acelaşi timp scade concentraţia
insulinei din plasmă;
• creşte secreţia de α-TNF care determină creşterea rezistenţei
la insulină, deci creşte secreţia de insulină.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• Consecinţe endocrine ale obezităţii

– diabetul zaharat de tip II
Creșterea secreției de insulină determină sindromul metabolic
în obezitate care se asociază cu:
– intoleranţa la glucoză;
– glucogeneză hepatică;
– dislipidemie;
– hipertrigliceridemie;
– creşte LDL-colesterol şi se asociază cu scăderea
HDL-colesterol;
– ateroscleroză;
– hipertensiune arterială;
– diabet zaharat.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)
• Consecinţe metabolice ale obezităţii
– asupra aparatului respirator:
• creşte consumul de oxigen;
• sindromul de apnee în somn;
• scade complianţa pulmonară (datorită infiltrării cu
celulele adipoase a cutiei toracice, diafragmului şi
abdomenului);
• se modifică volumele pulmonare.
Apar modificări anatomice care pot determina obstrucţii ale
căilor aeriene la obezi:
• tulburări de mobilitate ale coloanei vertebrale;
• flexia coloanei vertebrale cervicale;
• volumul mare al limbii, palatului moale, obrajilor, al
ţesutului faringian şi supralaringian;
• deschiderea gurii poate fi limitată de ţesutul adipos
submentonier.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• Consecinţe metabolice ale obezităţii

– asupra aparatului cardiovascular:
• hipertensiune arterială;
• creşte volemia (prin activarea sistemului renină-
angiotensină-aldosteron);
• ischemia miocardică;
• creşte debitul cardiac;
• insuficienţă cardiacă;
• tulburări de ritm cardiac.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• Consecinţe metabolice ale obezităţii

– asupra aparatului gastrointestinal:
• pH gastric scăzut;
• presiune intra-abdominală crescută;
• evacuare gastrică întârziată;
• constipaţie;
• incidenţă crescută a herniei hiatale;
• reflux gastroesofagian;
• încărcarea grasă a ficatului;
• litiază biliară.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)
Tratamentul obezităţii se face prin:
• aplicarea dietei hipocalorice;
• exerciţiu fizic;
• terapie comportamentală;
• medicaţie.

Restricţia calorică este unică fiecărui subiect în parte şi depinde

de o mulţime de factori:
• grad de obezitate;
• activitate fizică;
• vârstă;
• starea de sănătate a pacientului;
• sex.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Caracteristicile dietei:
• hipocalorică (aproximativ 15 – 20 kcal/kgcorp/zi);
• hiperproteică (aproximativ 1,2 – 1,5 g/kgcorp/zi);
• hipoglucidică (aproximativ 2 – 4 g/kgcorp/zi);
• hipolipidică (aproximativ 0,7 – 0,8 g/kgcorp/zi);
• hiposodată („standard” de 400 – 800 mg Na+ sau „larg” de 1,2
– 2 g Na+);
• bogată în fibre;
• fără alcool.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Principiile dietei:
• program de 3 mese/zi (cu aproximativ 5 – 6 ore între ele şi,
după ultima masă, culcarea să fie la 3 ore);
• fiecare masă să dureze aproximativ 15 – 30 de minute, timp în
care nu trebuie să se desfăşoare nici un fel de altă activitate;
• se vor elimina „ronţăielile” dintre mese, dacă este nevoie, să
se consume lichide;
• se va renunţa la prăjeli, tocături, maioneze, mâncăruri fast-
food;
• se va renunţa la ulei, cu excepţia salatelor unde se vor folosi 1
– 2 linguri de ulei de măsline presat la rece şi crud;
• fără produse de patiserie sau cofetărie;
• fără zahăr rafinat; se pot folosi îndulcitori naturali;
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Principiile dietei:
• fără băuturi răcoritoare care au zahăr, fără alcool;
• se vor consuma apele de orice fel, ceai şi cafea neîndulcite;
• sunt permise fructele (eventual 1 fruct/zi); o cantitate mare
de fructe poate să ducă la îngrăşare şi cresc şi apetitul;
• carnea să fie de orice fel, dar slabă;
• produse lactate degresate;
• legumele se vor consuma în cantităţi mari;
• se vor consuma supe şi ciorbe;
• mâncărurile să se facă pe bază de suc de roşii;
• aportul caloric trebuie redus.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Pentru a nu pune în pericol sănătatea, ritmul de scădere în
greutate trebuie să fie de 800 g – 1,5 kg/săptămână.
Astfel, pentru o alimentaţie mai săracă cu 500 de kcal/zi faţă de
raţia anterioară (restricţie calorică medie), rezultatul dietei
după o săptămână, va fi:
• un normoponderal va pierde 0,5 kg;
• un supraponderal va pierde 1,2 kg;
• un obez va pierde 1,75 kg.
Indicaţiile folosirii alimentelor:
• dieta trebuie să conţină o listă bogată cu alimente permise şi
în ce cantităţi;
• trebuie evitată cântărirea alimentelor şi numărarea caloriilor
pentru sănătatea psihică.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Alimentele pot fi împărţite în:

• alimente ce pot fi consumate liber:

– peşte slab;
– carne slabă;
– legume proaspete;
– lapte şi iaurt degresate, brânzeturi slabe.
• alimente permise într-o anumită cantitate:
– pâine, paste, orez (făinoase şi amidon);
– legume cu amidon (cartofi, fasole boabe, mazăre);
– ouă;
– mezeluri slabe;
– unt;
– brânzeturi fermentate;
– ulei vegetal;
– fructe.
 MALNUTRIŢIA

Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

• alimente interzise:
– grăsimi;
– produse de patiserie;
– dulciuri;
– tocături;
– alcool.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)
Regimul hipocaloric:

• Diete moderat hipocalorice;

• Diete foarte restrictive;

• Dieta cu zero calorii

 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Diete moderat hipocalorice (regim de „cursă

lungă”) – aport caloric 1000 – 1500 kcal/zi. Se
scad câte 200 – 300 kcal/zi.

Avantaje:
– este bine suportat de majoritatea obezilor;
– greutatea corporală scade treptat,
aproximativ 1 – 1,5 kg/săptămână;
– asigură aportul tuturor principiilor nutritive
într-o dietă echilibrată şi mixtă.
Diete foarte restrictive – cu un aport caloric de
200 – 600 kcal/zi – se aplică doar pentru
persoanele cu IMC > 40. Se aplică doar sub
supraveghere medicală.

Dieta cu zero calorii – se administrează doar

vitamine şi un litru şi jumătate de ceai pe zi în
condiţii de spitalizare.
Dezavantajul acestei diete este că poate produce
alterări ale echilibrului hidroelectrolitic,
dereglări metabolice, hiperuricemii , acidoze,
tulburări de ritm cardiac etc.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)
Regimul hipocaloric
Exemplu de regim ce aduce în organism 800 kcal şi care
poate fi obţinut din:
Aliment Cantitate (g) Lipide (g) Glucide (g) Proteine (g) Energie

Carne 150 g - 7 30

Brânză de vaci 180 - 3 30

Lapte 500 20 10 20

Fructe 250 25 - -

Legume 600 30 - -

Total 75 g 20 g 80 g 800 kcal

 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)
Regim disociat
Trebuie să avem grijă la combinarea alimentelor.
Se admit următoarele combinaţii:
– legume + salate + carne;
– legume + salate + orez;
– salate + cartofi;
– legume + cereale;
– fructe singure, la 2 – 3 ore după masă, la ½ de oră
înainte de masa de dimineaţă dacă micul dejun este
pe bază de brânză şi cereale (glucidic) şi cu 1 oră
înainte dacă micul dejun este pe bază de şuncă,
brânză, ouă (lipidic);
– laptele trebuie mâncat singur;
– fibre în cantităţi mari.
 MALNUTRIŢIA
Regimul alimentar în obezitate (hipernutriţia)

Regim disociat
Trebuie să se evite următoarele combinaţii de glucide şi
lipide:
– prăjituri, produse de patiserie + lapte;
– carne + glucide;
– carne + pâine + unt (brânză);
– pâine + unt + dulceaţă + lapte;
– carne + grăsimi (unt, smântână, untură, uleiuri);
– glucide + fructe + creme de îngheţată etc.
Aliment Cantitatea MALNUTRIŢIA
Dimineaţa:
- lapte 200 ml cald sau rece
Ora 10:
- pâine 50 g
- brânză de vaci degresată 50 g
- carne foarte slabă 50 g
Prânz:
- supă, ciorbă de legume preparată din 200 g de
legume sau 1 farfurie
- salată de legume (varză albă, salată verde, andive,
roşii, conopidă, ardei, castraveţi etc.) 200 g
- carne slabă de vacă, mânzat, pasăre sau 100 g
- peşte slab 150 g
- fructe 100 g (1 măr)

Seara:
- cartofi fierţi sau 150 g
- fasole verde sau 200 g
- dovlecei 200 g
- cu iaurt degresat 2 linguriţe în loc de unt
- carne slabă sau 100 g
- peşte slab 100 g
- fructe 100 g (1 măr)
Denutriţie MALNUTRIŢIA

Cauzele denutriţiei:
– scăderea energiei de aport prin:
• refuzul de a se alimenta;
• afecţiuni bucale şi esofagiene;
• indisponibilitatea hranei.
– creşterea pierderilor prin:
• afecţiuni gastrice şi intestinale;
• afecţiuni pancreatice;
• malabsorbţie şi maldigestie;
• ciroză hepatică.
– consum energetic foarte ridicat:
• boli infecţioase cu febră;
• efort fizic exagerat şi aport alimentar redus;
• boli endocrine;
• arsuri;
• traumatisme;
• cancere etc.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Consecinţe biologice:
– hipoglicemie;
– hipolipemie şi hipocolesterolemie - determină formarea
corpilor cetonici în exces cu apariţia acidozei metabolice;
– hipoproteinemia (< 6 g%) şi hipoalbuminemia (< 3 g%);
– apare dezechilibru hidro-electrolitic, (scad ionii de Ca2+,
Mg2+, K+ etc.), ceea ce determină apariţia aritmiilor,
edemelor carenţiale, tulburări ale funcţiilor miocardului
(contractilitatea), distrofia musculaturii respiratorii etc.
– este diminuată hematopoieza;
– este afectată secreţia hormonală;
– este afectat tractul gastrointestinal prin atrofierea
mucoasei, ceea ce determină o scădere a absorbţiei
intestinale;
– scade imunitatea organismului.
 MALNUTRIŢIA

Denutriţie

Denutriţia cuprinde mai multe forme, datorită

dezechilibrului între procesele anabolice şi
catabolice:
– subnutriţia;
– anorexia nervoasă;
– bulimia nervoasă.
 MALNUTRIŢIA

Denutriţie
Subnutriţia

Cauzele subnutriţiei:
– ingestia necorespunzătoare de alimente;
– tulburări de metabolism;
– malabsorbţie;
– diaree;
– creşterea necesităţilor nutriţionale (în infecţii, cancer).

Caracteristic subnutriţiei este lipsa factorilor nutritivi esenţiali şi

mai puţin a cantităţii hranei.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Subnutriţia
La adulţi, efectele subnutriţiei pot fi de următoarele tipuri:
• carenţă protein-energetică, formă tipic africană. Poate fi
uşoară, moderată sau severă, primară sau secundară, acută
sau cronică.
• carenţa primară apare de regulă la copii şi vârstnici.
Cauze:
– nu au acces la alimente;
– în urma postului;
– în urma anorexiei nervoase;
– abuzul asupra copilului sau persoanei vârstnice;
– depresia persoanei vârstnice.
Această carenţă primară este cronică şi are 3 forme:
» kwashiorkor;
» marasm;
» o formă cu caracteristicile celorlalte 2.
Forma acută este inaniţia.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie

Subnutriţia

Kwashiorkor Marasm
Denutriţie MALNUTRIŢIA
Subnutriţia
Inaniţia – este determinată de lipsa totală a alimentelor. Se manifestă prin:
» apatie;
» iritabilitate;
» oboseală cu scăderea capacităţii de muncă;
» este afectată starea de conştienţă;
» diaree;
» afectare funcţională sexuală;
» apare caşexia;
» piele subţire, neelastică, uscată, rece, palidă;
» păr uscat care cade uşor;
» creşte riscul apariţiei fracturilor;
» scade tensiunea arterială, frecvenţa respiratorie;
» scade imunitatea mediată celular;
» apar frecvent infecţii bacteriene;
» scad albuminele serice;
» apare hipotermie care poate conduce la moarte.
Tratament:
– dietă echilibrată, de preferat administrată oral;
– se va înlocui lactoza din laptele dulce cu iaurtul pentru pacienţii cu
intoleranţă la lactoză;
– se vor administra suplimente alimentare multivitaminice.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Subnutriţia
• carenţă protein-energetică
• carenţa primară
• carenţa secundară – apare datorită:
– bolilor care cresc necesităţile metabolice (boala
Addison, hipertiroidism, infecţii, feocromocitom,
arsuri, intervenţii chirurgicale etc.);
– bolilor caşectizante (insuficienţa renală, cancerul,
SIDA);
– bolilor care afectează aparatul digestiv.
• anemii nutriţionale:
• cea mai întâlnită este anemia feriprivă;
• guşa endemică;
• xeroftalmia etc.
• scăderea longevităţii – din lipsa tratamentelor medicale.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Anorexia nervoasă
• Se manifestă prin:
• păstrarea apetitului până la apariţia caşexiei, apoi
acesta dispare;
• mâncat compulsiv, apoi inducerea vărsăturilor,
purgaţiilor;
• efort fizic excesiv pentru controlarea greutăţii;
• constipaţii, balonare;
• inapetenţă sexuală;
• comportament introvertit;
• depresie;
• hipotensiune arterială;
• hipotermie;
• hirsutism;
• edeme;
• amenoree;
• deshidratare.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Anorexia nervoasă:
• Hirsutism:
• Anorexia nervoasă:
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Anorexia nervoasă

În laborator:
• scade secreţia de hormon luteinizant;
• scade concentraţia în hormoni tiroidieni;
• creşte cortizonul;
• alcaloză metabolică;
• hipopotasemie;
• scade musculatura cardiacă;
• pierderea de masă osoasă;
• dezechilibru hidro-electrolitic.
Tratament:
– medicamentos pentru restabilirea greutăţii
corporale şi a sănătăţii psihice;
– terapie nutriţională:
• începe prin aport de 30 – 40 kcal/kgcorp/zi
până la restabilirea echilibrului hidro-
electrolitic;
• tratament de întreţinere.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Bulimia nervoasă
Manifestări:
• eroziuni ale smalţului dentar al incisivilor;
• creşterea glandelor salivare (în general a parotidelor);
• rupturi esofagiene şi/sau de stomac;
• cardiomiopatie (datorită folosirii siropului de ipeca);
• comportament impulsiv;
• depresie;
• abuz de droguri;
• leziuni pe faţa dorsală a degetelor (de la vărsăturile
autoprovocate).
În laborator:
• hipopotasemie;
• dezechilibru hidro-electrolitic.
Tratament:
• medicamentos;
• psihoterapie cognitiv comportamentală.
Bulimia nervoasă:
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie

Tulburări de tip binge eating

• Sunt caracterizate de mâncat compulsiv, fără
vărsături autoprovocate sau purgaţie prin folosirea
abuzivă a laxativelor.
• Aceste persoane sunt obeze.
Tratament
– în cadrul programelor standard comportamentale
pentru slăbit;
– terapie cognitiv-comportamentală;
– tratament chirurgical în cazuri de obezitate severă.
Tulburări de tip binge eating:
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Regimul alimentar în denutriţie
• Regimul alimentar se combină cu psihoterapia şi cu
terapia medicamentoasă.
• Realimentarea pacientului se face de preferat per os
şi se va lărgi gradat. Se începe cu alimente nutritive
reci, acidulate, puţin voluminoase şi nu simultan.
• Cantitatea de proteine va creşte până la 2 – 2,5
g/kgcorp/zi.
• În edeme este indicată restricţia salină pentru a
mobiliza lichidul de edem şi a împiedica apariţia altor
complicaţii (complicaţiile cardiovasculare).
• Alimentele se vor împărţi pentru 6 mese şi în
cantităţi mici dar consistente.
 MALNUTRIŢIA
Denutriţie
Regimul alimentar în denutriţie
– Pentru pacienţii care s-au hrănit înainte cu mai puţin de
1000 kcal/zi se recomandă o dietă mai bogată în proteine
(60 – 90 g proteine/zi) decât să mărim mai mult aportul
caloric. Se trece la mărirea aportului caloric treptat până la
1500 kcal/zi.
– Pentru pacienţii care au avut o alimentaţie care cuprindea
1000 – 1500 kcal/zi se recomandă creşterea cantităţii de
proteine la aproximativ 150 g/zi şi se va creşte gradat
numărul de calorii până la 2000 kcal/zi prin introducerea
de legume, pâine, grăsimi.
– Pentru pacienţii care au avut o alimentaţie cu peste 1500
kcal/zi, se va îmbogăţi aportul zilnic până la 3000 kcal/zi,
cu o cantitate de proteine de 150 g/zi, mărind cantitatea
de lipide şi glucide.
Aliment Cantitatea MALNUTRIŢIA
Dimineaţa:
- pâine 50 g
- unt 10 g Denutriţie
- dulceaţă 25 g
- lapte îndulcit 100 ml lapte + 10 g zahăr
- chec sau cozonac o jumătate de felie
Ora 10:
- pâine 50 g
- unt 10 g
- caşcaval 40 g
- suc de fructe 125 g
Prânz: Un exemplu de
- pâine 50 g
- carne de vită 100 g meniu care conţine
- ulei 5 – 15 g aproximativ 3000
- cartofi 150 g kcal şi 150 g de
- caşcaval 65 g proteine/zi
- fructe 100 g (1 măr)
Ora 16:
- prăjitură 1/2 buc
- 2 pişcoturi 30 g
Seara:
- pâine 50 g
- carne de vită 100 g
- ulei şi grăsimi 5 – 10 g
- legume verzi 150 g
- caşcaval 65 g
- fructe 100 g